Renasterea Muzicala

RENAŞTEREA MUZICALĂ cuprinde creaţia cultă laică şi religioasă, cu texte în

limbile naţionale europene, respectiv în latină, din perioada 1400-1600, dominată
ideologic de umanism, având geneză predominant de autor, cu limbaj modal
specific, ritm mensural sau metric-versificat (în funcţie de genuri), morfologii
motivice sau strofic-versificate, sintaxe predominant evolutive, factură polifonă
mai ales imitativă, tipologii timbrale predominant vocale de ansamblu,
interpretare mai ales profesionalizată, bazată pe documente scrise.
Renaşterea muzicală este contemporană cu interesul ideologic pentru artele
antice, însă muzica acestei perioade este o culminaţie a vocalităţii medievale, fără
nimic în comun cu antichitatea; încercările de reluare a caracteristicilor muzicii
antice greceşti vor apărea abia la sfârşitul secolului al XVI-lea, odată cu monodia
acompaniată, din tranziţia spre baroc.