Untaru Robert-Ionut

Răspundere şi responsabilitate în nursing

Legea nr. 95/2006 defineşte malpraxisul ca fiind eroarea profesională

săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de
prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi
a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice.

Răspunderea civilă a personalului medical reprezintă o formă specială a

răspunderii civile delictuale ce vizează următoarele categorii de personal: medicul,
medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii
medicale.
Conform legii, personalul medical răspunde civil pentru:
- prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijenţa, imprudenţa sau cunoştinţe
medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul
procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament.
- prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidenţialitatea,
consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.
- prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele
competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal
medical ce are competenţa necesară.
Răspunderea civilă a personalului medical nu înlătură angajarea răspunderii
penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
Toate persoanele implicate în actul medical vor răspunde proporţional cu
gradul de vinovăţie al fiecăruia.
Personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în
exercitarea profesiunii:
- când acestea se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament
de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicaţiilor şi
riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor
ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale,
substanţelor medicale şi sanitare folosite;

1
 - când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei
acordate.
Cuvântul responsabilitate provine din responsabilité (fr.) şi reprezintă obligația de a
efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta
consecințele. Cuprinde totalitatea competenţelor profesionale şi atitudinilor etice impuse
practicienilor unei profesii şi este o autoangajare conştientă şi voită într-o acţiune. Fiind
conştienţi de fiecare atitudine şi acţiune, înţelegem să justificăm şi să luăm asupra noastră
toate consecinţele.
Asistentul medical are responsabilităţi individuale, de grup precum şi specificului
unde lucrează. El îşi desfăşoară activitatea în cadrul echipei de îngrijire bazându-se pe relaţii
de parteneriat şi solidaritate profesională, complementaritate. Activitatea în echipă presupune
respectarea autonomiei profesiei cât şi buna colaborare pentru realizarea scopului propus
ducând astfel la satisfacţia profesională. Există patru responsabilităţi esenţiale ale asistentului
medical:
 promovarea păstrării sănătăţii;

 prevenirea îmbolnăvirilor:

 restaurarea sănătăţii;

 inlăturarea suferinţei.
Nursele au responsabilitatea de a propaga drepturile pacientului:
-i asigure o îngrijire adecvată în orice condiţie;
îngrijirea să fie echitabilă, umană şi fără discriminări privind, rasa, culoarea,
naţionalitatea, resursele financiare ori convingeri etice;
să informeze pacientul despre tratament, riscurile aferente, în termeni pe care ei şi
familia lor să-i înţeleagă cu uşurinţă, iar ei să-şi dea consimţământul după ce s-au
informat şi au înţeles tot;
să-i informeze şi să-i facă să participe la toate deciziile legate de sănătatea lor;

să le respecte decizia privind refuzul tratamentelor, participarea la cercetări sau

experimente, fără să recurgă la acţiuni primitive împotriva lor;
pacienţii au dreptul să fie educaţi şi informaţi de către personalul care îi îngrijeşte
în aşa fel încât să fie capabili să-şi asigure un nivel optim de stare de bine şi să
înţeleagă care le sunt nevoile de bază.
Legislativ – asistenta medicală are datoria de a:
promova ce e cel mai bine pentru pacient;

2
se asigura că toate nevoile pacientului au fost rezolvate;