Geneză

* publicată în Convorbiri literare,1 iulie 1885

* încorporată în postuma Eco, forma ultimă a poemului Ondina.

Tema

Simfonia dorului de dragoste, al visului pur

ubirea ca aspirație spre ideal * Cadru natural rustic

* Natura - încadrează şi mai ales potenţează sentimentul erotic - receptacol al subiectivității, se

colorează afectiv în funcţie de sentimentele eului liric * Tânărul mânat de dor, de o pornire
adâncă venită din sine, îşi imaginează - incinta experienţei - povestea iubirii, trăită ca o dorinţă
aprinsă și statornică

* Ideea poetică ilustrează intensitatea iubirii, dorința celor doi îndrăgostiți de a fi fericiţi prin
trăirea deplină a sentimentului - înalță dragostea la valori cosmice, universale, prin puternice și
profunde accente filozofice.

Titlul

* specific pastelului

* precizează timpul “sară” şi locul “pe deal”, - cadrul natural în care urmează să se manifeste
iubirea.

Specia literară
* Idila - specie a liricii peisagiste și erotice care prezintă în chip idealizat iubirea, într-un cadru
rustic

Compoziţie

* realizeaza un deplin echilibru intre planul erotic si planul naturii

* Organizarea compozitionala - raportul de consonanţă dintre cele doua realitati, prin

incadrarea starii de suflet in starea naturii.

* poetul insista mai intai asupra planului descriptiv,

* spectacolul erotic, refacand un fragment din ceremonialul cunoscut al perechii eminesciene.

Prima secvenţă poetică - strofele |, Il

- Incipitul - deschide cadrul idilei, natura personificată - stabileşte reperele spațio-temporale

* Motive: sara - forma populară conferă aspect patriarhal tabloului, susține hieratismul acestui
cadru

- momentul așteptării sub semnul nocturnului

- moment de trecere, timp suspendat, de excepţie

- anulează granița dintre claritatea, contururile realităţii - dureroase, frustrante - şi

„lumeanchipuirii cu-a ei visuri fericite”, dintre real şi imaginar

- face posibilă consonanţa planului uman cu cel cosmic

Prima secvenţă poetică - strofele |, II

* Dealul - spaţiu privilegiat

- arhetipul muntelui sacru - permite comunicarea cu transcendentul

- urcarea dealului - mișcare ascensională - întâlneşte „scăpărarea” stelelor - elementele terestre

vin în întâmpinarea celor cosmice

- aboleşte limitele dintre terestru şi cosmic

Prima secvenţă poetică - strofele |, II

* Personificarea buciumului care “sună cu jale” - sonoritate arhaică, prelungă, gravă - trezeşte
nostalgia depărtărilor, a contopirii cu natura

- chemarea lumii originare, paradiziace unde natura îşi regăseşte armonia și forţa integratoare

- asonanţa vocalei „u” - în consonanţă cu chemarea tainică a buciumului

Prima secvenţă poetică - strofele |, ||

Portret indirect, subtil al j Luna - stăpâna visării fericite

- simbolul feminităţii Epitetul dublu „sfântă şi clară” - puritatea şi grația hieratică „Ochii mari” -
primesc noi dimensiuni de expresivitate prin asocierea cu „umezi” Forţa imaginilor artistice
constă în esenţializarea lor, în enumerarea

elementelor din planul umanului în paralel cu cele cosmice - tehnica paralelismului sintactic:
cosmosul se antropomorfizează, umanul se
sacralizează

Dorul - înălțare în plan afectiv

Fruntea regresiune în sine, întoarcere spre esenţa fiinţei, interiorizare meditativă

A doua secvenţă poetică - strofele IIl, IV

“Pastel vesperal - ecoul sentimentelor lui , prima secvenţă imaginea sentimentelor ei

* Imagine rustică, panoramică - de la nori, raze, la streşini,

case, fântâni, stâne, fluiere, la omul obosit, de la general la detaliu

* Imagini vizuale - îmbinarea armonioasă a planului umanterestru cu planul universal-cosmic -

sugestiv relevată de prezenţa elementelor specifice fiecăruia: “streşine”, “case”, “fântâna”,
“stâna” şi respectiv “luna”, “nourii” - mişcare ascendentă

* Nourii curg - contine germenele ideii de apocalipsă

* Atmosfera - de echilibru si armonie, armonia degajata nu este zadarnicita decat de scartaitul

unei cumpene si de cantecul fluierului

* Tablou pe mai multe niveluri: al dealului, al boltii si al vaii Spatiul se caracterizeaza printr-o
nostalgie a inaltimilor Epitetul „vechi” - vechime nealterată

A treia secvenţă poetică - strofele V, VI

Revelează ritualul iubirii specific eroticii eminesciene, exprimând emoția şi nerăbdarea eului liric
ca stări sentimentale ale fiorului iubirii, redate de interjecția sugestivă: “Ah!” repetată la
începutul primelor două versuri. Dorinţa îndrăgostiţilor de a țrăi în profunzime sentimentul de
iubire este însoțită de declaraţie erotică: “Ore întregi spune-ţi voi cât îmi eşti dragă”.

Ritualul revelat - verbe la viitor, sugerând gesturi tandre, mângâietoare de dragoste: “Ne-om
rezima capetele unul de altul / Şi surâzând vom adormi sub înaltul, / Vechiul salcâm [...]”

Ideea proiecției iubirii viitor,

Ipostaza naturii ocrotitoare a iubirii, care izolează cuplul erotic de restul lumii: “sub salcâm”,
idee ilustrată și în prima strofă

O) timism verbul “surâzând”, sugerând bucuria eventualei împliniri a iubirii ideale

Ideea sacrificiului suprem în numele iubirii ideale, a perfecțiunii în dragoste finalul poeziei:
“Astfel de noapte bogată / Cine pe ea n-ar da viaţa lui toată?”, sacrificiu de care este capabil
numai omul superior, geniul, singurul care poate aspira spre idealul de 1ubire.

A doua secvenţă poetică - strofele III, IV

* Imagini auditive familiare sau difuze - toaca ți clopotul, elemente ale sacrului, care prin
personificare, “împle cu glasul lui sara” * Suntele se estompează marchează trecerea de la
agitația supravieţuirii diurne la interiorizare şi meditaţie * Apogeul trăirii - “Sufletul meu arde n
iubire ca para”, accentuează, printr o expresie populară tipică idilei, nerăbdarea, intensitatea
dorinței de iubire * Planul morfologic - dominat de substantive la singular - unicizează PR plural
- un sentiment particular este înscris în universalitate prin substantivele “clopotul”, “toaca”, cu
valoare de simbol, poetul sugereaza ideea ca viata este un ritual sfant care se desfasoara în
conformitate cu anumite reguli.

- prin <lepot si toaca este suștinuta linistea tabloului.

Prima secvenţă poetică - strofele |, II

limagini vizuale; motorii - “Turmele-l urc, stele le scapără-n cale” - compun cadrul natural al
sentimentului de dragoste.

* Ultimul vers al acestei prime strofe este şi primul vers al idilei: “Sub un salcâm, dragă, m-
aștepţi tu pe mine”.

* Salcâmul - „axis mundi”, centru al lumii, protejează şi _ binecuvântează iubirea, desfășurarea

scenariului, cuplul îşi realizează existenţa plenară

* Dragă - perspectiva lui asupra ei

* Nivelul stilistic, formal - simplitatea aparentă, estetizată - efectul maximei stilizări - figurile de
stil - menirea de a potenţa sentimentul erotic

- niciun artificiu inutil, limpezime sonoră - expresivitate plastică - sugerează puritatea lumii
primordiale, lumea reîntorasă la începuturi, nealterată de artificial * Rimasimplă, împerecheată
- cadrează cu gesturile simple, ritualice

Prima secvenţă poetică - strofele |, ||

Apele “plâng - recerea spre planul uman - armonia perfectă a naturii cu sentimentele poetului -
puritatea, „claritatea” izvoarelor, elementul acvatic primordial

Fântâna - element bivalent, locul permanentei geneze și al regresiunii thanatice

- spaţiu al îzvorârii, dar şi al închiderii în sine - locul „eternei reîntoarceri”

- forma arhaică de plural - potrivită nuanţei evocatoare a unei lumi atemporale

Plânsul continuu - tristețea cosmică are drept efect tristeţe în plan uman, plânsul purificator,
introvertire

- permanenta întoarcere în matrice a tot ceea ce a fost generat

„_„ - conştientizarea că lumea se naşte din sine şi moare în sine, supusă unei legi implacabile
dictate de mecanica universală
Asonanţa vocalei „î” - evocă murmurul tainic al adâncurilor
Natura - devine stare de spirit, expresie a unei interiorizate meditați i a eului întors spre sine.