Brățara de bronz de la Ghilad

În 1867, în apropierea căii ferate care trece prin comuna Ghilad (jud. Timiș), într-un
presupus mormânt1, au fost descoperite un vas ceramic și o brățară plurispiralică, realizată din
placă de bronz. Piesa de podoabă face parte din colecția Muzeului Banatului din Timișoara,
având nr. inv. 15792.
Podoabă din tablă de bronz, are patină brun-aurie şi verzuie, formă spiralată, corp plat
realizat prin ciocănire. Corpul este decorat cu o nervură mediană, flancat pe margini cu un
decor perlat, realizat prin tehnica au repoussé. Un capăt rotund în secţiune se termină cu o
valută, iar celălalt cu o spirală, patrulateră în secţiune, cu cinci anse. Are următoarele
dimensiuni3: L- 26,6 cm; d- 10,3 cm; gr- 168 g.
Pentru acest tip de piesă de bronz există diverse denumiri, date de specialiștii care s-au
ocupat de metalurgia Epocii Bronzului. B. Milleker le-a descris sumar în diverse publicații 4,
intrând prima oară în atenția lui K. Willvonseder 5, care pune denumirea de Armspiralen. Cel
dintâi care definește această piesă de podoabă ca fiind de tip Regelsbrunn este R. Hachmann6,
care folosește termenul de Beinbergen vom Typ Regelsbrunn. Analiza exemplarelor similare
din Ungaria a fost realizată de A. Mozsolics 7, aceasta nefolosind termenul introdus de
Hachmann, considerând această noțiune necorespunzătoare realităților de la vest de Tisa.
Hänsel8 alege termenul de Blechspiralen pentru subiectul cercetării sale. K-F. Rittershofer 9
scrie un studiu foarte amănunțit în care descrie piese metalice datând în Epoca Bronzului, iar
în câteva pagini analizează și brățările plurispiralice din placă de bronz, cărora le oferă
denumirea de Blechspiralen vom Typ Regelsbrunn.
Acest tip de brățări puteau fi folosite pentru împodobirea mâinilor sau a picioarelor,
mai puțin ca piese pentru centură. Multe piese descoperite au fost utilizate pe membrele
inferioare. Piesele depuse pe scheletul din mormântul nr. 26 de la Nove Zámky10, la fel ca și
piesele din mormântul nr. 80 de la Velebit11 sau fragmentul de picior de lut ornamentat cu o
1
Milleker 1897, p. 44-45.
2
Szentmiklosi, Drașovean 2004, p. 120.
3
Voi folosi abrevierile: L-lungime, d-diametru, gr-greutate.
4
Vezi Milleker 1897; Milleker 1906.
5
Willvonseder 1937, p. 387.
6
Hachmann 1957, p. 116-129.
7
Mozsolics 1967, p. 76-77.
8
Hänsel 1968, p. 104.
9
Rittershofer 1983, p. 252.
10
Hänsel 1968, p. 104, n. 1.
11
Kapuran 2018, p. 33; Armbruster et al. 2019, p. 50.

1
astfel de brățară de la Böheimkirchen12 atestă acest fapt. Unele dintre ele au diverse piese
metalice prinse de spirala superioară, cel mai probabil un lanț de care era atașat un inel din
tablă de bronz, cum este cazul pieselor de la Nagy-Kajdacs 13, Tamásfalva (Hotin) și Velebit14.
Cu ajutorul acestor inele, se presupune că se producea un zgomot în cadrul unui dans, așa cum
vedem astăzi în documentarele despre triburile din Amazon.
În cazul piesei de la Velebit mai există alte două teorii privind lanțul prins de brățară.
Fiind vorba de o piesă care aparține unei femei, Bergerbrant presupune conexiunea dintre ea
și soțul războinic, plecat la luptă15. Altă teorie ar fi folosirea magiei de către soț aupra
brățărilor de la picioarelor soției, pentru a-i limita acesteia deplasarea16.
În mod sigur, aceste brățări erau folosite atât de bărbați, cât și de femei, de asemenea
fiind folosite și ca brățări pentru mâini. Mozsolics 17 analizează acest tip de podoabă,
deosebind cele pentru bărbați de cele pentru femei, folosindu-se de dimensiunile pieselor
aflate în studiul acesteia.
Privind încadrarea cronologică, piesa analizată face parte din tipul I al lui B. Hänsel18,
datându-se în orizontul MDII, făcând analogie cu brățara similară de la Giroc 19, ornamentată
cu puncte de-a lungul unei nervuri mediane. De asemenea se încadrează în tipul I după
Rittershofer20. Cei doi cercetători amintiți anterior indică două zone mari de difuzare a
pieselor de podoabă: din sudul Germaniei, de-a lungul Dunării până în Banatul românesc și
sârbesc și în regiunile Mecklenburg, Pomerania, până în Polonia21.
Piesele de tip Regelsbrunn se întind pe o distanță cronologică mare și pe o arie
geografică destul de întinsă22, astfel că este greu ca piesa de la Ghilad să poată fi datată exact.
Acest tip de piese se întinde din Bronzul Timpuriu (Bz. A3-B1) până în Hallstattul timpuriu
(Ha A1), așa cum este datată piesa din depozitul Pecica II23.
Piesa de la Ghilad aparține culturii Cruceni-Belegiš, utilizarea obiectelor de bronz de
către aceste comunități sunt dovedite prin analiza inventarului mormintelor de incinerație,
care indică o majoritate a pieselor de podoabă 24 sau de prezența atelierelor de prelucrare a

12
Neugebauer 1977, p. 81; fig. 12/3; pl. 16/4.
13
Hampel 1892, pl. 175/2
14
Kapuran 2018, p. 35.
15
Bergerbrant 2007, p. 101-102.
16
Kapuran 2018, p. 36.
17
Mozsolics 1967, p. 78.
18
Hänsel 1968, Lista 104.
19
Gogâltan 1994, p. 18 sqq.
20
Rittershofer 1983, Lista 17.
21
Hänsel 1968, harta 23; Rittershofer 1983, fig. 21, 22, 23.
22
Trogmayer 1969, p. 93.
23
Petrescu-Dîmbovița 1977, p. 101; pl. 173-174.
24
Szentmiklosi 2009, p. 307.

2
bronzului25. Migrația acestor comunități spre Banatul Românesc a început în Bronzul Mijlociu
(Bz. B2)26, existența lor se întinde până aproximativ spre sfârșitul Hallstattului Timpuriu (Ha
A1-A2)27.
Pentru cultura Cruceni-Belegiš legătura dintre trup și obiect, dintre material și
imaterial trebuia să se mențină după moarte, chiar și în cazul „transformării” 28 trupului prin
incinerare, astfel cultura materială se regăsește în construcția identitară.
Astfel de piese, cum este cazul brățării plurispiralice de la Ghilad aveau o însemnătate
aparte pentru proprietari, de aceea există urme de reparații. Pe majoritatea pieselor se regăsesc
reîmbinări ale plăcilor de bronz folosindu-se inele din sârmă de bronz29.
Privind importanța obiectelor pentru această populație, ne putem imagina importanța
pe care o avea un meșter metalurg, iar odată cu dezvoltarea metalurgiei bronzului spre
sfârșitul mileniului II B.C., are loc desprinderea unei categorii de meșteșugari, cea a
metalurgilor itineranți, care, lucrând cu materialul propriu sau cu cel provenit de la grupul din
care face parte la acel moment, vor contribui nu numai la răspândirea diverselor tipuri de
unelte, dar și la conectarea interculturală, de unde reies forme, ornamente și tehnologii cu
totul deosebite30.
Cu siguranță printre acești meșteri itineranți se aflau și meșteri specializați în
orfevrărie, dată fiind finețea realizării artistice a unor piese. Acești meșteri care se mutau cu
atelierul oriunde aveau ceva de confecționat nu păstrează urme lor propriu-zise, însă
activitatea lor se poate dovedi oricând prin descoperirea uneltelor folosite pentru realizarea
produselor finite, dar și a rămășițelor de bronz păstrate pe locul unde un meșter și-a desfășurat
activitatea.

Bibliografie

25
Szentmiklosi 2009, p. 317.
26
Gogâltan 1998, p. 184.
27
Gumă 1993, fig. 7.
28
Ljuština 2017, p. 336 sqq.
29
Kapuran 2018, p. 37.
30
Szentmiklosi, Drașovean 2014, p. 24.

3
Milleker 1897 B. Milleker, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből,
I, Temesvár (Timişoara), 1897.
Szentmiklosi, Al. Szentmiklosi, Fl. Draşovean, Arata prelucrării bronzului în Banat
Drașovean 2004 (mileniul al II-lea în Chr.). Catalogul expoziţiei [The art of bronzeworking
in Banat (IInd millenium BC)], Timişoara, 2004.
Milleker 1906 B. Milleker, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből,
III, Temesvár (Timişoara), 1906.
Willvonseder K. Willvonseder, Die mittlere Bronzezeit in Österreich, Leipzig-Wien,
1937 1937.

Hachmann 1957 R. Hachmann, Die frühe Bronzezeit im westlichen Ostseegebiet und ihre
mittel- und südosteuropäischen Beziehungen, Hamburg, 1957.
Mozsolics 1967 A Mozsolics, Bronzefunde des Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte von
Hajdúsámson und Kosziderpadlás, Budapest, 1967.
Hänsel 1968 B. Hänsel, Beiträge zur Chronologie der mittleren Bronzezeit im
Karpatenbecken, Bonn, 1968.
Rittershofer 1983 K.-F. Rittershofer, „Der Hortfund von Bühl und seine Beziehungen”, în
BerRGK, 64, 1983, p. 139-415.
Kapuran 2018 A. Kapuran, „Jewellery made of bronze sheets from the prehistoric
necropolis at the village of Velebit, near Kanjiža” în Starinar LXVIII,
2018, p. 33-45.
Armbruster et al. B. Armbruster et al., „The moulds from Velebit and European Bronze Age
2019 metal anvils” în Starinar LXIX, 2019, p. 139-182.

Neugebauer 1977 J.-W. Neugebauer, „Böheimkirchen, Monographie des namengebenden

Fundorts der Böheimkirchengruppe der Véterov Kultur” în ArchAustriaca
61/62, 1977, p. 31-207.
Hampel 1892 J. Hampel, A bronzkor emlékei Magyarhonban, II, Budapest, 1892.

Bergerbrant 2007 S. Bergerbrant, Bronze Age Identities: Costume, Conflict and Contact in
Northern Europe 1600–1300 B.C., Lindome, 2007.
Gogâltan 1994 F. Gogâltan, „Materiale arheologice aparținând culturii Cruceni-Belegiš”
în (F. Gogâltan, S. Mitu eds.) Studii de Istorie a Transilvaniei. Specific
regional și deschidere europeană. Asociația istoricilor din Transilvania și
Banat, Cluj-Napoca, 1994, p. 17-22.
Trogmayer 1969 O. Trogmayer, „Középbronzkori leletek Kömpöcröl.-
Mittelbronzezeitliche Funde von Kömpöc” Móra Ferenc Múzeum
Évkönyve 1969/1, p. 87-96.
Petrescu- M. Petrescu-Dîmbovița, Depozitele de bronzuri din România, București,
Dîmbovița 1977 1977.

Szentmiklosi Al. Szentmiklosi, Așezările culturii Cruceni-Belegiš în Banat, Alba Iulia,

2009 2009. (teză de doctorat)

Gogâltan 1998 F. Gogâltan, „The Cruceni-Belegiš cemetery of Livezile (Tolvădia),

commune Banloc, district Timiș (România)” în The thracian world at the
crossroads of civilizations, II, București, 1998, p. 181-205.
Gumă 1993 M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul României Die

4
 Zivilisation der älteren Eisenzeit Südwestrumäniens, în BiblThrac, IV,
Bucureşti, 1993.
Ljuština 2017 M. Ljuština, „Comunități din cultura Belegiš în partea sârbă a bazinului
carpatic și vecinii lor de la sud-vest: interacțiuni reliefate prin practici
funerare” în Istros, XXIII, Brăila, 2017, p. 329-354.