Resurse financiare

Într-o economie modernă, de regulă, necesarului de resurse depășește

posibilitățile de procurare a acestora. De asemenea, în timp ce resursele au un
caracter limitat, cererea de resurse înregistrează o tendință de creștere continuă.
Resursele, ca elemente ale bogăției unei națiuni, includ în structura lor, alături de
resursele materiale, umane, informaționale, valutare, și resursele financiare.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor bănești dintr-o
economie, necesare realizării obiectivelor economice și sociale, într-un interval de
timp determinat.
Resursele financiare = resurse financiare publice + resurse financiare private.
Între resursele financiare ale societății și resursele financiare publice există
un raport ca de la întreg la parte, deoarece resursele financiare ale societății au o
sferă de cuprindere mult mai largă.
Alături de resursele financiare publice, resursele financiare ale societății
includ și resursele financiare private .
 Resursele financiare = resurse financiare interne + resurse financiare
externe.
Resursele financiare publice reprezintă mijloacele bănești aflate la dispoziția
administrațiilor publice.
Resursele bugetare reprezintă acea parte a resurselor financiare publice
cuprinsă în bugetele entităților publice.
Cererea de resurse financiare fiind în continuă creștere atrage după sine
necesitatea creșterii nivelului resurselor financiare publice. Există mai mulți
factori care pot conlucra la această creștere:
Factori de influenţă a Conţinut
resurselor financiare
publice
Factori economici Creșterea economică are ca efect creșterea bazei
de impozitare și sporirea veniturilor fiscale.
Factori monetari Creșterea dobânzii atrage creșterea prețurilor care
duce la creșterea nominală a încasărilor fiscale.
Factori sociali Creşterea necesităților cu caracter social (mai mulți
bani pentru educație, sănătate, cultură, protecție
socială) atrage creșterea fiscalității și astfel, rezultă
și creșterea resurselor financiare publice.
Factori demografici O anumită structură a populației poate duce la
creșterea încasărilor fiscale.
Factori politici şi militari Creșterea anumitor necesități militare sau luarea
anumitor decizii de politică economică, populiste,
trebuie susținute de societate prin impozite și taxe
ridicate.
Factori de natură financiară Sintetizează influența celor la alți factori prin
dimensiunea cheltuielilor publice. Comparată cu
nivelul resurselor posibil demobilizat => mărimea
Defy cititului bugetar. Acoperirea acestuia necesită
resurse financiare publice suplimentare

Resursele financiare publice cuprind:

1. resursele administrației de stat și centrale, în care se cuprind impozitele, taxele,
Veniturile nefiscale, veniturile din capital, împrumuturile, precum și alte resurse
cu caracter întâmplător;
2. resursele administrației de stat locale și ale altor colectivității publice cu
autonomie financiară în cadrul cărora cheltuielile sunt acoperite prin intermediul
unor surse variate, cum sunt: impozitele, Veniturile nefiscale, taxele, transferurile,
subvențiile, primite de la administrația de stat centrală, împrumuturile și alte
resurse;
3. resursele întreprinderilor publice cu caracter industrial, comercial sau de altă
natură, care obține venituri din vânzarea produselor, efectuarea de lucrări sau
prestare de servicii;
4. resursele asigurărilor sociale de stat, provenind în general din contribuțiile
pentru asigurărilor sociale.

Structura resurselor financiare publice diferă de la o țară la alta, iar în

evoluția istorică a acestora s-au înregistrat numeroase modificări. Astfel, este
prezentată structura pe baza următoarelor criterii:
a) din punct de vedere al conținutului economic;
b) din punct de vedere al structurii organizatorice a statelor;
c) din prisma bugetului general consolidat;
d) în funcție de ritmicitatea încasărilor la buget;
e) în funcție de proveniență.

Resursele financiare publice, din punct de vedere al conținutului lor economic,

se concretizează în:
- prevederile cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuții);
- resursele de trezorerie;
- resursele provenind din împrumuturi publice;
- resursele provenind din emisiune monetară fără acoperire;

Un alt criteriu de grupare a resurselor publice îl constituie structura

organizatorică a statelor și distingem:
1. în statele de tip unitar:
- resurse publice ale bugetului central;
- resurse publice ale bugetelor locale;
- resursele mobilizate pe linia asigurărilor sociale, reprezentate în bugetul central
consolidat.
2. în statele de tip federal:
- resurse publice ale bugetului federal;
- resurse publice ale bugetelor statelor, regiunilor sau provinciilor membre ale
federației;
- resurse publice ale bugetelor locale.

În statele de tip federal, resursele asigurărilor sociale se regăsesc că a venit

atât în bugetul central consolidat, cat și în bugetele statelor, regiunilor sau
provinciilor membre ale Federației. Structura resurselor financiare privită prin
prisma bugetului general consolidat, include:
1. resursele financiare ale bugetului de stat;
2. resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat, care provin din contribuțiile
pentru asigurările sociale și din alte surse ce alimentează asigurările sociale de
stat;
3. resursele financiare cu destinație specială, care constau, în general, din
contribuțiile ce alimentează fondurile speciale constituite la nivel central;
4. resursele financiare ale bugetelor unităților administrativ teritoriale.
 În funcție de ritmicitatea încasărilor la buget, resursele financiare publice se
grupează în:
-resurse ordinare, care sunt cele considerate normale firești, pentru constituirea
bugetului public. În această categorie se includ: veniturile fiscale, contribuțiile
pentru asigurările sociale de stat, veniturile nefiscale.
- resurse extraordinare numite și întâmplătoare sau incidentale sunt cele la care
statul decurge în situații excepționale, respectiv când resursele curente nu
acoperă cheltuielile publice. Aici se regăsesc: împrumuturile de stat interne și
externe, transferurile, ajutoarele și donațiile primite din străinătate.

În funcție de proveniența lor, resursele financiare publice se grupează în:

1. resurse de proveniență internă
Acestea se divid în: venituri de la instituțiile publice și private, venitul de la
populație, venituri de la unitățile economice cu capital de stat, privat, mix și
cooperatist.
2. resurse de proveniență externă.
Apar, în principal, sub formă de: împrumutul de stat contractat de la
instituții financiare internaționale, împrumutul de stat contractat de la guvernele
altor țări.
Mijloacele, metodele și tehnicile de constituirea resurselor financiare ale
statelor diferă de la o țară la alta, în funcție de condițiile economice, sociale și
politice speciale, precum și în funcție de gradul de dezvoltare economică.
Sporirea permanentă a cheltuielilor publice, atât în statele dezvoltate din
punct de vedere economic, cât și în cele aflate în dezvoltare sau în tranziție spre
economia de piață, atrage necesitatea mobilizării unor importante resurse
financiare la dispoziția acestora și a organelor lor.