PSIHOLOGIE JUDICIARA – Curs 11.04.

2021

Profilul de personalitate al infractorului

Instabilitatea emotional-actionala

Experienta negativa, educatia deficitara, deprinderile si practicile antisociale insusite fac ca

infractorul sa fie un individ instabil din punct de vedere emotiv-actional, un element care in reactiile
sale tradeaza discontinuitate, salturi nemotivate de la o extrema la alta si o inconstanta in reactiile
fata de stimuli. Aceasta instabilitate este o trasatura esentiala a personalitatii dizarmonic structurata
a infractorului atat adult, cat si minor si reprezinta o latura unde traumatizarea se evidentiaza mai
bine decat in planul cognitiv.

Instabilitatea emotiva face parte din starile de dereglare a afectivitatii infractorilor si se

caracterizeaza prin:

- Lipsa unei autonomii afective

- Insuficienta dezvoltare a controlului afectiv
- Slaba dezvoltare a emotiilor si a sentimentelor superioare, indeosebi cele morale

Toate acestea duc la lipsa unei capacitati de autoevaluare si de evaluare adecvata a situatiilor si a
persoanelor, adica la lipsa de obiectivitate si fata de sine insusi si fata de ceilalti.

Inadaptarea sociala

Un infractor este un inadapatat dpdv social; sunt elemente a caror educatie s-a efectuat in coditii
neprielnice, in mod nesatisfacator.

Anamnezele facute infractorilor arata ca, in majoritatea cazurilor, acestia provin din familii
dezorganizate (părinţi divorţaţi, infractori, alcoolici ş.a.m.d.), unde nu exista conditii, pricepere sau
preocupare necesare educatiei copiilor. Acolo unde nivelul socio-cultural al parintilor nu este
suficient de ridicat, copilul nu are un program stabilit, cu norme zilnice bine stabilite, se pun implicit
bazele unei inadaptari sociale, care pe termen lung poate conduce catre devianta si apoi infractiune.

De asemenea, atitudinea antisociala care rezulta din influenta necorespunzatoare a mediului conduc
la inradacinarea unor comportamente negative, care pot fi actualizate in anumite contexte,
conducand ulterior la infractiune.

Sensibilitate deosebita

Anumiti excitanti din mediu exercita asupra infractorului o stimulare spre actiune cu mult mai mare
decat asupra omului obisnuit, ceea ce confera un caracter atipic reactiilor acestuia. Pe infractor il
caracterizeaza lipsa unui sistem de inhibitii, elaborat pe o linie sociala, astfel canalizandu-si actiunile
pe o directie antisociala. Atingerea intereselor personale, indiferent de consecinte, conduce la o
mobilizare excesiva a resurselor fizice si psihice.
Imaturitatea intelectuala

Consta in incapacitatea infracatorului de prevedea pe termen lung consecintele actiunilor sale

antisociale. In lit de specilait exista multe studii a caror ipoteza o constituie faptul ca infr este strict
limitat la prezeny, acordand o minima importanta viitorului si, in consecinta, nu discrimineaza cert
intre delincventa si non-delincv. Imaturitatea intellectual anu se suprapune cu o rata scazuta a I chiu
-ului, ci inseamna doar o capacitate redusa de a stabili un raport rational intre cost si beneficia in
proiectarea si efectuarea unui act infractional. Trecerea la comiterea infract se face in conditiile unei
prudente minime fata de pragurile de toleranta a conduitelor in fapt. Foarte multi infractori au un
ichiu peste medie – in special paranociii, care sunt extrem de inteligenti, coefficient intel peste
medie.

Imaturitatea afectiva (emotionala)

Consta intr-un decalaj persistent intre procesele cognitive si cele afective, in favoarea celor din urma.
Din cauza acestui dezechilibru psiho-afectiv, imaturitatea afectiva conduce catre o rigiditate psihica
caracterizata de reactii disproportionate, predominand mai mult principiul placerii decat cel al
realitatii. Imaturul afectiv recurge la comportamente infantile (accese de ras, de plans, crize de furie
s.a.m.d.) pentru a obtine anumite avantaje imediate, uneori chiar minore, nesemnificative. El nu are
niciodata o atitudine consecventa fata de problemele reale si importante, este intotdeauna lipsit de
o pozitie critica si autocritica autentice, este nerealist, instabil emotional. Daca imaturitatea afectiva
se asociaza si cu imaturitatea intelectuala, atunci la acest gen de infractori apar manifestari si
comportamente antisociale, cu urmari extrem de grave (infractorii dezorganizati, cu patologii grave
in sfera psihiatriei, care comit crime foarte violente).

Duplicitatea comportamentului

Fiind constient de carcaterul socialmente distructiv al actului infractionaal, in general infractorul

lucreaza in secret, observa, planuieste, executa actul infractional ferit de ochii celor din jur si, mai
ales, ai autoritatilor. Reprezentand o dominanta putermica a personalitatii, duplicitatea infractorului
este o a doua lui natura, care nu se mascheza doar atunci cand comite infractiunea, ci este prezenta
tot timpul: sot/tata model, angajat model. Acest joc artificial ii denatureaza actele si faptele
cotidiene, facandu-l usor depistabil pentru un bun observator. Necesitatea tainuirii, a „vietii duble”,
ii formeaza infractorului deprinderi care il izoleaza tot mai mult de societate, de aspectul normal al
vietii. In general, toti infractorii organizati sunt duplicitari.

Frustrarea

Reprezinta o stare emotionala resimtita de infractor, atunci cand este privat de anumite “drepturi”
pe care el considera ca le are, recompense, satisfactii s.a.m.d., care considera ca i se cuvin, sau cand
in calea obtinerii acestora se interpun anumite obstacole. Frustrarea este resimtita in plan afectiv-
cognitiv ca o stare de criza (o stare critica, de tensiune) si care dezorganizaeaza pentru momentul
dat activitatea instantei corticale de comanda a actiunilor, generand simultan stimularea
subcorticala. In general, infractorii reactioneza diferit la situatiile frustrante: fie se abtin de la a
reactiona (toleranta la frustrare), ceea ce implica amanarea satisfactiei, pana la un comportamnet
extrem de agresiv. Cei puternic frustrati au tendinta pe moment sa isi piarda autocontrolul,
actionand astfel haotic, inconstant, atipic, de multe ori agresiv si violent, cu urmari sociale extrem de
grave.

Complexul de inferioritate

O alta trasatura specifica majoritatii infractorilor este complexul de inferioritate; o stare resimtita ca
un sentiment de insuficienta sau de incapacitate personala. In general, apare in urma unor deficiente
sau infirmitati reale sau imaginare, fiind accentuat si de dispretul si dezoprabarea tacita sau
exprimata a celorlalti. Acest complex de inferioritate incita adesea la comportamente compensatorii,
iar in cazul infractorilor, la comportamente de tip inferior, orientate antisocial.

Jean Pinatel, un mare criminolog francez, arata ca la majoritatea marilor delincventi exista un nucleu
al personalitatii, ale carui componente sunt:

Egocentrismul – tendinta individului de a raporta totul la el insusi. Atunci cand nu-si realizeaza
scopurile propuse, e ldevine invidious si susceptibil, uneori dominator si chiar despotic. Se intalneste
mai ales la paranoici. Egocentricul nu este niciodta capabil sa vada dincolo de propriile lui dorinte,
scopuri, interese. Este incapabil sa recunoasca superioritatea sau succesul celorlalti, se considera
permanent persecutat, si considera ca inttodeauna si in toate situatiile el are dreptate. El isi
minimizeaza intotdeauna defectele si insuccesele, isi maximizeaza calitatile si sucesele, iar atunci
cand greseste, in loc sa isi reconsidere pozitia, actioneaza cu virulenta. Cand este contrazis, devine
agresiv.

Labilitatea – trasatura apersonalitatii care semnifica o fluctuatie a emotivitatii. Individual nu isi

poate inhiba sau domina dorintele, si ca rezultat,a ctiunile lui sunt extrem de imprevizibile. In mod
cert instabilitatea emotionala presupune o insuficienta maturitate afectiva.

Agresivitatea – Fiind robul influentelor si sugestiilor, neputand sa isi inhibe pornirile si dorintele,
chiar si in couda sanctiunii penale, agresivitatea apare atunci cand individual este impiedicat sa isi
satisfaca dorintele si la infractori se manifesta printr-un comportament violent si distructiv. Cele mai
cunoscute forme de agresivitate sunt: indreptata spre exterior – heteroagresivitaate: omucdere,
talharie, viol, tentative de omor, vatamare corprorala grava smad si una indreptata catre sine insusi
– autoagresivitate. Pinatel mai dinstinge doua forme ale agresivitatii: ocazionala si profesionala.
Ocazionala – se carcaterizeaza prin spontaneitate si violenta, fiind cel mai des intalnita la crimele
pasionale. Profesionala – caracterizata printr-un comportament violent, durabil, care se releva ca o
constanta a personalitati infractorului, acesta manifestandu-se agresiv in mod deliberat si constient.
Comportamentul agresiv fata de un obiect se manifesta in orice imprejurare

Indiferenta afectiva – este strans legata de egocentrism. Mai este intalnita in literatura de
specialitate sub denumirea de insensibilitate morala. Se caracterizeaza prin lipsa emotiilor si
sentimentelor, prin incapacitatea infractorului de a intelege durerile si nevoile celorlalti si, mai mult
chiar, prin satisfactia resimtita fata de durerile celorlalti. Este o caracteristica a criminalului in serie.
Indiferenta afectiva reda, in fond, starile de inhibare emotionala ale subiectului. Aceasta latura a
personalitatii se formeaza de la varste timpurii, fiind una dintre principalele carente ale procesului
de socializare, un rol important jucandu-l functionarea defectuoasa a structurii familiale, precum si
stilul educational, sau un anturaj prost. De obicei, infractorul nu este constient de starea lui de
inhibare emotionala, ceea ce explica si calmul si sangele rece cu care comite infractiuni de o violenta
extrema.
O alta legatura stransa intre indiferenta afectiva si egocentrism consta in faptul ca infractorului ii
sunt straine sentimentele de vinovatie/ culpabilitate.

Trasaturi de personalitate

Criminal Organizat Criminal Dezorganizat

Capacitate de adaptare si de improvizatie
excelente
Poseda joc actoricesc, este sarmant, stie cum sa
puna problema ca sa pacaleasca victima
Cauta compania altora, se simte in largul lui
atunci cand este intre alti oameni
Atitudini provocatoare, sfidatoare
Nu interiorizeaza niciodata complexe de
inferioritate
In general, dezvolta o simptomatologie de tip
paranoic: seducator, persuasiv, creeaza legende
credibile
Are relatii sexuale/ erotice multiple, putin
durabile
Dispretuitor in relatiile cu ceilalti (o alta
caracteristica a paranoicului)
Extrem de calculat
Se adapteaza usor la circumstantele
situationale
O personalitate egoista, egocentrica, imorala si
agresiv-excitabila
Criminalii in serie – isi perfectioneaza crimele in
timp si in conformitate cu propriile fantasme.
Nu sunt niciodata satisfacuti de modul in care
au operat, proiecteaza urmatoarea crima etc...
Strans legat de fetisuri – iau obiecte de la
victima, colectioneaza anumite parti din corpul
victimei – trofee, pentru a retrai sentimentele
din momentul crimei. Le ascund foarte bine.
Capacitate de adaptare si de improvizatie
sarace, inexistente
Este stangaci, intra usor in panica si de multe
ori chiar in blocaj comportamental
Incapabil sa relationeze cu ceilalti, un singuratic
Incapabil de a-si perfectiona modul de operare,
actioneaza stereotipic
Proiecteaza o imagine de sine deformata
Nu are nicio legatura cu seductia, slab
scolarizat/educat, introvertit
In general sunt 90% impotenti
Traieste in izolare, crimele lui par o consecinta a
unei evolutii a unui mental dezordonat; scena
crimei este haotica, lasa urme, nu ascunde
cadavrul, lasa multe probe in campul faptei
Si dezorganizatii fac asta – le ascund mai putin
bine. Ei nici nu constientizeaza foarte bine ceea
ce fac, au tulburari psihice grave – ex:
schizofrenici

Mod de operare

Criminal Organizat Criminal Dezorganizat

Intotdeauan planuieste atacul/ comiterea
infractiunii: alegerea victimei, urmarirea
victimei, unii chiar fac profilul psihologic al
victimei; este extrem de meticulos
Victima si locul faptei sunt, in general,
cunoscute, alese de el
Personalizeaza victima – aceasta are un
corespondent in trecutul lui, care i-a facut rau,
Atacul este intotdeauna spontan, neasteptat
Atac spontan -> victima si locul faptei sunt
aleatorii
Depersonalizeaza victima – nu o vede ca pe o
fiinta umana
 in mod real sau imaginat (mama, sef/a, fosta
iubita etc.)
Controleaza conversatia Nu exista conversatie
Campul faptei/ locul crimei reflecta controlul; Scena crimei este haotica
uneori reflecta si pierderea controlului, dar in
mod organizat: este foarte curat, sau
mascheaza o infractiune prin alta
Cauta victime docile, pe care sa le poata Nu cauta un tipar specific de victima
manevra cu usurinta
De obicei, violul este agresiv si se desfasoara Violul este intotdeauna post-mortem (acte
inainte de moartea victimei sexuale substitorii)
Cadavrul este ascuns sau mutat din campul Cadavrul este abandonat, lasa foarte multe
faptei unde a avut loc infractiunea urme
Nu lasa arma crimei la locul faptei sau urme Totul este lasat la locul faptei, mai putin
(daca nu intervine ceva neprevazut – ex: „suvenirurile”
martori)

EXAMEN:

Profilul psihologic al unui criminal celebru (roman sau strain), personaj real, urmarind trasaturile
predate la curs

Redactare: APA

Fara limita de pagini

Inspiratie sugerata: Youtube / documentare