Full

Nutriție și Sănătate Pubică și
Comunitară
CURS 1
Starea de sănătate a populației. Definiție. Factori
determinanți ai stării de sănătate.
Cele 7 dimensiuni ale sănătății
• https://www.youtube.com/watch?v=gYedqiLjDa0
Starea de sănătate. DEFINIȚIE
Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca fiind o
bunăstare din punct de vedere fizic, psihic și social, nu doar absența
bolii sau a infirmității. Ulterior, în definiția stării de sănătate au fost
abordate și aspectele vieții productive din punct de vedere economico-
social.
• În 2011, Huber et all. a adaptat definiția OMS a prin introducerea unui
nou concept de sănătate: "Abilitatea de adaptare și a autogestionare
a organismului în fața provocărilor sociale, fizice și emoționale "
• https://www.youtube.com/watch?v=qoJ_zywh9uM
Definiția sănătății a îmbrăcat, de-a lungul timpului, trei modele de
abordare:
•modelul medical,
•modelul holistic și
•modelul ,,wellness ″(stării de bine)
Modelul medical a fost abordat în secolul al XX-lea în America de Nord.
Acesta privea organismul uman ca pe o mașină care funcționa corect
(individul sănătos), iar atunci când apăreau defecțiuni (individul bonav)
necesita reparații (diagnostic, tratament). Tratarea pacientului implică
în fapt, prin vindecarea sa, reintegrarea la nivelul societății pentru a-si
putea relua activitatea cotidiană.
Acest model nu ia în calcul legătura dintre individ și mediul său și nu
atinge aspecte ale promovării sănătății.
Modelul holistic a apărut odată cu definiția Organizației Mondiale a
Sănătății privind starea de sănătate.
Acest model are însă dezavantajul că nu poate măsura obiectiv
,,bunăstarea″ (starea de bine) spre deosebire de modelul medical care
poate defini starea de sănătate/boală a unui pacient prin diferiți
parametri.
Modelul ,,wellness″ are ca principiul faptul că starea de sănătate nu
poate fi avaluată într-un mod static, ci trebuie înțeleasă în dinamică sa.
Sănătatea individului/comunității este direct influențată de toate
componentele mediului său de viață.
•Aspectul dinamic al stării de sănătate a fost menționat în Charta de la
Ottawa în anul 1986. (Ottawa Charter for Health Promotion):
Sănătatea reprezintă o resursă majoră pentru dezvoltarea socială,
economică și personală, o dimensiune importantă a calității vieții.
Factorii mediului politic, economic, social, fizic, biologic, precum și
factorii comportamentali pot avea un impact pozitiv sau negativ asupra
stării de sănătate.
Definițiile stării de sănătate urmează astăzi trei direcții:
•Starea de sănătate se referă la absența oricărei boli sau infirmități;
•Starea de sănătate (absența bolii sau a infirmității) implică și
capacitatea individului de a face față tuturor solicitărilor vieții
cotidiene;
•Starea de sănătate implică pe lângă primele aspecte și capacitatea
individului de a se adapta la mediul fizic și social.
Starea de sănătate se referă la absența
oricărei boli sau infirmități
Prima direcție este incertă în sensul că un individ care are o boală

nediagnosticată sau în fază subclinică, este considerat sănătos.
Din punctul de vedere al promovării sănătății, prima direcție se oprește
la nivelul profilaxiei secundare și terțiare, când deja există boala.
Starea de sănătate (absența bolii sau a infirmității)
implică și capacitatea individului de a face față
tuturor solicitărilor vieții cotidiene
A doua direcție este incompletă pentru că un individ care suferă de o

boală cronică (diabet, hipertensiune etc.) controlate medicamentos își
poate îndeplinii atribuțiile de zi cu zi, dar asta nu îl poate califica ca fiind
sănătos.
Din punct de vedere al promovării sănătății a doua direcție poate
integra și diminuarea nivelului factorilor de risc ai anumitor boli, la
nivelul populației (stil de viață)- profilaxie primară.
Starea de sănătate implică pe lângă primele
aspecte și capacitatea individului de a se adapta la
mediul fizic și social
Cel mai corect este să privim toate aspectele legate de a treia direcție,
în sensul în care, o anumită boală, poate afecta sau fi o consecință a
factorilor din mediul fizic și social al individului.
Din punct de vedere al promovării sănătății a treia direcție atinge însă și
aspectul social, în sensul în care, individul și colectivitatea, trebuie să
fie conștieți de importanța menținerii unei stări de sănătate optime, iar
sănătatea să fie considerată și tratată ca o valoare umană.
Factorii determinanți ai stării de sănătate
Marcu A. et. all, după D. Ruwaard, au definit determinantul stării de
sănătate ca fiind un factor sau orice condiție care are efect asupra
sănătății sau, în termeni măsurabili, are un efect asupra stării de
sănătate.
Conform literaturii de specialitate, Thomas McKeown a fost primul care a
introdus termenul de determinant al sănătății.
Lucrările sale au fost contestate - el susținea faptul că, creșterea numărului
populației începând cu sfârșitul anii 1700 până în prezent nu s-ar fi datorat în
cea mai mare parte progreselor științelor medicale, ci datorită dezvoltării
economice care a dus la îmbunătățirea nivelului de trai, mai ales în ceea ce
privește nutriția. Cu toate acestea, prin cercetările sale, a atins subiecte
precum cele privind determinanții modelelor de morbiditate și mortalitate,
dar în același timp și care ar fi atribuțiile specialiștilor în sănătate publică.
Thomas McKeown, Medic
Născut: 1 noiembrie 1912, Portadown, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Decedat: 1988, Birmingham, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord
Cărți: The Role of Medicine, The modern rise of population
În anul 1974 a început dezvoltarea noțiunii de promovare a sănătății, în
Canada.
Marc Lalonde, ministrul sănătății în Canada la acea vreme, a publicat
un raport din care reieșea clar faptul că factorii determinanți ai stării de
sănătate nu se mai pot regăsi doar la nivel de medicină clinică/sănătate
publică, ci trebuie căutați și în mediul economico-social. În același timp
el a subliniat faptul că foarte multe boli pot fi prevenite. Astfel a apărut
,,The Health Field Concept″, modelul Lalonde al determinanților
sănătății.
Modelul Lalonde al factorilor determinanți ai stării
de sănătate
Factori biologici:
Aspecte legate de
caracteristicile
individuale biologice
și genetice.
Factori Factorii de mediu

comportamentali STAREA DE Includ tot ceea ce
care includ atitudini SĂNĂTATE este în exteriorul
și obiceiuri. individului.
(Controlul FACTORII (Controlul
individului asupra DETERMINANȚI individului asupra
lor poate fi crescut) lor este mai scăzut)
Sistemul serviciilor
de sănătate
Calitatea
Accesibilitatea
Adresabilitate
Echitatea
Organizarea
Modelul epidemiologic al determinanților
stării de sănătate DEVER
Modelul factorilor care influențează starea de sănătate elaborat de Dahlgren și
Whitehead în anul 1991. Acesta este modelul ,,curcubeu″ și reprezintă factorii care
pot avea înfluență asupra individului sub formă de straturi
În anul 1995, Whitehead a clasificat factorii determinanți ai stării de
sănătate:
•factori care nu pot modificați: vârsta, sexul și moștenirea genetică;
•factori care pot fi modificați: stilul de viață, mediul economico-social,
mediul cultural, factorii de mediu.
Analiza pe baza cadrului creat de Dahlgren și Whitehead poate avea
aplicabilitate practică în sensul în care la nivelul unei
comunități/populații se poate observa ce pondere ocupă fiecare ,,strat″
în parte. Ulterior, strategiile în domeniul sanitar trebuie să țină cont de
această evaluare.
Modelul Ecosistemului Uman (preluare Hancock și
Perkins, 1985)
Evaluarea impactului factorilor determinanți asupra
sănătății
Conform Organizației Mondiale a Sănătății este necesară o evaluare a

impactului asupra sănătății a unei multitudini de factori al căror efect
de cele mai multe ori este cumultativ.
HIA- Health Impact Assessesment reprezintă un model de evaluare a
unor potențiale efecte asupra sănătății a activităților economice, a
politicilor și programelor în diferite sectoare ale economiei, efecte care
se resimt mai ales asupra persoanelor vulnerabile. Rezultatele obținute
pot constitui puncte de plecare pentru factorii de decizie și părțile
interesate cu scopul de a reduce efectele negative asupra stării de
sănătate.
• https://www.youtube.com/watch?v=5Yb3B75eqbo HP2020
Evaluarea impactului asupra stării de sănătate
a fost analizat pe diferite domenii de interes:
• Agricultura
• Aerul
• Transportul
• Energia
• Dezvoltarea economico-socială
Agricultura
Politica Agrară Comună(PAC) dezvoltată la nivelul statelor membre ale
UE, pe lângă efectele economice pozitive (creșterea productivității și
încurajarea producătorilor), are și efecte negative în anumite țări prin
utilizarea ineficientă a subvențiilor. Evaluarea a fost realizată de
Institutul Național de Sănătate Publică din Suedia, care a analizat
sectoarele fructe/legume, produse lactate, vin și tutun. În același timp
au fost prezentate și propuneri de soluții pentru rezolvarea aspectelor
negative.
Agricultura
Înainte de anul 2004, Slovenia a utilizat metoda HIA. Încă nu era țară
membră a Uniunii Europene, iar scopul a fost și acela de a relaiza o
astfel de evaluare având în vedere faptu că aderarea implica și
angajarea în Politica Agrară Comună. Au fost evaluate mai multe
aspecte privind agricultura, dar și modul cum aderarea la PAC ar putea
influnța determinanți ai sănătății în sens pozitiv sau negativ.
Agricultura
Datele au fost culese de experți și în același timp au fost organizate grupuri
de lucru pentru această temă. Astfel, s-a considerat că politica agricolă ar
putea avea o potențială influență în principal asupra următorilor
determinanți ai sănătății: locuri de muncă în agricultură( dispariția unor
ferme mici, reorganizarea altor unități), poluarea cu anumite substanțe a
solului și a apei în zonele unde acestea vor fi folosite pentru creșterea
producției, beneficiile unei agriculturi organice/bio, creșterea importului,
scaderea exporturilor, siguranța alimentară, capacitatea fermelor de familie
de a absorbi fonduri UE, sănătatea muncitorilor din ferme, capacitatea de
organizare instituțională. La nivel național și regional au fost culese date
referitoare la: producția alimentară, metodele folosite în industria
alimentară, poluarea în regiunile agricole, condițiile de muncă și sănătatea
ocupațională a celor din sectorul alimentar, mediul economico-social din
zonele agricole rurale, accesul consumatorilor la produsele alimentare,
prețul alimentelor, caracteristicile consumatorilor, siguranța alimentară,
dezvoltarea agroturismului.
Aerul
Factorul de mediu aer are un important rol în înfluențele pe care le are asupra stării
de sănătate.
Proiectul APHEKEDOM, prin utilizarea metodelor HIA, a evaluat impactul poluării
aerului asupra sănătății în 25 de orașe europene (totalizând aproape 39 milioane
locuitori ), în perioada 2008-2011. La acest proiect au colaborat 60 de cercetători
care au colectat și analizat date din 12 țări. Raportul final a arătat faptul că poluarea
aerului ,,costă″ în situația analizată peste 31,5 miliarde dolari prin impactul asupra
sănătății populație (absenteism prin incapacitate temporară de muncă). Se
înregistrează în același timp și costuri subiective precum afectarea calității vieții.
https://www.theguardian.com/environment/2016/may/12/air-
pollution-rising-at-an-alarming-rate-in-worlds-cities
Transportul
• În Noua Zeelandă s-a realizat o analiză a efectelor transportului
asupra stării de sănătate. Rezultatele analizelor datelor au demonstrat
atît corelații pozitive, dar și negative cu: pericolul accidentelor rutiere,
poluarea aerului, suport social, poluare fonică.
• Organizația Mondială a Sănătății a publicat ,,Transport, environmental
and health", carte care furnizează dovezi științifice privind cele mai
importante efecte ale transportului asupra sănătății și mediului
înconjurător. În același timp, lucrarea stabilește un cadru conceptual
prin care pot fi analizate aceste efecte, iar la nivel decizional să fie
adoptate politici și strategii privind transportul
Energia
Starea de sănătate poate fi afectată în sens negativ sau pozitiv de
utilizarea energiei generate prin utilizarea produselor petroliere,
cărbunilor, electricității, apei termale sau prin folosirea energiei
nucleare, solare.
Energia verde poate avea un impact pozitiv asupra stării de sănătate,

prin reducerea emisiilor de dioxid de carbon. În ultimul timp se
încurajează tot mai mult utilizarea acestui tip de energie și există
programe pentru a ajuta comunitatea în acest sens.
Energia
Se apreciază că aproape 18% din emisiile de dioxid de carbon la nivel
mondial sunt generate de zonele de locuit/rezidențiale. Există țări în
care utilizarea combustibilor de proastă calitate în locuințe au efecte
negative asupra stării de sănătate. Ținta Grupului Consultativ al
Secretariatului General al Națiunilor Unite pentru Energie, Climă și
Schimbări Climatice(United Nations Secretary General’s Advisory Group
on Energy and Climate and Climate Change (AGECC)) este ca până în
anul 2030 să se asigure accesul universal la energie de calitate,
modernă, incluzînd aici biogazul și biomasa.
Dezvoltarea economico-socială
Dezvolarea economico-socială a unei este direct proporțională cu
starea de sănătate. Aceasta a condus pe lângă progres sau alte aspecte
pozitive și la o creștere a nivelului înechităților în rândul populației,
inclusiv privind starea de sănătate.
Dezvoltarea economico-socială
• Simpla recunoaștere a factorilor sociali care au influență asupra stării de sănătate
nu este suficientă ci este necasară o analiză atentă pentru că aceția pot fi diferiți
de factorii care determină inechitatea în domeniul sănătății.
• Astăzi, la nivelul țărilor europene, sunt state care nu măsoară inechitățile sociale
în sănătate. O altă categorie ar fi acele state care măsoară acest aspect, dar cu
toate că dipun de sisteme performante de monitorizare nu folosesc rezultatele
obținute pentru a găsi soluții. Există în același timp, țări care publică datele, fac
cunoscute problemele inechitîții sociale în sănătate, dar la nivel decizional apare
problema legată de conștientizarea situației. Foarte puține state apreciază faptul
că au reușit sa reducă aspectul inechităților sociale prin utilizarea datelor
analizate. Putem afirma totuși că nu există niciun stat care să reușească să reducă
100% efectele inechităților sociale în sănătate indiferent de cîte mecanisme
performante aplică în domeniu.
Healthy People 2020
• Strategia Healthy People are ca scop îmbunătățirea stării de sănătate. Este
o starategie implementată de CDC- Centers for Disease Control and
Prevention. Primele două strategii au fost Healthy people 2000, urmată de
Healthy People 2010. În decembrie 2010 a fost lansată Healthy People
2020 care are ca obiective strategice:
- o creștere a speranței de viață, fără cazuri de mortalitate prematură;
- echitate în domeniul sănătății;
- crearea unor medii sociale și fizice care să permită promovarea sănătății;
- promovarea calității vieții, dezvoltarea unor comportamente
individuale/colective corecte pentru menținerea stării de sănătate.
Healthy People 2020
• Healthy People are 1200 de obiective care acoperă 42 de domenii.
Healthy People include în același timp și o secțiune pentru sănătate
care acoperă următoarele aspecte:
1. Starea generală de sănătate;
2. Starea de sănătate corelată cu aspectele calității vieții;
3. Determinanții stării de sănătate;
4. Inegalitățile în sănătate.
Pentru evaluarea stării generale a populației,
Healthy People 2020 s-au monitorizat următorii
indicatori
•Speranța de viață, cu includerea comparațiilor internaționale

•Speranța de viață sănătoasă;
•Anii potențial de viață pierduți;
•Numărul zilelor nesănătoase din punct de vedere fizic și psihic;
•Autoevaluarea stării de sănătate;
•Incapacitatea prin limitarea activității;
•Prevalența bolilor cronice.
• https://www.youtube.com/watch?v=5Yb3B75eqbo Healthy People
2020
Starea de sănătate corelată cu aspectele
calității vieții
HRQoL- Health Related Quality of Life este un cencept
multidimensional care include aspecte legate de funcționarea fizică,
mentală, emoțială și socială. Aceasta evaluază impactul pe care îl are
starea de sănătate asupra calității vieții cu ajutorul mai multor
instrumente de măsurare.
Determinanții stării de sănătate sunt abordați
pe următoarele categorii
• politici de sănătate,
• servicii de sănătate,
• factori sociali,
• comportamente individuale,
• factori biologici și genetici.
Se evaluază și efectul cumullativ al mai multor factori.
Inechitatea în sănătate
Inechitatea privind acordarea serviciilor de sănătate se datorează de
cele mai multe ori discriminărilor legate de sex, etnie, statut
economico-social, afecțiuni cronice care au dus la dizabilități. Strategia
Healthy People evaluază starea de sănătate a populației în corelație cu
aspectele care generează inegalități în acordarea serviciilor.
• https://www.youtube.com/watch?v=roAQHn5rEoQ INEgalitati in
sanatate
Nutriție și sănătate publică și
comunitară
Curs 2
Sănătate publică- definiții,
principii, scopuri.
Definiția Sănătății Publice
Definitia Sanatatii Publice dupa O.M.S. este:
“Știința și arta prevenirii bolilor, prelungiriii vieții și promovării sănătății
prin eforturile organizate ale societății”.
Definiția Sănătății Publice
,,Știința protejării oamenilor și a sănătății, a promovării și redobândirii

sănătății prin efortul organizat al societății"
,,Sănătatea publică poate fi definită ca un efort organizat al societății

pentru a proteja, promova și a restabili starea de sănătate a populației
cu ajutorul științei, abilităților practice și acțiunilor colective"
CONCEPTUL DE SĂNĂTATE
• Presupune o responsabilitate mare la nivel social;
• Este universal acceptat faptul că nu poate reprezenta doar o aspirație;
• Scoate în evidență aspectele pozitive;
• Este un concept pozitiv care pune accentul pe resurse individuale și sociale, dar
și pe aspecte legate de starea de bine din punct de vedere fizic.
Sănătate Publică/Medicină clinică
Sănătate Publică/Medicină clinică
Din ce în ce mai mult se discută despre sănătate publică, dar trebuie să înțelegem
care este în fapt esența acesteia. În medicina clinică, medicii de diverse specialități
stabilesc un diagnostic și tratează pacientul. Specialiștii în sănătate publică au ca
principal scop prevenirea îmbolnăvirilor și pentru aceasta este nevoie de
implicarea comunității/populației.
Spre exemplu, medicul cardiolog stabilește diagnosticul de hipertensiune
arterială, apoi îi prescrie tratamentul pacientului. Specialistul în sănătate publică
are ca scop să intervină asupra factorilor de risc ai hipertensiunii arteriale, prin
scăderea frecvenței acestora la nivelui populației (obezitate, diabet zaharat, fumat
etc.).
Pentru a atinge aceste obiective este necesar să fie implementate politici de
sănătate la nivel populațional.
Practica sănătății publice se concentrază pe:
1. Oameni
2. Politici
3. Programe
1. Oameni
• Populaţia trebuie să beneficieze de programe şi servicii în domeniul
sanitar indiferent de vârstă, de sex, de situaţie economico-socială, de
stare de sănătate;
• Rolul specialistului în sănătate publică este şi acela de a indentifica
nevoi în acest domeniu ale diferitelor grupuri populaţionale;
• Implementarea şi aplicarea de programe care să răspundă nevoilor
identificate.
2. Politici
• Politicile reprezintă o serie de acţiuni folosite pentru a rezolva o
problemă şi aplicate de către autorităţile publice.
• Politicile, inclusiv cele sanitare se regăsesc la nivelul actelor
normative, regulamentelor şi programelor din domeniu.
3. Programe
• Programele reprezintă ,,instrumentele" specialiştilor prin care
aceştia pot interveni la nivelul comunităţii pentru a îmbunătăţii starea
de sănătate a populaţiei.
• Aceste programe pot avea ca beneficiari grupe mai mai sau mai mici
de indivizi: preşcolarii din România, adolescenţii dintr-un judeţ,
populaţia vârstnică din ţara noastră etc.
3. Programe
Programele naționale sunt un ansamblu organizat de activități și
servicii, instituite prin lege în scopul prevenirii și tratării unor boli cu
consecințe grave asupra stării de sănătate a populației și, în unele
cazuri (SIDA, TBC), cu risc epidemiologic crescut. Activiățile profilactice
și tratamentul specific acestor boli sunt finanțate din Bugetul statului și
din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, în limite
stabilite anual prin Legea Bugetului de Stat.
3. Programe- Ministerul Sănătăţii derulează şi finanţează 15
programe naționale cu impact major asupra sănătății publice:
1.Programul național de vaccinare;
2.Programul național de supraveghere și control al bolilor transmisibile prioritare;
3.Programul național de prevenire, supraveghere și control a infecției HIV;
4.Programul național de prevenire, supraveghere și control al tuberculozei;
5.Programul național de supraveghere și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale și a rezistenței microbiene, precum și de
monitorizare a utilizării antibioticelor;
6.Programul național de monitorizare a factorilor determinanți din mediul de viață şi muncă;
7.Programul național de securitate transfuzională;
8.Programul național de depistare precoce activă a cancerului prin screenig organizat;
9.Programul național de sănătate mintală și profilaxie în patologia psihiatrică;
10.Programul național de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană;
11.Programul național de boli endocrine;
12.Programul național de tratament dietetic pentru boli rare;
13.Programul național de management al registrelor naționale;
14.Programul național de evaluare și promovare a sănătății și educație pentru sănătate;
15.Programul național de sănătate a femeii și copilului.
Programele naţionale de sănătate publică se finanţează de la bugetul Ministerului Sănătății, din bugetul de stat și din venituri proprii,
precum şi din alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii.
3. Programe- Casa Națională de Asigurări de Sănătate derulează şi
finanţează 14 programe naționale de sănătate curative:
1.Programul național de boli cardiovasculare;
2.Programul național de oncologie;
3.Programul național de tratament al surdității prin proteze auditive implantabile (implant cohlear și proteze
auditive);
4.Programul național de diabet zaharat;
5.Programul național de tratament al bolilor neurologice;
6.Programul național de tratament al hemofiliei și talasemiei;
7.Programul național de tratament pentru boli rare;
8.Programul național de sănătate mintală
9.Programul național de boli endocrine;
10.Programul național de ortopedie;
11.Programul național de transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană;
12.Programul național de supleere a funcției renale la bolnavii cu insuficiență renală cronică;
13.Programul național de terapie intensivă a insuficienței hepatice;
14.Programul național de diagnostic și tratament cu ajutorul aparaturii de înaltă performanță.
Programele naţionale de sănătate curative se finanţează de la bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate, precum şi din alte surse, inclusiv din donaţii şi sponsorizări, în condiţiile legii
Provocări actuale ale Sănății Publice
Sănătatea publică. SCOPURI
• protejarea sănătății comunității prin metode de promovare a
acesteia, fie că ne referim la o comunitate a unui cartier sau o
comunitate mare, reprezentată de populația unei țări sau a unui
continent;
• ocrotirea sănătății prin prevenirea îmbolnăvirilor;
• monitorizarea morbidității;
• redobândirea stării de sănătate prin intermediul serviciilor de
sănătate;
• limitarea inechităților în furnizarea serviciilor de sănătate pentru a se
asigura echitate, calitate și accesibilitate în acest domeniu.
Sănătatea publică. DOMENII DE INTERES
• Evaluarea stării de sănătate a populației/comunității. Pentru aceasta

se calculează și indici demografici, indici de morbiditate, date
obținute prin studii epidemiologice, realizarea unor screening-uri la
nivelul comunității;
• Analiza înfluenței factorilor de risc (fizici, chimici, biologici,
economico-sociali, de comportament) asupra stării de sănătate;
• Colaborarea cu specialișții în statistică medicală și biostatistică pentru
a se realiza prelucrarea și interpretarea datelor;
• Marketing social, educatia pentru sănătate;
Sănătatea publică. DOMENII DE INTERES
• Elaborarea și aplicarea de programe naționale de sănătate;
• Identificarea și evaluarea nevoilor privind serviciile de sănătate ale populației
prin: - evaluarea serviciilor actuale;
- analiza cerințelor exprimate de către cadrele medicale și
pacienți;
- identificarea celor mai eficiente intervenții necesare a fi aplicate
la nivelul comunității și realizarea unor analize cost-eficiență a acestora;
- campanii de informare-educare-comunicare la nivelul populație;
• Reforma serviciilor de sănătate;

• Elaborarea legislație în domeniul medico-sanitar
Sănătatea publică și nivelul de responsabilități
Responsabilitățile în domeniul sănătății publice revin autorităților

publice la nivel guvernamental, central și local, precum și organizațiior
non-guvernamentale, dar în același timp și cadrelor medicale,
comunității, respectiv individului.
Sănătatea publică și nivelul de responsabilități
Autorităților de sănătate publică trebuie să aibă responsabilități
privind:
I. Supravegherea și evaluarea sistemului de sănătate și a stării de
sănătate a populației;
II. Dezvoltarea de politici sanitare;
III. Asigurarea de servicii medicale
I. Supravegherea și evaluarea sistemului de
sănătate și a stării de sănătate a populației
• Prin supraveghere și evaluare se monitorizează și raportează date privind starea
de sănătate a populației și se pot depista precoce boli sau riscuri pentru sănătate.
• Evaluarea stării de sănătate se referă la colectarea și analiza datelor și
informațiilor pentru a descrie sănătatea populației, a subpopulațiilor și a
comunităților.
• Supravegherea reprezintă colectarea, analiza și interpretarea sistematică și
continuă a datelor și difuzarea la timp a informațiilor către factorii de decizie din
domeniul sănătății publice, astfel încât să se poată acționa pentru a proteja
sănătatea publică.
• Evaluarea și supravegherea reprezintă sprijinul pentru luarea deciziilor pentru
furnizarea de servicii, consultare, mentorat și parteneriat în domeniile cercetării
aplicate și al schimbului de cunoștințe în domeniul sănătății publice
I. Supravegherea și evaluarea sistemului de
sănătate și a stării de sănătate a populației
Un exemplu în acest sens este Alberta Health Services. Alberta Health

Services (AHS) este primul si cel mai mare sistem sanitar integrat din
Canada, responsabil cu furnizarea de servicii de sanatate celor peste
patru milioane de oameni care locuiesc in Alberta, precum si unor
locuitori din Saskatchewan, BC. și Teritoriile de Nord-Vest. Alberta este
provincia cu cea mai rapidă creștere din Canada. În 2014, rata de
creștere a populației Alberta sa dublat față de media națională (2,9% și,
respectiv, 1,1%)
Supravegherea și evaluarea Stării de sănătate
la Alberta Health Services
II. Dezvoltarea de politici sanitare
• Organizația Mondială a Sănătății definește Politicile Sanitare ca fiind
,,deciziile, planurile și acțiunile întreprinse pentru a atinge obiectivele
specifice ale asistenței medicale în cadrul societății". Politicile
reprezintă o serie de acţiuni folosite pentru a rezolva o problemă şi
aplicate de către autorităţile publice.
• ,,Politica" trebuie să fie percepută mai mult decât legislația în
domeniu. Politicile operaționale în sănătate trebuie să cuprindă toate
regulile, regulamentele, liniile directoare și normele pe care guvernul
sau administrațiile publice locale le folosesc pentru a transpune
politicile naționale în servicii. Un mediu politic favorabil va duce la
extinderea și aplicarea corectă a intervențiilor în sănătate
II. Dezvoltarea de politici sanitare
• Frecvent cuvântul ,,politică" este asociat cu acte normative emise de
guvern sau parlament, dar acesta este doar un aspect. Noile practici
în acest domeniu necesită reforme ale politicilor la mai multe niveluri,
de la politici la nivel macro(,,Big P") la protocoale, norme, standarde
(nivel micro- Little ,,p"). Organizația Mondială a Sănătății menționează
faptul că politicile în sănătate reprezintă ,,cimentul" care leagă piesele
sistemului de sănătate, nu doar ghidează acest sistem.
III. Asigurarea serviciilor medicale
Modul de organizare și finanțare al sistemelor de sănătate îmbracă
diferite forme la nivel european și mondial. Statele membre ale Uniunii
Europene au agreat faptul că este nevoie de furnizarea unor servicii
medicale de calitate, cu acoperire largă pentru comunitate și la un cost
accesibil pentru individ și societate în ansamblu. Acest mod de
asigurare al serviciilor medicale reprezintă una dintre principalele valori
comune la nivelul Uniunii Europene privind sistemele de sănătate.
Date pentru anul 2019
• Cheltuielile pentru sănătate- dolari/locuitor
• Date OEDC- Organization for Economic Cooperation and Development
Principalele domenii pentru care autoritatea centrală de
sănătate publică elaborează sau participă la elaborarea, după
caz, a unor proiecte de acte normative sunt:
a) calitatea principalilor factori de mediu: apa potabilă și de îmbăiere,
aerul ambiant și interior, zgomot, locuință și habitat, substanțe chimice,
produse cosmetice, radiații ionizante, vectori, deșeuri etc.;
b) monitorizarea stării de sănătate;
c) promovarea sănătății;
d) calitatea alimentului;
e) calitatea unităților și serviciilor turistice;
f) calitatea mediului de muncă și sănătatea în muncă;
Principalele domenii pentru care autoritatea centrală de sănătate
publică elaborează sau participă la elaborarea, după caz, a unor
proiecte de acte normative sunt:
g) colectivitățile de copii și tineri;

h) evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra sănătății populației;
i) asigurarea condițiilor de igienă în unități sanitare;
j) servicii de laborator;
k) planificare familială;
l) siguranța transfuziei sanguine;
m) norme privind alte domenii ale sănătății publice;
n) prevenirea consumului ilegal de droguri.
Ce TREBUIE să facă specialistul în sănătate publică la
nivelul unei comunități?
• I. Să monitorizezei starea de sănătate a unei comunități pentru a

identifica eventualele probleme;
• II. Să identifice și să investigheze problemele de sănătate din
comunitate;
• III. Să informeze, să educe populația și să împuternicească persoane
care să participe la rezolvarea unor aspecte privind starea de
sănătate;
• IV. Să facă posibilă realizarea unor parteneriate pentru identificarea și
rezolvarea problemelor de sănătate;
• V. Să participe activ la elaborarea politicilor sănătate;
Ce TREBUIE să facă specialistul în sănătate publică la nivelul unei
comunități?
• VI. Să aplice reglementările în domeniul sănătății publice;

• VII. Să se implice în asigurarea accesului la asistență medicală a
tuturor persoanelor din comunitate;
• VIII. Să partcicipe activ la asigurarea forței de muncă în sistemul
sanitar;
• IX. Să participe la programe privind evaluarea eficienței, calității și
accesibilității serviciilor medicale;
• X. Să participe la cercetare în domeniul sănătății publice pentru a
identifica perspective și soluții inovatoare în domeniu
ABORDAREA VIITORULUI SĂNĂTĂȚII PUBLICE
• Majoritatea provocărilor cărora sănătatea publică trebuie să le facă

față sunt datorate noului stil de viață al oamenilor, de evoluția
economico-socială.
• În această situație, tot ,, modernismul" va trebui să găsească soluții
pentru problemele create.
După autorii lucrării The Future of Publich Health- An integrative framework,
sănătatea publică va trebui să abordeze în mod echitabil și durabil starea de
sănătate. Viitorul în sănătate publică va trebui să se bazeze pe practicile curente de
azi, dar va trebui să aibă și alte noi caracteristici:
1. ABORDAREA INTEGRATIVĂ- prin reintegrarea tuturor aspectelor vieții care au
fost separate în ultimul timp: interiorul și exteriorul, obiectivul și subiectivul,
individul și colectivitate, binele și răul, adevărul, frumosul, știința, etica și estetica;
2. ABORDARE ECOLOGICĂ- prin cunoașterea căt mai exactă a tuturor sistemelor
adaptative naturale și antropice care pot influența starea de sănătate;
3. ABORDARE ETICĂ- prin respectarea drepturilor fundamentale ale individului, dar
cu integrarea lor în necesitățile colectivității din care acesta face parte, insistîndu-se
pe nevoia de echitate și sustenabilitate;
4. ABORDARE care să încurajeze CREATIVITATEA- adaptarea instituțiilor astfel încât
să permită și să încurajeze un mod de dezvoltare creativ;
5. ABORDARE care să încurajeze ,,FRUMOSUL" în sensul în care la nivel de
relaționare ar încuraja implicarea cât mai multor membri ai comunității.
Această nouă abordare se bazează pe teorii care cuprind integral toate
aspectele vieții, plecând de la teoria frumosului, binelui și adevărului a
filozofului grec Platon. Profesorul Phil Hanlon a fost cel care a explicat
cum această teorie antică poate îmbunătății modul de abordare al
sănătății publice în viitor. În paralel este studiată și teoria integrală a lui
Wilber, prin care se susține faptul că toate cunoștințele și experiența
umană pot fi repartizate în patru cadrane, de-a lungul axelor interior-
exterior și individual-colectiv.
Relațiile fundamentale ale omenirii după Platon ( Preluare din lucrarea ,, The
Future of Publich Health)
Cadrul de bază al teoriei integrale a lui Wilber
Preluare tabel http://spiraldynamicsintegral.nl/en/about-
sdi/integral-theory/
• Ideea de "adevărat" (adică știință) corespunde coloanei drepte a
modelului lui Wilber, care se referă la dimensiunile obiective,
exterioare ale vieții, atât la nivel individual cât și colectiv ("ea" și "ei").
Ideea ,,bunului″ (etică, morală) și "frumosului" (estetică, artă,
creativă) corespund cu coloana din stânga, care se ocupă de
dimensiunile subiective, interioare, atât individuale cât și
colective("eu", "noi'). Punctul cheie aici este că, în viața de zi cu zi,
avem tendința de a nu diferenția aceste dimensiuni ale experienței ci
suntem tentați să le integrăm.
Vă mulțumesc pentru
participare!
Nutriție și sănătate
publică și comunitară
Curs 3
Demografia
Rolul demografiei în organizarea serviciilor de nutriție
Cuvântul demografia provine din limba
greacă din termenii:
• Etimologie- din limba greacă

–Demos=populatia
–Graphein=a scrie ,a descrie

EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE
A POPULAŢIEI
A. D E M O G R A F I A
Definiţie:
• Demografia este acea ramură a statisticii
economico-sociale, care studiază
transformările ce au loc la nivelul
populaţiei, privind numărul, distribuţia
geografică, structura, mişcarea mecanică
şi naturală a acesteia. Totodată analizează
legităţile ce determină evoluţia acestor
fenomene, condiţiile, cauzele şi efectele
lor economico-sociale.
Istoric:
• În anul 1578 FRANCIS BACON a utilizat

pentru prima dată cuvântul „population” de
la verbul englez to populate (a popula).
• În anul 1662 JOHN GRAUNT concepe primele
tabele de mortalitate, publicate sub titlul
"Natural and Political Observations... made
upon the Bills of Mortality".
• În anul 1855 ACHILLE GUILLARD utilizează
pentru prima dată termenul de demografie în
lucrarea sa: "Eléments de statistique
humaine ou démographie comparée" (Paris).
Principalele capitole ale demografiei:
- demografia statică
- demografia dinamică
DEMOGRAFIA Statică
• Studiază anumite caracteristici ale
populației la un moment dat.
• Numărul populație, structura populației pe
categorii de vârstă, pe sexe, pe medii
(U,R), după participarea la activitatea
economică, după nivelul de studii etc.
Demografia "statică”
1.Numărul populaţiei
• recensământul
• inter şi extrapolaţia
2. Densitatea populaţiei
• densitatea generală
• densitatea fiziologica
3. Structura populaţiei după:

• medii
• sexe
• grupe de vârstă
• ştiinţă de carte
• starea social-economică (activă, pasivă, aptă de muncă,
DEMOGRAFIA dinamică
• Populația este studiată în dinamică,
vorbim de mișcarea mecanică (migrație,
deplasări ale populației datorate unor
condiții politice, sociale, profesionale) și
mișcarea naturală (nataliatate,
mortalitate).
Demografia "dinamică"
1. Mişcarea mecanică
- Migraţia (imigraţia, emigraţia)
2. Mişcarea naturală a populaţiei

a) natalitatea
b) fecunditatea
-generală
-specifică
-conjugală
-extraconjugală
c) fertilitatea
-generală
- specifică
- conjugală
- extraconjugală
d) mortalitatea
- generală
- corectată
- specifică pe medii
- specifică pe grupe de vârstă
- specifică pe cauze de deces
- letalitatea
- D100 (decese la suta de îmbolnăviri)-fatalitate
e) mortalitatea infantilă
- corectată
-pe grupe de vârstă (în primele 24 de ore, precoce,
neonatală, postneonatală, tardivă)
- pe anotimpuri
- pe cauze de deces
f) mortinatalitatea
g) mortalitatea perinatală, mortalitatea feto-infantilă
h) mortalitatea maternă
i) excedentul natural
j) indicele vital
k) durata medie de viaţă, speranţa de viaţă
l) nupţialitatea
m) divorţurile
Demografia statică
Numărul populație ESTIMARE
2025 8,185,613,757
2030 8,551,198,644
2035 8,892,701,940
2040 9,210,337,004
2045 9,504,209,572
2050 9,771,822,753
Populația la nivel mondial
http://www.worldometers.info/world-
population/
Efectele creșterii numărului
populație
• Impact asupra resurselor naturale;
• Impact asupra mediului economico-social;
• Impact asupra sistemelor de sănătate –
capacitatea de a asigurara accesibilității
generale, fără niciun fel de inechitate, la
servicii medicale de calitate.
Numărarea POPULAȚIEI- sursa
INS
RECENSĂMÂNTUL
•operaţiunea care produce, la intervale regulate,
numărarea oficială a populaţiei pe teritoriul unei ţări şi
în cele mai mici sub-teritorii geografice ale sale,
împreună cu un număr selectat de caracteristici
demografice şi sociale ale populaţiei. De asemenea,
produce informaţii referitoare stocul de locuinţe.
Această operaţiune are avantajul obţinerii informaţiei
referitoare la două universuri – populaţie şi condiţii de
locuit – în cadrul aceluiaşi proces de diseminare.
•Scopul fundamental – de a oferi informaţii esenţiale şi de
calitate pentru politicile guvernamentale în domeniul
economic şi social, inclusiv pentru dezvoltarea umană.
Lista recensămintelor populaţiei din România
•Recensământul din 1859-1860
•Recensământul general al populaţiei României din 1899
•Recensământul general al populaţiei din 1912
•Recensământul agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948
•Recensământul populaţiei din februarie 1956
•Recensământul populaţiei şi locuinţelor din martie 1966
•Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din ianuarie
1977
•Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 1992
•Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2002
•Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2011
Între 2 recensăminte, numărul populației se
estimează prin 2 metode:
INTRAPOLAȚIA
EXTRAPOLAȚIA
EVOLUŢIA NUMĂRULUI POPULAŢIEI
ROMÂNIEI
ÎNTRE ANII 1995 – 2007
22681
22608
22503
22546
22458
22408
22435
21733,6
21794
21673,3
21623,8
21537,5
21548,3
Anii 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
EVOLUŢIA NUMĂRULUI POPULAŢIEI
ROMÂNIEI
ÎNTRE ANII 1996 – 2008
22608
22546
22503
22435
22503
22408
21733,6
21794
21673,3
21623,8
21548,3
21537,5
21504,4
Anii
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Source: World Bank, 2020.
Trendul numărului populație în
România
După anul 1990 se remarcă o scădere din
ce în ce mai accentuată a numărului de
locuitori cauzată de:
•Număr mai mic de nascuți vii ( și cauzat de
emigrarea tinerilor în mod accelerat după
anul 2007, anul aderării la UE și
posibilităților deschise pe piața muncii la
nivel european și mondial)
•Număr mai mare de decese;
•Îmbătrânirea populației.
Structura populației pe medii
• La nivel mondial se remarcă un trend
crescător în ceea ce privește ponderea
populației din mediul urban, astfel în anul
2020, peste 56,2% din populația globului
locuia în mediul urban.
• În anul 1960 doar 33,7% din populația
globului locuia în mediul urban.
worldometer.info
Cauzele urbanizării
• Dezvoltarea economică;
• Piața muncii ofertantă odată cu
dezvoltarea;
• Avantajele oferite de accesul la educație,
cultură, tehnologie.
,,Provocările" urbanizării
• Poluarea mediului;
• Asigurarea resurselor de hrană, resurselor
energetice;
• Asigurarea serviciilor medicale și accesul la
acestea;
• Apariția inechităților, inclusiv în accesul la
servicii medicale;
• În situații de criză economică, șomajul și lipsa
locurilor de muncă poate duce la probleme în
asigurarea traiului zilnic, cu implicații directe
privind cele trei dimensiuni ale sănătății fizică,
psihică, socială.
• https://www.youtube.com/watch?v=OS_Tv
P2XDUM
• https://www.youtube.com/watch?v=AqUSo
2hstHI
• Orașul cu cel mai mare număr de locuitori
este TOKYO - peste 38 milioane locuitori,
urmat de DELHI și Shanghai – ;
sursa World Bank
• Conform ONU, în anul 2018, erau peste

81 de orașe în lume cu peste 5 mil.
locuitori;
• Deși au o urbanizare rapidă, în Africa și
Asia se regăseste peste 90% din populația
globului care trăiește în mediul rural.
Repartiția pe medii în România
În anul 1990, 34,20% din populația țării
locuia în mediul urban apoi s-a înregistrat un
trend crescător până în anul 1992 (54,22%).
Până în anul 2001 a urmat o scădere
constantă (52,78%), iar apoi trendul a reluat
tendința de creștere constantă, ajungând ca
în anul 2019, la nivel național, peste 54%
din populație să locuiască în mediul urban.
Peste 19% din populația urbană a României
locuiește în București.
Structura populației pe sexe
• La nivel mondial, în anul 2019, populația
era repartizată astfel:
• SEX FEMININ 49,58%
• SEX MASCULIN 50,42%
Repartiția populașiei pe sexe în
România
ANUL Ponderea sexului Ponderea sexului
feminin masculin
1960 51,16% 48.84%
1980 50,68% 49,32%
2000 51,08% 48,92%
2019 51,4% 48,6%

Structura populație pe grupe de
vârstă
• La nivel mondial se remarcă o tendință de
scădere a ponderii grupei de vârstă 0-14 ani,
astfel dacă în anul 1966 se atinsese un nivel
de 37,97% din totalul populației, de atunci
trendul este de scădere, atingând în anul
2019 25,65% din totalul populației. În același
timp, ponderea grupelor de vârstă 15-64 de
ani și peste 65 a crescut de la 57%(1965) la
65,25%(2019), respectiv 4,97% (1960) la
9,09(2019).
Structura populație pe grupe de
vârstă
• Îmbătrânirea populației reprezintă o
problemă majoră la nivel mondial,
generată mai ales de țările mai dezvoltate
din punct de vedere economic.
• Acest aspect interesează în mod direct
sistemele de sănătate - asigurarea
accesului la servicii de sănătate specifice
acestei grupe de vârstă, dar și organizarea
acestora.
Importanța structurii populației
pe grupe de vârstă
• Reprezintă date necesare factorilor
decidenți pentru realizarea și
implementarea unor politici la nivel social,
economic, educațional;
• La nivelul serviciilor de sănătate, structura
și previziunile pe această temă reprezintă
baza planificării tipurilor de servicii
medicale.
Populația 0-14 ani în România
Anul 1980 1990 1995 2000 2005 2010 2019
% din 26.8 23.7 20.8 18.5 15.9 15.8 16.0

total
Source: World Bank

Populația de peste 65 ani în
România
Anul 1980 1990 1995 2000 2005 2010 2019
% din 10.2 10.4 12.1 13.6 15.2 15.8 19

total
Raportul de dependența a
populației tinere
• Dependenţa demografică a persoanelor
tinere reprezintă raportul dintre populaţia
în vârstă de până la 15 ani și populaţia
activă de 15-64 ani. Se raportează la 100.
Raportul de depență a persoanelor
vârstnice
• Dependenţa demografică a persoanelor
vârstnice reprezintă raportul dintre
populaţia în vârstă de 65 ani şi peste și
populaţia activă de 15-64 ani. Se
raportează la 100.
• În Uniunea Europeană, în anul 2019 acest
raport era de era de 31%.
• Estimarea 2100- 57%
Piramida populației
• Este o reprezentare grafică a datelor
statistice demografice (vârstă și sex) ;
• Segmentele de populatie sunt considerate
grupuri (cohorte) sau generatii, diferenta
intre ele fiind in general de 5 ani, ce se
reprezintă în formă de bare orizontale ce
aparțin unei axe comune, la stânga sunt
reprezentați bărbații, la dreapta femeile.
Raportul total de dependență
• Combinația între raportul de dependență a persoanelor
tinere și a celor vârstnice dă raportul total de
dependență (calculat ca raportul dintre persoanele
dependente, tinere și vârstnice, și populația considerată
a fi în vârstă de muncă, cu alte cuvinte între 15 și 64 de
ani).
• În 2018, acest raport total era de 54,6 % în UE-28, ceea
ce arată că existau aproximativ două persoane cu vârstă
de muncă pentru fiecare persoană dependentă. În 2018,
cel mai mic raport total de dependență la nivelul statelor
membre ale UE a fost înregistrat în Luxemburg (43,8 %),
iar cel mai mare în Franța (60,7 %).
(sursa https://ec.europa.eu )
• Este o reprezentare grafică a datelor
statistice demografice (vârstă și sex) ;
• Segmentele de populatie sunt considerate
grupuri (cohorte) sau generatii, diferenta
intre ele fiind in general de 5 ani, ce se
reprezintă în formă de bare orizontale ce
aparțin unei axe comune, la stânga sunt
reprezentați bărbații, la dreapta femeile.
Structura populației pe grupe de vârstă are
impact:
1. Demografic;
2. Medical;
3. Socio-economic.
1.Impactul demografic al
structurii pe grupe de
vârstă și sexe al populației:
O pondere mai mare de

persoane tinere, în
populației, va asigura o
fertilitate și o natalitate
crescută, iar natalitatea
crescută reprezintă temelia
generațiilor următoare.
2. Impactul medical al
structurii pe grupe de
vârstă al populației:
În funcție de aceasta se
pot lua decizii privind
structura și organizarea
serviciilor de sănătate
centrate pe pacient:
cardiologie,geriatrie,
nonatologie, pediatrie,
recuperare medicală
etc.
3. Impactul economico-social al
structurii pe grupe de vârstă ți
sexe al populației:
- Populația tânără reprezintă partea
activă din punct de vedere
economico-social, forța de
muncă;
-Ramurile economice se pot
dezvolta în funcție de oferta de
forță de muncă, iar aceasta
depinde și de structura pe grupe
de vârstă și sexe.
https://www.youtube.com/watch
?v=2hxUKRo1qQU
Piramida ideala a populatiei
Tipuri de piramide ale populatiei după
Sündberg si Burgdörfer
VÂRSTNICI
ADULŢI
COPII ŞI
ADOLESCENŢI
PIRAMIDĂ DE TIP PIRAMIDĂ DE

PIRAMIDĂ DE
STAŢIONAR TIP REGRESIV
TIP PROGRESIV
„POPOARE CU „POPOARE
„POPOARE
TENDINŢĂ SPRE ÎMBĂTRÂNITE
TINERE”
ÎMBĂTRÂNIRE” ”
Un caz interesant este piramida Qatarului si alte tari mici cu un inalt nivel al venitului ce
atrag multa populatie emigranta in principal masculina si adulta, ceea ce arata o
deformare interesanta
Piramida populatiei din
Romania in anul 2006
Piramida populatiei din
Romania in anul 2050
Tranziția demografică (Vert C., Geografia populației- teorie
și metodologie)
Tranziţia demografică are o dublă semnificaţie:

1. de teorie
- încearcă să explice evoluţia populaţiei în funcţie de un
ansamblu de factori, sociali, economici, legislativi,
educaţionali, sanitari, psihologici şi culturali.
2. de proces
- se referă la evoluţia demografică (formată din mai
multe faze), în cursul căreia ratele înalte ale natalităţii şi
mortalităţii coboară treptat la nivele mai scăzute, sub
impactul unui mare număr de factori social-economici
Etapele tranziției demografice
• I. Înalt staționară- ratele de natalitate și
mortalitate crescute.
• II. Expansiunea timpurie- rata de natalitate
crescută, rata de mortalitate scade rapid.
• III. Expansiunea tardivă- rata de natalitate
scade, rata de mortalitate scade mai lent
• IV. Scăzut staționară- ratele de natalitate și
mortalitate scăzute
• V. Faza de decin (contactare) rata de natalitate
scade sub cea de mortalitate.
Tranziția demografică
Vă mulțumesc
pentru atenție!
Facultatea de Medicină
Morbiditatea
Nutriție și sănătate publică și comunitară Curs 4
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
MORBIDITATEA
• Morbiditatea reprezintă un aspect important în
aprecirea stării de sănătate a populației.
• Morbiditatea reprezintă fenomenul îmbolnăvirilor în

populație şi este influențată de totalitatea
determinanților sănătății.

MORBIDITATEA
Putem vorbi despre:
1. MORBIDITATEA REALĂ – cuprinde toate cazurile de
persoane bolnave la nivelul populație, dar niciodată nu
se va cunoaște valoarea sa totală;
2. MORBIDITATEA DIAGNOSTICABILĂ- cuprinde toate

cazurile de boală de la nivelul populație; boli pentru
care nu există la nivelul actual, posibilități diagnostice;
nici aceste cazuri nu vor fi cunoscute în totalitate;

MORBIDITATEA
3. MORBIDITATEA DIAGNOSTICATĂ – se referă la
cazurile care exită la nivelul populației și care pot fi
diagnosticate prin metodele actuale;
4. MORBIDITATEA RESIMȚITĂ
- Îmbolnăvirile percepute de către populație.

MORBIDITATEA
Analiza morbidității este necesară pentru:
- controlul bolilor la nivelul populației;
- identificarea bolilor care pot fi prevenite;
- planificarea tipurilor de îngrijiri de sănătate și
organizarea acestora conform nevoilor populației;
- evaluarea și compararea datelor la nivel național,
regional, internațional;
-evaluarea calității serviciilor de sănătate.

Morbiditatea cronică
• O dimensiune evaluată de EUROSTAT este cea de
morbiditate cronică (chronic morbidity)
• Morbiditatea cronica măsoară simptome (cronice) pe
termen lung.
• Indicatorii acestui concept pot fi folosiți pentru a
evalua
- starea generală de sănătate;
- prevalența problemelor de sănătate;
- inegalitățile în sistemele sănătate;
- nevoile de îngrijiri medicale la nivelul populației.
Morbiditatea
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/Glossary:Minimum_European_Health_Module_(MEHM)
The Minimum European Health Module (MEHM) este un set de de trei întrebări
generale care pot caracteriza starea de sănătate/boală la nivelul populației. Acest
modul a fost dezvoltat cu scopul de a fi folosit în toate sondajele sociale și este
utilizat astăzi pentru European Health Interview Survey (EHIS) și în Statisticile UE
privind veniturile și condițiile de viață (EU-SILC).

The Minimum European Health
Module (MEHM)
1. Auto-percepția stării de sănatate: ,, Cum este
starea de sănătate a dumneavoastră, în general?"
Răspunsurile sunt subiective, respectiv:

- foarte bună;
- bună;
- deficitară;
- proastă;
- foarte proasta.

The Minimum European Health Module
(MEHM)
2. Morbiditatea cronică: ,,Suferiți de o boală cronică? "

Răspunsurile pot fi: da sau nu.

The Minimum European Health Module
(MEHM)
3. Limitări ale activității, precum prezența unei
limitări îndelungate a activității din cauza
problemelor de sănătate, măsurate prin intermediul
Indicatorului Global de Limitare a Activității (GALI): „
În ultimele 6 luni, în ce măsură ați avut o limitare a
activităților curente, din cauza unei probleme de
sănătate?"
Răspunsurile pot fi: grav limitate / limitate, deloc
severe, deloc limitate.

Tipuri de analiză - MORBIDITATE
1. Morbiditatea genenerală
2. Morbiditatea succesivă
3. Morbiditatea cu incapacitate temporară de muncă
4. Morbiditatea spitalizată

Morbiditatea
• Prevalența morbidității cuprinde toate cazurile de
boală (noi și vechi) care există la un moment dat la
nivelul populației.
• Incidența morbidității reprezintă frecvența cazurilor
noi înregistrate într-un teritoriu și într-o anumită
perioadă de timp.

MORBIDITATEA
Factorii principali care pot influența nivelul incidenței
unei boli (Marcu et all)
1.Modificarea stilului de viață;
2.Modificarea virulenței factorilor declanșatori ai bolii;
3.Noi determinanți ai stării de sănătate;
4.Eficacitatea Programelor Naționale de Sănătate
5.Evoluția bolii

MORBIDITATEA
Factorii principali care pot influența nivelul incidenței
unei boli (Marcu et all)
6. Implementarea unor noi metode de diagnosticare a
bolii
7. Structura populației
8. Modificări în clasificarea bolilor
9. Migrația

MORBIDITATEA
Prevalența bolii poate fi influențată de o serie de
factori.
Acești factori pot modifica valorile prevalenței în sens

de creștere sau descreștere.

MORBIDITATEA
Creșterea prevalenței unei boli depind de (Marcu et.all,
2002)
1.Plecarea persoanelor sănătoase din populația studiată.
Numărătorul (persoanele bolnave) va rămâne constant, iar
numitorul va scădea, deci rezultatul fracției va fi mai mare.
2.Apariția de noi cazuri de boală- va crește valoarea

numărătorului
3.Puține vindecări- numărul pacienților va rămâne mare

MORBIDITATEA
Creșterea prevalenței unei boli depind de:
4. Mijloace diagnostice mai performante, care vor
putea identifica mul mai mulți pacienți
5. Letalitatea scăzută a bolii
6. Mortalitatea scăzută
7. Durata mare a bolii
8. Imigrarea bolnavilor

MORBIDITATEA
Scăderea prevalenței unei boli depind de: (Marcu et.
All, 2002)
1.Intrarea unui număr de persoane sănătoase în
populația studiată sau ieșirea persoanelor bolnave
2.Număr redus de cazuri depistate
3.Mortalitate crescută
4.Durata scurtă a bolii
5.Cazuri multe de vindecare
6.Fatalitate crescută a bolii

MORBIDITATEA SUCCESIVA
• Aceasta este o metodă prin care se realizează un
studiu longitudinal al morbidității la nivelul unei
comunități, a unui grup. Se pot observa evoluția
îmbolnăvirilor, co-morbiditășile, dar și anumite
relații cuzale între boală și factori de risc.

MORBIDITATEA cu Incapacitate
temporară de muncă
• Datele privind evaluarea acestui tip de morbiditate,
provin din certificatele de concediu medical.
Se poate măsura prin:
Indicele de frecvență (nr. cazuri raportate la 100 de
angajați)
Indicele de gravitate (nr. zile de concediu de boală
raportate la 100 de angajați)
Repartizarea morbidității cu ITM pe cauze de
îmbolnăvire

Morbiditatea Spitalizată
• Morbiditatea spitalizată reprezintă o completare a

datelor pe care le avem din teritoriu.
• Studiul datelor referitoare la morbiditatea din
teritoriu și cea spitalizată trebuie să se realizeze
împreună.
• În urma analizei, se pot lua decizii privind viitoarele
măsuri ce trebuiesc adoptate la nivelul sistemului
sanitar.

Morbiditatea spitalizată
Morbiditatea spitalizată depinde de o serie de factori,
precum:
• accesibilitatea la serviciile medicale;
• nivelul de educație al populație și adresabilitatea la servicii

medicale;
• tipul de asigurări de sănătate;
• tipul de spital (urgențe, cronici, monospecialitate etc.);
• structura populației;
• dotarea cu personal și aparatură a spitalului.

Povara bolii (https://www.who.int)
• Povara bolii (burden of disease):

- Termen dezvoltat în anii 1990 de către Harvard
School of Public Health, Banca Mondială și
Organizația Mondială a Sănătății (OMS);
- Descrie - decesele și pierderea sănătății cauzate de
boli, leziuni și factori de risc pentru toate regiunile
lume.

Povara bolii (https://www.who.int)
Este estimată prin:
- YLL= Years of life lost= anii de viață pierduți din
cauza de boală;
- YLD= Years of Life lived with Disability) = anii pe
care o persoană îi trăiește cu o anumită dizabilitate
Se exprimă prin DALY= Disability Adjusted Life Year=

YLL+YLD = anii de viață trăiți în sănătate, pierduți
datorită unor afecțiuni.

Povara bolii ( https://publichealthmatters.blog.gov.uk /)

Principalele cauze de morbiditate în România și
managementul acestora
Culegerea informațiilor
Importanța datelor privind morbiditatea:
• datele provin din mai multe surse, precum sunt
înregistrările din diferite unități medico-sanitare;
• posibilitatea unor comparații ale incidenței și/sau
prevalenței unor boli;
• raportarea datelor la nivel internațional cu facilitarea unor
comparații la acest nivel;
• lipsa datelor proivind morbiditatea specifică împiedică
luarea unor decizii corecte privin politica de sănătate.

Culegerea informațiilor
În 2007, Eurostat și statele membre (SM) au elaborat o

metodologie și o listă scurtă pentru colectarea acestor
date la nivelul Uniunii Europene. Acesta abordează bolile
și afecțiunile cu impact major asupra costurilor de
îngrijire și a sănătății, ratele anuale de deces sau anii de
viață potențial pierduți. Un exemplu în acest sens îl
reprezintă lista scurtă a UE privind morbiditatea.

• Morbiditatea este unul dintre indicatorii importanți
care măsoară nivelul de îmbolnăvire al populaţiei, dar
și performanța serviciilor de sănătate, prin prisma
ecartului dintre morbiditatea diagnosticabilă și cea
diagnosticată. Reducerea morbidității și mortalității
prin boli netransmisibile și transmisibile reprezintă o
prioritate a Strategiei de Sănătate 2014-2020,
fundamentată prin Aria strategică de intervenție
„Sănătate Publică”.

• În analiza morbidității s-au luat în considerare incidenţa
(frecvența cu care apar cazurile noi de îmbolnăvire într-o
anumită populație, într-un interval definit de timp) și
prevalenţa (numărul de cazuri de boală existente, noi și
vechi, într-o anumită populație, într-o perioadă de timp). În
timp ce incidența se referă la apariția bolii și este utilizată
cu precădere pentru bolile acute, prevalența descrie povara
bolii într-o populație.
• La nivel național, principalele boli cronice netransmisibile
care influențează indicatorii de morbiditatea sunt: bolile
cardiovasculare, tumorile, diabetul zaharat, bolile
aparatului respiratori și tulburările mentale.

Profiluri de Țară
Seria profilurilor de țară reprezintă o modalitate prin care
se oferă date privind aspecte legate de sănătate la nivelul
țărilor europene. |datele sunt prezentate într-o
modalitate concisă, iar informațiile sunt utile în
elaborarea politicilor de sănătate în țările membre ale UE
și ale celor din Spațiul Economic European. Profilurile
reprezintă activitatea comună a OCDE (Organisation for
Economic Co-operation and Development) și a European
Observatory on Health Systems and Policies, în cooperare
cu Comisia Europeană. Echipa este recunoscătoare pentru
observațiile și sugestiile valoroase oferite de rețeaua Health
Systems and Policy Monitor, de Comitetul pentru sănătate
al OCDE și de Grupul de experți al UE privind informațiile
din domeniul sănătății.

Profiluri de țară
Datele provin din următoarele surse:
- OCDE=Organizația pentru Colaborare și Dezvoltare Economică;
- EUROSTAT;
- Institute for Health Metrics and Evaluation (IHME);
- European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC);
- din anchetele Health Behaviour in School-Aged Children (HBSC)
- Organizația Mondială a Sănătății (OMS);
- din alte surse naționale.

Bolile Cardiovasculare
• Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de
mortalitate, dar și de spitalizare la nivelul României,
precum și altor țări europene.
• La nivelul țărilor membre ale UE s-au înregistrat, în
anul 2016, 1,83 milioane decese prin boli
cardiovasculare, avînd o pendere de 35,7% dint
totalitatea deceselor.

Rata morbidității spitalizate (diagnotic la externare) pentru bolile sistemului circulator, la
nivelul UE in anul 2017 – sursa Eurostat

Analize Eurostat-boli cardiovasculare
• în marea majoritate a țărilor, bolile sistemului circulator

reprezintă principala cauză de deces;
• în Țările Baltice și România, mortalitatea prin boli
cardiovasculare reprezenta peste 50% din totalitatea
deceselor;
• În Bulgaria, decesele prin boli cardiovasculare
reprezentau peste 66% din totalul deceselor;
• La nivelul celor două sexe, în cele 28 de state membre,
decesele prin boli cardiovasculare la femei reprezentau
38,4% din total decese la femei, iar la bărbați 33,1%;

Analize Eurostat-boli cardiovasculare
• Cipru, Spania, Portugalia, Spania și Franța au
înregistrat cea mai mică diferență (între sexe)
între proporția deceselor prin boli ale
aparatului circulator;
• În toate cele 28 de state, mortalitatea
standardizată prin boli cardiovasculare , la
bărbați a fost mai mare decât la femei;
• Cea mai mare diferență între mortalitatea
standardizată pe sexe și afecțiuni ale
aparatului circulator, s-a înregistrat pentru
infarct miocardic, unde mortalitatea la bărbați
a fost de 1,9 ori mai mare decât la femei;

Analize Eurostat- boli cardiovasculare
- În În ceea ce privește bolile cardiovasculare, în
Bulgaria, rata mortalității standardizate a fost de
aproape 7 ori mai mare decât în Franța;
- Germania, în anul 2017 s-au efectuat peste 48000
intervenții bypass;
- Croația și Luxemburg s-au remarcat ca avînd cea
mai mare rată de repartiție a echipamentelor
medicale pentru angiografie, raportate la numărul
de locuitori- (1,6 la suta de mii locuitori), în
România 0,5 la suta de mii de locuitori (datele
disponibile pentru anul 2015)

Aspecte privind morbiditatea prin boli cardiovasculare în
România (sursa:Raport Național privind Starea de Sănătate a Populației României 2018)
• În anul 2018 au fost înregistrate 157043 cazuri noi de

bolnavi cu boli ischemice ale inimii, reprezentând o rată
a incidenței de 806,5‰oo locuitori. Cazurile noi de boli
ischemice ale inimii în anul 2016, au o pondere de
19,5% din numărul total de bolnavi înregistrați cu boli
ale aparatului circulator (804727).
• Structura pe clase de boli în anul 2018 comparativ cu
anul 2009 a cazurilor de bolnavi externați, păstrează
aceeași ordine pentru clasele de boli, și anume bolile
aparatului circulator (reprezentând 13,8% din numărul
total al îmbolnăvirilor în 2018 și 14,1% în 2009), urmate
de bolile aparatului respirator, bolile aparatului digestiv,
tumori.


• Prognoza ratei de incidență a bolilor ischemice ale

inimii ne indică o tendință continuă de creștere în
anii următori în România, astfel că în 2025 se
prevede o rată de incidență de 898,8 ‰00 locuitori;
• Cele mai multe cazuri noi de boli ischemice ale inimii
raportate de cabinetele de medicină de familie în
anul 2018 pe total țară, sunt în regiunea Centru
1274,4‰00 locuitori. Urmează regiunea Vest, cu
valoarea de 1083,6‰00 locuitori. Cele mai puține
cazuri noi de boli ischemice ale inimii sunt în
regiunea București-Ilfov 467,5‰00 locuitori,
regiunea Nord-Est 629,3‰00 locuitori.

• Incidența prin boli ischemice ale inimii, în anul

2018, pe gen, este mult mai mare pentru sexul
feminin (866,1‰00 locuitori) comparativ cu sexul
masculin (744,1‰00 locuitori) și față de media pe
total țară (806,5‰00 locuitori)

• În anul 2018 au fost înregistrate 79567 cazuri noi de
afecțiuni cerebro-vasculare (BCV) care au
determinat o incidență prin boli cerebro-vasculare
(BCV) de 408,6‰oo locuitori, acestea reprezentând
9,9% din numărul total de cazuri de boli ale
aparatului circulator (804727).
• Atât tendința cât și prognoza ratelor de incidență
prin bolile cerebro-vasculare prezintă un trend
crescător;
• În 2025 se prevede o rată de 504,3‰00 locuitori,
mai mare cu 221,9‰00 locuitori față de 2009 și
95,7‰00 locuitori față de 2018.

PROGRAMUL NAŢIONAL DE BOLI CARDIOVASCULARE
(informații preluate de pe site-ul Casei Naționale de Asigurări
de Sănătate)
Obiective:
- tratamentul bolnavilor cu afecţiuni cardiovasculare
prin:
a) proceduri de cardiologie intervenţională;
b) proceduri de chirurgie cardiovasculară;
c) proceduri de chirurgie vasculară;
d) proceduri de cardiologie intervenţională pentru
malformaţiile cardiace.

de Sănătate)
•Natura cheltuielilor programului:

- cheltuieli pentru dispozitive medicale şi materiale
sanitare specifice tratamentului prin procedeele
specifice.

de Sănătate)
Unităţi care derulează programul:
În funcție de procedurile desfășurate, programul se

derulează în mai multe unități medico-sanitare,
inclusiv în SCJU Tg. Mureș și Institutul de Urgenţă
pentru Boli Cardiovasculare şi Transplant Târgu Mureş.

Aspecte privind morbiditatea prin cancer la
nivel mondial
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, la
nivel mondial, s-au înregistrat peste 9,6 milioane de
decese prin cancer, în anul 2018. Aproape 1 din 6
decese este cauzat de cancer. Cele mai frecvente
cauze diagnosticate de cancer au fost : pulmonar
(2,09 milioane), mamar (2,09 milioane ), colorectal
(1,80 milioane), prostată (1,28 milioane). Cele mai
multe decese s-au înregistrat prin următoarele tipuri
de cancer: pulmonar (1,76 milioane decese),
colorectal (862 000 decese) și gastric (783 000
decese).
(sursahttps://www.who.int/cancer/PRGlobocanFina
l.pdf)

Aspecte privind morbiditatea prin cancer la
nivel mondial
Global action plan for the prevention and control of

NCDs 2013-2020 are ca scop reducerea mortalității și
morbidității prin boli netransmisibile (inclusiv
cancer) la nivelul statelor membre ale OMS, prin
colaborare multisectorială la nivel național, regional
și mondial, astfel încît populația să atingă optimul în
starea de sănătate specifică fiecărei vârste în parte.

Global Action Plan for the Prevention and Control of NCDs 2013-2020
(imagine preluată https://www.who.int/publications-detail/global-
action-plan-for-the-prevention-and-control-of-ncds-2013-2020

Aspecte privind morbiditatea prin
cancer la nivel mondial
• Număr de cazuri noi în 2018, toate tipurile de cancer a

fost: Asia 8,750932 milioane Europa 4,23 milionane,
America de Nord 2,38 milioane America Latina 1,41
milioane Africa 1milion Oceania 251mii (Sursa: OMS,
IARC Cancer Today http://gco.iarc.fr/today/online-
analysis).

cancer în România( sursa: http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-
)
content/uploads/2014/11/SSPR-2018-final-2-1.pdf
- Numărul cazurilor noi de cancer depistate în cabinetul de

oncologie în perioada 2009-2018 a crescut de la 60693 (an
2009) la 61780 (an 2018);
- Incidenţa cazurilor de cancer în aceeaşi perioadă variind
între 298,0‰oo locuitori în 2009 şi 317,3‰oo locuitori în
2018;
- În perioada 2009-2018, valorile incidenței prin cancer
oscilează ușor între, cea mai mică valoare înregistrată în 2011
(57117 cazuri și rata incidenței 283,5‰oo locuitori), și cea
mai mare valoare a ratei și a numărului de cazuri înregistrată
în 2014 (65793 cazuri și rata incidenței 330,3‰oo locuitori).

cancer în România
Conform datelor State of Health in the EU România

Profilul de țară din 2019 în ceea ce privește sănătatea:
- Cancerul pulmonar reprezintă cea mai frecventă cauză
de deces cauzat de cancer, rata mortalității crescând cu
aproape 14 % din 2000, în principal din cauza ratelor
ridicate ale fumatului;
- În ultimii ani, au crescut, de asemenea, ratele
mortalității legate de alte tipuri de cancer, în special
pentru cazurile de cancer colorectal și de cancer de sân.

cancer în România

cancer în România
Prognoza privind incidența prin cancer până în anul

2025 arată tendința de creștere continuă a cazurilor noi
de cancer, ajungând în anul 2025 la valoarea de
337,0‰oo locuitori, ceea ce impune o mai mare atenție
acordată preventiei acestei boli prin screeninguri, unde
este posibil, pentru a determina o reducere a costurilor
și a mortalității prin această boală (analiza conform
http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-
content/uploads/2014/11/SSPR-2018-final-2-1.pdf )

cancer în România ( http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-
)
content/uploads/2014/11/SSPR-2018-final-2-1.pdf
Incidența prin cancer în anul 2018 - pe macroregiuni.

Cele mai multe cazuri noi de cancer în anul 2018 pe
total țară, sunt în macroregiunea patru (regiunea Sud-
Vest Oltenia și regiunea Vest). Cele mai puține cazuri noi
de cancer în anul 2018 pe total țară sunt în
macroregiunea trei (regiunea București-Ilfov și regiunea
Sud-Muntenia). Valori mici se înregistrează și în
macroregiunea unu (regiunea Nord-Vest și regiunea
Centru)

cancer în România
Prognoza privind incidența prin cancer până în anul

2025 arată tendința de creștere continuă a cazurilor noi
de cancer, ajungând în anul 2025 la valoarea de
337,0‰oo locuitori, ceea ce impune o mai mare atenție
acordată preventiei acestei boli prin screeninguri, unde
este posibil, pentru a determina o reducere a costurilor
și a mortalității prin această boală (analiza conform
http://insp.gov.ro/sites/cnepss/wp-
content/uploads/2014/11/SSPR-2018-final-2-1.pdf )

Prevalența prin cancer în România
• Se referă la numărul de bolnavi(cazuri vechi și noi)

aflate în evidență, în cabinetele de oncologie, în anul
2018:
• - 2519,8%ooo (în anul 2009 valoarea era de
1975,35%ooo)

Morbiditatea spitalizată prin cancer
- Se raportează, anual, numărul cazurilor externate

cu diagnosticul cancer, raportate la 100000 de
locuitori.

PROGRAMUL NAŢIONAL DE ONCOLOGIE
(finanțare CNAS)
Obiective:
a) tratamentul medicamentos al bolnavilor cu afecţiuni
oncologice;
b) monitorizarea evoluţiei bolii la pacienţii cu afecţiuni
oncologice;
c) reconstrucţie mamară după afecţiuni oncologice prin
endoprotezare;
d) diagnosticul şi monitorizarea leucemiilor acute la copii
şi adulţi;
e) radioterapia bolnavilor cu afecţiuni oncologice
realizate în regim de spitalizare de zi;
f) diagnosticul genetic al tumorilor solide maligne la copii
şi adulţi.

PROGRAMUL NAŢIONAL DE ONCOLOGIE
Indicatori de evaluare:
•1) indicatori fizici:
•- număr de bolnavi trataţi: 119.040;
•2) indicatori de eficienţă:
•- cost mediu/bolnav tratat/an: 12.002 lei.
Natura cheltuielilor subprogramului:
•- cheltuieli pentru medicamente specifice (citostatice,
imunomodulatori, hormoni, factori de creştere,
inhibitori de osteoclaste).

Programul Național de Oncologie
Unităţi care derulează subprogramul:
a) Institutul Oncologic "Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu" Bucureşti;

b) Institutul Oncologic "Prof. Dr. I. Chiricuţă" Cluj-Napoca;
c) Institutul Regional de Oncologie Iaşi;
d) Institutul Regional de Oncologie Timişoara;
e) unităţi sanitare care au în structură secţii, compartimente,
ambulatorii de specialitate sau cabinete medicale, inclusiv unităţi
sanitare cărora le sunt arondate ambulatorii/cabinete medicale de
specialitate, după caz, ce au în competenţă tratarea bolnavilor pentru
afecţiuni oncologice şi oncohematologice;
f) unităţi sanitare aparţinând ministerelor cu reţea sanitară proprie;
g) farmacii cu circuit deschis.

Programe naţionale de sănătate publică finanţate
din bugetul Ministerului Sănătăţii
IV. Programele naţionale de boli netransmisibile
1. Programul naţional de depistare precoce activă a cancerului prin screening organizat
Obiective:
• Reducerea poverii cancerului în populaţie prin depistarea în faze incipiente de boală prin
intervenţii de screening organizat.
• Structură:
• 1. Subprogramul de depistare precoce activă a cancerului de col uterin prin efectuarea
testării Babeş-Papanicolaou la populaţia feminină eligibilă în regim de screening;
• 2. Subprogramul de depistare precoce activă a cancerului colorectal*);
• 3. Subprogramul de depistare precoce activă a cancerului de sân*).
•_____________
• *) Subprogramele prevăzute la pct. 2 şi 3 vor fi implementate ca proiecte-pilot în
conformitate cu Planul multianual privind activităţile de prevenire/depistare precoce a
cancerului, parte integrantă a Planului naţional integrat de control al cancerului. (18)

BIBLIOGRAFIE
***MS, INSP, CNEPSS: Raport Național privind Starea de Sănătate a Populației
României 2018
*** OECD State of Health in the EU România Profilul de țară din 2019
în ceea ce privește sănătatea
Beaglehole R., Kjellstrom T. : Bazele Epidemiologiei, ed. ALL, București, 1997
Vlădescu C (coord.)et all: Sănătate Publică și Management Sanitar, București, 2006
Date statistice de pe site-uri ale: OMS, Banca Mondială, INSP.

Nutriție și sănătate
publică și comunitară
Curs 5&6
Rolul specialistului nutriție-dietetică în promovarea sănătății
Promovarea sănătății- Definiții
 Promovarea sănătăţii reprezintă un proces care oferă individului şi

colectivităţii posibilitatea de a mări controlul asupra determinanţilor
sănătăţii şi prin aceasta de a-şi ameliora sănătatea.
 Promovarea sănătăţii este strategia de mediere între persoane şi mediul lor

care sintetizează alegerea personală şi responsabilitatea societăţii.
 Promovarea sănătăţii poate fi privită ca o politică prin prisma acţiunii

guvernului în domeniul sănătăţii.
Promovarea sănătății- Principii
 Implică populaţia- este un proces care se adresează populaţiei, pentru populaţie, ceea ce
înseamna implicarea activa a acesteia în luarea deciziilor şi desfăşurarea acţiunilor. Nu putem
vorbi despre factorii de risc ai hipertensiunii arteriale, doar între specialişti, să luăm măsuri
doar de ordin teoretic fară a ne adresa şi a ne targeta populaţia expus;
 Acţiunile sale au loc în cadrul comunităţi;
 Are o orientare optimistă;
 Se face pentru comunitate şi nu împotriva sa;
 Are un caracter multidisciplinar;
 Se face la toate nivelurile sociale;
 Implică în mod direct şi activ cadrele medicale, mai ales la nivelul asistenţei primare;
 Implică în mod direct şi activ cadrele medicale, având în vedere faptul ca promovarea
sănătăţii intervine asupra factorilor determinanţi ai stării de sănătate.
Promovarea sănătății- Scopuri
 Modificare comportamentului individului şi comunităţii în sensul adoptării

unui stil de viaţă sănătos;
 Asigurarea optimului în starea de sănătate prin obţinerea unui comportament
corect pentru starea de sănătate.
 Promovarea sănătăţii ocupă un loc important în reforma serviciilor de
sănătate, reformă care reprezintă o prioritate la nivelul ţărilor europene.
Ce este sănătatea comunitară?
 Principala preocupare a promovării sănătăţii;

 Reprezintă starea de sănătate a populaţiei dintr-o anumită zonă geografică,
grupuri de populaţie repartizate pe grupe de vârstă, pe sexe, pe categorii
socio-profesionale, pe zone afectate de anumite tipuri de poluare a factorilor
de mediu etc.;
 Necesită implicare multidisciplinară;
 Obiectivele trebuie să se focuseze pe prevenirea îmbolnăvirilor (prin alegerea
unui stil de viață sănătos) înaintea tratamentului afecţiunilor;
 Necesita programe clare de educaţie pentru sănătate- Alimentaţia corecta a
copilului, a adolescentului etc.
Modele de abordare ale promovării
sănătății
1. Modelul bazat pe întelegerea etiologiei bolilor

2. Modelul epidemiologic
3. Modelul etapelor vieţii
1. Modelul bazat pe înţelegerea
etiologiei bolilor
McKewon a grupat bolile în patru mari categorii:
 boli determinate prenatal, la fecundare;
 boli determinate prenatal, dar după fecundare;
 boli determinate postnatal, ca urmare a agresiuni carenţei unor factori exogeni-
determină morbiditatea în ţările în curs de dezvoltare- ex. carenţele proteice,
rahitismul, de vitamina C.
 boli determinate postnatal determinate de incapacitatea organismului de adaptare
la un nou stil de viaţă, caracteristice ţărilor dezvoltate. Aici avem o incidenţă
crescută a bolilor civilizaţiei precum diabet zaharat, hipertensiune arteriala,
depresie.
2. Modelul epidemiologic
 Se bazează pe modelul epidemiologic al bolilor transmisibile, iar intervenţiile

se pot face la nivelul căii de transmitere sau prin creşterea rezistenţei
receptorului. Intervenţiile sunt specifice fiecărui tip de factor în parte.
3. Modelul etapelor vieţii
 Se bazează pe probabilitatea de a apărea îmbolnăviri la întâmplare pe

parcursul vieţii funcţie de condiţiile biologice, medicale, ocupaţionale, de
mediu. Astfel se pot aplica măsuri preventive în funcţie de vârstă.
 Pe acest model se bazează recomandările anumitor examinări paraclinice și
de laborator în funcție de vârstă și sex.
Strategii preventive
 Adoptarea măsurilor de prevenție poate fi făcută prin 2 tipuri de strategii:
 I.Stategia bazată pe demersul individual

 II. Strategia populaţională II.1. Strategia riscului înalt
II.2. Strategia ecologica
I.Stategia bazată pe demersul individual

 se aplică în practica medicala clinică;
 medicul analizează relaţia între boală şi factorul de risc- alimentaţie-
obezitate;
 ca şi exemplu, un pacient se adresează la cosultaţie pentru obezitate, iar
specialistul îi face o anchetă alimentară pentru avedea dacă, cauza poate fi
aportul alimentar în exces
II. Strategia populaţională

 se bazează pe populaţie;
 interesează specialistul în sănătate publică.
II.1. Strategia riscului înalt

 Sunt identificate acele persoane la risc înalt, care au o probabilitate mai
mare să facă boala;
 Identificarea persoanelor se poate face prin screening- ex. Determinări HTA,
colesterolemie, glicemie, stil de alimentaţie, sport ;
 Avantaje: individul şi medicul sunt motivaţi să participe, costurile sunt
limitate doar la cei depistaţi a fi la risc înalt- raport cost/eficacitate ridicat;
 Dezavantaje: costurile pentru screening, beneficiile se limitează doar la o
parte a populaţiei, adică pot să apară aspecte de ordin etic. De avantajele
aceste startegii poate sa beneficieze un pacient care fumează, dar nu o un
copil care încă nu fumează, dar ar fi util să i se furnizeze informaţii pentru a
nu adopta o atitudine greşită mai târziu;
II.2. Strategia ecologica

 Se adrezează întregii populaţii;
 Are ca scop reducerea incidenţei bolii prin scăderea factorilor de risc în
populaţia;
 Abordează factorii de risc repartizaţi la nivelul întregii populaţii;
 Poate fi demotivantă pentru medici şi pacienţi;
 Beneficii crecute pentru comunitate, dar scăzute pentru cei la risc înalt;
 Adresabilitatea către întreaga populaţie nu mai presupune niciun fel de
discriminare.
Profilaxia
Profilaxia reprezintă o metodă de intervenţie în comunitate.

Se pot delimita 4 etape ale profilaxiei:
 Profilaxia primordială;
 Profilaxia primară;
 Profilaxia secundară;
 Profilaxia terţiară.
Sursahttps://medicoapps.org/m-levels-of-prevention/
Profilaxia primordială
Se face cu scopul de a reduce pericole viitoare asupra stării de sănătate a
populației.
Se face prin metode de reducerea factoriloe de risc la nivel populațional.
Se poate face prin adoptarea unor măsuri la nivel legislativ.
Exemple:
-interzicerea comercializării alimentelor care au în compoziţie substanţe care au
fost dovedite a avea efecte negative asupra sănătăţii;
-creșterea taxelor (accize) pentru tutun, interzicerea reclamelor la produse cu
tutun;
-Sprijinirea comercianțior care vând hrană sănătoasă și accesul populației la
aceștia.
În sensul profilaxiei primordiale, au fost adoptate o serie de decizii europene.
Profilaxia primară
 Se face înainte de apariţia bolii, prin controlul factorilor de risc. În această

etapă ne adresăm persoanei sănătoase. Prin profilaxia primară se intervine
asupra factorilor de risc:
 Viață fără tutun/renunțare la fumat;
 Alimentație rațională;
 Măsuri de igienă personală;
 Vaccinarea;
 Campanii de prevenire a consumuli de alcool
 Combaterea consumului de droguri;
 Campanii de promovare a sănătății pe diverse teme;
Profilaxia secundară
 Are ca scop depistarea precoce a oricărei modificări în stare de sănătate,

diagnosticare urmată de tratament adecvat;
 Se adresează pacienților care sunt aparent sănătoși, cu afecțiuni în stadii
incipiente. În acest fel pot fi prevenite complicaţii ale bolii
 Un alt scop al profilaxiei secundare este reducerea incapacităţii temporare
de muncă- un numar cât mai mic de zile ce concediu medical.
 Exemple de acțiuni specifice profilaxiei secundare:
- Examenul Papanicolau pentru depistare cancer col uterin
- Mamografia pentru depistare cancer de sân
- Colonoscopia pentru depistare cancer colon
Profilaxia terțiară
 Se aplică atunci când , de cele mai multe ori, a dus şi la apariţia complicaţiilor;
 Se face pentru pacienții simptomatici și își propune să reducă severitatea bolii, precum și a
oricăror sechele asociate;
 Este cel mai costisitor tip de profilaxie;
 Scopul profilaxiei terţiare este acela de a evita incapacitatea şi handicapului.
Exemple:
- programe de reabilitare cardiacă sau post accident vascular cerebral, programe de gestionare a
bolilor cronice (de exemplu, pentru diabet, artrită, depresie etc.)
- programe de reabilitare profesională pentru recalificarea pacienților pentru noi locuri de muncă
atunci când aceștia și-au revenit cât mai mult posibil
 Toţi aceşti pacienţi au nevoie de îngrijiri specifice, care pot fi acordate la nivelul unor unități
medicale specializate în recuperare și reabilitare, dotate cu personal și aparatură.
Conceptul de profilaxie cuaternară
O acțiune întreprinsă pentru a proteja indivizii (persoane / pacienți) de

intervenții medicale care ar putea provoca mai mult rău decât bine
(Martins C., Heleno B et all, 2018 )
Situații în care pacienții ar putea fi expuși riscului de medicație excesivă: (conform

autorilor lucrarii Quaternary prevention: reviewing the concept)
Utilizarea terapiei de substituție hormonală- risc cance sîn, accidente vasculare
Utilizarea antiaritmicelor post IMA – risc de creștere a mortalității
Utilizarea medicației pentru simptome inexplicabile (fără un diagnostic clar, cauzal)
Quaternary prevention: reviewing the concept,https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5795741/
Educația pentru
sănătate
Educația pentru sănătate-
Obiective de studiu
La sfârşitul cursului veţi putea:
 Să cunoaşteţi principiile şi scopurile educaţiei pentru sănătate;
 Să recunoaşteţi metodele şi mijlocele educaţiei pentru sănătate;
 Să stăpâniţi tehnici de predare ale unei ore de educaţie pentru
sănătate;
 Să aplicaţi în practica medicală toate principiile educaţiei pentru
sănătate;
 Să puteţi evalua activitatea de educaţie pentru sănătate.
Educația pentru sănătate
Educaţia pentru sănătate poate fi considerată instrumentul de lucru al

promovării sănătăţii.
Implică atât conștiinţa individului/comunităţii privind starea de
sănătate, dar şi procesul de predare-informare, învăţare.
Campaniile de educație pentru sănătate au 3 componente:
 Informare
 Educare
 Comunicare.
Educaţia pentru sănătate poate fi considerată cea mai accesibilă
metodă a profilaxiei primare.
 Educaţia pentru sănătate trebuie începută de la cele mai mici vârste şi

continuată pe tot parcursul vieţii individului, deoarece în orice etapă
din viaţă este necesar ca populaţia să aibă informaţii privind
sanogeneza.
 Populaţia trebuie să cunoască ce înseamnă un mod de viaţă sănătos:
alimentaţie sănătoasă, fără consum de tutun, fără consum excesiv de
alcool, hidratare corespunzătoare, management al stresului, exerciţii
fizice, controale periodice la medic. Aceste informaţii trebuie transmise
prin cele mai potrivite metode, în funcţie de tipul de comunitate
abordat(după grupa de vârstă, sex, nivelul de educaţie etc.)
 În educaţia pentru sănătate trebuie implicate mai multe sectoare,
deoarece nu poate fi preluate toate atribuţiile şi responsabilităţile doar
de către sectorul medico-sanitar.
 Toate măsurile aplicate includ populaţia deoarece aceasta trebuie să
aibă o atitudine activă, atât la nivel individual cât şi colectiv, faţă de
starea de sănătate.
Orientări ale educaţiei pentru sănătate:
 sănătatea familiei;
 sănătatea mamei şi copilului;
 prevenirea transmiterii bolilor contagioase;
 stilul de viaţă sănătos la orice vârstă (care include o
alimentaţie sănătoasă);
 prevenirea afecţiunilor cronice;
 sănătatea la locurile de muncă, unde angajaţii sunt
expuşi la anumite noxe profesionale;
 igiena personală;
 sănătatea şi igiena buco-dentară.
Orice direcţie abordăm, educaţia pentru sănătate
necesită o implicare multidisciplinară, iar medicul are un rol
bine determinat.
Scopurile educaţiei pentru sănătate:

 Să influenţeze populaţia în sensul adoptării unui comportament
adecvat faţă de starea de sănătate, adică să încurajeze deprinderi
corecte- supravegherea dietei, adoptarea unui stil alimentar
corespunzător, abandonarea fumatului, practicarea exercițiului fizic
etc.;
 Să crească gradul de cunoştinţe al populaţie privind stilul de viață;
 Să implice activ comunitatea- participarea la programe de educaţie
pentru sănătate;
 Să stimuleze adoptarea unor atitudini pozitive faţă de sănătate;
 Să încurajeze utilizarea eficientă a serviciilor oferite de furnizorii din
domeniu.
Metode şi mijloace folosite în educaţia pentru sănătate
 Metoda este modul prin care comunicăm informaţiile în scopul de a

ne atinge obiectivele. Aceasta trebuie să fie adaptată pentru
fiecare tip de comunitate abordată.
 Mijloacele reprezinta instrumentele cu ajutorul cărora aplicăm
metoda- mijloace vizuale, auditive sau audio-video.
Metodele educaţiei pentru sănătate

 Metode de cercetare- au ca scop să identifice nivelul de cunoştinţe şi
atitudinea populaţiei privind alimentaţia sănătoasă. Aceste evaluări se fac atât
inainte cât şi după încheierea unei campanii de educaţie pentru sănătate. În
acest scop putem folosi ancheta cu ajutorul chestionarului, interviul,observaţia.
 Metode de acţiune- aceste sunt: sensibilizarea şi penetrarea informaţiei.
Sensibilizarea se adresează întregii populaţii prin informaţii scurte, repetitive pe o
perioadă scurta. Spre exemplu, spoturi publicitare TV prin care se prezinta faptul ca
numărul copiilor cu probleme de greutate a crescut cu x% în ultimii 2 ani.
Penetrarea informaţiei continuă sensibilizarea, dar la nivelul populaţiei ţintă. În
exemplul dat anterior, acţiunile de intervenţie vor continua la nivelul copiilor cu
probleme de greutate, ale părinţilor şi educatorilor acestora.
 Metode de formare de educatori- se referă la pregătirea persoanelor care vor
face efectiv educaţia pentru sănătate, adică a ,,educatorilor".
Mijlocele educaţiei educaţiei pentru sănătate
În literatura de specialitate există mai multe moduri de clasificare:

 Mijloace auditive
 Mijloace vizuale
 Mijloace audio-vizuale
Mijloacele auditive
 Convorbirea individuală
 Convorbirea de grup
 Lecţia
 Emisiunea radio
 Conferinţa
 Cursurile
Mijloace vizuale- sunt de 2 tipuri: de tip text şi de tip imagine.
Mijloace vizuale de tip text: lozinca; articolul; broşura; forme

beletristice; manuale.
Mijloace vizuale de tip imagine: afişe; pliantul; planşa; expoziția;

mulajul.
Mijloace audio-vizuale:
Sunt considerate mijloacele cele mai accesibile datorită audienţei şi
receptivităţii populaţiei.
 aici regăsim: filmul, televiziunea, teatrul, Prezentări Power Point, CD,
DVD.
 Filmele- sunt pe teme de alimentaţie sănătoasă sau pe tipuri de diete
pentru patologii diverse;
 Televiziunea- poate fi de un real folos prin cicluri de emisiuni pe teme de
educație pentru sănătate;
- pot fi invitate personalități sau artiști;
- emisiuni pentru copii.
 Teatrul/Reprezentările scenice
Abordarea educaţiei pentru sănătate
în şcoli
 În anul şcolar 2003-2004, în România a fost lansat Programul Naţional
,,Educaţia pentru Sănătate în Şcoala Românească ” implementat în
şcoli la clasele I, V şi IX ca disciplină opţională;
 Temele privind adoptarea unei atitudini corecte privind alimentaţia
sănătoasă, reprezintă subiecte importante în acest program.
Trebuie remarcat mai ales rolul centrelor universitare, care
pregătesc astfel de specialişti, studenţii şi masteranzii pot aduce un
mare aport în aceasta activitate, prin colaborare cu inspectoratele
şcolare.
Tehnici de predare
Prezentarea-Expunerea
Caracteristici:
Transmite informaţii;
Poate implica indirect grupul de
partcipanţi prin discuţii;
Depinde mai mult de cel care
expune;
Se foloseşte când avem un grup
mare de participanţi;
Atunci când dorim să transmitem
exemple concrete, date statistice,
informaţii.
Cum procedăm?
Se prezintă tema- de preferat pe
suport audio-video- Power Point;
Se face o recapitulare;
Se reamintesc punctele cheie;
Se lasă un timp la final pentru
întrebări din parte partcipanţilor.
Educația pentru sănătate-Tehnici de predare
Brainstorming
Caracteristici:
Tehnică prin care participanţii propun soluţii, oferă
idei, identifică nevoi pe o anumită temă;
Consemnează ideile grupului șiImplică direct toţi
participanţii;
Se foloseşte când dorim să stimulăm participarea şi
implicarea grupului;
Când dorim să vedem care este nivelul ce cunoştinţe
al grupului pe o anumită temă.
Cum procedăm?
Se împart participanţii în grupuri și se lansează ideea;
Se dă un timp de lucru;
Fiecare grup îşi face propunerile;
La sfârşit se expun ideile şi se argumentează/Se
analizeză toate ideile;
Educația pentru sănătate-Tehnici de predare
Chestionarul
Caracteristici:
Instrument prin care participanţii răspund la
întrebări;
Participanţii pot fi repartizaţi şi în grupuri de lucru;
Îl utilizăm când dorim ca partcipanţii sa îşi
conştientizeze propriile obiceiuri;
La sfârşit se vor da răspunsurile corecte.
Cum procedăm?
Se prezintă tema; Se repartizeză chest.;
Se dă un timp de lucru; Se stâng chest.;
Se analizeză răspunsurile- nu persoanele care au
dat aceste răspunsuri;
Se corectează răspunsurile;
La final, se trag concluziile de către cel care
face predarea.
Tehnici de predare-Studiu de caz
Caracteristici:
Identificarea soluţiilor pentru o situaţie ipotetică de către
participanţi;
Soluţiile sunt date în funcţie de nivelul de cunoştinţe al
partcicipanţilor în domeniul respectiv;
Este importantă munca în echipă;
Stimulează implicare şi motivaţia participanţilor;
Se foloseşte când dorim să găsim o soluţie la o problemă
dată;
Încurajează colaborarea şi schimbul de păreri.
Cum procedăm?
Participanţii se împart pe grupuri;
Se dă cazul- tema de analizat;
Se analizează tema de către fiecare grup;
La sfârşit se prezintă propunerile pentru rezolvarea cazului;
Se cere feedback paricipanţilor;
Educația pentru sănătate-Tehnici de predare-Jocul de rol
Caracteristici:
Metoda prin care partcipanţii sunt puşi să
interpreteze roluri într-un scenariu prestabilit;
Poate scoate în evidenţă situaţii reale pe care
mulţi participanţi le întâlnesc;
Poate oferi soluţii pentru anumite situaţii;
Ajută participanţii să înteleagă cum este sa te afli
într-o anumită situaţie.
Cum procedăm?
Se prezintă participanţilor scenariul și se aleg
actorii;
Se aleg observatorii;
Se poate folosi cameră de luat vederi pentru
înregistrare, cu acordul participanţilor;
Se joacă scena;
La sfârsit, actorii sunt întrebaţi cum s-au simţit;
Tehnici de predare- Demonstrația
Caracteristici:
Metoda prin care se deprind anumite
tehnici;
Aplicabilitate practică;
Utilizeaza anumite mijloace;
Se folosește când dorim ca participanţii
să câştige anumite deprinderi.
Cum procedăm?
Se explică scopul demonstraţiei;
Se prezintă materialul utilizat;
Se explică tehnica utilizată;
Se răspunde participanţilor la orice
întrebare apare pe parcursul aplicaţiei;
Se aplică tehnica de către partcipanti;
Se rezervă un timp pentru discuţiile
finale.
Tehnici de predare- Alegerea forțată
Caracteristici:
Tehnica prin care participanţii îşi exprimă
o anumită opinie faţă de o situaţie dată;
Fiecare alege variante pe care le
consideră corecte, argumentându-le;
Implică toţi participanţii, implică
dezbateri pe idei, nu pe persoane;
O aplicăm când dorim să vedem
comportamentul şi alegerile
participanţilor faţă de o situaţie dată.
Cum procedăm?
Se prezintă situaţie faţă de care
participanţii vor face alegerea;
Participanţii vor forma grupuri în funcţie
de alegerea făcută;
Pe parcurs pot schimba grupul dacă se
răsgândesc în privinţa alegerii;
Fiecare grup îşi va argumenta alegerea
Tehnici de predare-Pliantele
Caracteristici:
Reprezintă un mijloc de transmitere a
informaţiilor;
Oferă date într-un timp relativ scurt;
Pot fi utilizate în combinaţie cu alte
tehnici- anterior unei demonstraţii;
Putem să oferim anumite informaţii înainte
de a prezenta o temă pentru a avea o
bază de pornire;
Trebuie să conţină date redate pe
înţelesul paticipanţilor.
Cum procedăm?
Se prezintă tema;
Se distribuie pliantele;
Se lasă participanţii să lucreze pe pliante
pentru a obţine anumite informaţii.
Tehnici de predare-Tehnica acvariului
Caracteristici:
Se utilizeză cu scopul ca participanţii să
exerseze tehnica observaţiei;
Partcipanţii pot învăţa să înţeleagă
diferenţele de opinie;
Participanţii trebuie să lucreze împreună
pentru a găsi o soluţie la o anumită
problemă dată.
Cum procedăm?
Se aleg 2 grupuri;
Un grup este poziţionat în cerc, iar un
grup pe exteriorul acestuia;
Grupul interior lucrează pe tema propusă;
Grupul exterior notează observaţiile
asupra modului de lucru;
La sfârşit se analizează toate observaţiile.
Canalele de
comunicaţie utilizate în
educaţia pentru
sănătate
- reţelele de instituţii;
- mass-media;
- comunicarea
interpersonală
Reţelele de instituţii
Reţelele de instituţii
Majoritatea oamenilor care
lucrează în anumite
organizaţii sunt obişnuiţi cu,
canalele de transmitere a
informaţiilor propri acelor
sisteme. De aceea,
educatorul în sănătate poate
utiliza aceste canale.
Inspectoratele şcolare pot
ajuta prin furnizarea datelor
privind desfăşurarea anumitor
activităţi în cadrul şcolilor prin
care se pot transmite şi
mesaje de educaţie pentru
sănătate. Instituţiile armatei,
ordinii publice pot permite
includerea unor activităţi de
educaţie pentru sănătate
Mass-media
Mass-media cuprinde:
televiziunea;
presa scrisă- reviste,ziare;
radioul.
Acest canal de comunicaţie este
util deoarece:
mesajele ajung rapid la nivelul
populaţiei;
pot fi adaptate pentru grupul ţintă-
emisiuni pentru copii, adolescenti,
vârstnici;
poate genera dezbateri publice
pe aceste subiecte;
poate crea anumite atitudini,
deprinderi.
Relații interpersonale
Se referă la modul de a
transmite informaţia de
la o persoană către una
sau mai multe persoane.
Putem aminti aici
anumite circuite:
- medic- pacient;
- profesor- elev/elevi;
- părinte-copil/copii;
- personalităţi în
domeniu- grup ţintă.
Strategia integrată a
activității de educație
pentru sănătate
Organizațional- capacitatea să
poată fi coordonate programele de
ES.
Social- populația să fie implicată
Economic- Resurse necesare
Politic- legislație care să suștină
activitățile de ES.
Politici- să existe strategii aplicabile în
domeniu
Regulatory- Eligibilitate de aplicare
Strategia integrată a
activității de educație
pentru sănătate
Cui anume ne adesăm?

Ce obiective ne propunem?
Ce mesaje transmitem?
Ce canale de comunicaţie vom
folosi?
Schema unei acţiuni de educaţie pentru
sănătate
1. Trebuie să explicăm care este motivaţia acestei acţiuni.
Putem porni de la date statistice care arată faptul că în rânul copiilor s-a
dovedit o creştere a incidenţei obezităţii încă de la vârste mici.
2. Stabilirea scopului acţiunii, din care vor decurge apoi obiectivele
generale şi specifice.
Scopul poate fi reducerea incidenţei obezităţii infantile cu 10% în
următorii ani.
Obievctivele generale vor urma liniile de acţiune:
 ore de educaţie pentru sănătate la nivelul unităţilor de învăţământ pe
teme de nutriţie;
 creşterea numărului de ore de educaţie fizică;
 educarea părinţilor;
 colaborarea cu medicii de familie.
Schema unei acţiuni de educaţie
pentru sănătate
3. Stabilirea grupurilor ţintă şi ale caracteristicilor acestora.
 În exemplul de faţă, grupurile ţintă pot fi copii dintr-o comunitate dar şi
părinţii acestora.
 Ne interesează repartiţia acestora pe grupe de vârstă, pe sexe, pe
medii, după ştiinţa de carte, pe categorii sociale, religia, etnia, accesul
la tansport, comunicaţiile.
4. Trebuie să identificăm cele mai potrivite metode pentru a putea culege
informaţii din populaţia ţintă, pentru a identifica atitudinil
comportamentele. Se pot utiliza în acest sens: chestionarele, interviul,
conversaţia, investigaţia- pentru realizarea anchetei alimentare în familiile
copiilor.
5. Utilizarea metodelor de la punctul 4 pentru a identifica atitudinile şi
comportamentele populaţiei din grupul ţintă.
pentru sănătate
6. În urma obţinerii datelor de la punctul anterior, se pot constata
diverse aspecte, precum faptul că majoritatea copiilor stau în faţa
calculatorului mai multe ore pe zi, obişnuiesc să consume fast food, în
familiile acestora se consumă frecvent alimente bogate în grăsimi,
dulciuri rafinate. Aceste situaţii relevă diferenţe faţă de o atitudine
corectă privind alimentaţia.
7. Se stabilesc mesajele care trebuie transmise şi prin ce mijloace se va
realiza acest lucru.
8. Se stabileşte durata de desfăşurare a acţiunii.
9. Se face o revizuire a obiectivele stabilite iniţial, deoarece datele
obţinute din populaţia ţintă pot evidenţia ale priorităţi în modul de
acţiune.
pentru sănătate
10. Se stabilesc canalele de comunicare, instituţiile implicate si atribuţiile
care le revin.
11. Se elaborează materiale educaţionale.
12. Se pregăteşte grupul de lucru- inclusiv voluntarii implicaţi vor urma
cursuri de pregătire.
13. Se stabilesc de asemenea indicatorii de evaluare ai activităţii şi modul
de monitorizare pe parcursul desfăşurării acţiunii.
14. Se va stabili clar rolul fiecărui membru al echipei.
15. Acţiunea poate fi anunţată şi prin mass-media.
16. Se calculează bugetul acestei acţini pe fiecare operaţiune în parte.
Facultatea de Medicină
MNCC

comunitară
Curs 7
Elemente de marketing social aplicate în domeniul

nutriției comunitare
Pentru uz intern
MARKETING – definiții, principii
• Termenul de marketing este de origine anglo-saxonă-
market=piață.
• Originile marketingului – Stalele Unite ale Americii, la
începutul secolului al XX-lea.
• A avut numeroase etape de dezvoltare, dar anul 1950
este considerat începutul marketingului modern.
• În anul 1950, Peter Drucker a lansat ideea că în orice
afacere comerciala, concentrarea trebuie facută pe
consumator, mai mut decât pe produs.

Viaţa cotidiană ne aduce mereu în faţa unor situaţii în
care cineva doreşte să ne vânda ceva, iar noi dorim să
cumpărăm.
Privit simplist, marketigul ar reprezenta vânzarea şi

promovarea unor produse.
Mai multi specialişti în domeniu, au demonstrat că,

marketing înseamnă mai mult decât vânzare şi
promovare.

• sursa: http://hummark.ro/

Marketingul - un proces social şi managerial prin care
grupuri sau indivizi obţin ceea ce le este necesar şi doresc
prin crearea, oferirea şi schimbul de produse şi servicii
având o anumită valoare.
P. Kotler în Principiile marketingului

Dobrotă (1999):
Marketingul este ansamblul de cunoştinţe ştiinţifice şi

activităţi practice, metode, tehnici de investigaţie şi
instrumentar de analiză a orientării, organizării şi
utilizării factorilor de producţie în scopul satisfacerii
cerinţelor de consum ale populaţiei cu bunuri
materiale şi servicii în condiţiile obţinerii de profit cât
mai ridicat.

Marketing social
- Folosit prima dată în anul 1970 de catre Philip Kotler şi Gerald
Zaltman, cei care au infiinţat şi disciplina cu acelaşi nume.
Social marketing: an approach to planned social change

P Kotler, G Zaltman - Journal of marketing, 1971 - journals.sagepub.com
Can marketing concepts and techniques be effectively applied to the promotion of social
objectives such as brotherhood, safe driving, and family planning? The applicability of
marketing concepts to such social problems is examined in this article. The authors show
how social causes can be advanced more successfully through applying principles of
marketing analysis, planning, and control to problems of social change.
Citat de 3845 ori Articole cu conţinut similar Toate cele 23 versiuni
Sursa https://scholar.google.ro/

MARKETING SOCIAL
DEFINIȚIE
Kotler(1975):
Marketingul social reprezintă proiectarea,
implementarea şi controlul problemelor care urmăresc
să crească acceptabilitatea unei idei sociale sau a unei
practici sociale într-un grup ţintă.
Keller şi Strohshein(2001):
Marketingul social utilizeză principiile şi
tehnologiile marketingului comercial pentru programe
proiectate să influenţeze cunostinţele, atitudinile,
valorile, credinţele, comportamentele şi practicile unei
populaţii, faţă de care avem un anumit interes.

MARKETING SOCIAL
Marketingul social
-Folosește tehnicile marketingului comercial cu scopul
de a schimba comportamentul populaţiei;
-Populaţia reprezintă publicul ţintă;
-Un rol deosebit il are atitudinea celor care iau decizii
în sistemul de sănătate.

Marketing social - marketing comercial
Scopurile marketingului
-de a afla problema,
-nevoia,
-dorinţa publicului-ţintă,
Urmate de găsirea unei soluţii, concentându-se mai
mult pe populație, decât pe produs.

Complexul de marketing CEI 4 P
sursa:https://www.newbreedmarketing.com/

Marketing comercial-marketing social
Cele patru elemente ale unei strategii de marketing,

necesare pentru dezvoltarea unui plan de marketing
sunt:
•Product=produs
•Place=loc
•Price=preţ
•Promotion=promovare
Cele patru elemente poartă si denumirea de complex de
marketing.

Complex marketing
Product- Produs
Marketing comercial Marketing social
Culoare Poate fi un produs sau un serviciu

Gust
Brand Produs- cremă cu factor de protecție UV

Ambalaj
Ceea ce definește produsul Serviciu- consiliere privind alimentația

sănătoasă
Un nou tip de automobil, de parfum, de Program de promovare a sănătății

telefon etc.

Complex marketing
Place-Loc
spaţiul în care are loc schimbul include canalele prin care are loc
transmiterea informaţiei către
consumator;
pot fi canale interpersonale prin care
medicul informează pacienţii;
canalele de distribuţie se poate referi la cabinetul medicului sau
la şcoli şi alte instituţii;
poate presupune deplasare în comunitate
canalele de distribuție poate include mass-media deoarece:-

presa scrisă, radioul, televiziunea;
magazinele în care are loc vânzarea cu locul în care se face ,, schimbul de idei".
amănuntul către clienți

Complex marketing
Preț- Preț
costul; ceea ce pacientul oferă la schimb;
valoarea monetară oferită în schimbul renunțarea la plăcerea de a fuma;

produsului de către client; renunțarea la plăcerea de a consuma
alimente nocive pentru sănătate;
poate include şi lucruri intangibile: modificarea stilului de viață;
timp (timpul pe care il pierdem pentru a ne în marketingul social, populaţia ,,plăteşte"
deplasa la un magazin) prin renunţarea la anumite vicii, prin
efort (efortul pentru a căuta un anumit alegerea unui stil de viaţă sănătos pentru ,,a
produs). cumpăra" o stare de bine.

Complex marketing
Promotion- Promovare
Publicitate Obiectivul de a informa

Relațiile cu publicul consumatorul/pacientul/clientul privind
existenţa:
Echipele de promovare și vânzare unui produsul/serviciul le oferă

îmbunătăţire a stării de sănătate;
modul în care produsul/serviciul le va
asigura îmbunătăţirea stării de sănătate;
trebuie să răspundă la întrebările:- ce dorim unui program naţional care i se adresează-
să spunem?; cui dorim să spunem?; când Ex. Programul Stop Fumat;
dorim să spunem? unui produs- pâine hipoglucidică sau fără
sare;

Orientări în construirea unei strategii de
marketing social
A. Comunicarea cu pacientul/clientul/consumatorul
B. Segmentarea clienţilor/pacienţilor
C. Plasarea produsului
D. Analizarea competiţiei
E. Alegerea corectă a locului de promovare
F. Utilizarea unor abordări multiple
G. Testarea
H. Dezvoltarea de parteneriate
I. Evaluarea

A. Comunicarea cu
pacientul/clientul/consumatorul
• Partea de la care se porneşte în orice strategie de
marketing este comunicarea;
• Trebuie să ştim ce anume îşi doresc consumatorii;
• Marketingul este orientat spre client;
• Obţinea informaţiilor necesare de la populaţia ţintă
este o artă, dar şi o ştiinţă;
• Sunt oameni care au anumite abilităţi de a şti să
asculte, de a selecta informaţiile cheie, dar în acelaşi
timp au nevoie şi de pregătire în acest domeniu;
• Ca să auzi ce anume ţi se transmite în primul rând
trebuie să asculţi.

A. Comunicarea cu
A. Comunicarea cu pacientul/clientul/consumatorul
Claus Moller şi Reuven Bar-On (sursa
www.tmiworld.com) descriu cinci niveluri de ascultare:
A1. Ignorarea
A2. Stilul prefăcut
A3. Ascultarea selectivă
A4. Ascultarea cu atenţie
A5. Ascultarea empatică

A. Comunicarea cu
A1. Ignorarea
•descrisă atunci când vorbim ,,la perete".
•Situaţie exemplu- un pacient solicită o consultație,
medicul este însă preocupat de un articol dintr-o
revistă de specialitate.

A. Comunicarea cu
A2. Stilul prefăcut- atunci când deşi
•te adresezi unei persoane, aceasta răspunde doar din
politeţe, aprobă ceea ce spui, dar gândul său este în
altă parte.
•Situaţie exemplu- eşti în pauza unui conferinţe. Un
coleg ,te abordează şi începe să îţi vorbească despre
un caz întâlnit în practica sa. Il aprobi, îi zâmbeşti, dar
nu esti concentrat pe discuție.

A. Comunicarea cu
A3. Ascultarea selectivă
-,,auzi doar ce vrei să auzi„
- Situaţie exemplu- Pacient în cabinetul medicului;
medicul îi oferă toate detaliile privind noul stil de
viaţă pe care trebuie să il adopte. Pacientul selectează
doar din indicațiile medicului.

A. Comunicarea cu
A4. Ascultarea cu atenţie
- ascultarea cu atenţie a ceea ce se comunică.

A. Comunicarea cu
A5. Ascultarea empatică
- empatizăm cu cel care vorbeşte şi ne implicăm în
sensul că dorim să inţelegem nu doar sensul frazelor,
ci şi sentimentele acestuia.

B.Segmentarea clienţilor/pacienţilor
Segmentarea pietei se refera la procesul de În mod similar şi în marketingul social,

impartire a pietei tinta in grupuri si trebuie să realizăm o segmentare în funcţie
segmente, in functie de mai multe criterii, de anumite criterii:
care sa raspunda intrebarilor tale cu privire sex;
la clientii pe care doresti sa-i servesti si sa- vârstă;
ti arate caracteristicile pietei in care doresti arie geografică;
sa activezi. (https://antreprenoriat101.ro/) nivel de educaţie;
nivel economico-social.

C. Plasarea produsului

Product placement se referă la inserarea De foarte multe ori, în filme, producții TV,
unui produs, brand sau logo într-un film, site-uri sunt inserate informații privind
producție TV, roman, piesă de teatru, stilul de viață sănătos.
videoclip muzical, ș.a..
O problemă privind această tehnică se
referă la cât de important e ca plasarea
produsului să fie foarte bine integrată în
poveste, pentru a da senzația că locul
produsului este acolo în mod firesc.
(https://romaniancopywriter.ro/)

D. Analizarea competiţiei
Analiza concurenţei este un instrument pe Competiţia se duce cu o parte din produsle

care îl utilizăm pentru a defini Strategia, iar marketingului comercial- alimentaţie
în final pentru a lua decizia de poziţionare bogată în legume şi fructe versus alimente
faţă de aceştia. fast food, apă versus băuturi carbogazoase
dulci etc.
Mediul de afaceri e adesea văzut că un
câmp de luptă. Termenii utilizaţi sunt şi ei
luaţi din limbajul specific războiului, iar
competiţia este văzută că şi duşmanul cu
care luptăm.
(https://mkor.ro/blog/analiza-concurentei/)

E. Alegerea corectă a locului de
promovare
- produsul ,,urmăreşte" clientul; La fel trebuie să se întâmple în marketingul

- campaniile se fac acolo unde pot fi social.
potențialii clienti- la televizor, la radio, Mesajele unei campanii privind stilul de
la concerte (ex. pentru un nou model viaţă sănătos trebuie să ajungă la publicul-
de telefon, ţintă fiind tinerii), in cluburi ţintă- prin radio, televiziune, internet.
(ex. o nouă băutură energizantă) etc.

H. Dezvoltarea de parteneriate
Partenerii sunt de acord să ofere În marketingul social, dezvoltarea de

oportunitate de marketing pentru marca parteneriate este esenţială pentru că în
partenerului, sau chiar să comercializeze acest mod, mesajele pot ajunge mai uşor în
produsul partenerului, la un loc cu produsul comunitate. Pentru o strategie privind
propriu. consumul de fructe si legume se pot
- un mare depozit ca fiind unic distribuitor dezvolta parteneriate cu marile magazine
al unui produs, (raturi cu fructe, legume susţinute de
- exclusivitatea unor cosmetice în anumite materiale care să încurajeze consumul
farmacii, acestora), cu spitatale (pentru pacienţii
- folosirea unor personalităţi în domeniu externaţi- informarea acestora), cu medicii
pentru promovarea unor produse. de familie (care pot transmite mesajele în
fiecare zi), cu şcoli, cu autorităţile publice
locale.

I. Evaluarea
- Se poate evalua Marketingul social intervine asupra
lunar/trimestrial/semestrial comportamentului.
Evaluarea rezultatelor poate dura. Nu ai
- Se fac analize între obiectivele propuse cum să scazi de la lună la alta incidenţa
și cele realizate. bolilor cardiovasculare cu zeci de procente.
Apariţia rezultatelor poate dura ani de zile.
Se pot face însă anumite monitorizări în
timpul unei campanii/program:
-câte persoane s-au prezentat pentru
consiliere?
- cum s-au modificat comportamentele
alimentare ale populației-ţintă la un faţă
de începutul campaniei?
Răspunsurile la aceste întrebări pot duce la
îmbunătăţirea modului viitor de abordare
al acțiunii.

Componentele unui plan de
marketing
• Elaborarea scopurilor şi a obiectivelor
• Analiza grupurilor-ţintă
• Formularea mesajelor şi alegerea canalelor de
comunicare
• Organizarea unei liste cu reprezentanţii media şi
realizarea de parteneriate cu aceştia
• Stabilirea necesarului de resurse
• Evaluarea eficienţei

INFLUENȚAREA........
Influența reprezintă capacitatea de a schimba/ de a

interveni în modul de gândire al altei persoane.
De multe ori auzim termenul auzim expresia ,, a fost
influențat...". Nu știm dacă acest aspect este pozitiv sau
negativ. În ceea ce privește capacitatea ca o persoană
să influențeze o altă persoană/ grup, deosebim:
•Manipularea
•Persuasiunea

Manipulare-Persuasiune
Manipularea Persuasiune
Manipularea reprezintă aspectul negativ, în Persuasiunea reprezintă tot un mod de
sensul în care o persoană/un grup sunt influențare, dar în sensul în care decizia
influențate pentru a lua anumite decizii, luată este în avantajul ambelor părți
dar doar în avantajul celui care le
manipulează.

Robert Cialdini în lucrarea sa ,,Psihologia
persuasiunii- Totul despre influențare" a
enumerat șase principii ale modului în care
putem fi influențați: reciprocitatea, dovada
socială, angajamentul și consecvența,
simpatia, autoritatea, raritatea.

RECIPROCITATEA
,, Bine faci, bine găsești"

Este în natura omului de a răspunde cu
aceeași monedă la o favoare, de a întoarce
un serviciu.
De acest lucru se folosesc multe companii în

strategiile de marketing.
Se oferă consultații gratis, se fac reduceri

substanțiale, suntem ,,ajutați la greu "
tocmai în ideea că vom răspunde pozitiv,
adică vom cumpăra produsul sau serviciul
respectiv.

Dovada socială
Fiecare persoană participă la viața
socială după anumite reguli.
Ne îmbrăcăm adecvat unui eveniment,
este bine să participăm la anumite
manifestări, frecventăm anumite
locații etc. De ce? Fiecare persoană
dorește să fie integrată în anumite
cercuri, să fie acceptată de mediul
respectiv. Faptul că anumite persoane
publice urmează o anumită dietă sau
se adresează pentru consultații unei
clinici de specialitate, va fi urmată de
publicul larg. De acest lucru se
folosesc multe companii, de modelele
pe care societatea le urmează.

Angajamentul și
consecvența
Angajamentul și consecvența
Principiul pornește de la ideea că,
majoritatea oamenilor au prima
tendință să se țină de promisiunea
făcută.
Obținerea angajamentului de,,
cumpărare" al unui
produs/serviciu, efectele pozitive
ale acestuia vor duce de cele mai
multe ori la consecvența
cumpărării. De câte ori ne
schimbăm brandul de deodorant,
pastă de dinți, medicul curant? Rar,
dacă suntem mulțumiți, vom fi
consecvenți.

Simpatia
O persoană care ne este simpatică va avea o influență mult mai

mare asupra noastră.
Lipsa de compatibilitate interpersonală nu este de acuzat, pur și
simplu există persoane care nu pot colabora pe anumite planuri.
De aceea există posibilitatea să ne alegem medicul, avocatul,
nutriționistul.
Marile companii mizează pe acest principiu al simpatiei. Un idol
al adolescenților, ,, va vinde" foarte ușor o anumită băutură
carbogazoasă, un sportiv îndrăgit, va face același lucru cu o
pereche de pantofi sport. De ce credeți că marile companii
investesc sume uriașe în camapanii publicitare care includ actori,
sportivi de performanță?

Autoritatea
Anumite persoane impun
respect prin poziția pe care o
ocupă în societate: medic,
preot, profesor. De acest lucru
se folosesc anumite campanii.
Emisiuni cu teme de educație
privind alimentația sănătoasă,
au ca invitați persoane care au
experieță profesională în acest
domeniu și pot înfluența
pozitiv atitudinea populației.

Raritatea
• Orice lucru, cu cât este mai
rar, cu atât este mai valoros
și mai dorit de oameni. De
ce trufele au un preț mare și
cu toate acestea sunt
cumpărate? De ce anumite
metale prețioase se vând
scump?
• Sunt rare, limitate.
• Acest principiu este utilizat
și în marketing: în limita
stocului disponibil, doar
luna aceasta etc.

CONCLUZII
Principiile amintite mai sus sunt

frecvent folosite în marketing, în
dorința de a influența cât mai mulți
potențieli clienți. Este vorba de
manipulare sau persuasiune?
Dacă serviciul/produsul face ceea ce
promite și ceea ce dorește clientul, are
un preț acceptabil pentru acesta, este
vorba de persuasiune. Clientul
cumpără ceea ce caută pentru nevoile
sale, iar compania face profit din
vânzare.

Nutriție și sănătate publică
și comunitară
Curs 8
MNCC an II
Acte legislative folosite în
România și Uniunea Europeană
Aspecte legislative
Actul normativ- DEFINIȚIE

• este izvorul de drept creat de organe ale autoritatii publice, investite cu
competențe normative (parlament, guvern, organe administrative locale)
și cuprinde norme general-obligatorii, a căror aplicare poate fi realizată
prin intervenția forțelor coercitive ale statului.
Acte legislative folosite în România și Uniunea
Europeană
I.Principalele tipuri de acte normative din sistemul de drept românesc
sunt:
a. Constituția
b. Legile
c. Ordonanțele Guvernului
d. Ordonanțele de urgență
e. Hotarârile de guvern
f. Ordinele
g. Decizii ale organelor administrative locale
Acte legislative în România și Uniunea
Europeană
II. Mecanismele juridice prin care opereaza UE:
a. Tratate
b. Regulamente
c. Directive
d. Decizii
e. Recomandări
f. Opinii
Aspecte legislative în România și Uniunea
Europeană
I.a. Constituția
• legea fundamentală a unui stat,
constituită din norme juridice,
investite cu forța juridică
supremă;
• reglementeaza acele relații
sociale fundamentale esențiale
pentru instaurarea, menținerea
și exercitarea puterii politice a
poporului.
Europeană
Constituția României art. 34:

1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.
2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a
sănătăţii publice.
3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale
pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul
exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale,
precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a
persoanei se stabilesc potrivit legii.
Europeană
I.b. Legile
• ocupă locul central în sistemul actelor normative;
• Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare
EuropeanăI
I. Principalele tipuri de acte normative din sistemul de drept românesc
Legile constituţionale
• sunt cele de revizuire a Constituţiei;
• contin reglementări sociale fundamentale, esențiale pentru
instaurarea, menținerea și exercitarea statală puterii;
• se adopta cu votul a cel puțin două treimi din numarul membrilor
fiecarei camere(Senat, Camera Deputaților);
• sunt definitive numai după aprobarea lor prin referendum.
Europeană
Legile organice:
• intervin în domenii rezervate prin articolul 73 aliniat 3 din constitutie;
• se adoptă cu votul majorității membrilor fiecărei camere a
parlamentului.
Europeană
Prin lege organică se reglementează:

a) sistemul electoral; organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente;
b) organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice;
c) statutul deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora;
d) organizarea şi desfăşurarea referendumului;
e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării;
f) regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război;
g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenţă;
h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a graţierii colective;
j) statutul funcţionarilor publici;
k) contenciosul administrativ;
l) organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a
Curţii de Conturi;
m) regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii;
n) organizarea generală a învăţământului;
o) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;
p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială;
r) statutul minorităţilor naţionale din România;
s) regimul general al cultelor;
t) celelalte domenii pentru care în Constituţie se prevede adoptarea de legi organice.
Europeană
Legile ordinare:
• reglementează relațiile sociale de mică importanță;
• sunt adoptate cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare
cameră a parlamentului.
LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006
(**republicată**)privind reforma în domeniul sănătății
EMITENT • PARLAMENTUL
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 652 din 28 august 2015
NORME METODOLOGICE din 8 februarie
2019de aplicare a Legii nr. 256/2015 privind exercitarea profesiei de
dietetician, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului
Dieteticienilor din România
EMITENT • GUVERNUL ROMÂNIEI
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 120 din 15 februarie 2019
Legea 256/2015 se aplica exclusiv ocupatiei de Dietetician Nutritionist care este

reglementata ca meserie de sine statatoare.
Europeană
I.c. Ordonanțele guvernului:

• Guvernul poate fi abilitat de Parlament, prin lege specială, să emită
ordonanțe in domenii care nu fac obiectul legilor organice;
• se emit numai în perioada vacanței parlamentare și conțin norme cu
putere de lege;
• sunt analizate de parlament ulterior intrării în vigoare
Europeană
I.d. Ordonanțele de urgență:

• sunt emise de guvern în mod excepțional, cu motivarea situației care
a determinat urgența;
• pot modifica legile organice;
• sunt aprobate în final printr-o lege.
• Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 70/2020 privind
reglementarea unor măsuri, începând cu data de 15 mai 2020, în
contextul situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea
coronavirusului SARS-CoV-2, pentru prelungirea unor termene,
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul
fiscal, a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a altor acte
normative
Europeană
I.e. Hotarârile Guvernului:

• se emit pentru organizarea executării legilor;
• nu pot contraveni sau adăuga la principiile și dispozițiile cuprinse in
legi;
• în preambulul lor menționeaza legea în baza cărora sunt emise.
• HOTĂRÂRE Nr. 140/2018 din 21 martie 2018 pentru aprobarea
pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează
condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a
dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate pentru anii 2018 - 2019 EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 27 martie 2018
Europeană
I.f. Ordinele:
• se emit în baza și pentru executarea legilor, ordonanțelor și
hotărârilor guvernului atunci când, prin dispoziție legală, se prevede
acest lucru, cu respectarea termenului stabilit în acest scop, și cu
indicarea clară a temeiului legal;
• se elaborează în urma consultărilor compartimentelor de specialitate
din cadrul autorităților publice respective și se semnează de către
conducătorii autorităților emitente.
ORDIN nr. 1.602/946/2020pentru modificarea și
completarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului
nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate,
aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de
Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017
• MINISTERUL SĂNĂTĂȚII Nr. 1.602 din 21 septembrie 2020
EMITENT • CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE Nr. 946 din 7 septembrie 2020
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 865 din 22 septembrie 2020
Europeană
I.g. Acte legislative ale
Autorităților Publice
Locale:
• Primarul emite
dispoziții;
• Consiliul Local adoptă
Hotărâri;
• Consiliul Județean
adoptă Hotărâri.
Europeană
II. Mecanismele juridice prin care opereaza UE
Cadrul instituțional al UE este reprezentat de :

• Consiliul Uniunii Europene
• Parlamentul European
• Comisia Europeană
• Curtea Europeană de Justiție
Consiliul Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/council-eu_ro
• Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația

europeană și coordonează politicile UE
• Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de
politică supus discuțiilor
• Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație,
pe o perioadă de 6 luni
• Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice
Europene)
• Sediu: Bruxelles (Belgia)
• Site: Consiliul UE
Parlamentul European
Parlamentul European http://www.europarl.europa.eu/portal/ro
• Parlamentul European este organismul legislativ al UE, ales în mod

direct, cu responsabilități bugetare și de control.
• Este organismul legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități
bugetare și de control.
• Parlamentul European este alcătuit din 705 de deputați aleși în cele
27 de state membre ale Uniunii Europene extinse. Din 1979, deputații
sunt aleși prin vot universal direct pentru o perioadă de cinci ani.
• Parlamentul are trei roluri principale: legislativ, de control și bugetar.
Comisia Europeană
Comisia Europeană https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-commission_ro
• Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând

respectarea acestora și implementând politicile și bugetul Uniunii Europene
• Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE
• Președinte: Ursula von der Leyen
• Înființare: 1958
• Sediu: Bruxelles (Belgia)
• Site: Comisia Europeană
• Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de
vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte
legislative și cu punerea în aplicare a deciziilor Parlamentului European și
ale Consiliului UE.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)
https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro
• Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările UE;
garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european.
• Membri:
• Curtea de Justiție: câte 1 judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali
• Tribunalul: câte 2 judecători din fiecare țară a UE
• Sediu: Luxemburg
• Site: Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)
• Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația UE pentru a se asigura că
aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și soluționează litigiile juridice dintre
guvernele naționale și instituțiile europene.
• În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi sau
organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o suspectează că
le-a încălcat drepturile.
Curtea Europeană de Conturi
Curtea Europeană de Conturi
• Prezentare generală
• Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la
îmbunătățirea gestiunii financiare a UE
• Președinte: Klaus-Heiner Lehne
• Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
• Sediu: Luxemburg
• Site: Curtea Europeană de Conturi
• În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi
apără interesele contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are
misiunea de a îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și
de a raporta pe marginea situației financiare a Uniunii
Europeană
II.a. Tratatele
- sunt acorduri cu forţă juridică obligatorie între statele membre ale UE.
El stabileşte obiectivele UE, regulile de funcţionare a instituţiilor
europene, procedura de luare a deciziilor şi relaţiile existente între
Uniune şi statele membre.
Europeană
II.b. Regulamentele
Regulamentul este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Trebuie
aplicat în integralitatea sa, în toate statele membre.
Aditivi alimentari, arome alimentare şi enzime alimentare
Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului prin stabilirea unei liste a Uniunii a aditivilor alimentari
REGULAMENTUL UE NR. 1129 - 2011 AL COMISIEI
Regulamentul (UE) nr. 1130/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind aditivii alimentari, prin stabilirea unei liste a Uniunii a
aditivilor alimentari autorizați pentru utilizarea în aditivii alimentari, în enzimele alimentare, în aromele alimentare și în nutrienți
Regulamentul (UE) nr. 1131/2011 al Comisiei din 11 noiembrie 2011 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului cu privire la glicozidele derivate din steviol
REGULAMENTUL (CE) NR. 1331/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare si aromele alimentare
LexUriServ.pdf
REGULAMENTUL (CE) NR. 1332/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare si de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al
Consiliului, a Directivei 2000/13/CE, a Directivei 2001/112/CE a Consiliului si a Regulamentului (CE) nr. 258/97
LexUriServ 2.pdf
REGULAMENTUL (CE) NR. 1333/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari
LexUriServ3.pdf
REGULAMENTUL (CE) NR. 1334/2008 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI din 16 decembrie 2008 privind aromele si anumite ingrediente alimentare cu proprietăţi aromatizante destinate utilizării în si pe produsele
alimentare si de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului,a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 si (CE) nr. 110/2008 si a Directivei 2000/13/CE
LexUriServ4.pdf
Europeană
II.c. Directive
Directiva este un act legislativ care stabilește un obiectiv pe care
trebuie să îl atingă toate statele membre. Fiecare dintre ele are însă
libertatea de a decide asupra modalităților de îndeplinire a obiectivului
stabilit.
• Directiva 87/250/EEC (despre taria alcoolica in etichetarea bauturilor
alcoolice) - Directiva 90/496/EEC (despre etichetarea nutritionala)
• Directiva 1999/10/EEC (despre etichetarea produselor alimentare)
• Directiva 2000/13/EC (despre etichetarea produselor alimentare)
• Directiva 2002/67/EC (despre produse alimentare care contin chinina
si cafeina) si 2008/5/EC (despre etichetarea produselor alimentare)
Europeană
II.d. Decizii
• Decizia este un act legislativ direct aplicabil și obligatoriu pentru toți
cei cărora li se adresează. Destinatarii săi pot fi statele membre sau
chiar întreprinderile.
Europeană
II.e. Recomandări
• Recomandarea nu este obligatorie. Când Comisia a emis o
recomandare prin care încuraja autoritățile judiciare din țările
membre să apeleze mai mult la utilizarea videoconferinței pentru a
sprijini colaborarea transfrontalieră a serviciilor judiciare, acest text
nu a avut caracter obligatoriu. Prin intermediul unei recomandări,
instituțiile își fac cunoscută opinia și sugerează direcții de acțiune, fără
a le impune însă vreo obligație legală destinatarilor recomandării.
Sursa:https://europa.eu/european-union/law/legal-acts_ro
Europeană
II.f. Avize
• Avizul este un instrument care le permite instituțiilor să prezinte un punct
de vedere fără caracter obligatoriu, altfel spus fără a le impune vreo
obligație legală celor cărora li se adresează. Poate fi emis de către
principalele instituții europene (Comisia, Consiliul, Parlamentul) sau de
către Comitetul Regiunilor ori Comitetul Economic și Social European. Pe
durata elaborării actelor legislative, Comitetele emit avize care prezintă
punctul lor de vedere cu privire la aspecte regionale, economice și sociale
specifice. De exemplu, Comitetul Regiunilor a emis un aviz privind pachetul
de politici „Aer curat pentru Europa"
• Sursa:https://europa.eu/european-union/law/legal-acts_ro
Vă mulțumesc pentru
participare!
Aspecte privind
funcționarea și finanțarea
sistemului sanitar
Curs NSPN
Elemente de economie sanitară
Optimul pieței libere (condiții)
• Competiție- existența unui grad înalt de

competiție între furnizori(prin intrare liberă pe
piață, mobilitate factori producție etc.)
• Înțelegerea informațiilor de către consumatori
(privind prețul și eficacitatea, calitatea
produselor)
• Existența unei piețe complete- în care prețul să
reflecte exact costurile implicate
• Existența unei distribuții echitabile.
De ce piața serviciilor de sănătate nu
poate funcționa ca o piață liberă?
1. Asimetria informațională- cunoștințele privind starea
de sănătate sunt limitate, competiția este axată pe
calitate, nu pe preț etc.;
2. Lipsa competiției- restricții legate de anumite condiții
pentru a putea intra pe piață (autorizare, acreditare,
evaluare)
3. Piețe incomplete- externalități, bunuri periculoase,
rolul altruismului;
4. Argumente legate de echitate- nevoie de sănătate
mai mare la cei cu venituri mici, nevoile de sănătate
sunt mai mari la cei cu venituri mai mici.
5. Datorita ecranului economic și riscului moral;
Externalităţile
Samuelson şi Nordhaus “externalităţile sau
efectele asupra mediului extern apar atunci
când firmele sau oamenii generează
anumite costuri sau beneficii pentru alte
persoane din afara pieţei”.
O externalitate apare atunci când activitatea
unui individ, a unei firme sau a unui guvern
local impune costuri necompensate asupra
altora.
Ex. Poluarea
Externalităţile (cont.)
• două tipuri de externalităţi: pozitive (bunuri
publice) şi negative.
• în prezent, statele moderne sunt mai mult
interesate de reducerea efectelor
externalităţilor negative şi într-o mai mică
măsură de externalităţile pozitive.
Ex. problema încălzirii globale, a depozitării
deşeurilor sau producţia de alimente
periculoase pentru sănătatea omului sau
producţia de materiale radioactive.
Bunurile publice
• Conf. teoriilor economice bunurile publice sunt
externalităţi pozitive şi nu pot fi cumpărate pe
piaţa liberă.
• Bunurile publice sunt bunuri şi servicii care
trebuie furnizate tuturor dacă sunt furnizate
cuiva. Piaţa nu poate furniza bunuri publice
pentru că atunci costul acestora şi-ar depăşi
valoarea pentru un singur cumpărător şi un
singur cumpărător nu ar putea să-i determine pe
necumpărători să-l folosească.
Ex. Apărarea naţională, iluminatul public
Situaţii de monopol
• Una dintre marile deficinenţe ale economiei de
piaţă este provocată de concurenţa imperfectă
sau de aşa numitele monopoluri.
• Situaţia de concurenţa imperfectă apare atunci
când unul dintre cumpărători sau vânzători poate
influenţa preţul unui bun sau serviciu.
• O situaţie aparte pentru care se justifică
intervenţia guvernamentală sunt situaţiile de
monopol natural (ex. Sist. De cale ferată)
Mecanisme de reglementare la nivelul
sistemelor de sănătate
• Plăți
• Medici de familie- și cu rol de ,,triaj,, al pacienților
pentru ca aceștia să nu supraaglomereze serviciile de
urgență nejustificat;
• Liste de așteptare;
• Reguli (stimulente, penalități), contracte clare;
• Corecta informare a paciențior;
• Autonomie profesională.
Metode de finanțare (colectare) la nivelul
sistemelor de sănătate
• SURSE PUBLICE- Impozit general,

impozit specific, Asigurare obligatorie de
sănătate
• SURSE PRIVATE- Asigurare opțională,

plata directă a serviciilor, donații
Modalități de plată a furnizorilor
de servicii
• Plata per capita
• Plata per caz rezolvat (include sistemul
DRG)
• Plata per serviciu
• Plata pe zi de spitalizare
• Plata directă a furnizoruli de către
beneficiar (pacient)
• Salariul conform contractului pentru
cadrele angajate
• Plata prin repartizare de la buget
Principiile furnizării serviciilor
de sănătate
• Acces universal
• Eficiență la nivel micro și macroeconomic
• Utilizarea corectă a veniturilor
• Solidaritate, Caritate
• Libertate de a alege
Sistemul de sănătate se diferențiază
de furnizorii altor tipuri de servicii
prin:
• Proprietatea
•Modalități de finanțare
•Alocarea resurselor
•Modalități de plată
Liberalii – egalitatea șanselor, piața serviciilor de
sănătate nu poate fi lăsată liberă, medierea
grupurilor de interese, reponsabilitatea statului,
societății. Raționalizarea alocării resurselor.
Conservatorii – piața liberă, planificare-minimă,
intervenția statului-minimă. Sănătatea -
responsabilitatea individului. Statul are doar
obligația de supraveghere a respectării legii.
Radicalii –intervenție masivă a statului, planificare
centralizată, salariați, control asupra input/output
Indicatori de management
• Indicatori de management ai resursei
umane
• Indicatori privind utilizarea serviciilor
• Indicatori economico-financiari
• Indicatori privind calitatea
Clasificarea furnizorilor de
îngrijiri de sănătate
• În funcție de forma de proprietate: -
publică
- privată
• În funcție de modul de furnizare al îngrijirilor:
- ambulatoriu
- spitalicesc
Evaluarea economică
• Reprezintă un proces de comparare a
două sau mai multe alternative și analiza
costurilor, respectiv rezultatelor obținute;
• Sprijinirea luării deciziei, când trebuie să
alegi din mai multe alternative în condițiile
unor resurse limitate.
• Rezultate: efecte, beneficii, utilități / costuri
sau cantitatea și calitatea vieții.
Evaluarea economică
• Efecte: schimbari fizice, sociale sau emotionale ale indivizilor
(numar de cazuri prevenite, numar de copii imunizati, numar de
persoane care s-au lasat de fumat, ani de viata castigati). Pot fi
masurate în unitati naturale sau fizice
• Beneficii: schimbări în utilizarea resurselor - Măsurate în unităţi

monetare Beneficiile pot fi directe sau indirecte* directe: evitarea
deceselor* indirecte: scăderea zilelor de absenteism
• Utilitati (exprimari subiective ale modificarilor in calitatea vietii unui

individ ca urmare a unui program sau actiune). Cel mai cunoscut
indicator este QALY (quality adjusted life years).
Tehnici de evaluare economică
1. Analiza de minimizare a costurilor – cel mai simplu mod de evaluare
economică. EX. două programe implementate- Procedee chirurgicale,
unul cu internare de o zi, celălalt-internare continuă. Rezultatele
obținute sunt la fel, deci se va alege metoda care presupune un cost
mai mic.
2. Analiza cost-eficacitate- permite compararea mai multor alternative

care au aceleași obiective, dar în măsură diferită. Beneficiile trebuie să
se exprime în aceeași unitate de măsură. Ex. Compararea
consecințelor dializă-transplant rinichi, rezultat: nr ani câștigați. Calcul
se face pe cost pe unitate de efect (an de viață câștigat), doar
magnitudinea diferă la rezultat, aceeași unitate) –unitate unică, naturală
3. Analiza cost-beneficiu – atât costurile cât și beneficiile
se exprimă în termeni monetari- val. monetară a
activității productive, costul absenteismului- valori
monetare - cât s-ar fi pierdut prin deces/boală și cât
costă spre ex. o intervenție (screening HTA versus deces
prematur sau imunizare gripă versus reducerea zilelor
de incapacitate)
Se exprimă prin raport cost/beneficii sau diferență beneficii-
costuri.
4. Analiza cost-utilitate
Consecințele intervențiilor sunt măsurate
prin utilitatea fiecăreia dintre ele.-
avantajul măsurării și din punct de vedere
al calității vieții postintervenție.
- Cel mai frecvent se folosesc QALY (quality
adjusted life years).
Evaluarea
performanței
spitalelor
Evaluarea performanței spitalelor
• În cadrul sistemului de sănătate, spitalele ocupă

un loc aparte, fiind cele mai bine dotate, oferind
îngrijiri de înaltă calitate și complexitate...DAR
mari consumatoare de resurse.
• Comparea spitalelor similare se poate face prin
diverși indicatori de performanță.
• Unii indicatori au menirea de a menține costurile
spitalicești în limite suportabile de către sistemul
de sănătate
Indicatori de evaluare a performanței
managementului în spital
• Indicatori de management ai resursei
umane
• Indicatori privind utilizarea serviciilor
• Indicatori economico-financiari
• Indicatori privind calitatea
SISTEMUL DRG
Ce sunt grupele de diagnostice?
• Grupele de diagnostice (DRG) sunt o schemă de

clasificare a pacienţilor externaţi (în funcţie de
diagnostic), care asigură o modalitate de a asocia tipurile
de pacienţi cu cheltuielile spitaliceşti efectuate.
• Grupele de diagnostice (DRG) realizează o “fotografie” a

rezultatelor spitalului.
Caracteristicile DRG
• Omogenitatea clinică – într-un anume DRG,

cazurile sunt similare din punct de vedere
clinic, dar nu identice.
• Omogenitatea costurilor – fiecare DRG

conţine cazuri pentru care există un consum
asemănător de resurse.
Caracteristicile DRG (cont)
• Realizează o “standardizare” a rezultatelor

spitalului (pacienţii externaţi).
• Fiecare pacient externat este repartizat într-o

grupă de diagnostice.
• Opusul ideii că nu există boli, ci bolnavi;

aceşti bolnavi sunt “omogenizaţi” în fiecare
grupă de diagnostice.
Premisele clasificării DRG
1. Existenţa datelor clinice despre pacienţi:

– vârsta,
– sex,
– durată de spitalizare,
– diagnostic principal,
– diagnostice secundare,
– proceduri,
– starea la externare,
– greutatea la naştere (în cazul n-n).
Premisele clasificării DRG
2. Codificarea datelor necesare
– Diagnostice (principal, secundare –
comorbidităţi şi complicaţii), folosind lista
extinsă a CIM-10 (în uz oficial la toate
spitalele din Romania)
– Proceduri (intervenţii chirurgicale, explorări
funcţionale, unele investigaţii radiologice),
folosind in prezent lista CSSDM, urmând a
se introduce lista cu proceduri australiene.
Datele necesare sunt colectate din FOCG.Dacă nu
se realizează corect, apar erori în repartizarea pacienţilor în
DRG.
Rezultatul clasificării DRG
1. “Case-mixul” pentru spital, adică

tipurile de cazuri tratate în spital,
în funcţie de complexitatea lor şi
nivelul consumului de resurse.
2. Indicele de case-mix (ICM), ce

evidenţiază resursele necesare
spitalului în concordanţă cu
pacienţii externaţi.
Valorile relative (VR) pentru DRG
•Valorile relative - Numere care

exprimă raportul între tariful
unui tip de caz (un DRG) şi
tariful mediu al tuturor cazurilor
(DRG -urilor)
•De cele mai multe ori tarifele

au la bază costurile necesare
pentru fiecare tip de pacient
Case-mixul
•Case-mixul reprezintă
totalitatea tipurilor de cazuri
tratate într-un spital, în funcţie
de complexitatea lor şi nivelul
consumului de resurse
•Metodă optimă pentru a

măsura cât de “bolnavi” sunt
pacienţii dintr-un anumit spital
Indicele de case-mix (ICM)
•Indicele de case-mix
evidenţiază resursele
necesare spitalului în
concordanţă cu pacienţii
externaţi.
•Are la baza pacienţii ponderaţi

(cazurile ponderate)
Cazurile ponderate (CP)
•Cazurile ponderate (CP) –

cazuri “virtuale” generate prin
ajustarea cazurilor externate în
funcţie de resursele asociate cu
fiecare tip de caz
•Nr. CP =  (Valoarea relativă

DRGi X Nr. de cazuri DRGi )
Scopuri de atins prin finanţarea
tip DRG
1. Alocarea mai obiectivă a resurselor spre
spitale (creşterea eficienţei alocative)
2. Creşterea eficienţei tehnice la nivelul
furnizorilor
3. Modelarea serviciilor furnizate pentru a
răspunde nevoilor populaţionale
CONDIŢIILE ACORDĂRII SERVICIILOR MEDICALE ÎN UNITĂŢI SANITARE
CU
PATURI ŞI MODALITĂŢILE DE PLATĂ ALE ACESTORA
• Se face în conformitate cu Ordinul comun al Ministrului Sănătății și

Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Pentru anii
2019, 2020 si prima parte 2021 s-au incheiat acte aditionale.
Tipuri de servicii medicale spitalicești
Serviciile medicale spitaliceşti se acordă sub formă de:

1. servicii medicale spitaliceşti acordate în regim de
spitalizare continuă - forma de internare prin care se
acordă asistenţă medicală preventivă, curativă, de
recuperare şi paliativă pe toată durata necesară
rezolvării complete a cazului respectiv; spitalizarea
continuă este spitalizare cu durata de spitalizare mai
mare de 12 ore.
2. servicii medicale spitaliceşti acordate în regim de
spitalizare de zi - reprezintă o alternativă la spitalizarea
continuă pentru pacienţii care nu necesită supraveghere
medicală mai mare de 12 ore/vizită
Date necesare pentru stabilirea sumei
contractate (SC) pe DRG pe 2020
Suma contractată (SC) de fiecare spital prevăzut în anexa nr. 23
A la ordin cu casa de asigurări de sănătate, pentru servicii de
spitalizare continuă pentru afecţiuni acute în sistem DRG, se
calculează astfel:
SC = P x (Nr_pat x IU_pat / DMS_spital) x ICM x TCP
Nr_pat reprezintă numărul de paturi aprobate şi contractabile după aplicarea prevederilor Planului naţional
de paturi, în care nu sunt incluse paturile pentru secţiile şi compartimentele de ATI, IU_pat, DMS spital,
TCP şi ICM reprezintă indicele de utilizare a paturilor,
IU_pat, DMS spital, TCP şi ICM reprezintă indicele de utilizare a paturilor, durata medie de spitalizare la
nivel de spital, tariful pe caz ponderat şi, respectiv, indicele case-mix. Durata medie de spitalizare la nivel
de spital - DMS_spital - este prevăzută în anexa nr. 23 A.
Valoarea procentului de referinţă (P) este stabilită în raport de clasificarea
spitalelor în funcţie de competenţe conform prevederilor legale în vigoare,
respectiv prevederile Ordinului ministrului sănătăţii nr. 323/2011
ANEXA 23 A
LISTA
SPITALELOR PENTRU CARE PLATA SE FACE PRIN TARIF PE CAZ
REZOLVAT, ICM,
TCP ŞI DMS VALABILE PENTRU ANUL 2018 (extras din ordin)
• 285. MS01 SPITALUL JUDETEAN CLINIC DE URGENTA TARGU

MURES 1.8061 (ICM) 1850(TCP) 6,83(DMS)
• 286. MS02 SPITALUL CLINIC JUDETEAN MURES 1.4176 (ICM)
1550(TCP) 6,70(DMS)
Tariful mediu pe caz rezolvat (non
DRG)
• În situaţia în care unul din spitalele prevăzute în anexa nr. 23 A la
ordin are în structură secţii/compartimente de cronici
Tariful mediu pe caz rezolvat (non DRG) se stabileşte prin
negociere între furnizori şi casele de asigurări de
sănătate având în vedere documentele pentru
fundamentarea tarifului şi indicatorul cost mediu cu
medicamentele pe caz externat pe anul 2017 şi sumele
aprobate la nivelul casei de asigurări de sănătate cu
destinaţia servicii medicale spitaliceşti. Tariful mediu pe
caz rezolvat pe specialităţi negociat nu poate fi mai mare
decât tariful maximal prevăzut în anexa nr. 23 C la ordin.
Servicii medicale spitaliceşti care nu necesită
internare continuă, acordate în regim de spitalizare
de zi:
• Decontarea se face pe baza unor liste ce prevăd tarife maximale ăn fruncție de diagnostic,
serviciu sau procedură efectuată.
• B.1. Lista afecţiunilor (diagnosticelor) medicale caz rezolvat medical în spitalizare de zi şi

tarifele maximale pe caz rezolvat medical corespunzătoare
• B.2. Lista cazurilor rezolvate cu procedură chirurgicală - în spitalizare de zi şi tarifele
maximale pe caz rezolvat corespunzătoare
• B.3. Lista serviciilor medicale în regim de spitalizare de zi şi tarifele maximale
corespunzătoare: B.3.1. Lista serviciilor medicale în regim de spitalizare de zi decontate
asiguraţilor prin tarif pe serviciu medical/vizită (zi) şi pentru care în vedereadecontării nu
este necesară închiderea fişei de spitalizare de zi (FSZ) după fiecare vizită (zi); B.3.2. Lista
serviciilor medicale în regim de spitalizare de zi decontate asiguraţilor prin tarif pe serviciu
medical şi pentru care în vederea decontării se închide fişa de spitalizare de zi (FSZ) după
terminarea vizitei/vizitelor necesare finalizării serviciului medical.
• B.4.1. Lista serviciilor medicale standardizate acordate în regim de spitalizare de zi care se
decontează numai dacă s-au efectuat toate serviciile obligatorii și pentru care în vederea
decontării se închide fişa de spitalizare de zi (FSZ) după terminarea vizitei/vizitelor
necesare finalizării serviciului medical.
• B.4.2. Lista serviciilor medicale standardizate acordate în regim de spitalizare de zi care se
contactează și în ambulatoriul de specialitate clinic și se decontează numai dacă s-au
efectuattoate serviciile obligatorii, și pentru care în vederea decontării se închide fişa de
spitalizare de zi (FSZ) după terminarea vizitei/vizitelor necesare finalizării serviciului
medical.
comunitară
Politica sanitară în domeniul nutriției comunitare
Politia sanitară în domeniul nutriției comunitare
Scopul nutriției comunitare:

ASIGURAREA- stării de sănătate, de nutriție și a stării de bine a
individului și grupurilor de indivizi.
RESPONSABILITATEA specialistului nutriție-dietetică este aceea de a

dezvolta politici și programe pentru atingerea SCOPULUI.
CONCENTRAREA activității specialistului nutriție-dietetică trebuie să fie

pe:
OAMENI- POLITICI-PROGRAME
OAMENI
Populaţia trebuie să beneficieze de programe şi servici în domeniul nutriţie comunitare
indiferent de vârstă, de sex, de situaţie economico-socială, de stare de sănătate.
Rolul specialistului în nutriţie comunitară este şi acela de a indentifica nevoi în acest
domeniu ale diferitelor grupuri populaţionale. Ulterior specialistul ale obligaţia să
conceapă şi sa aplice programe care să răspundă nevoilor identificate.
POLITICI
Politicile reprezintă o serie de acţiuni folosite pentru a rezolva o problemă şi aplicate
de către autorităţile publice.
Politicile, inclusiv cele sanitare se regăsesc la nivelul actelor normative, regulamentelor
şi programelor din domeniu.
Cum se poate implica specialistul în nutriţie comunitară în politicile sanitare ale unui
stat?
Să luăm următorul exemplu. Datele pe care o asociaţie profesională de specialitae le-a
obţinut în urma unei anchete desfăşurate pe un eşantion reprezentativ la nivel naţional
arată faptul că peste 80% dinte copiii preşcolari nu consumă fructe şi legume zilnic, o
mare parte dintre ei nici măcar săptămânal. Această realitate identifică în mod clar o
problemă. Pentru a se interveni şi reglementa acest fapt, specialişii în nutriţie
comunitară vor trebui să disemineze datele obţinute, să informeze şi să obţină sprijinul
autorităţilor centrale şi locale. Perserverenţa, informarea şi colaborarea cu organele
legislative şi exectutive pot duce la elaborarea unor acte normative, spre exemplu
legislaţie care să oblige angajare unui specialist nutriţie-dietetică la un număr de unităţi
de învăţământ preşcolar, specialist care va elabora meniul zilnic adecvat acestei grupe
de populaţie.
Programe
Programele reprezintă ,,instrumentele" specialiştilor în nutriţie prin care aceştia pot
interveni la nivelul comunităţii pentru a îmbunătăţii starea de sănătate a populaţiei.
Aceste programe pot avea ca beneficiari grupe mai mai sau mai mici de indivizi:
preşcolarii din România, adolescenţii dintr-un judeţ, populaţia vârstnică din ţara noastră
etc.
Politici și strategii aplicate la nivel
european/mondial pentru bolile netransmisibile
Aspecte generale privind bolile netransmisibile
Incidenţa bolilor netransmisibile este în creştere în majoritatea ţărilor
europene. Aceste adevărate ,, boli ale civilizaţiei" precum afecţiunile
cardiovasculare şi diabetul zaharat, reprezintă mari consumatori de resurse
umane şi financiare. Estimările arată faptul că pierderile economice datorate
bolilor cardiovasculare la nivelul Uniunii Europene sunt de 169 miliarde de
euro/an.
Bolile cardiovasculare reprezintă principala cauză de mortalitate la nivelul
României, dar şi la nivel european. Costurile acestor decese se resimt la nivel
economic şi social. Prevenţia acestor boli, prin profilaxie primară, dar şi
depistarea lor în faze incipiente prin profilaxie secundară, reprezintă soluţii
pentru scăderea poverii acestora în populaţie.
Aspecte generale privind bolile netransmisibile
• Etiologia bolilor netransmisibile este plurifactorială: fumat, alcool,

alimentaţie dezechilibrată, sedentarism, stres. Sedentarismul,
alimentaţia dezechilibrată, bogată în grăsimi animale duc la obezitate
şi valori crescute ale colesterolului.
• Dacă ne referim la bolile cardiovasculare, Organizația Mondială a
Sănătăţii estimează faptul că reducerea valorilor tensionale,
menținerea greutății în limite normale , abandonarea fumatului şi
scăderea colesterolemiei pot reduce la jumătate numărul pacienților.
Nutriția și sedentarismul
• Organizaţia Mondială a Sănătăţii a arătat într-un studiu că, anual, la nivelul
Uniunii Europene, 7% din bugetul naţional al ţărilor membre este cheltuit
pentru afecţiuni asociate obezităţii, iar peste 2,8 milioane de decese anual
au ca şi cauză asociată greutatea peste valorile normale sau obezitatea.
• Alimentaţia bogată în grăsimi, săracă în fibre alimentare, alimentaţia de tip
fast food, lipsa respectării regularității meselor zilnice reprezintă aspecte la
care populaţia se expune încă de la vârsta de preşcolar.
• Persoanele care adoptă un stil de viaţă sănătos, incluzând aici exerciţiul
fizic regulat şi alimentaţia raţională sunt mai puţin expuse riscului unor boli
cronice şi ale complicaţiilor acestora.
• Sedentarismul ocupă locul patru în cadrul factorilor de risc care pot
conduce la deces prin dezvoltarea unor boli netransmisibile precum
boli cardiovasculare, diabet şi cancer, afecţiuni care provoacă anual
peste 3 milioane de decese care pot fi prevenite.
• Exerciţiul fizic regulat este practicat din ce în ce mai rar şi de tot mai
puţini oameni. Numeroase studii au arătat o corelaţie directă între
timpul petrecut la televizor, jocurile pe calculator, lipsa obiceiului de a
lua micul dejun şi obezitatea infantilă. Numărul persoanelor care
suferă de obezitate s-a triplat faţă de anul 1980 la nivelul multor ţări
europene, iar concomitent cu acest fapt a crescut şi numărul bolilor
netransmisibile.
• Corelaţiile pozitive, demonstrate ştiinţific, între factorii de risc şi bolile netransmisibile,
au condus la abordarea, atât la nivel european cît şi mondial al unor strategii pentru
prevenirea acestor maladii, implicit implementarea unor politici sanitare în acest domeniu.
• Organizaţiile europene şi internaţionale aplică strategii preventive pentru a crea deprinderi

sănătoase privind alimentaţia şi exerciţiul fizic din copilărie deoarece acestea se vor
reflecta direct la viitorul adult. În cele ce urmează vom expune câteva strategii adoptate la
nivel european şi mondial, strategii care abordează în mod direct nutriţia şi a exerciţiului
fizic.
Politici și strategii
privind alimentația sănătoasă și practicarea
exercițiului fizic
• A. ,,Carta Albă" cu titlul ,,O strategie pentru Europa privind Alimentația,
Supraponderabilitatea și Obezitate – probleme legate de sănătate"
• B. Comisia pentru Combaterea Obezității Imfantile (Commission on Ending
Childhood Obesity)
• C. Planul de acțiune al Uniunii Europene privind obezitatea infantilă (EU
Action Plan on Childhood Obesity 2014-2020)
• D. Platforma UE pentru Acţiune în domeniul Alimentaţiei, Activitatăţii Fizice
şi Sănătăţii (Action on Diet, Physical Activity and Health)
• E. Grupul la Înalt Nivel în materie de alimentație și activitate fizică
• F. Comitetul Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătatea Animalelor
(SCFCAH)
De ce specialiștii în nutriție/dieteticienii sunt importanți
pentru implementarea politicilor în domeniu? (după EFAD)
Dieteticienii sunt capabili, prin pregătirea lor, să lucreze și să colaboreze cu
toate sectoarele în care nutriția ocupă un rol important:
- Cu toată populația, pentru ca această să urmeze reguli corecte privind
alimentația în funcție de caracteristici precum vârstă, sex, stare de sănătate
etc.;
- Cu cei care sunt direct implicați în elaborarea legislației în domeniu, pentru
a contribui cu informații de specialitate;
- Cu persoanele care sunt factori de decizie în toate sectoarele care implică
alimentație publică, pentru a putea oferi alternative alimentare sigure.
- Cu tot personalul medical pentru managementul unor afecțiuni cronice sau
acute, dar și pentru prevenirea acestora.
A. ,,Carta Albă" cu titlul ,,O strategie pentru Europa
privind Alimentația, Supraponderabilitatea și Obezitate
– probleme legate de sănătate"
• “Carta Albă” propune o abordare integrată , incluzând măsuri la nivel

local, regional şi naţional la nivelul statelor membre (SM) dar şi la
nivel European cu scopul de a reduce problemele de sănătate legate
de alimentația deficient, excesul de greutate și obezitate.
A. ,,Carta Albă" cu titlul ,,O strategie pentru Europa privind Alimentația,
Supraponderabilitatea și Obezitate – probleme legate de sănătate„
Principii fundamentale
Toate acţiunile trebuie să fie monitorizate

Toate acţiunile trebuie să ţintească sursa
eficient pentru a urmări desfăşurarea
problemelor legate de sănătate şi să
progreselor realizate, pentru a evalua impactul
contribuie la reducerea factorilor de risc
politicilor în rândul populaţiei UE şi pentru a
corelaţi cu alimentaţia nesănătoasă şi
permite modificarea şi corectarea acţiunilor
sedentarismul
acolo unde este nevoie
Diferitele acţiuni ale politicilor în cauză

trebuie să fie implementate atât în manieră Pentru a fi eficiente, pe lângă instituţii publice
orizontală, astfel încât, să se regăsească în si guvernamentale, acţiunile propuse trebuie să
diferitele politici ale guvernului (media, includă şi actorii din sectorul public şi privat
activitate fizică, reglementări privind cum ar fi, industria alimentară, comunităţile
etichetarea produselor etc.) dar şi în locale şi organizaţiile non-guvernamentale
maniera verticală la diferite nivele de (ONG);
conducere în rândul statelor membre
A. ,,Carta Albă" cu titlul ,,O strategie pentru Europa privind
Alimentația, Supraponderabilitatea și Obezitate – probleme
legate de sănătate„
• În 2012/2013 s-a realizat o evaluare externă a
acestei strategii. Concluziile evaluării au fost
pozitive și au susținut continuarea acesteia cu
un accent crescut pe acțiuni care să ducă la
creșterea nivelului de activitate fizică. În
același timp este esențial ca aceste acțiuni să
fie coordonate la nivelul țărilor europene de
către Comisia Europeană și să fie facilitate
cele care să aibă ca și grupuri țintă copii și
adolescenții.
B. Comisia pentru Combaterea Obezității Imfantile
(Commission on Ending Childhood Obesity)
• La nivelul Organizației Mondiale a Sănătății funcționează Comisia

pentru Combaterea Obezității Imfantile (Commission on Ending
Childhood Obesity). Rolul acestei comisii este acela de a furniza date
epidemiologice concrete privind obezitatea la copii și adolescenți cu
scopul de a se adopta cele mai eficiente metode de intervenție.
• În luna iunie 2014 la Geneva a avut loc Ad hoc Working Group on
Science and Evidence for Ending Childhood Obesity. În urma acestui
grup de lucru se elaborat un raport care cuprinde date
epidemiologice privind obezitatea infantilă, dovezile științifice care
demonstrează corelația dintre o serie de factori de risc și obezitate,
precum și obezitatea ca factor de risc pentru afecțiuni cronice.
B. Comisia pentru Combaterea Obezității Imfantile
(Commission on Ending Childhood Obesity)
Recomandările făcute de experții participanți la întâlnire cuprind:
- concentrarea forțelor pentru colectarea și monitorizarea datelor epidemiologice privind obezitatea infantilă;
- investigarea factorilor de risc ai obezității infantile la nivelul țărilor slab dezvoltate și a celor în curs de dezvoltare precum și
determinarea riscului atribuibil acestor factori;
- intervențiile trebuie făcute la vârste cât mai mici ale copiilor pentru a obține comportamente adecvate; impactul economic al
unor intervenții la vârste mici ale copiilor este mult mai scăzut decât costurile suportate ulterior de sistemele de sănătate
pentru afecțiunile provocate de obezitate mai ales la nivelul țărilor slab dezvoltate și în curs de dezvoltare;
- investițiile în promovarea unui stil de viață sănătos vor aduce beneficii ulterioare la nivel economic și social;
- intervențiile pentru prevenirea obezității infantile trebuie să se realizeze la nivel individual, familial și comunitar;
- pregătirea furnizorilor de sănătate la nivel național pentru a interveni în cazurile de obezitate infantilă.
C. Planul de acțiune al Uniunii Europene privind
obezitatea infantilă (EU Action Plan on Childhood
Obesity 2014-2020)
Obesity 2014-2020)
Implicarea societății civile prin:
Sănătate, educație, familie, consumatori și sport - Organizațiile non-guvernamentale pot sprijini și

coordona acțiuni pe aceste domenii, pot disemina informații și monitoriza desfășurarea
activităților la nivel local, regional și național;
Rolul industriei, inclusiv retail, catering și sector agricol este acela că se pot iniția prin intermediul
Platformei UE pentru Acţiune în domeniul Alimentaţiei, Activitatăţii Fizice şi Sănătăţii acțiuni în
domeniul marketingului, distribuției de alimente, activității fizice. Principala țintă a platformei sunt
copii și adolescenții;
Universitățile și institutele de cercetare au un rol esențial prin rezultatele cercetării în domeniul

supraponderabilității și obezității infantile, prin publicarea rezultatelor diferitelor studii.
Obesity 2014-2020)- direcții de acțiune
Dezvoltarea cercetării științifice
Informarea familiei
Restricționarea marketingului pentru copii
Suportul unui start sănătos în viață
Monitorizare și evaluare
Încurajarea activității fizice
Promovarea unui mediu sănătos pentru dezvoltarea copiilor la nivelul grădinițelor și școlilor.
Alegerea sănătății ca opțiunea cea mai ușoară

D. Platforma Uniunii Europene (UE) pentru Acţiune în
domeniul Alimentaţiei, Activitatăţii Fizice şi
Sănătăţii (Action on Diet, Physical Activity and Health)
Forumul principal unde pot interacţiona toate părţile implicate în
acțiuni privind nutriţia şi activitate fizică este platforma UE pentru
Acţiune în domeniul Alimentaţiei, Activitatăţii Fizice şi Sănătăţii (Action
on Diet, Physical Activity and Health) care a fost fondată în 2005. Scopul
acestui forum este să iniţieze acţiuni de voluntariat complementare
altor abordări. Până la momentul actual, forumul include numeroase
organizaţii cheie din industrie, cercetare și societatea civilă.
E. Grupul la Înalt Nivel în materie de alimentație și
activitate fizică
Acest grup este format din 28 de reprezentanți ai țărilor membre UE și

2 reprezentanți din Norvegia și Elveția. Scopul acestui grup este acela
de a căuta soluții privind problemele de sănătate legate de obezitate
prin facilitarea cooperării între guverne și Platforma UE pentru Acţiune
în domeniul Alimentaţiei, Activitatăţii Fizice şi Sănătăţii. Un exemplu de
strategie coordonată de acest grup este Strategia privind problemele de
sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate.
F. Comitetul Permanent pentru Lanţul Alimentar şi
Sănătatea Animalelor (SCFCAH)
La nivelul Comisiei Europene funcționează Comitetele de reglementare care au un
rol important, urmărind ca deciziile şi regulamentele UE privind siguranţa
alimentelor şi a hranei pentru animale, sănătatea şi bunăstarea animalelor şi
sănătatea plantelor să fie aplicabile şi eficiente.
Comitetul Permanent pentru Lanţul Alimentar şi Sănătatea Animalelor (SCFCAH), ce
joacă un rol cheie în procesul de luare a deciziilor şi asistă Comisia Europeană în
dezvoltarea măsurilor ce ţin de siguraţa alimentelor la toate nivelele lanţului
alimentar.
Membrii comitetului sunt reprezentanţi ai autorităţilor naţionale din statele
membre ce se ocupă cu siguranţa în domeniul alimentar. Grupul consultativ este cel
care se asigură de faptul că politicile Comisiei în domeniul siguranţei alimentelor şi
a hranei pentru animale reflectă opiniile şi nevoile celor în serviciul cărora sunt
elaborate: consumatorii, fermierii, producătorii şi distribuitorii din industria
alimentară. Un exemplu privind activitatea SCFCAH este reprezentat de evaluarea
produselor alimentare a căror etichetă include menţiuni nutriţionale şi de sănătate,
pe baza opiniilor ştiinţifice puse la dispoziţie de către Autoritatea Europeană de
Siguranţă a Alimentelor (EFSA). Prin aceste mențiuni, fiecare consumator va avea
informații clare despre alimentele pe care le cumpără. Părinții vor conștientiza care
alimente sunt dăunătoare sănătății familiei.
Orientări europene în politicile privind alimentația
populației
a. O informare mai bună a consumatorilor

b. Posibilitatea de a alege o alimentaţie sănătoasă
c. Promovarea activităţii fizice
d. Prioritatea reprezentată de copii şi grupuri cu status socio-economic
scăzut
e. Dovezile ştiinţifice să poată susține deciziile luate (de către
administrația publică)
a. O informare mai bună a consumatorilor
• Consumatorii trebuie să aibă acces la informaţii clare şi precise atunci

când decid ce aliment doresc să cumpere.
• Comisia Europeană a adopta Ghidul privind informarea
consumatorilor cu privire la produsele alimentare (Regulamentul CE
1169/2011)
• Directiva privind Serviciile mass-media audiovizuale (AVMSD)
încurajează Comisia Europeană şi statele membre să adopte un rol
activ în influenţarea furnizorilor din serviciile mass-media, în special
cu privire la publicitatea comercială pentru alimente destinate
copiilor.
b. Posibilitatea de a alege o alimentaţie sănătoasă
• Planul de acțiune al Uniunii Europene privind obezitatea infantilă prevede
printre altele și creșterea accesului la apă potabilă în unitățile de
învățământ, furnizarea unor meniuri adaptate nevoilor nutriționale ale
copiilor la nivelul grădinițelor/școlilor, furnizarea doar de hrană sănătoasă
la vendomate, încurajarea consumului de fructe și legume proaspete prin
programe adoptate la nivel național.
• Politica Agricolă Comună (PAC) este una dintre primele politici comunitare,
creată cu obiectivul asigurării necesarului de alimente în cadrul
Comunităţii; reprezintă un set de reguli şi mecanisme care reglementează
producerea, procesarea şi comercializarea produselor agricole în Uniunea
Europeană şi care acordă o atenţie crescândă dezvoltării rurale; joacă un
rol important în asigurarea disponibilităţii unor alimente sănătoase precum
fructele şi legumele. Un exemplu în acest sens îl reprezintă primul pilon din
cadrul PAC - o organizare comună a pieței (OCP) din anul 2013 care prevede
prelungirea programului de distribuire a fructelor și laptelui în școli, cu o
creștere a nivelului de finanțare și o inițiativă legislativă aflată în dezbatere
la nivel european în anul 2014 cu scopul de a îmbunătăți acest program.
c. Promovarea activităţii fizice
• Conform unor date recente, la nivelul statelor membre ale UE, peste
60% din populație nu face deloc/ face insuficient exercițiu fizic
• HEPA Europe (European network for the promotion of health-
enhancing physical activity) - Rețeaua Europeană pentru promovarea
consolidării sănătății prin activitate fizică are ca scop creșterea
gradului de practicare al activității fizice pentru populația din țările din
regiune europeană a Organizației Mondiale a Sănătății.
• Cycling for life care alături de aspectul caritabil, încurajează mii de
oameni din întraga lume să meargă cu bicicleta. La o simplă căutare
pe internet se poate vedea impactul acestui proiect și faptul că
funcționează de mulți ani.
d. Prioritatea reprezentată de copii şi grupuri cu
status socio-economic scăzut
• Un exemplu de proiect finanţat de CE prin programul ,, Energie

Inteligentă – Europa” ce are ca ţintă copii, este reprezentat de crearea
unei serii de desene animate cu numele ”Prietenul meu Boo” ce are
ca scop educarea copiilor pentru a înțelege subiecte precum energia,
schimbările climatice, mediul, conservarea și sănătatea.
e. Dovezile ştiinţifice să poată susține deciziile
luate (de către administrația publică)
Cel de-al Șaptelea Program Cadru pentru dezvoltare și cercetare

tehnologică, aplicabil în perioada 2007-2013, a reprezentat principalul
instrument al Uniunii Europene pentru finanțarea cercetării în Europa.
Comisia Europeană a stabilit în cadrul Programului FP7 teme majore de
cercetare ce au inclus mai mult de 100 de proiecte de cercetare care
investighează comportamentul consumatorilor, impactul nutriției
asupra sănătăţii, mecanisme de prevenire a obezităţii în grupuri
ţintă vulnerabile, cercetări fundamentale în nutriţia moleculară etc.
Programe ale UE în domeniul sănătății
• Primul program 2003-2007

• Al doilea program 2008-2013
• Al treilea program 2014-2020
• UE pentru sănătate 2021-2027
• Programele au oferit/oferă finanțare țărilor UE, organizațiior din

domeniul sănătății și ONG-urilor pentru diverse probleme din
domeniul sănătății publice.
Politicile la nivel local, regional, national și
internațional
• „Programul consumului de lapte în școli” şi „Programul consumului de
fructe în școli”
• În România a funcționat Programul Național Educația pentru Sănătate
în Școala Românească
• Putem aminti aici înființarea Comitetului Național pentru Alimentație
și Nutriție, Legea nr. 123 din 2008 pentru o alimentaţie sănătoasă în
unităţile de învăţământ preuniversitar, Ordinul nr. 1563 din 2008
pentru aprobarea Listei alimentelor nerecomandate preşcolarilor şi
şcolarilor şi a principiilor care stau la baza unei alimentaţii sănătoase
pentru copii şi adolescenţi.
internațional
• În perioada 2009-2011 s-a desfășurat proiectul finanțat din fonduri
acordate de către Guvernul Norvegiei prin intermediul Programului
Norvegian de Cooperare pentru Creștere Economică și Dezvoltare
Sustenabilă în România, în cadrul căruia a avut loc Campania Viața.
Grupul țintă principal a fost reprezentat de copii și ținerii din România
cu vârstele cuprinse între 3 și 19 ani, iar grupul țintă secundar a
cuprins părinți, bunici, educatori, profesori, medici de familie,
decidenți din cadrul comunităților locale și mass-media. Programul a
promovat 4 direcții: consumul zilnic de apă, consumul de fructe și
legume, miscarea minim 60 de minute pe zi și importanța micului
dejun
internațional
Proiect ,, Intervenții la mai multe niveluri pentru prevenția bolilor
netransmisibile asociate stilului de viață în România"- Programul RO 19
,, Inițiative în sănătate publică".
Proiect finanțat prin Grant Norvegian 2009-2014
internațional
• În Marea Britanie se desfășoară programul Change 4 Life care are ca
ţintă copii şi este special conceput pentru a atrage atenţia lor şi de a-
i informa cu privire la o nutriţie sănătoasă şi o activitate fizică într-
un mod distractiv şi accesibil pentru ei.
• Un alt exemplu este reprezentat de Programul Ministerului Sănătăţii
din Italia, Okkio alla Salute. Acest program are ca scop supravegherea
nivelului obezității infantile la în școlile primare (elevi 6-10 ani) și
adoptarea unor măsuri prin controlul nutriției, exercițiului fizic cu
rolul de a reduce acest fenomen.
internațional
• În anul 2011 a fost adoptat Planul de Acțiune pentru implementarea
Strategiei Europene pentru Prevenirea și Controlul Bolilor
Netransmisibile pentru perioada 2012-2016. Înaintea implementării a
existat un proces de consultare cu oficialii de mivel înalt și au fost
stabilite direcțiile ce vor fi urmate de către statele membre,
Organizația Mondială a Sănătății și de toate părțile interesare.
• Planul de Acțiune a avut 5 intervenții prioritare: reducerea sării în
alimente, eliminarea grăsimilor trans din alimente, utilizarea unor
măsuri fiscale și reglarea marketingului pentru promovarea
obiceiurilor alimentare sănătoase, depistarea timpurie a cancerului,
evaluarea și managementul riscului cardio-metabolic.
internațional
• Planul European pentru Abordarea Nutriției EuDAP (2015-2020)
- European Federation of the Associations of Dietitians
Scop- Implicarea pro-activă a dieteticienilor din Europa pentru

îmbunătățirea stării de nutriție și sănătate, prin implicarea în proiecte și
diverse inițiative la nivelul UE.
internațional
• La Viena, în perioada 3-5 iulie 2013, in cadrul Conferinței Ministeriale
Europene a Organizației Mondiale a Sănătății despre Nutriție și Boli
Netransmisibile în Contextul Sănătății 2020, s-a acordat o importanță
crescută problemei legate de obezitatea infantilă, de stabilirea unor
direcții de acțiune pentru prevenirea acesteia prin nutriție și exercițiu
fizic. Ziua de 17 mai 2014 a fost declarata Ziua Europeană împotriva
Obezității; această Campanie reunește publicul larg, organizațiile
medicale și decidenții politici cu scopul de găsi soluții pentru
reducerea obezitătii.
• 2021- 15.05.2021
internațional
• 4 martie 2021- Annual European Policy Conference
S-a subliniat necesitatea abordării bazate pe date, dovezi, rezultate
pentru proiectarea și adaptarea sismelor de sănătate, mai ales în
condițiile provăcărilor apărute la începutul anului 2020.
Obezitatea este considerată boală netransmisibilă evidențiată pentru
prioritizare în cadrul European Commission‘s Forensight Report. (raport
de previziune). Obezitatea este considerată boală cronică, iar metodele
de intervenție trebuie să se adreseze prevenției primare, dar și
tratamentului.

Full

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Full

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Nutriție și Sănătate Pubică și

Prima direcție este incertă în sensul că un individ care are o boală

A doua direcție este incompletă pentru că un individ care suferă de o

Factori Factorii de mediu

Conform Organizației Mondiale a Sănătății este necesară o evaluare a

Energia verde poate avea un impact pozitiv asupra stării de sănătate,

•Speranța de viață, cu includerea comparațiilor internaționale

,,Știința protejării oamenilor și a sănătății, a promovării și redobândirii

,,Sănătatea publică poate fi definită ca un efort organizat al societății

• Este universal acceptat faptul că nu poate reprezenta doar o aspirație;

• Scoate în evidență aspectele pozitive;

• Evaluarea stării de sănătate a populației/comunității. Pentru aceasta

• Reforma serviciilor de sănătate;

Responsabilitățile în domeniul sănătății publice revin autorităților

Un exemplu în acest sens este Alberta Health Services. Alberta Health

g) colectivitățile de copii și tineri;

• I. Să monitorizezei starea de sănătate a unei comunități pentru a

• VI. Să aplice reglementările în domeniul sănătății publice;

• Majoritatea provocărilor cărora sănătatea publică trebuie să le facă

• Etimologie- din limba greacă

–Graphein=a scrie ,a descrie

• În anul 1578 FRANCIS BACON a utilizat

3. Structura populaţiei după:

2. Mişcarea naturală a populaţiei

• Conform ONU, în anul 2018, erau peste

1960 51,16% 48.84%

1980 50,68% 49,32%

2000 51,08% 48,92%

2019 51,4% 48,6%

% din 26.8 23.7 20.8 18.5 15.9 15.8 16.0

Source: World Bank

% din 10.2 10.4 12.1 13.6 15.2 15.8 19

O pondere mai mare de

PIRAMIDĂ DE TIP PIRAMIDĂ DE

Tranziţia demografică are o dublă semnificaţie:

Nutriție și sănătate publică și comunitară Curs 4

• Morbiditatea reprezintă fenomenul îmbolnăvirilor în

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

2. MORBIDITATEA DIAGNOSTICABILĂ- cuprinde toate

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

generale care pot caracteriza starea de sănătate/boală la nivelul populației. Acest

modul a fost dezvoltat cu scopul de a fi folosit în toate sondajele sociale și este

utilizat astăzi pentru European Health Interview Survey (EHIS) și în Statisticile UE

privind veniturile și condițiile de viață (EU-SILC).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Răspunsurile sunt subiective, respectiv:

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

2. Morbiditatea cronică: ,,Suferiți de o boală cronică? "

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Acești factori pot modifica valorile prevalenței în sens

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

2.Apariția de noi cazuri de boală- va crește valoarea

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

5. Letalitatea scăzută a bolii

7. Durata mare a bolii

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.