Ț.

Diana

Peștera Altamira

Apariția artei în Paleolitic presupune atât existența capacității de a percepe realitatea

stereoscopic și în culori, cât și dezvoltarea gândirii astfel încât să se perceapă identitatea,
similaritatea și ambiguitatea. Arta este percepută ca o parte integrantă a vieții magico-
religioase și se concretizează prin capacitatea de triere a informațiilor, de conceptualizare și
de operare a simbolurilor, de elaborare a imaginilor cu ajutorul culorilor. Relația simbolică,
religioasă, dintre imagine și mit păstrează legătura strânsă și reciprocă dintre artă și religie.
Conținutul și normele de exprimare erau apanajul unor profesioniști etichetați drept prima
generație de șamani.
Arta paleolitică este reprezentată pe mai multe categorii de suporturi. Spectaculoase
sunt categoriile de reprezentări realizate pe pereții peșterilor. Una din aceste peșteri este
Altamira, picturile din interiorul său având valoare artistică, decorativă și simbolică, legată de
ocupațiile primitive ale oamenilor cum ar fi vânătoarea sau de ideile lor despre lume.
Reprezentările datează din Paleoliticul Superior, cultura Magdalenian, din perioada anilor
18000-13500 î.e.n.
Altamira este situată în apropiere de Santillana del Mar, în provincia Santander din
Spania. A fost descoperită în 1868 de vânătorul Modesto Cubillas Perez, care l-a anunțat pe
Marcelino Sanz de Sautuola, proprietarul terenului. Interesat și pasionat de preistorie, acesta,
în 1879 a început cercetările în peștera Altamira. În cartea sa ,,Scurte note asupra câtorva
obiecte preistorice din provincia Santander’’ apărută în 1880, și-a expus concepția privind
originea și vechimea picturilor de la Altamira și a afirmat pentru prima dată în lume, vârsta
preistorică a acestora precum și, cu o uimitoare intuiție, epoca căreia i-au aparținut.
Strădaniile sale au rămas fără ecou. Importanța descoperirii nu a fost recunoscută, stabilindu-
se că picturile au fost falsuri. După mai multe descoperiri și cercetări de picturi asemănătoare,
frescelor din peștera Altamira li s-a recunoscut autenticitatea și vechimea în anul 1902. Astfel,
omul preistoric a fost privit nu doar sub aspect tehnic, al utilajului creat de el, ci din ce în ce
mai profund, cuprinzând spiritul și intimitatea sentimentelor și credințelor sale. Sălbaticii
îmbrăcați în piei de animale erau capabili nu doar să cioplească unelte de silex, ci și să picteze
cu o îndemânare deosebită.
Pereții și tavanul peșterii de la Altamira sunt acoperiți atât cu desene și picturi, cât și
cu gravuri, fiind realizate prin diferite tehnici. În cadrul complexului de la Altamira se
remarcă tavanul marii săli policrome, considerată opera de vârf a Magdalenianului sau chiar a
Paleoliticului. Se numără printre animalele reprezentate cerbi, bizoni, cai și mistreți. Alături
de acestea se află și opt gravuri ce reprezintă figuri antropomorfe precum și diverse inscripții.
Pentru realizarea acestora s-au folosit pigmenți minerali de fier, ocruri maro și galben, carbon
vegetal în amestec cu apă. Prepararea culorilor era posibilă și cu ajutorul grăsimilor animale.
Culoarea era aplicată fie cu degetele, fie cu anumite materiale folosite pe post de pensulă sau
se reușea suflarea vopselelor printr-un os de pasăre sau printr-un material vegetal gol la
interior. Autorii acestor gravuri și picturi au folosit cu multă abilitate relieful natural al rocii,
tehnică ce a permis crearea efectului de volum și de mobilitate. Artefactele gravate și
rămășițele materiale sugerează că peștera ar fi fost locuită. Expresivitatea imaginilor s-a
realizat prin folosirea culorilor predominante roșu și negru, prin răzuirea selectivă a unor zone
pentru a evidenția anumite detalii. Imaginile realizate reușesc sa transmită aspectul și
obiceiurile fiecărui animal. Unele animale sunt surprinse odihnindu-se sau atacând, ridicându-
și picioarele sau împingându-și coarnele înainte. Impresionant este bizonul imortalizat în
mișcare, alături de portrete în mărime naturală a altor bizoni de 2 metri. O parte din animalele
reprezentate pe pereți erau dispărute în momentul descoperirii peșterii.
Pentru omul primitiv, astfel de imagini aveau un sens mistic, se credea că dacă desenezi
figuri de animale și le străpungi cu o suliță, vânătoarea va avea succes. Artiștii și-au pregătit
de multe ori spațiul pe care au pictat, răzuind porțiuni de perete sau netezind asperitățile. Cu
unelte ascuțite au trasat contururile și detaliile, le-au subliniat cu grafit pentru a fi vizibile și
apoi au aplicat culoarea.
Peștera Altamira a fost deschisă publicului în anul 1917, iar din anul 1924 a fost
declarată Monument Național. Supranumită și Capela Sixtină a Preistoriei, datorită frumuseții
și înaltei calități a desenelor și gravurilor realizate de omul magdalenian, peștera de la
Altamira, are parte de o replică fidelă, menită să preia presiunea exercitată de activitatea
turistică. Copia a fost executată cu o minuțiozitate extremă, astfel înât în timpul procesului de
studiere a originalelor au fost descoperite noi picturi și gravuri.
 Picturile realizate de oamenii epocii de piatră ne arată că gustul pentru frumos a existat
de la începuturile umanității și că preistoria ne mai poate oferi multe surprize.