Comunicaţii mobile în transporturi

10. Internetul lucrurilor

Sistemele telematice pentru transporturi devin mereu mai inteligente, astfel încât este util să
considerăm un concept important ce va fi aplicat şi în domeniul transporturilor în viitorul apropiat:
acela de internet al lucrurilor.

10.1 Conceptul de Internet al lucrurilor

Conceptul de internet al lucrurilor (IL) a apărut deoarece un număr din ce în ce mai mare de obiecte
fizice se conectează la Internet. Transportul este una din aplicaţiile principale, alături de îngrijirea
sănătăţii, automatizările industriale precum şi intervenţia de urgenţă în cazul dezastrelor naturale
sau provocate de om acolo unde luarea deciziilor de către un factor uman este dificilă. Ideea este că
diverse aparate au ajuns suficient de perfecţionate pentru a realiza diferite sarcini colaborând între
ele fără intervenţia factorului uman. Astfel, aceste obiecte sunt promovate de la nivelul de
dispozitive tradiţionale la cel de dispozitive inteligente. Se naşte totodată necesitatea de a se crea
noi protocoale de comunicaţie între obiecte eterogene: fiinţe vii, vehicule, telefoane, electrocasnice,
bunuri, etc., precum şi aceea de a standardiza arhitectura, fiindcă arhitectura tradiţională a
Internetului nu este suficientă pentru IL.

Internetul lucrurilor este un concept de comunicaţie în care obiectele vieţii noastre zilnice —
electrocasnice, camere de supraveghere, senzori de monitorizare, actuatori, afişaje, vehicule — vor
fi echipate cu microcontrolere, dispozitive de emisie-recepţie pentru comunicaţie digitală şi stive de
protocoale convenabile ce le vor permite să comunice unele cu altele şi cu utilizatorii, devenind
astfel o parte integrantă a Internetului. Acest concept duce la dezvoltarea unui număr de aplicaţii ce
fac uz de volumul enorm şi de marea diversitate a datelor generate de asemenea obiecte pentru a
furniza noi servicii cetăţenilor, companiilor şi administraţiilor publice. Conceptul de IL îşi găseşte
aplicarea în numeroase domenii diferite cum ar fi automatizarea locuinţelor, automatizările
industriale, auxiliarele medicale, îngrijirea mobilă a sănătăţii, asistenţa persoanelor în vârstă,
gospodărirea inteligentă a energiei, dirijarea traficului şi multe altele.

IL trebuie să poată interconecta miliarde sau triliarde de obiecte eterogene prin Internet, astfel încât
este o nevoie critică de o arhitectură stratificată flexibilă. Modelul de bază este o arhitectură pe 3
nivele: aplicaţie, reţea şi percepţie. Există totuşi şi alte modele, de ex., cel cu cinci straturi: obiecte,
abstracţie obiect, administrare a serviciului, aplicaţie, afacere.

Sistemele inteligente de transport (ITS) şi sistemele ciber-fizice de transport (T-CPS) reprezintă

integrarea între tehnica de calcul şi tehnica de comunicaţie în scopul de a monitoriza şi controla
reţeaua de transport.

ITS urmăreşte să realizeze o mai bună fiabilitate, eficienţă, disponibilitate şi siguranţă a

infrastructurii de transport. ITS foloseşte patru componente principale: subsistemul vehicul (ce
constă din GPS, cititorul etichetelor de identificare în radiofrecvenţă, unitatea de bord şi tehnica de
comunicaţie), subsistemul staţie (echipament instalat pe marginea drumului), centrul de
monitorizare ITS şi subsistemul securitate.
 10.2 Internetul vehiculelor
În IL, se utilizează interfeţe inteligente pentru integrarea impecabilă a reţelelor eterogene. Unul din
scopurile majore ale IL este interoperabilitatea între dispozitive eterogene. Internetul vehiculelor
(IV) este una din revoluţiile puse în mişcare de IL. IV se dezvoltă din reţelele vehiculare ad hoc
(VANET) pentru a înfăptui viziunea unei legături „de la telefonul inteligent la automobilul
inteligent”. Singurul scop al unei reţele VANET convenţionale este acela de a mări siguranţa şi
eficienţa în trafic utilizând comunicaţia în timp real între vehicule echipate cu tehnologie avansată
de acces radio. Totuşi, numărul accidentelor rutiere în continuă creştere este un motiv serios de
preocupare. Se speră că IV ar putea reduce efectiv numărul accidentelor în trafic.

Comunicaţia între vehicule ce se deplasează pe arterele de circulaţie se poate face fără ajutorul
vreunei infrastructuri sau cu ajutorul unor unităţi instalate de-a lungul rutei (IR). Cele două
obiective majore ale unei reţele VANET sunt:

 Să îmbunătăţească siguranţa traficului

 Să mărească eficienţa reducând timpul, costul şi poluarea prin emisia de gaze de eşapament.

Motivaţia pentru proiectarea şi dezvoltarea IV are trei componente:

1. Probleme de comercializare în VANET

Există câteva motive pentru care interesul comercial pentru VANET se menţine redus.

 Cadrul de lucru al reţelelor VANET nu poate garanta serviciile globale şi durabile la

aplicaţiile ITS. Cauza pentru aceasta este arhitectura ad hoc a reţelei. Îndată ce un vehicul se
deconectează de la o reţea ad hoc, el pierde accesul la serviciile oferite de reţea deşi
vehiculul continuă să se afle pe artera de circulaţie. Aceasta este din cauza incapacităţii de a
colabora cu alte reţele.
 Conectivitatea la Internet nu este garantată. De aceea, nu sunt disponibile aplicaţii
comerciale pentru şoferi şi pasageri.
 Cu toate că în viaţa noastră de zi cu zi există tot mai multe dispozitive personale, acestea nu
pot comunica în prezent cu VANET căci nu există compatibilitate cu arhitectura reţelei.
 În arhitectura VANET curentă, nu este posibil să se ia decizii inteligente pe baza calculelor
înlesnite de mineritul datelor de mari proporţii din cauza constrângerilor de calcul şi
memorare precum şi din cauza indisponibilităţii serviciilor de calcul de tip „nor” la vehicule.
 Precizia serviciilor în aplicaţiile ITS este semnificativ mai slabă din cauză că orice calcul se
bazează pe cunoaşterea locală a ambientului de trafic în reţelele VANET.
 Operaţiile efectuate într-o reţea vehiculară depind foarte mult de cooperarea între utilizatorii
reţelei. Această dependenţă diminuează fiabilitatea serviciilor VANET.
2. Numărul tot mai mare al accidentelor de trafic

Comunicaţii vehiculare mai fiabile ar trebui să reducă efectiv numărul accidentelor de trafic.

3. Oportunităţi de piaţă

IV oferă o uriaşă oportunitate de piaţă nu numai pentru industria de automobile, ci şi pentru o gamă
de alte industrii ce includ fabricarea de echipamente IT, industria de software şi furnizarea de
servicii Internet.
Arhitectura de reţea eterogenă a IV include cinci tipuri de comunicaţii vehiculare:

 Vehicul-la-vehicul (V2V).
 Vehicul-la-unitatea instalată de-a lungul rutei (V2R).
 Vehicul-la-infrastructura (V2I) reţelelor mobile.
 Vehicul-la-dispozitivele personale (V2P).
 Vehicul-la-senzori (V2S).

Arhitectura IV are cinci straturi.

1. Stratul percepţie

Principala responsabilitate a acestui strat este de a strânge informaţii cu privire la vehicul, la

ambientul traficului şi la dispozitive. Este reprezentat de diverse tipuri de senzori şi de actuatori ata-
şaţi la vehicul, de telefoane inteligente şi de alte dispozitive personale. Informaţiile includ viteza,
direcţia, acceleraţia, poziţia, starea motorului şi documentele de călătorie referitoare la vehicul,
densitatea de vehicule pe drum, vreme, precum şi multimedia şi infotainment.

2. Stratul de coordonare

Responsabilitatea principală a acestui strat este aceea de a prelua informaţiile structurate diferit de
la reţele eterogene şi de a le reasambla într-o structură unificată.

3. Stratul inteligenţă artificială

Acest cel de al treilea strat al arhitecturii este reprezentat de infrastructura „nor” virtuală. El este
responsabil cu memorarea, prelucrarea şi analizarea informaţiei recepţionate de stratul inferior
precum şi cu formarea deciziei pe baza analizei critice.

4. Stratul aplicaţie

Acest strat este responsabil cu furnizarea de servicii inteligente către utilizatorii finali.

5. Stratul afaceri

Principala responsabilitate a acestui strat este de a prevedea strategii pentru dezvoltarea modelului
de afaceri pe baza datelor de utilizare a aplicaţiei şi a analizei statistice a datelor.

Stiva de protocoale urmăreşte să îndeplinească cerinţele funcţionale ale fiecărui strat al arhitecturii.

1. Planul securitate

Protocoalele de comunicaţie includ între altele standardul IEEE 1609.2. Acesta este încă un subiect
de intensă cercetare, nu s-a pus punct.

2. Planul de operare

Mai multe protocoale ca de exemplu 802.11p, 802.11a/b/g, WiMax, Ethernet, 4G/LTE, GSM şi
altele ar putea candida pentru accesul radio. Şi acest subiect este încă intens dezbătut între
specialişti.

3. Planul de administrare şi conducere

Un standard ca IEEE 1609.5 ar putea fi utilizat, dar cercetările sunt abia la început.

Volumul de informaţii legate de trafic va creşte drastic din cauza integrării diferitelor tipuri de reţea
cu reţeaua vehiculară. Pentru un oraş inteligent, sistemul de prelucrare a informaţiilor ar trebui să
aibă o capacitate de ordinul petabytelor. Pentru a trata informaţii de acest ordin de mărime, se
recurge la efectuarea calculelor cu ajutorul „norilor”.

Acest subiect este vast şi în timpul pe care-l avem la dispoziţie nu ne putem permite să-l adâncim.

10.3 Oraşe inteligente

Conceptul de „oraş inteligent” este o aplicaţie la contextul urban a ideii de internet al lucrurilor (IL)
cu scopul de a utiliza mai bine resursele publice, sporind calitatea serviciilor oferite cetăţenilor şi
reducând totodată costurile de funcţionare ale administraţiilor publice. Pentru a atinge obiectivul de
a transforma un oraş obişnuit într-un oraş inteligent, este necesară desfăşurarea unui IL urban,
adică, a unei infrastructuri de comunicaţie care să înlesnească accesul unificat, simplu şi economic
la o mulţime de servicii publice. Un IL urban poate aduce un număr de beneficii în gospodărirea şi
optimizarea serviciilor publice tradiţionale cum ar fi transportul şi parcarea, iluminatul,
supravegherea şi întreţinerea zonelor publice, valorificarea moştenirii culturale, colectarea
gunoaielor, salubritatea spitalelor precum şi şcolile. Mai mult decât atât, faptul că se dispune de
diverse tipuri de date, colectate de către un IL urban desfăşurat pretutindeni, poate fi exploatat
pentru a spori transparenţa şi de a promova acţiuni ale primăriilor către cetăţeni, de a îi face pe
locuitori mai conştienţi de statutul oraşului lor, de a încuraja participarea activă a cetăţenilor la
funcţionarea administraţiei publice şi de a stimula crearea de noi servicii pornind de la cele
furnizate de IL.

Este util să ţinem seama că există un proiect intitulat Oraşe Inteligente Europene
(http://www.smart-cities.eu) în care se defineşte un criteriu de evaluare a nivelului de „inteligenţă”
al oraşelor europene. Iată câteva din punctele importante.

1. Sănătatea structurală a clădirilor

Întreţinerea adecvată a clădirilor istorice ale unui oraş reclamă continua monitorizare a condiţiilor
actuale ale fiecărei clădiri şi identificarea zonelor care sunt supuse cel mai mult impactului agenţilor
externi. Un IL urban poate furniza o bază de date distribuită de măsurători ale integrităţii structurale
a clădirilor, date colectate de senzori potriviţi pentru aceasta şi situaţi în clădiri, cum ar fi senzori de
vibraţii şi deformări pentru a monitoriza solicitările la care este supusă clădirea, senzori de agenţi
atmosferici în zonele înconjurătoare pentru a monitoriza nivelele de poluare, precum şi senzori de
temperatură şi de umiditate pentru a avea o caracterizare completă a condiţiilor ambientale. Această
bază de date ar reduce necesitatea unor testări structurale periodice costisitoare de către operatori
umani şi ar permite să se efectueze acţiuni de întreţinere şi de restaurare proactive şi precis
orientate. Această bază de date ar face de asemenea posibil să se combine şi să se coreleze datele de
vibraţie şi cele seismice pentru a studia şi a înţelege mai bine impactul cutremurelor de pământ
uşoare asupra clădirilor din oraş. Baza de date ar putea fi făcută accesibilă public pentru ca cetăţenii
să devină conştienţi de grija ce se poartă cultivării moştenirii istorice a oraşului. Pentru realizarea
practică a acestui serviciu este nevoie să se instaleze senzori în clădiri şi în zonele limitrofe şi să se
interconecteze acesti senzori cu un sistem de control.

2. Gospodărirea reziduurilor menajere

În orice oraş modern, colectarea gunoaielor este o problemă de prim ordin. Nu ne poate surprinde că
şi containerele pentru gunoaie ar putea deveni inteligente, ceea ce ar îmbunătăţi considerabil
reciclarea.

3. Calitatea aerului

Uniunea Europeană a adoptat în anul 2009 o Directivă cu privire la energia regenerabilă 20-20-20
prin acre a stabilit obiectivele de reducere a schimbărilor climatice până în 2020. Ţintele sunt: 20%
reducere a emisiilor de gaze de seră în comparaţie cu nivelele din 1990, o micşorare cu 20% a
consumului de energie printr-o eficienţă sporită a utilizării energiei şi o creştere cu 20% a utilizării
energiei regenerabile, toate acestea până în 2020. IL poate furniza mijloacele pentru a monitoriza
calitatea aerului în zonele aglomerate, în parcuri şi în alte locuri de interes pentru citadini.

4. Monitorizarea zgomotului

Zgomotul este o formă de poluare acustică. IL urban poate oferi un serviciu de monitorizare a
zgomotului pentru a măsura volumul de zgomot produs la orice oră în locurile unde se introduce
serviciul.

5. Congestia traficului

Chiar dacă în multe oraşe există deja sisteme de monitorizare a traficului bazate pe camere de luat
vederi, acestea pot fi perfecţionate în cadrul unui IL urban.

6. Consumul de energie în oraş

IL urban poate furniza un serviciu pentru a monitoriza consumul de energie al întregului oraş, ceea
ce ar permite primăriei şi cetăţenilor să capete o imagine clară şi detaliată a volumului de energie
cerut de diferitele servicii (iluminatul public, transportul, semafoarele, camerele de luat vederi,
încălzirea/răcorirea clădirilor publice, etc)

7. Parcarea inteligentă

Serviciul public de parcare se bazează pe senzori instalaţi în calea rutieră şi pe afişaje inteligente ce
îi direcţionează pe conducătorii auto spre cea mai bună parcare din oraş.

8. Iluminatul inteligent

Optimizarea eficienţei iluminatului stradal este un aspect important. Acest serviciu poate optimiza
intensitatea lămpilor stradale conform cu timpul zilei, cu vremea şi cu prezenţa oamenilor.

9. Automatizarea şi salubrizarea clădirilor publice

O altă aplicaţie importantă a tehnologiilor IL este monitorizarea consumului de energie şi a

salubrităţii mediului înconjurător în clădirile publice (şcoli, birouri administrative şi muzee) cu
ajutorul diferitelor tipuri de senzori şi actuatori ce controlează luminile, temperatura şi umiditatea.