Asistența socială a persoanelor victime ale abuzului și neglijării

Violența în școli
”Atâta timp cât oamenii vor folosi violența pentru
a combate violența, aceasta va exista
întotdeauna printre noi”
Michael Berg

Trebuie să ținem cont că școala este instituția socială în care se realizează educația
într-un mod organizat. Această instituție este un factor decisiv al formării unui individ pregătit
să contribuie la dezvoltarea societății, să fie pregătit pentru muncă. Procesul de învățământ
este cel care dă școlii rolul decisiv în formarea generațiilor.
Violența este o problemă actuală a societății noastre, având impact asupra actului
educațional desfășurat într-un cadru instituționalizat. Violența umană este, fără îndoială, una
dintre temele recurente ale societăților contemporane.

Violența este un fenomen complex, are determinări psihologice, sociale ,culturale,

economice, lucru evident atunci când luăm în considerare amploarea formelor ei de
manifestare și inter-relatiile pe care le presupune.

Violența școlară este doar una dintre manifestările violenței cotidiene.

E. Debarbieux, specialist în problematica violenței școlare conturează fenomenul în

ansamblu: ”violența este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv
sau social, și care se traduce printr-o pierdere a integrității ce poate fi fizică, psihică sau
materială. Această dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin folosirea forței,
conștient, însă poate exista și violență doar din punctul de vedere al victimei, fără ca agresorul
să aibă intenția de a face rău.1

Violența în instituția de învățământ reprezintă acțiuni agresive planificate sau

sponatane care au loc pe teritoriul sau în încăperile acesteia în timpul orelor, în pauze, în
timpul deplasării spre aceasta și înapoi, precum și pe durata evenimentelor desfășurate de
instituție altundeva ( ex.: excursiile)2

La nivel european. România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în

care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății, cu
17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel putin de trei ori în
ultima lună.

1
E. Debarbieux, Violența în școală: O provocare mondiallă?,Ed. Institutul European, 2010 , Traducător- Irinel
Antoniu
2
Site: https://iite.unesco.org/

1
 Violența în școli nu este un fenomen social nou, astăzi fiind vizibil datorită mass-
mediei. În vechea Europă, în școli domnea brutalitatea, tolerată pentru disciplinarea elevilor.
Însă, o dată cu evoluția societății umane, în cursul istorie, a apărut un nou tip de personalitate,
caracterizat prin creșterea controlului afectelor și descreșterea impulsivității.

Literatura de specialitate atestă anii 1990 ca fiind momentul demarării unor studii
ample cu privire la fenomenul violenței școlare. Acest demers a fost inițiat de cercetători ca
urmare a constatării unei intensificări a actelor de violență în mediul școlar, atât în majoritatea
țărilor din spațiul european, cât și în țările dezvoltate din afara acestuia.

Fenomenul violenței școlare este extrem de complex, iar la originea lui se află o
multitudine de factori, de aceea, nu putem adera la concepția conform căreia violența este un
fapt social iar rădăcinile și cauzele ei trebuie căutate exclusiv în exteriorul școlii. Școala însăși
poate reprezenta o sursă a unor forme de violență și acest lucru trebuie luat în considerație în
conceperea diferitelor programe de prevenire și stăpânire a violenței3.

Violența școlară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile,

acolo unde sărăcia este la ea acasă. De aceea, atunci când se vorbește despre violența în
școală, se consideră drept surse favorizante factorii exteriori ai școlii: mediul familial, mediul
social, ca și factori ce țin de individ, de personalitatea lui.

Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă de acest fel. Mulți dintre copiii
care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizae, au experiența divorțului
părinților și trăiesc în familii monoparentale. Migrația economică a populației adulte în afara
granițelor țării, în căutarea unui loc de muncă, a condus la dezmembrarea familiilor ori la
abandonarea copiilor în grija bunicilor, rudelor sau a cunoștințelor. Aceștia din urmă s-au
dovedit, de cele mai multe ori, incapabili de a face educație, fiind lipsiți de autoritate și nu de
puține ori și de un minimum bagaj informativ privind creșterea și educarea copiilor.
Mediul social conține numeroase surse de influență de natură să inducă violența
școlară: situația economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile sociale,
crize valorilor morale, mass-media, lipsa de cooperare a instituțiilor implicate în educație.

Trăsăturile de personalitate ale individului adolescent sunt și ele într-o corelație

strânsă cu comportamentele violente: trăsături de ordin egocentric, diminuarea sentimentului
de responsibilitate și culpabilitate, instabilitatea emoțională, probleme specifice vârstei
adolescenței.

Fără a minimaliza factorii de mediu familial și social, mediul școlar poate furniza
numeroase surse pentru dezvoltarea cmportamentelor violente ale elevilor. Conform unor
studiilor, cel mai adesea surse de violență provin din situații ca:

 Neadaptarea practicilor pedagogice la nevoile și specificul noilor generații;

 Perpetuarea relațiilor de dependență și subordonare a elevilor față de profesori în
detrimentul inițiativei și independenței elevului în procesul de învățare;

3
D. Sălăvăstru, Psihologia educației, Ed. Polirom, Iași,2004

2
  Preponderența comunicării pe axa profesor-elev și oportunitățile limitate ale elvilor de
a comunica între ei în procesul de învățare;
 Atitudini de ignorare sau dispreț ale profesorilor față de elevi, care conduc la pierderea
încrederii în sine a elevilor;
 Evaluarea neobiectivă, etichetarea, inducerea sindromului eșecului școlar;
 Abuzul de măsuri de disciplinare, sancțiuni inegale sau pedepse.4

Încercând o minimă clasificare a formelor de violență, specialiștii consideră că este

de datoria dascălilor să ia în serios aspectele de indisciplină cu un potențial minim de
agresivitate, precum absenteismul, lipsa de interes și pasivitate la lecții, tinuta
necorespunzătoare etc., care pot escalada în anumite circumstanțe relațiile conflictuale dintre
profesori și elevi.

În funcție de actorii violenței putem clasifica violența școlară în:

 Violențe între elevi. Așa zise conflictele ”normale” între colegi produc manifestări de
violență diversă determinate de dezacorduri , neințelegeri, nepotriviri între dorințele
elevilor sau de luptă pentru status5 (porecle, jigniri, remarci negative furturi de bunuri
materiale);
 Violențe între elevi și adulti ( părinți și/sau profesori). Formele de violență ale elvilor
față de profesori sunt variate, de la comportamente care nu sunt în deplină concordanță
cu regimul școlar și cu statutul de elev la forme grave, care tin de violența fizică sau
care intră sub incidența legii ( injurii, amenintări verbale,agresiune fizică).
Manifestările violente ale elevilor față de profesor, cel mai des întâlnite, se referă la
comportamente care implică violența verbală și nonverbală de intensitate medie și care
reprezintă o ofensă adusă statutului și autorității cadrului didactic: refuzul îndeplinirii
sarcinilor școlare, atitudini ironice sau sarcastice față de profesori, zgomote în timpul
activității didactice, mișcări neautorizate de profesor
Studiile arată că pe lângă profesori și elevi, părinții devin în unele situații factori
promotori ai violenței în spațiul școlii, manifestate sub diferite forme, în funcție de
obiectul și de cauza generatoare. Identificarea acestor situații, analizarea cauzelor și
stabilirea modalităților de rezolvare și de prevenire a acestora nu trebuie să lipsească
dintr-o strategie de prevenire a violenței în școală și de ameliorare a comunicării
școală familie.6

În funcție de tipul acțiunilor agresive față de victimă, violența poate fi de natură fizică,
psihologică, sexuală și neglijare. Violența implică și discriminare din diverse motive,
exprimată prin prejudecăți și acțiuni părtinitoare. După caracterul manifestării, se pot distinge
acțiuni separate, singulare și sistematice ( care au loc regulat)-bullying. Pentru a distinge o
formă de violență relativ nouă, dar larg răspândită, care are loc în spațiul virtual, se folosește
termenul de cyberbullying.

4
C. Neamțu, Devianța Școlară, Ed. Polirom Iași, 2003.
5
C. Neamțu, Devianța Școlară, Ed. Polirom Iași, 2003
6
M. D. Bunchez, Parteneriat școală- familie, Ed. Pro Universitaria,2015.

3
 Violența în școală este un fenomen dramatic prin consecintele pe care le are,
consecințe pe termen lung și scurt. Violența școlară reduce șansele elevilor de a benficia de o
educație de bună calitate, de a-și dezvolta personalitatea pe deplin, în timp reduce șansele
elevilor de absolvi școala sau liceul.

Violența fizică se referă la acele forme de violență care lasă urme asupra organismului
iar victima poate suferi o serie de vătămări care pot necesita ingriji medicale: fracturi, organe
interne afectate, hemoragii, boli transmisibile, pierderi de organe,

Spre deosebire de abuzul fizic, ce lasă urme pe corpul unui copil, violența emoțională
este mai subtilă și este mai greu de identificat, atât ca victimă, cât și de alte persoane. Cu toate
acestea consecintele sale sunt devastatoare.

Un studiu7a arătat că efectele violenței emoționale sunt diferite în funcție de forma de

violență: copii care sunt terorizați în mod repetat dezvoltă la maturitate probleme somatice și
de anxietate, iar cei care sunt ignorați sau umiliți pot dezvolta tulburări de personalitate de tip
”borderline” (tulburare de personalitate cu un procent mare de suicid).

Un proces de învățământ eficient presupune prezența unui angajament al educatorilor

pentru apărarea demnității și a democrației. Cerințe pentru profesori: capacitatea de a gândi în
variante, iar în polemici să fie apărătorii alternativelor, chiar dacă nu sunt ale lor proprii;
capacitatea de a planifica procese de învățare și de a le conduce fără a fi autoritar; fidelitatea
pentru legile de bază fără a fi inclinat spre dogmatism și îndoctrinare.

Sportul are un rol deosebit de mare în prevenirea violenței și a intoleranței. El poate

canaliza și îndepărta agresivitatea din perspectiva fiziologică și psihologică, oate promova
integrarea socială, indeosebi prin jocurile de echipă. Sportul promovează recunoșterea
regulilor, respectarea adversarului.8

Și religia joacă un rol important în acest sens, renunțarea la dimensiunile religioase

nu ar fi un procedeau favorabil, nici pentru membrii aceleiași confesiuni, dar nici pentru
întelegerea interculturală, atât de importantă. În centrul învățării depsre rezistența fără
violență trebuie să se afle iubirea. A plăti ura cu aceeași monedă nu înseamnă decât să
contribui la creșterea urii. Fiecare trebuie să aibă suficientă morală și întelegere pentru a
distinge lanțul urii. Aceste poziții sunt alternative la violență și ură. Comparațiile dintre
religii pot încuraja întelegerea și toleranța.

În procesul de instruire accentul cade pe rolul răspunderii personale. Nu trebuie

promovată atitudinea de a tolera violența ( în cazul bătăilor din curtea școlii, sau în clasă), ci
de a lua atitudinea, după posibilități, împotriva violenei.

România este semnatara principalelor acorduri şi documente europene şi

internaţionale referitoare la respectarea drepturilor copilului şi protejarea acestuia de diferitele
forme de violenţă, iar legislaţia naţională acoperă în mare parte gama manifestărilor de
violenţă, copiii de vârstă şcolară fiind protejaţi împotriva violenţei fizice şi verbale, sexuale, a
7
Ascuns la vedere- analiză statistică a violenței asupra copiilor,UNICEF, 2014
8
M. Curelaru, Violența în școală, Ed. A.I.Cuza,2013

4
toxicomaniei şi a diverselor forme de exploatare, cât şi împotriva unor potenţiale surse de
instigare la violenţă sau influenţare a comportamentului minorilor prin emisiunile din
cuprinsul programelor radio sau TV. Problema este punerea lor în practică și schimbarea
mentalului colectiv în ce privește educaţia primită acasă, toleranţa diversităţii și gestionarea
confictelor.

”VIOLENȚA ESTE IMORALĂ PENTRU CĂ EA PRIEȘTE MAI DEGRABĂ URII DECÂT

DRAGOSTEI. EA DISTRUGE COMUNITATEA ȘI FACE FRATERNITATEA
IMPOSIBILĂ. VECHEA LEGE OCHI PENTRU OCHI ÎI LASĂ PE TOȚI ORBI”-
MARTIN LUTHER KING JR

Bibliografie
C. Neamțu, Devianța Școlară, Ed. Polirom Iași, 2003

D. Sălăvăstru, Psihologia educației, Ed. Polirom, Iași,2004

E. Debarbieux, Violența în școală: O provocare mondiallă?,Ed. Institutul European,

2010 , Traducător- Irinel Antoniu

M. Curelaru, Violența în școală, Ed. A.I.Cuza,2013

M. D. Bunchez, Parteneriat școală- familie, Ed. Pro Universitaria,2015.

https://iite.unesco.org/

https://www.unicef.org/romania/ro

https://www.salvaticopiii.ro/

http://www.asociatia-profesorilor.ro/