UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

Unitatea de învăţare nr. 11

TEHNOLOGII DE VALORIFICARE A POTENŢIALULUI ENERGETIC AL
DEŞEURILOR URBANE
Unitatea de studiu 11.2
Producţia de biogaz în zona de frontieră româno-bulgară (numai pentru partea română)
Ritm de studiu recomandat: 50 min.
Cuprins

v Criterii de de evaluare a disponibilităţii resurselor pentru producţia de biogaz.

v Evaluarea potenţialului de biomasă în România.
v Disponibilitatea materiei prime şi potenţialul de biogaz în România.
v Concluzii şi recomandări pentru producţia de biogaz în zona de frontieră româno-bulgară.

OBIECTIVELE UNITĂŢII DE STUDIU 11.1

- enumerarea şi argumentarea criteriilor de de evaluare a disponibilităţii resurselor pentru
producţia de biogaz;
- evaluarea punctuală a potenţialului de biomasă pentru fiecare unitate teritorială naţională
din zona de frontieră româno-bulgară (numai pentru partea română);
- aprecierea cantitativă şi calitativă a disponibilităţii materiei prime şi a potenţialului de biogaz
pentru fiecare unitate teritorială naţională din zona de frontieră româno-bulgară (numai pentru
partea română);
- expunerea unor puncte de vedere argumentate referitoare la producţia de biogaz în zona de
frontieră româno-bulgară.

11.2.1 Criterii de de evaluare a disponibilităţii resurselor pentru producţia de biogaz

Oportunitatea dezvoltării producţiei de biogaz este în principal legată de disponibilitatea
materiei prime necesare producţiei biogazului. Prin urmare, pentru estimarea potenţialului de
biogaz este necesară estimarea acestei disponibilităţi a diferitelor surse de materii prime ce pot fi
supuse digestiei anaerobe, precum deşeurile organice şi culturile energetice.
Scopul acestei unităţi de studiu este identificarea zonelor cu cea mai mare densitate de
asemenea surse, care pot fi considerate cele mai potrivite pentru dezvoltarea de instalaţii pentru
biogaz. Unitatea de studiu este bazată pe o serie de informaţii cuprinse în numeroase surse
bibliografice, studii şi proiecte de cercetare ştiinţifică. Proiectul BiG East co-finanţat de Comisia
Europeană, prin „Programul Energie Inteligentă pentru Europa“ constituie un ghid de bună
practică pentru promovarea dezvoltării tehnologiilor bazate pe digestia anaeroba a biomasei în
Europa de Est.
Având în vedere fluctuaţiile dinamicii sectoarelor economice, specifice celor două ţări
România şi Bulgaria, baza de date din această unitate de studiu poate fi completată, îmbunătăţită
şi actualizată prin contribuţiile partenerilor din proiect (îndeosebi partea bulgară).
Disponibilitatea şi evaluarea resurselor naturale, regenerabile şi neregenerabile, constituie
probleme complexe, dintre acestea nefăcând excepţie evaluarea biomasei pentru producţia de
energie. Rezultatele numeroaselor studii făcute în acest domeniu sunt strict dependente de
obiectivele urmărite şi de ipotezele, predicţiile şi prognozele utilizate. Aceleaşi considerente fac

78
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

ca şi acest studiu să aibă propriile sale limite. Pentru evaluarea disponibilităţii resurselor pentru
producţia de biogaz în primul rând este necesară estimarea cantitativă a materiei reprezentate de
deşeurile urbane şi de cele rezultate din activitatea agricolă. În al doilea rând trebuie evaluată
cantitatea de materie ce poate fi recuperată din aceste deşeuri, având în vedere o serie de
constrângeri tehnologice şi de mediu asociate cu alţi factori locali.
Informaţiile prezente în acesastă unitate de studiu sunt obţinute din Proiectul Big Est
(producţiile agricole şi cele de reziduuri agricole asociate recoltelor medii anuale per hectar,
culturile energetice, deşeurile urbane şi nămolurile de la apele reziduale estimate pe baza
valorilor raportate pe cap de locuitor, etc.) amintit mai sus. În cadrul oricărui demers ştiinţific
care îşi propune obţinerea biogazului ipoteza de bază este că potenţialul de biogaz este
proporţional cu potenţialul total de biomasă a zonei ţintă. Literatura de specialitate arată că din
potenţialul total (văzut ca biomasa totală) anumite categorii de de biomasă sunt mai potrivite
pentru producţia de biogaz decât altele şi de asemenea diferite categorii de biomasă au
disponibilitate diferită (în termeni cantitativi) şi disponibilitate tehnologică diferită (în termenii
accesului real la această biomasă ca materie primă pentru biogaz).
Pentru a nu isca confuzii menţionăm că referirile la culturile energetice trebuie văzute ca
biomasă totală produsă de terenul agricol şi nu în sens strict cultură pentru producţia de
energie.De fapt, toată biomasa produsă de zonele agricole este în fond valoare energetică,
însemnând că poate reprezenta teoretic materie primă pentru producţia de biogaz (sau altă
energie produsă prin procesarea biomasei). Asta nu înseamnă că va fi realmente folosită pentru,
sau să devină materie primă pentru producţia de biogaz.
Modelul de abordare în evaluarea potenţialului materiei prime pentru biogaz este
prezentat în figura 11.2.1.

Fig. 11.2.1 Potenţialul de materie primă pentru producţia de biogaz (Biogazul-ghid practic, 2008)
Informaţiile prezentate în cele ce urmează, disponibile pentru unităţile teritoriale
naţionale (NUTS – National Territorial Units) de nivel II permit sintetizarea următoarelor date
de intrare:
- din sectorul agricol: recolte; producţii; suprafeţe cultivate; creşterea animalelor; deşeuri
animaliere;
- date demografice (sisteme antropice rurale şi urbane): populaţia umană; potenţialul turistic;
- evacuarea / tratarea deşeurilor: deşeuri solide; ape uzate.

Temă pentru studiu 11.2.1: Vă rugăm să recapitulaţi noţiunile teoretice referitoare la

biomasă, bioenergie, biogaz prezentate în US.10 .

79
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

11.1.2 Evaluarea potenţialului de biomasă în România

În figura 11.2.2 sunt prezentate unităţile teritoriale naţionale. Pentru informarea cititorului
sinteza unor astfel de date este posibilă cu ajutorul unui sistem informatic integrat dezvoltat pe
baza instrumentelor GIS (Geographical Information System), care permite pe de o parte
evaluarea structurii şi funcţionarea sistemelor complexe, iar pe de altă parte să reflecte distribuţia
spaţială şi să identifice exact unităţile administrative cu potenţial ridicat.

Fig. 11.2.2 Regiunile NUTS analizate pe teritoriul României

a. Culturi energetice
Chiar dacă ultimii 20 de ani nu arată, România are un potenţial considerabil pentru
producţia primară, inclusiv cea de culturi energetice, fig. 11.2.3.

Fig. 11.2.3 Culturile energetice repartizate pe unităţile naţionale teritoriale (Biogazul-ghid practic, 2008)

80
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

În acord cu zona , zona de frontieră româno-bulgară analizată în cadrul proiectului, în

fig.11.2.3 se observă câteva zone în părţile de sud şi sud-est ale României, cu o producţie medie
de peste 17 mil tone.
b. Deşeuri agricole din producţia primară

Fig. 11.2.4 Deşeurile agricole din producţia primară repartizate pe unităţile naţionale teritoriale
(Biogazul-ghid practic, 2008)
Se observă că aceleaşi zone cu producţie primară energetică ridicată prezintă şi o
producţie ridicată de deşeuri agricole. În ultimmii ani capacitatea maximă de deşeuri agricole a
fost în jur de 6 milioane tone pe an.
c. Deşeuri agricole din producţia secundară

Fig. 11.2.5 Deşeuri agricole din producţia secundară repartizate pe unităţile naţionale teritoriale
(Biogazul-ghid practic, 2008)

81
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

După cum se observă şi în fig.11.2.5 zonei de sud a României îi corespunde cantităţi

însemnate de deşeuri rezultate din producţia secundară.
d. Deşeuri urbane
Regiunile RO31 şi RO32 din apropierea oraşului Bucureşti prezintă totodată şi producţii
importante de deşeuri urbane, cu aproximativ 500.000 tone pe an, în ultimii ani. De fapt în
problema acestui tip de deşeuri, pentru zona de sud a României estimările evidenţiază
aglomerările urbane: Bucureşti, Constanţa şi Craiova.

Fig. 11.2.6 Deşeuri organice solide urbane repartizate pe unităţile naţionale teritoriale
(Biogazul-ghid practic, 2008)
e. Nămoluri de canalizare

Fig. 11.2.7 Nămoluri de canalizare urbane repartizate pe unităţile naţionale teritoriale

(Biogazul-ghid practic, 2008)

82
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

f. Deşeuri din industria alimentară

În ceea ce priveşte deşeurile alimentare, zonele din sudul României sunt importante, fiind
caracterizate de producţii medii, care pot fi valorificate pentru obţinerea de biogaz.

Fig. 11.2.8 Deşeuri de la procesarea alimentelor pe unităţile naţionale teritoriale (Biogazul-ghid practic, 2008)

Temă pentru studiu 11.2.2: Încercaţi să documentaţi principalele informaţii prezentate

în cadrul punctului 11.2.2 pentru zona Dobrogei.

11.2.3 Disponibilitatea materiei prime şi potenţialul de biogaz în România

La capătul unui demers ştiinţific riguros se poate evalua potenţialul teoretic de biogaz, pe
baza producţiei totale de biomasă. Acest lucru este posibil prin calculul producţiilor totale
corespunzătoare culturilor vegetale considerate drept potenţiale culturi energetice (porumb,
rapiţă, soia, floarea soarelui etc.). În acest fel o astfel de analiză poate să ajute la identificarea
locaţiilor potenţiale pentru amplasarea instalaţiilor de biogaz, în zonele unde potenţialul pentru
culturi energetice este ridicat.
Oricum, este important să consemnăm că producţia agricolă în corelaţie cu modalităţile
de industrializare/consum ale acesteia, generează cantităţi ridicate de materii organice care pot fi
considerate deşeuri. Mai mult, utilizarea acestora în producerea biogazului este viabilă şi totodată
un deziderat politic.
Prin urmare, o abordare mai realistă este cea bazată pe faptul că instalaţiile de biogaz sunt
dezvoltate în primul rând pentru utilizarea acestor materii organice, considerate deşeuri şi mai
puţin pe cea a culturilor energetice.
Cu relevanţă pentru producerea biogazului, pot fi identificate 6 categorii de materii
organice:

83
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

Tabelul 11.2.1 Categorii de materii organice şi codurile lor în analiză

Categorie Descriere Cod
1 Culturi energetice EC
2 Deşeuri agricole AWPP
3 Deşeuri animaliere AWSP
4 Deşeuri din industria alimentară FPW
5 Deşeuri organice solide SW
6 Nămoluri de canalizare WW

Pentru fiecare categorie de materie organică poate fi calculată valoarea medie a producţiei
de biogaz în metri cubi pe tona de materie organică (calculul este fundamentat pe date din
literatura de specialitate). În acest sens informaţiile şi rezultatele prezentate în proiectul BIG East
permit calcularea producţiei totale de biogaz pentru fiecare regiune (NUT), pentru fiecare
categorie de materie organică. Normalizarea rezultatelor conduce la obţinerea valorii producţiei
de biogaz exprimată în m3 de biogaz pe hectar, fig.11.2.9.

Figura 11.2.9 Producţia potenţială de biogaz pe unităţile naţionale teritoriale (Biogazul-ghid practic, 2008)

După cum am văzut, în cele expuse anterior, biomasa provenită din agricultură poate
constitui o sursă importantă de materie primă pentru producţia de biogaz. Din acest punct de
vedere România deţine o suprafaţă agricolă utilizată de 13,9 milioane hectare, care reprezintă
aproximativ 60 % din totalul suprafeţei ţării. Pe această suprafaţă sunt distribuite mai mult de 4,3
milioane de ferme.
Este evident faptul că amplasarea unei instalaţii de biogaz presupune pe de o parte
disponibilitatea materiilor prime utilizate, însă trebuie să ia în considerare şi posibilităţile tehnice
de aprovizionare, costurile pentru colectare şi transport. Prin urmare, în cazul uzinelor de biogaz
ce utilizează materie primă din agricultură sunt relevante: dimensiunea fermelor, tipul de
proprietate, tipul de organizare. Dimensiunea fermelor variază foarte mult, şi este legată de tipul
de proprietate. În România preponderente numeric, 99,5 % (4,28 milioane) aproximativ 45% din

84
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

suprafaţă, sunt fermele familiale (cu proprietar individual), a căror suprafaţă variază de obicei
între 1 şi 20 hectare (mărimea medie calculată fiind de 1,73 ha). Fermele mai mari de 50 hectare
reprezintă numeric doar 0,5% şi ocupă în jur de 55% din suprafaţa unităţilor administrativ-
teritoriale şi pot avea diverse tipuri de proprietate înregistrată juridic, de la societăţi pe acţiuni
(proprietari majoritari acţionarii individuali) cu teren în arendă şi regii autonome (proprietar
majoritar statul), la diverse forme de asociaţii. Mărimea medie a acestor ferme este de 274
hectare.
Gradul de fragmentare este ridicat, datorită numărului mare de ferme de dimensiune
mică, ceea ce pune dificultăţi prin accesul limitat la biomasa potenţială a acestora în ceea ce
priveşte modalităţile tehnice de colectare. Pentru proiectele de biogaz, cele mai potrivite sunt
fermele de peste 50 hectare (mai ales în cazul optării pentru utilizarea de culturi energetice), iar
ca forme de proprietate, proprietarii individuali şi asociaţiile agricole pot constitui factori pozitivi
în implementarea respectivelor proiecte, asocierea / agregarea viitoare a fermelor mici putând de
asemenea constitui un factor favorizant.
În general fermele cu suprafaţă mai mică de 5 hectare sunt localizate în apropierea
localităţilor rurale şi în general sunt ferme mixte (culturi mixte - creşterea animalelor). După cum
am spus, acestea au un potenţial scăzut pentru biogaz, însă eterogenitatea producţiei oferă o
gamă diversificată de materii prime care pot constitui un factor pozitiv în controlul proceselor,
asigurând condiţiile de eterogenitate cerute de procesele de co-digestie.

Temă pentru studiu 11.2.3: Documentaţi principalele informaţii prezentate în cadrul

punctului 11.2.2 pentru zona Dobrogei.

11.2.4 Concluzii şi recomandări pentru producţia de biogaz în zona de frontieră româno-

bulgară
În cadrul UI.10 şi UI.11 trebuie să precizăm că pentru estimările făcute a fost luată în
calcul doar biomasa şi de aceea trebuie luate în considerare o serie de limite/constrângeri. Aceste
limite sunt datorate în primul rând faptului că datele folosite reprezintă doar disponibilitatea
materiilor prime şi nu reala utilizare a lor pentru producerea biogazului şi nu ţine cont de
eventualele constrângeri tehnice, sociale şi economice locale.
Prin urmare spectrul politic este cel care are rolul principal în eliminarea acestor
constrângeri. Mai mult, bio-energia trebuie văzută ca o soluţie cheie pentru încurajarea
dezvoltării durabile a zonelor rurale din zona de frontieră româno-bulgară care poate susţine
producţia de bunuri ne-alimentare şi cultivarea cu plante energetice şi împădurirea terenurilor
abandonate.
Din analiza rezultatelor se observă că şi partea de sud România prezintă un potenţial
foarte ridicat în ceea ce priveşte generarea materialelor utilizabile ca materie primă pentru
producţia de biogaz:
1) prezintă un potenţial foarte mare în ceea ce priveşte producţia de biogaz prin utilizarea
deşeurilor provenite de la producţia primară;
2) potenţialul pentru producţia de biogaz din deşeuri animaliere este ceva mai scăzut;
3) potenţialul pentru producţia de biogaz din deşeuri urbane solide este de asemenea
ridicat;
4) foarte ridicat este şi potenţialul pentru biogaz obţinut din nămolurile de canalizare;
5) ceva mai scăzut este potenţialul pentru biogaz din deşeuri de la procesarea alimentelor.

85
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

În scopul atingerii cerinţelor pentru dezvoltarea durabilă, se pot considera două categorii
de biomasă ca fiind cele mai potrivite pentru a fi utilizate în special pentru producţia de biogaz:
a. deşeuri organice din agricultură - rezultate atât din producţia primară cât şi din cea secundară;
b. alte reziduuri organice - deşeuri urbane, reziduuri de la industria alimentară şi nămoluri de
canalizare.
În ceea ce priveşte deşeurile provenite din agricultură, potenţialul României este ridicat şi
în legătură cu diversitatea de tipuri de fermă, de la cele cu culturi permanente, la cele de plante
de câmp şi diverse tipuri de ferme animaliere şi mixte, aceste ultime două tipuri având o pondere
numerică semnificativă. Ponderea bună în schimb este contrabalansată de gradul de fragmentare
ridicat. Însă, tendinţa de scădere a fragmentării fermelor prin agregare şi arendarea terenului
constituie un factor pozitiv pentru implementarea / dezvoltarea proiectelor pentru biogaz.
În cazul fermelor animaliere instalaţiile de biogaz pot reprezenta totodată o soluţie foarte
avantajoasă pentru managementul deşeurilor. Bineînţeles că cele mai bune zone sunt cele cu un
număr mare de capete şi un număr mic de ferme, cum este cazul regiunii de sud-est a României.
În cadrul acestei abordări pot fi identificate câteva soluţii pentru amplasarea uzinelor de
biogaz în zona de frontieră româno-bulgară:
1) în zonele de producţie agricolă (din sudul României şi nordul Bulgariei) care să
utilizeze potenţialul generat de producţia primară şi de materii organice solide;
2) pentru zonele din preajma aglomerărilor urbane, ca materie primă pentru obţinerea
biogazului - nămolurile de canalizare.

11.2.5. TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Precizaţi cărei unităţi teritoriale naţionale (NUTS) îi aparţine judeţul Constanţa ?

a) RO 21; b) RO 31; c) RO 32; d) RO 22.
2. Care este factorul care nu ar trebui să determine amplasarea unei instalaţii de biogaz:
a) disponibilitatea materiilor prime utilizate ;
b) disponibilitatea unei surse convenţionale de energie;
c) posibilităţile tehnice de aprovizionare;
c) costurile pentru colectare şi transport.
3. Producţia potenţială de biogaz pentru unitatea naţională teritorială Oltenia se află între:
a) 127-183 m3/ha; b) 321- 408 m3/ha; c) 2.320-6.208 m3/ha; d) 6.209-15.572 m3/ha.

11.2.6. LUCRARE DE VERIFICARE

1. Evaluaţi potenţial de biomasă pentru zona Olteniei.

2. Expuneţi argumentat un punct de vedere referitor la producţia de biogaz în zona de frontieră
româno-bulgară.

86
 UI 11: Tehnologii de valorificare a potenţialului energetic al deşeurilor urbane

11.2.7. RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE

1. D; 2. B; 3. B.

11.2.8. BIBLIOGRAFIE

1. Al Seadi T. ş.a. (2008) – Biogazul-ghid practic. BiG>East (EIE/07/214/SI2.467620).

„Programul Energie Inteligentă pentru Europa“, 2007-2010.
2. Băetu Mădălinna, Nicolae Florin ş.a -Technologies for valorizing the energy potential of the
biomass energy. Study case on Agrobrava-Poiana S.A. Company., Workshop-RES 2011, The
Future of Renewable Energy Sector, Constantza, 27-28 oct. 2011.
3. Fizeşanu Silvia, Cătuneanu, T., Gnandt, Fr., Bejan, M., Creşterea calităţii vieţii prin realizarea
de energie regenerabilă din deşeuri organice”, Ştiinţă şi inginerie, vol. 5, Editura AGIR,
Bucureşti, 2004, pag. 59-64.
4. Paraskaki I., Lazaridis M., Quantification of landfill emissions to air: a case study of the Ano
Liosia landfill site in the greater Athens area, Waste Management Research 2005: 23, pages
199–208.
5. Salvato A.J., Nemerow L.N., Agardy F.J., Environmental Engineering, Fifth edition, John
Wiley & Sons, 2003.
6. Rutz D., …. S., Ofiteru A., Adamescu M., Bodescu F., Al Seadi T. (2008) The Biogas Market
in Southern and Eastern Europe: Promoting Biogas by Non-technical Activities. Proceedings of
the 16th European Biomass Conference and Exhibition; Valencia, Spain; ISBN 978-88-89407-
58-1, 2008.
7. Rusu, T., Bejan, M. Deşeul- sursă de venit. Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2006.
Yedla S., Parikh J.K., Development of a purpose built landfill system for the control of methane
emissions from municipal solid waste, Waste Management 22 (2002), pages 501–506.
8. www.bioenergywiki.net/index.php/Anaerobic.
9. www.gdrc.org/uem/energy/cd-contents/chapter_07_CS_unepf.pdf].
10. www.novaenergie/iea-bioenergy-task37/index.htm.

87