OCROTIREA PERSOANEI FIZICE

- MATERIAL SEMINAR NR. 8 –

Page | 1
I. Ocrotirea persoanei fizice – aspecte generale.

1. Noțiune.

Ocrotirea persoanei fizice = reprezintă ansamblul mijloacelor prevăzute de sistemul de drept

pozitiv pentru protecția drepturilor persoanei fizice, atât patri-
moniale cât și nepatrimoniale.

Protecția juridică a persoanei fizice nu este recunoscută și nu se realizează exclusiv prin legea
civilă, la nivelul fiecărei ramuri de drept fiind instituite norme de protecție cu scopul de a proteja
drepturile și libertățile persoanei fizice.

2. Protecția instituită potrivit legii civile.

Ocrotirea persoanei fizice = reprezintă ansamblul mijloacelor prevăzute de sistemul de drept

în dreptul civil pozitiv civil prin intermediul cărora se asigură recunoașterea și
protecția drepturilor subiective civile și a intereselor legitime ale
persoanei ocrotite;
= reprezintă ansamblul mijloacelor prevăzute de sistemul de drept
pozitiv civil prin intermediul cărora se asigură protecția
persoanelor fizice, ca participante la circuitul actelor juridice.

Legea civilă contribuie la protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanei fizice prin
mijloace de protecție de drept comun1, care sunt recunoscute tuturor persoanelor fizice,
indiferent de vârstă și de starea de sănătate și prin mijloace de protecție specifice, care sunt
recunoscute unor persoane aflate în situații speciale.

Beneficiază de protecție specifică următoarele categorii de persoane fizice, nu și juridice:

Minorii = acestei categorii de persoane fizice legea îi recunoaște o

protecție civilă specifică în considerarea vârstei fragede și a
gradului insuficient de maturizare, care o împiedică să ia deciziile
optime referitoare la drepturile și interesele sale legitime.
- minorii sunt protejați prin: autoritatea părintească (i); tutela
minorului (ii); curatela minorului (iii).
1
Sunt mijloace de protecție de drept comun: nulitatea relativă; suspendarea cursului prescripției extinctive și
repunerea în termenul de prescripție extinctivă; capacitatea de folosință anticipată; lipsa capacității de exercițiu și
capacitatea de exercițiu restrânsă etc.
 Alienații și debilii mintali = acestei categorii de persoane fizice legea îi recunoaște o
protecție civilă specifică în considerarea gradului insuficient de
dezvoltare psihică, care este urmarea unei alienații sau a unei
debilități mintale și care o împiedică astfel să ia deciziile optime
referitoare la drepturile și interesele sale legitime.
Page | 2 - alienații / debilii mintali sunt protejați prin: punerea sub
interdicție judecătorească, urmată de instituirea tutelei majorului
(i); curatela majorului (ii).

Persoanele fizice capabile = acestei categorii de persoane fizice legea îi recunoaște o

aflate în situații speciale protecție civilă specifică în considerarea faptului că se află într-o
situație specială, calificată astfel potrivit legii și care o pune în
imposibilitate temporară de a lua decizii optime cu privire la
drepturile și interesele sale legitime.
- persoanele fizice capabile aflate în situații speciale sunt protejate
prin curatela majorului (i).

În ceea ce privește aceste categorii de persoane fizice, trebuie realizată o deosebire importantă.
Legea prezumă că minorii sunt o categorie defavorizată care au nevoie de ocrotire, pe când în
cazul celorlalte persoane legea prezumă că acestea au posibilitatea de a se îngriji de propriile lor
interese. Prin urmare, regula în cazul minorilor este ocrotirea, pe când în cazurile celorlalte
categorii de persoane fizice este excepția.

3. Principiile aplicabile în materia ocrotirii persoanei fizice.

Instituirea unei măsuri speciale de ocrotire a persoanei fizice, precum și soluționarea diferendelor
care pot surveni pe parcursul perioadei de ocrotire sunt de competența instanței de tutelă.

Instanța de tutelă = desemnează în mod generic instanța competentă să soluționeze

procedurile judiciare de ocrotire a persoanelor fizice;
- îndeplinește atribuții juridicționale (e.g. autorizează încheierea
actelor juridice de către minor), administrative (e.g. verifică darea de
seamă a turorelul) și cvasi-familiale (e.g. exercită atribuțiile consiliului
de familie în cazul în care acesta nu este constituit).

În soluționarea unei astfel de pricini, instanța de judecată este obligată să ia în considerare și să

decidă în funcție de următoarele principii:
 Orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabilește numai în interesul acesteia -
art. 104 alin. (1) Cod civil;
 La stabilirea concretă a măsurii de ocrotire a persoanei fizice, trebuie avute în
vedere posibilitatea persoanei fizice de a-și exercita singură drepturile și de a-și
îndeplini singură obligațiile civile referitoare la persoana și burile sale – art. 104 alin.
(2) Cod civil.
 Atât necesitatea instituirii unei măsuri de ocrotire cât și măsura concretă care urmează să fie
instituită trebuie să aibă în vedere, pe de o parte, posibilitatea juridică a unei persoane de a se
îngriji de propriile interese, iar pe de altă parte, posibilitatea faptică de a lua deciziile corecte în
vederea protejării propriilor drepturi și interese. Totodată, măsura concretă de ocrotire trebuie să
țină seama și de categoria socială din care face parte persoana ocrotită.
Page | 3

II. Ocrotirea persoanei fizice minore.

Persoana fizică minoră este protejată de legea civilă printr-un sistem complex de mijloace de
ocrotire, care acționează într-o anumită succesiune.

Mijloacele de ocrotire a persoanei fizice minore sunt, în ordinea importanței lor date de lege:
autoritatea părintească, care reprezintă regula în materia ocrotirii persoanei fizice minore (i);
tutela persoanei minore, care operează în situația în care autoritatea părintească nu poate fi
exercitată (ii); curatela minorului, care intervine în acele situații în care nici autoritatea
părintească și nici tutela nu pot fi exercitate în legătură cu o anumită persoană fizică minoră (iii).

A. Autoritatea părintească – mijloc de ocrotire a persoanei fizice minore.

1. Definiție.

Autoritatea părintească = reprezintă ansamblul de drepturi și îndatoriri care aparțin în

mod egal ambilor părinți și care se referă atât la persoana cât și
la bunurile copiilor lor minori.

Autoritea părintească desemnează o legătură juridică intrinsecă între părinte și copilul său
minor, fără să intereseze în principal legătura juridică dintre părinți. Astfel, autoritatea
părintească va continua să fie exercitată de către ambii părinți și după desfacerea căsătoriei și
chiar în absența unei relații matrimoniale.

Autoritatea părintească reprezintă regula în materia ocrotirii persoanei fizice minore și urmează
să se exercite în mod egal de ambii părinți până în momentul în care persoana fizică ocrotită
dobândește capacitatea deplină de exercițiu.

2. Sediul legal.

Autoritatea părintească este reglementată de art. 483 - 512 Cod civil2.

3. Principiile de guvernare ale autorității părintești.
2
Reglementarea conținutului autorității părintești, a limitelor acesteia precum și o serie de măsuri de protecție
specială aplicabile în situațiile în care autoritatea părintească nu poate fi exercitată pentru o perioadă determinată de
timp se realizează într-un mod mai detaliat în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor
copilului.
 Autoritatea părintească este guvernată de o serie de principii, care îi stabilesc regimul juridic. În
ceea ce privește reglementarea acestor principii, ea se realizează pe două paliere:
 în primul rând, o serie de principii sunt reglementate de Codul civil;
 în al doilea rând, o serie de principii sunt reglementate de Legea nr. 272/2004 privind
Page | 4
protecția și promovarea drepturilor copilului.

Codul civil reglementează următoarele principii de guvernare a autorității părintești:

Exercitarea drepturilor și înde-
plinirea îndatoririlor părintești se
face numai în interesul superior
al minorului
= acest principiu este strâns legat de scopul și natura măsurilor
prevăzute de lege, respectiv ocrotirea persoanei fizice minore.
- din acest principiu derivă și principiul asocierii copilului la
deciziile care îl privesc (ascultarea copilului în procedurile
care îl privesc; posibilitatea copilului de a solicita și primi
orice informație în raport cu vârsta lui; dreptul copilului de a-
și exprima opinia în legătură cu aspectele care îl privesc și
obligația părinților de a lua în considerare opțiunile minorului)

Independența de patrimonii între = ca regulă, părinții nu au niciun drept cu privire la bunurile

părinți și copii minorului și nici minorul nu are drepturi asupra patrimoniilor
părinților săi. Prin excepție, atât copilului cât și părinților le
sunt recunoscute față de ceilalți dreptul la moștenire (art. 963
și urm. Cod Civil) și la întreținere (art. 513 - 534 Cod civil).

Egalitatea în drepturi între = ca regulă, părinții au drepturi și îndatoriri asupra copilului

copilul din căsătorie și copilul din lor, indiferent că acest copil este năcut din căsătorie sau din
afara căsătoriei / adoptat afara căsătoriei sau dacă este adoptat.

Egalitatea părinților în exercita- = ca regulă, prinții au aceleași drepturi și aceleași îndatoriri

rea autorității părintești față de copiii lor minori.

Exercitarea autorității părintești
se realizează sub controlul sta-
tului reprezentat de instanța de
tutelă
= ocrotirea persoanei fizice are ca scop nu doar protejarea
unui interes privat (persoana fizică individuală ocrotită) ci
reprezintă și o instituție de ordine publică, astfel că
modalitatea în care această instituție este exercitată se supune
controlului derulat de instanța de judecată.

Încetarea autorității părintești la = ocrotirea persoanei fizice minore reprezintă o măsură de

dobândirea capacității depline de ocrotire cu caracter temporar, luată în considerarea vârstei
exercițiu a minorului fragede a persoanei fizice, care o pune în imposibilitate de a
lua decizii optime în ceea ce privește drepturile și interesele
sale legitime. Prin urmare, ocrotirea persoanei fizice minore
este esențialmente temporară.
Legea nr. 272/2004 reglementează o serie de principii subsidiare de reglementare a autorității
părintești:
  respectarea și promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
 egalitatea șanselor și nediscriminarea;
 responsabilizarea părinților cu privire la exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor
părintești;
 primordialitatea responsabilității părinților cu privire la respectarea și garantarea
Page | 5
drepturilor copilului;
 descentralizarea serviciilor de protecție a copilului, intervenția multisectorială și
parteneriatul dintre instituțiile publice și organismele private autorizate;
 asigurarea unei îngrijiri individualizate și personalizate pentru fiecare copil;
 respectarea demnității copilului;
 asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copilului, ținând
cont de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică în luarea unei măsuri de
protecție;
 celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;
 asigurarea protecției împotriva abuzului, neglijării, exploatării și oricărei forme de
violență asupra copilului;
 interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelație cu
ansamblul reglementărilor din această materie.

4. Modalități de exercitare.

Conform art. 503 alin. (1) Cod civil, autoritatea părintească se exercită ca regulă de către ambii
părinți, în mod egal.

În ceea ce privește modalitatea de exercitare a acestei autorități în raporturile cu terții, trebuie

deosebit, pe de o parte, între actele juridice curente și actele juridice speciale, iar pe de altă parte,
în funcție de buna sau reaua credință a terțului:

 în cazul actelor curente, ca regulă, fiecare dintre părinți este prezumat că are și
consimțământul celuilalt părinte în ceea ce privește încheierea actului de către minor.
- această prezumție este aplicabilă în cazul terților de bună-credință, adică a acelor
persoane care nu au cunoscut pe nicio altă cale împotrivirea celuilalt părinte.
- dacă terța persoană a cunoscut pe orice altă cale faptul că celălalt părinte se
opune încheierii actului curent, acesta devine terț de rea-credință și nu va putea
invoca prezumția existenței consimțământului pentru a demonstra valabilitatea
raportului juridic încheiat.
 în cazul actelor speciale, regula este că un părinte nu este prezumat că are și
consimțământul celuilalt părinte, astfel încât va fi în sarcina acestuia să dovedească
existența consimțământului celuilalt părinte (e.g. acordul pentru ieșirea din țară a
minorului).
 Autoritea părintească se exercită împreună și în mod egal de ambii părinți, chiar în absența unei
legături matrimoniale, dar doar dacă aceștia conviețuiesc împreună. Dacă aceștia nu
conviețuiesc împreună, instanța de tutelă:
- poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către un părinte,
în cazul în care există motive îndetemeiate, iar acest fapt este în concordanță cu
Page | 6
interesul superior al copilului;
- celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și
educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

Autoritatea părintească se exercită împreună și în mod egal de ambii părinți, și după desfacerea
căsătoriei prin divorț. Prin excepție, instanța de tutelă:
- poate decide ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către un părinte,
în cazul în care există motive îndetemeiate, iar acest fapt este în concordanță cu
interesul superior al copilului;
- celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și
educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

Prin excepție, există situații expres prevăzute de lege în care autoritatea părintească se exercită
numai de către un singur părinte și situații în care autoritatatea părintească este scindată, adică
se împarte între părinți și alte persoane sau instituții responsabile de protecția copilului.

Autoritatea părintească se va exercita de către un singur părinte, în următoarele situații:

celălalt părinte este decedat = în această situație autoritatea părintească nu mai poate fi
exercitată în mod obiectiv de către ambii părinți.

celălalt părinte este declarat = în această situație autoritatea părintească nu mai poate fi
decedat prin hotărâre judecăto- exercitată în mod obiectiv de către ambii părinți.
rească

celălalt părinte este pus sub in- = în această situație autoritatea părintească nu mai poate fi
terdicție judecătorească exercitată faptic de către ambii părinți, deoarece unul dintre
părinți a fost lipsit în tot de capacitatea sa de exercițiu.
Deoarece se consideră că acesta nu se mai poate îngriji de
propriile sale interese, nu este firesc să i se recunoască în
continuare dreptul a decide în interesul copilului său minor.

celălalt părinte este decăzut din = în această situație autoritatea părintească nu mai poate fi
drepturile părintești exercitată faptic de către ambii părinți, deoarece unul dintre
aceștia a avut față de copil un comportament care a periclitat
interesul copilului. Prin urmare, nu este firesc să i se
recunoască în continuare dreptul de a decide în ceea ce îl
privește pe copilul său minor.
 celălalt părinte nu își poate ex- = în această situație autoritatea părintească nu mai poate fi
prima voința exercitată faptic de ambii părinți, deoarece unul dintre
aceștia se află într-o situație specială care nu îi permite să își
exprime acordul de voință. Prin urmare, este inechitabil ca
Page | 7 celălalt părinte să nu se poată îngriji de interesul copilului.

părinții și-au dat acordul în = această situație reprezintă o aplicație particulară a

acest sens, iar instanța de principiului acordării unei priorități părinților în rezolvarea
judecată a încuviințat acordul situației copilului. Cu toate acestea, deoarece exercitarea
autorității părintești este supusă controlului instanței, orice
derogare de la regula exercității autorității în comun trebuie
verificată și aprobată de instanța de judecată.

instanța de judecată a stabilit în = în această situație, excepția se justifică prin faptul că, în
acest sens prin hotărârea de cadrul procesului de divorț, instanța de judecată a constatat
divorț faptul că există motive temeinice pentru care numai unul
dintre părinți poate exercita autoritatea părintească și că
această măsură este în interesul copilului.

În ceea ce privește scindarea autorității părintești, aceasta intervine în următoarele situații:

 cazul părintelui minor, care va avea numai acele drepturi și îndatoriri care vizează
persoana copilului, nu și bunurile acestuia. În ceea ce privește aceste prerogative din
urmă, ele vor fi exercitate de tutore sau de o altă persoană stabilită în condițiile legii;
 în situația în care, în urma desfacerii căsătoriei prin divorț, a anulării căsătoriei sau în
cazul copilului din afara căsătoriei, există un context excepțional care impune ca minorul
să nu fie încredințat unuia dintre părinți, ci altei persoane sau instituții de ocrotire.

5. Conținutul autorității părintești.

Autoritatea părintească implică drepturi și obligații care vizează, pe de o parte, persoana

copilului minor (latura personală) iar pe de altă parte bunurile și actele juridice ale copilului
minor (latura patrimonială).

În ceea ce privește latura personală a autorității părintești, legea civilă prevede că părinții au
următoarele drepturi și îndatoriri, cu titlu exemplificativ:
 dreptul de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și
intelectuală;
 dreptul de a crește copilul, îngrijind de educația, învățătura și pregătirea profesională a
acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușiri și nevoilor copilului;
 dreptul de a da copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a
drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia;
 dreptul de a alege numele de familie și prenumele copilului;
  dreptul de a împiedica corespondența și legăturile personale ale copilului în vârstă de
până la 14 ani, pentru motive temeinice;
 dreptul de a stabili locuința copilului, în cazul în care părinții nu locuiesc împreună;
 obligația de a asigura dezvoltarea fizică, mentală, spirituală și socială a copilului;
 obligația de a respecta viața intimă, privată și demnitatea copilului;
Page | 8
 obligația de a lua toate măsurile necesare pentru protejarea drepturilor copilului;
 obligația de a nu lua decât acele măsuri disciplinare care respectă demnitatea copilului;
 obligația de a supraveghea copilul minor;

În ceea ce privește latura patrimonială a autorității părintești, legea civilă prevede că părinții au
următoarele drepturi și îndatoriri, cu titlu exemplificativ:
 obligația de a acorda întreținere copilului minor, în solidar, prin asigurarea tuturor celor
necesare traiului, precum și în ceea ce privește educația, învățătura și pregătirea sa
profesională3.
 să respecte independența patrimonială a copilului lor minor;
 să administreze bunurile minorului în interesul acestuia precum și să îl reprezinte /
încuviințeze la încheierea actelor juridice pe care acesta le încheie.

6. Încetarea autorității părintești.

Autoritatea părintească încetează ca regulă în momentul în care copilul minor dobândește

capacitatea deplină de exercițiu, moment din care se consideră că are aptitudinea de a se îngriji în
mod corespunzător de drepturile și interesele sale. Prin urmare, autoritatea părintească încetează
la împlinirea vârstei de 18 ani (regula în materia dobândirii capacității depline de exercițiu) sau
prin dobândirea capacității depline de exercițiu cu titlu anticipat.

Prin excepție, autoritatea părintească încetează în momentul în care asupra minorului este
instituită tutela sau o măsură specială de protecție prevăzute de Legea nr. 272/2004.

7. Răspunderea părinților pentru exercitarea necorespunzătoare a autorității

părintești.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a prerogativelor și îndatoririlor care intră în

conținutul autorității părintești atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală a părintelui
culpabil.
Răspunderea civilă a părinților implică, pe de o parte, repararea pecuniară a prejudiciilor
materiale / morale suferite de copilul lor minor și care au fost cauzate prin modul în care părinții
și-au exercitat autoritatea părintească, iar pe de altă parte, sancționarea lor prin interzicerea
dreptului de a se mai îngriji de soarta copilului.
3
Această obligație subzistă și după împlinirea de către minor a vârstei de 18 ani, dacă se află în continuarea
studiilor, până la terminarea acestora, dar nu mai târziu de 26 de ani.
  din punct de vedere al răspunderii reparatorii, răspunderea civilă a părinților este o
răspundere delictuală pentru faptă proprie (art. 1.357 și urm. Cod civil).4
 din punct de vedere al răspunderii sancționatorii, răspunderea civilă a părinților se
sancționează cu decăderea acestora din drepturile părintești.
Page | 9
Decăderea din drepturile părintești poate fi totală (regula) sau parțială (excepția) și este dispusă
de instanța de judecată cu titlu temporar, exclusiv până la încetarea împrejurărilor care au
determinat decăderea din drepturile părintești.

B. Tutela minorului – mijloc de ocrotire a persoanei fizice.

1. Noțiunea, sediul legal și caracterele juridice.

Tutela minorului poate fi definită atât într-un sens larg, de instituție a dreptului civil, cât și într-
un sens restrâns, ca măsură concretă de ocrotire a persoanei fizice minore.

Tutela este reglementată în cuprinsul art. 110 – 163 Cod civil.

Tutela = în sens larg, tutela reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementează
ocrotirea minorului de către o altă persoană decât părinții săi, denumită tutore și
care pot fi luate sub supravegherea, controlul și îndrumarea permanentă a
instanței de tutelă.

= în sens restrâns, tutela reprezintă acea sarcină gratuită și facultativă, în virtutea

căreia o persoană, denumită tutore, exercită drepturile și îndatoririle părinteși
față de un copil minor, ai cărui părinți sunt decedați sau care se află într-o
imposibilitate permanentă de a-și exercita atribuțiile.

Tutela, ca măsură de ocrotire a persoanei fizice minore, prezintă o serie de caracteristici juridice
specifice, care îi conturează un regim juridic propriu, respectiv:

legalitatea = acest principiu desemnează faptul că toate elementele tutelei sunt prevăzute
de lege, cu caracter imperativ. Astfel, legea stabilește cazurile în care se
instituie tutela, persoanele care pot fi numite tutori, procedura de desemnare și
numire a tutorelui, atribuțiile acestuia, modalitatea de control a tutelei, cazurile
de încetare, precum și orice alte aspecte care vizează tutela.

facultativitate = acest principiu desemnează faptul că numirea tutorelui se face numai cu

a acordul acestuia de către instanța de tutelă. O persoană nu poate fi obligată să
accepte funcția de tutore. De altfel, această măsură ar fi contraproductivă
pentru interesele minorului, deoarece este foarte probabil ca persoana numită
4
Această răspundere este diferită de răspunderea civilă a părinților pentru fapta proprie a minorului aflat în grija lor,
care este reglementată distinct în cuprinsul art. 1.372 Cod civil.
 împotriva voinței sale să nu își îndeplinească atribuțiile în mod diligent.
- caracterul facultativ se păstrează chiar dacă tutorele este desemnat de părinte
prin act unilateral sau testament și chiar și în situația în care tutorele a fost
desemnat prin contract de mandat (prin excepție, în această ultimă situație,
persoana va putea refuza numirea doar în anumite situații).
Page | 10
gratuitatea = acest principiu desemnează faptul că persoana numită ca tutore nu va
beneficia de o remunerație pentru activitățile desfășurate în calitate de tutore.
Cu toate acestea, gratuitatea tutelei este o trăsătură care nu este de esența
tutelei, astfel încât instanța de tutelă poate acorda tutorelui o remunerație de
până la 10% din veniturile produse de bunurile minorului, ținând cont de
starea materială a minorului și a tutorelui și de veniturile înregistrate de minor.

personalitatea = acest caracter desemnează faptul că persoana numită drept tutore nu va putea
să își exercite atribuțiile printr-o altă persoană nici chiar temporar, ca regulă.
În baza aceastui caracter, sarcina tutorelui nu va trece la moștenitorii săi.
- prin excepție, tutorele poate acorda mandat special unei alte persoane, pentru
ca aceasta să îndeplinească în interesul minorului un anumit act.

unicitatea = acest caracter desemnează faptul că persoana numită în funcția de tutore

exercită atribuțiile atât cu privire la persoana cât și cu privire la bunurile
minorului;
- prin excepție, în ceea ce privește latura patrimonială, legea civilă prevede po-
sibilitatea ca instanța să încredințeze unei persoane fizice / juridice specializate
în administrarea bunurilor să se ocupe de administrarea patrimoniului.

subsidiaritatea = acest caracter desemnează faptul că tutela se instituie numai în acele situații
în care persoana fizică minoră nu poate fi ocrotită prin intermediul autorității
părintești.

vremelnicia = acest carater desemnează faptul că tutela se instituie exclusiv cu caracter

temporar, pentru perioada de timp în care ocrotirea persoanei fizice minore nu
poate fi asigurată prin autoritatea părintească.

2. Principiile tutelei minorului.

Similar autorității părintești, tutela este guvernată și ea de anumite principii care îi conturează
regimul juridic:

principiul generalității tutelei = acest principiu desemnează faptul că tutela se va institui în

toate cazurile în care un minor este lipsit de ocrotirea
părintească, deoarece niciun minor nu poate rămâne fără
protecție juridică.

principiul exercitării tutelei în = acest principiu decurge din natura juridică de măsură de
interesul superior și exclusiv al ocrotire a tutelei și desemnează faptul că tutela se va exercita în
 minorului toate cazurile în intersul și pentru binele minorului pus sub
tutelă și nu în beneficiul tutorelui sau a altor persoane.

principiul independenței patri- = acest principiu desemnează faptul că patrimoniul persoanei

moniale dintre tutore și minor ocrotite este distict de patrimoniul tutorelui, iar aceste
Page | 11 patrimonii vor rămâne diferite pe tot parcursul tutelei. Prin
urmare, tutorele nu va avea niciun drept asupra bunurilor
minorului, după cum nici minorul nu va avea vreun drept asupra
bunurilor tutorelui.
- separația de patrimonii este cu atât mai necesară cu cât tutorele
este chemat să administreze patrimoniul minorului în interesul
acestuia și pentru propriul său folos.

principiul controlului perma- = fiind vorba despre o măsură de ocrotire de ordine publică și
nent al tutorelui de către ins- de interes general, modalitatea în care tutorele își exercită
tanța de tutelă atribuțiile este sususă unui control permanent și efectiv din
partea instanței de tutelă.

3. Cazurile de instituire a tutelei minorului.

Tutela se deschide în toate situațiile în care ambii părinți sunt în imposibilitate permanentă de
a-și mai exercita atribuțiile care derivă din autoritatea părintească (condiție esențială). Dacă
numai unul dintre părinți se află în imposibilitate, nu se va institui tutela ci minorul va continua
să fie protejat prin autoritatea părintească, care va fi exercitată numai de către celălalt părinte.

Tutela urmează să se deschidă în următoarele situații:

 ambii părinți sunt decedați;
 ambii părinți sunt necunoscuți;
 ambii părinți sunt decăzuți din drepturile părintești sau li s-a aplicat pedeapsa penală
a interzicerii exercitării drepturilor părintești, sancțiuni aplicate prin hotătâre
judecătorească definitivă. În această situație tutela minorului se va deschide în momentul
în care hotărârea judecătorească a rămas definitivă;
 ambii părinți sunt puși sub interdicție judecătorească. În această situație, tutela
minorului se va deschide în momentul în care hotărârea judecătorescă de punere sub
interdicție rămâne definitivă;
 ambii părinți sunt dispăruți5 ori declarați judecătorește decedați;6

5
În ceea ce privește dispariția părinților, nu este suficientă simpla părăsire a domiciliului. Din contră, dispariția
părinților trebuie să fie însoțită și de indicii cum că aceștia nu ar mai fi în viață. Totodată, trebuie disins între situația
în care dispariția părinților impune instituirea tutelei sau a unei alte măsuri speciale de protecție.
6
În această situație, chiar dacă părinții sunt prezumați a fi în viață până la declararea morții lor pe cale
judecătorească sau până la constatarea decesului lor fizic, minorul este lipsit de protecția conferită de autoritatea
părintească astfel încât este necesară instituirea tutelei pentru a-i fi asigurată respectarea și protecția drepturilor sale.
  la încetarea adopției, instanța de judecată hotărăște că este în interesul superior al
copilului instituirea tutelei.

Legea civilă instituie obligația anumitor persoane7 care iau cunoștință de existența unei situații
de fapt care reclamă instituirea unei tutele să sesizeze de îndată instanța de tutelă:
Page | 12
 persoanele apropiate minorului, precum și administratorii și locatarii casei / blocului în
care locuiește minorul;
 serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor, în momentul în care acesta
operează mențiunile cu privire la decesul unei persoane;
 instanțele judecătorești, în momentul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii
drepturilor părinteșri sau pronunță decăderea din drepturile părintești a părinților;
 organele administrației publice locale precum și instituțiile de ocrotire a persoanei fizice.

Sesizarea instanței de tutelă va trebui să îmbrace forma scrisă și va consitui practic o cerere
privind deschiderea tutelei cu privire la o anumită persoană fizică. În lipsa unei astfel de cereri,
instanța de tutelă nu va putea analiza necesitatea instituirii măsurii tutelei.

4. Capacitatea de a fi tutore.

Potrivit legii civile, poate fi tutore numai persoana fizică majoră, cu capacitate deplină de
exercițiu. Totodată, pe lângă această stare de drept, persoana care urmează să fie numită tutore
trebuie să fie și într-o stare fizică și psihică necesară pentru a putea exercita atribuțiile pe
care le implică funcția de tutore și să nu se afle într-o situație de conflict sau contrarietate de
interese cu minorul, astfel încât să nu își poată exercita funcția.

Nu vor putea exercita funcția de tutore următoarele persoane8:

persoana juridică = aceste persoane sunt expres excluse de legea civilă (art. 113 Cod civil).
Faptul că unei persoană juridică specializată în administrarea fondurilor
bănești îi este recunoscută posibilitatea de a administra bunurile unei
persoane puse sub tutelă nu o transformă în tutore.

persoana fizică decăzută = aceste persoane sunt expres excluse de legea civilă. În măsura în care o
din drepturile părintești persoană nu are dreptul de a exercita autoritatea părintească asupra
7
Pentru nerespectarea acestei obligații legea nu impune o sancțiune expresă.
8
Pe lângă categoriile de persoane expres excluse de lege de la exercitarea funcției de tutore, consider că această
funcție nu va putea fi exercitată nici de către persoana fizică minoră, chiar dacă aceasta a dobândit capacitatea
deplină de exercițiu în mod anticipat. Asupra acestui aspect, în literatura de specialitate s-au conturat două opinii
opuse: 1) în primul rând, există opinia care neagă minorului cu capacitate deplină de exercițiu posibilitatea de a fi
tutore. Această opinie are în vedere o interpretare gramaticală a art. 113 alin. (1) Cod civil; 2) în al doiea rând, există
opinia care susține posibiltiatea minorului cu capacitate deplină de exercițiu de a deține funcția de tutore, având în
vedere o interpretare teleologică a art 113 alin. (1) Cod civil. Deși argumentele pentru cea de-a doua opinie sunt
numeroase (și judicioase) raportat la modul de redactare al art. 113 alin. (1) nu se poate justifica o astfel de
interpretare.
sau declarată incapabilă propriilor săi copii nu îi poate fi recunoscută nici posibilitatea de se
de a fi tutore. îngriji de alți minori.

persoana fizică care, = aceste persoane sunt expres excluse de legea civilă în considerarea
exercitând o tutelă, a fost faptului că, fiind numite anterior în funcția de tutore, acestea au dovedit
îndepărtată
Page | 13 de la această că nu aptitudinile faptice de a ocupa o astfel de funcție.
tutelă

persoana fizică aflată în = aceste persoane sunt expres excluse de legea civilă în considerarea
stare de insolvabilitate faptului că au dovedit că nu au aptitudinile necesare în ceea ce privește
managerierea propriului patrimoniu (starea de insolvabilitate
presupunând că totalul obligațiilor depășește totalitatea activelor) și prin
urmare nu îi poate fi recunoscută prerogativa de a manageria patrimoniul
unei alte persoane, chiar dacă acesta este unul de mică valoare.

persoana fizică care, din
cauza conflictului dintre
propriile interese și inte-
resele minorului nu și-ar
putea îndeplini sarcinile
în calitate de tutore.
= aceste persoane sunt expres excluse de legea civilă în considerarea
faptului că se află într-o situație de conflict de interes direct cu minorul și
prin urmare nu și-ar putea îndeplini în mod obiectiv sarcinile impuse de
tutelă în interesul superior și exclusiv al minorului.

persoanele fizice înlătura-
te prin act autentic sau
testament de la posiblita-
tea de a exercita funcția
de tutore
= aceste persoane sunt expres excluse de legea civilă în considerarea
faptului că părinților le este recunoscută prerogativa de a desemna
persoanele care urmează să exercite funcția de tutore (sau de a exclude
astfel de persoane de la exercitarea tutelei), iar instanța de tutelă este
obligată să țină cont de opțiunea părinților, dacă aceasta există.

Controlul asupra criteriilor de eligibilitate pentru funcția de tutore se va realiza de către

instanța de tutelă la momentul numirii tutorelui. Dacă, ulterior instituirii tutelei, se constată
faptul că tutorele se afla într-o situație care nu îi permitea să fie numit într-o astfel de funcție,
acesta va fi înlăturat de la tutelă.

5. Consiliul de familie.

5.1. Noțiunea și sediul legal.

Consiliul de familie = reprezintă acel organism colegial și facultativ alcătuit din 3

membrii permanenți care pot fi rude / afini / prieteni de familie și 2
membrii supleanți, care are rolul de a supravehea modul în care
tutorele își exercită atribuțiile referitoare la îngrijirea minorului și
care emite avize consultative și decizii în acest sens.

Sediul legal – art. 124 – 132 Cod civil.

 5.2. Cazurile în care se constituie consiliul de familie.

Consiliul de familie se constituie în ipoteza în care asupra unui minor a fost luată măsura de
ocrotire a tutelei, la cererea persoanei interesate.
Page | 14
Consiliul de familie nu se constituie în cazurile în care minorul este ocrotit de către părinți prin
autoritatea părintească sau dacă asupra sa sunt instituite măsuri speciale de protecție.

Din punct de vedere procedural, instanța de tutelă convoacă la domiciliul minorului persoanele
care au vocație la funcția de membru în consiliul de familie, urmând să stabilească componența
acestuia având în vedere gradul de rudenie, interesul manifestat pentru ocrotirea minorului și
posibilitățile de fapt și de drept ca aceste persoane să își poată exercita funcția.

5.3. Componența consiliului de familie.

În ceea ce privește componența consiliului de familie, acesta este alcătuit din 3 membrii, care
pot fi rude, afini sau, în lipsa acestora, alte persoane care au avut legătură cu părinții minorului
sau care manifestă interes pentru persoana minorului și 2 supleanți, aleși în aceleași condiții.

Nu pot fi membrii în același consiliu de familie:

 soțul și soția;
 tutorele minorului;
 persoanele care nu îndeplinesc condițiile pentru a fi numite în funcția de tutore.

Calitatea de membru în consiliul de familie este strict personală și nu trece la moștenitorii

acestora în cazul în care persoana care face parte din consiliul de familie decedează. Totodată,
calitatea de membru în consiliul de familie este esențialmente gratuită (spre deosebire de cea de
tutore care prin excepție poate fi și cu titlu oneros) și facultativă (numirea unei persoane în
funcția de membru într-un consiliu de familie nu poate fi realizată decât cu acordul acelei
persoane).

5.4. Funcționarea consiliului de familie.

Consiliul de familie se convoacă de către tutore, din oficiu sau la cererea oricăruia dintre
membrii consiliului de familie, a minorului care a împlinit vârsta de 14 ani sau a instanței de
tutelă. Convocarea trebuie făcută cu cel puțin 10 zile înainte de întrunire, ca regulă. Prin
 excepție, în cazul în care toți membrii consiliului sunt de acord, întrunirea consiliului de familie
poate avea loc în orice zi.

Ședințele consiliului de familie se vor ține ca regulă la domiciliul minorului, iar prin excepție, la
sediul instanței, în cazul în care ședința este convocată de către instanța de tutelă și vor fi
Page | 15
prezidate de persoana cea mai vârstnică sau de președintele completului de judecată.

Consiliul de familie poate adopta două tipuri de hotărâri:

 avize consultative – în cazurile în care tutorele sau instanța de tutelă solicită astfel de
avize (e.g. în materia măsurilor care se referă la persoana minorului, legea prevede
obligativitatea avizului din partea consiliului de familie).
 decizii – în cazurile expres prevăzute de lege (e.g. consiliul de familie stabilește prin
decizie suma anuală necesară pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor lui)

Hotărârile consiliului de familie se adoptă în mod valabil cu votul majorității membrilor săi și
vor fi motivate și consemnate într-un registru special constituit în acest sens. Lipsa acestor
hotărâri, în cazul în care acestea sunt cerute de lege, atrage sancțiunea nulității relative a actului
juridic încheiat cu nerespectarea acestor condiții.

Componența consiliului de familie se poate modifica pe parcursul funcționării acestuia, dacă

interesele minorului ar cere o asemenea schimbare sau dacă, ca urmare a decesului unuia dintre
membrii, este necesară completarea componenței consiliului de familie. Totodată, tutorele poate
solicita constituirea unui nou consiliu, dacă cel puțin două plângeri formulate de membrii săi
împotriva deciziilor tutorelui au fost respinse de instanța de tutelă în mod definitiv.

6. Numirea tutorelui și a consiliului de familie.

Atât tutorele cât și membrii consiliului de familie sunt numiți de instanța de tutelă în a cărei
circumscripție își are domiciliul minorul. În ceea ce privește numirea tutorelui, aceasta se
realizează în două etape: desemnarea tutorelui și numirea tutorelui.

Desemnarea tutorelui se realizează în principal de către părinții minorului, care pot desemna
prin act unilateral, prin testament sau prin contract de mandat, încheiat în formă autentică,
persoana care urmează să fie numită tutore, în cazul în care în viitor ar fi necesară instituirea
acestei măsuri de ocrotire.
Desemnarea tutorelui poate fi realizată de către oricare dintre părinți, însă pentru ca aceasta să fie
efectivă trebuie îndeplinite următoarele condiții de efectivitate:
 părintele care a făcut desemnarea să fi exercitat singur în momentul decesului autoritatea
părintească asupra persoanei care necesită ocrotire;
  persoana fizică care se dorește a fi pusă sub tutelă să fie încă minoră la momentul
încetării autorității părintești.

Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiții atrage caducitatea desemnării.

Page | 16
Părinții pot desemna una sau mai multe persoane care să fie numite tutore, după cum poate
stabili și o anumită ordine în care aceste persoane să fie chemate să îndeplinească funcția de
tutore dar și numărul de tutori pe care urmează să îi aibă minorul 9. Dacă părinții au
nominalizat astfel de persoane și au stabilit o ordine, instanța de judecată este obligată să țină
seama de propunerile și de ordinea stabilită la numirea tutorelui.

Desemnarea poate fi revocată în orice moment de către părintele minorului, indiferent de

modalitatea de desemnare, prin înscris sub semnătură privată. În plus față de revocare, trebuie
îndeplinite următoarele formalități de publicitate:
 revocarea trebuie înscrisă în registrul național de evidență a testamentelor autentice, dacă
desemnarea s-a făcut prin testament notarial;
 revocarea trebuie înscrisă în registrul național de evidență a procurilor, dacă desemnarea
s-a realizat prin act autentic sau contract de mandat.

Când desemnarea persoanei s-a realizat prin contract de mandat, persoana desemnată nu poate
refuza numirea decât într-una din situațiile expres și limitativ prevăzute de lege:
- persoana desemnată a împlinit între timp vârsta de 60 ani;
- persoana desemnată este o femeie însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
- persoana desemnată crește și educă deja doi sau mai mulți copii;
- persoana desemnată, din cauza bolii, a infirmității, a felului activităților desfășurate, a
depărtării domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive
întemeiate, nu ar putea să îndeplinească sarcina tutelei.

Numirea tutorelui reprezintă cea de-a doua etapă în procesul de stabilire a tutorelui, care se
realizează de către instanța de judecată. Astfel, în cazul în care părinții au desemnat una sau mai
multe persoane pentru funcția de tutore, instanța va realiza un control formal iar dacă nu va
constata faptul că respectiva persoană se află într-o stare de incompatibilitate, aceasta nu poate fi
înlăturată de la funcția de tutore.
Dacă părinții nu au stabilit o anumită ordine, sau nu au nominalizat vreo persoană pentru funcția
de tutore, instanța de tutelă va hotărî ținând seama de condițiile lor materiale, precum și de
garanțiile morale necesare pentru a asigura dezvoltarea armonioasă a minorului.

9
Aceștia pot fi soț și soție, pot fi persoane străine una față de cealaltă sau pot activa separat în cadrul laturii
personale și a laturii patrimoniale. În unele situații speciale (e.g. situația fraților / surorilor) instanța urmează să
acorde prevalență aceleiași persoane în calitate de tutore pentru mai multe persoane, în considerarea relațiilor
personale speciale dintre persoanele care necesită ocrotire prin tutelă.
 Instanța de tutelă va numi în calitate de tutore cu prioritate o rudă sau un afin sau un prieten de
familie al minorului, ținând seama de relațiile personale, de aproprierea domiciliilor, de
condițiile materiale și de garanțiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.

Încheierea de numire se comunică în scris tutorelui și se afișează la sediul instanței de tutelă

Page | 17
și la primăria de la domiciliul minorului, iar acesta începe să își exercite atribuțiile de la data
comunicării încheierii de numire. Acesta va fi obligat să își exercite atribuțiile până la încetarea
tutelei sau până când intervine o situație care să îl îndreptățească să solicite înlocuirea sa.

7. Conținutul tutelei.

Similar autorității părintești, tutela cuprinde atribuții care se referă la persoana celui pus sub
tutelă (latura personală) și atribuții care se referă la bunurile persoanei puse sub tutelă și la
reprezentarea / asistarea acesteia la încheierea de acte juridice. (latura patrimonială).

În toate situațiile, puterile conferite tutorelui vor fi limitate (pe lângă limitările expres prevăzute
de lege) de următoarele elemente:
 standardul de protecție al drepturilor omului;
 controlul efectuat de instanța de tutelă;
 avizele date de consiliul de familie.

7.1. Latura personală a tutelei.

Regula în materia actelor care privesc persoana minorului pus sub tutelă este că acestea se
încheie cu avizul consiliului de familie. Prin excepție, actele curente nu au nevoie de avizul
consiliului de familie10.

Domiciliul persoanei minore puse sub tutelă este la domiciliul tutorelui. Prin excepție, instanța
poate autoriza stabilirea unei reședințe pentru minor în scopul perfecționării educației și
pregăririi sale profesionale11.

Spre deosebire de părinți, tutorele / tutorii nu suportă cheltuielile pentru educația și întreținerea
sa, acestea fiind asigurate din veniturile minorului. De asemenea, exercitarea acestor atribuții se
face sub control instanței de tutelă și sub supravegherea consiliului de familie, spre deosebire de
părinți, care nu sunt supravegheați în exercitarea atribuțiilor părintești.

7.2. Latura patrimonială a tutelei.

10
Reprezintă astel de acte curente: actele care implică întreținerea și educația zilnică a minorului, traiul zilnic al
minorului, supraveherea, asigurarea hranei, a îmbrăcăminții, ocupațiile zilnice ale minorului.
11
Felul învățăturii se stabilește cu încuviințarea instanței de tutelă și numai cu acordul minorului de peste 14 ani.
 Latura patrimonială vizează administrarea bunurilor minorului și reprezentarea / încuviințarea
acestora la încheierea actelor juridice.

Administrarea bunurilor minorului = reprezintă toate activitățile de ordin material și juridic

pe care turorele le desfășoară sau trebuie să le desfășoare
Page | 18
în scopul exploatării, în interesul exclusiv al minorului și
în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, a
tuturor bunurilor și valorilor materiale ale acestuia.

Obligațiile tutorelui se împart în: obligații la deschiderea tutelei (i), obligații pe parcursul tutelei
(ii) și obligații la încetarea tutelei (iii).

La deschiderea tutelei, obligația principală a tutorelui este întocmirea unui inventar în ceea ce
privește bunurile minorului. Scopul acestui inventar este unul multiplu: acesta stabilește
întinderea puterii de administrare a patrimoniului persoanei ocrotite pe care urmează să le
exercite tutorele și stabilește situația debitorilor și creditorilor patrimoniului minorului.

Acest inventar se face în prezența tutorelui și a membrilor consiliului de familie, de către o

persoană delegată de instanța de judecată, care verifică toate bunurile minorului și pe care îl va
supune spre aprobare instanței de tutelă.

La întocmirea inventarului, tutorele și membrii consiliului de familie sunt obligați să declare în

scris toate creanțele, datoriile precum și pretențiile de orice fel pe care le au față de minor, iar
delegatul instanței de tutelă are datoria să îi someze să procedeze în acest sens.

Dacă tutorele sau membrii consiliului de familie nu își îndeplinesc această obligație, aceștia:
- sunt prezumați că au renunțat la creanțele și drepturile lor față de minor;
- vor putea fi îndepărtați de la funcția pe care o îndeplinesc, dacă nu declară datoriile pe
care le au față de minor.

Înainte de întocmirea inventarului, tutorele nu poate face decât acte de conservare și acte de
administrare urgente.

Pe parcursul exercitării tutelei, tutorele are obligația de a administra cu bună credință bunurile
minorului. Astfel, tutorele este obligat cel puțin la următoarele:
 să întreprindă toate actele și operațiunile necesare pentru conservarea bunurilor
minorului, precum și toate actele și operațiunile utile pentru ca bunurile minorului să
poată fi folosite conform destinației lor obișnuite;
 să culeagă fructele bunurilor și să exercite drepturile aferente administrării bunurilor
minorului;
  să încaseze creanțele administrate și să exercite drepturile aferente valorilor mobiliare pe
care le are în administrare (e.g. dreptul de vot, dreptul de conversie, dreptul de
răscumpărare etc.)
 să investească sumele de bani aflate în administrarea sa în plasamente considerate sigure;
 să înstrăineze cu titlu oneros un bun individual determinat sau să îl greveze cu o sarcină
Page | 19
reală în cazul în care astfel de operațiuni sunt necesare pentru conservarea valorii
bunurilor, pentru achitarea datoriilor sau pentru menținerea modului de folosință a
bunului, cu autorizarea beneficiarului sau, dacă acesta nu își dă acordul, prin hotărârea
instanței judecătorești.
 să stea în justiție în toate acțiunile referitoare la administrarea bunurilor și să intervină în
orice cerere sau acțiune care are ca obiect bunurile administrate.

Cheltuielile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor tutorelui nu se vor suporta de tutore, ci chiar
de către minorul pus sub tutelă, din veniturile sale. În acest sens, consiliul de familie va stabili
suma anuală necesară pentru suportarea cheltuielilor prilejuite de administrarea bunurilor
minorului și pentru îngrijirea lui.

Dacă veniturile minorului nu sunt suficiente pentru acoperirea acestor cheltuieli, instanța de
tutelă va putea autoriza vânzarea bunurilor minorului pentru acoperirea acestor cheltuieli. Dacă
minorul nu are nici venituri suficiente, nici bunuri care să poată fi vândute și nici rude sau
persoane care să îi datoreze întreținere, va putea beneficia de asistență socială.

În ceea ce privește sumele care depășesc veniturile necesare asigurării traiului minorului,
acestea vor fi depuse la o instituție de credit, iar minorul va putea dispune de ele cu aprobarea
instanței de tutelă.

La încetarea tutelei, în termen de cel mult 30 de zile, tutorele este obligat:

 să prezinte instanței de tutelă o dare de seamă generală, care va cuprinde situația
veniturilor și cheltuielilor minorului, defalcată pe ani, indicarea activului și pasivului
precum și stadiul în care se află procesele în care este implicat minorul.
 să predea bunurile aflate în administrarea acestuia minorului, moștenitorului acestuia sau
noului tutore, după caz.

După aprobarea dării de seamă generală și predarea bunurilor, instanța de tutelă, dacă constată că
informațiile prezentate sunt corecte, descarcă de gestiune pe tutore, care nu va mai fi obligat să
își îndeplinească atribuțiile de tutore.

8. Controlul tutelei.
 Controlul asupra modului în care tutorele își îndeplinește atribuțiile și sancțiunile care îi pot fi
aplicate acestuia în cazul în care nu își exercită sau își exercită în mod necorespunzător atribuțiile
revin instanței de tutelă.

În mod concret, instanța de tutelă realizează controlul tutelei prin:

Page | 20
 Verificarea informațiilor și a socotelilor asupra veniturilor obținute de minor și a
cheltuielilor făcute de acesta pentru întreținerea minorului și administrarea bunurilor sale,
cuprinse în darea de seamă anuală pe care tutorele este obligat să o dea.
 Solicitarea tutorelui să prezinte o dare de seama care să conțină informații și socotelile
asupra veniturilor obținute de minor și a cheltuielilor făcute pentru întreținerea minorului
și administrarea bunurilor sale la zi, oricând pe parcursul exercitării tutelei, printr-o dare
de seamă.
 Soluționarea plângerilor formulate împotriva modului în care tutorele și-a exercitat
activitatea și care pot fi formulate de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, de către
consiliul de familie sau de către oricare dintre membrii acestuia precum și de persoanele
prevăzute de art. 111 Cod civil (e,g. administratorii și locatarii condominiului în care
locuiește persoana pusă sub ocrotire, notarul public, etc.)

Fiind vorba despre norme imperative, acestea nu vor putea fi înlăturate prin manifestarea de
voință a părinților care au desemnat tutorele. Dacă aceștia i-au acordat o dispensă în ceea ce
privește obligația acestuia de a da socoteală în fața instanței de tutelă, această dispensă se
consideră a fi nescrisă și prin urmare nu își va produce efectele.

9. Încetarea tutelei.

Tutela încetează în momnetul în care nu se mai menține situația de fapt care a determinat
instituirea acestei măsuri de ocrotire sau în cazul în care persoana pusă sub tutelă decedează.

În concret, tutela încetează în următoarele situații:

 când persoana pusă sub tutelă a dobândit capacitate deplină de exercițiu, chiar și cu titlu
anticipat;
 când persoanei puse sub tutelă i-a fost stabilită filiația, cel puțin față de unul dintre
părinți;
 când cel puțin unul dintre părinții persoanei puse sub tutelă și-a redobândit drepturile
părintești ca urmare a ridicării sancțiunii decăderii;
 când cel puțin unuia dintre părinții persoanei puse sub tutelă i-a fost ridicată interdicția
judecătorească dispusă de către instanța de judecată;
 când cel puțin unul dintre părinții persoanei puse sub tutelă care erau dispăruți a reapărut;
 când persoana pusă sub tutelă a decedat, fie că decesul acesteia a fost constatat fizic prin
act medical fie că a fost declarat printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
 Tutela nu încetează în cazul în care încetează funcția tutorelui. În această situație, urmează
să fie numit un nou tutore, care va prelua responsabilitățile asupra persoanei și bunurilor
minorului. În cazul în care funcția tutorelui a încetat ca urmare a decesului acestuia, tutela va fi
asigurată de către moștenitorii tutorelui, doar până la numirea unui nou tutore.
Page | 21
Funcția tutorelui mai poate înceta și ca urmare a îndepărtării sale din funcție sau a înlocuirii
acestuia, la cererea sa:

îndepărtarea tutorelui = reprezintă acea modalitate de încetare a funcției tutorelui, dispusă

cu titlu de sancțiune de către instanța de tutelă, în situația în care
tutorele săvârșește un abuz, o neglijență gravă sau alte fapte care îl
fac nevrednic de a fi tutore sau dacă nu își îndeplinește în mod
corespunzător sarcina de tutore.

înlocuirea tutorelui = reprezintă acea modalitate de încetare a funcției de tutore care

operează la solicitarea acestuia în cazul în care, pe parcursul tutelei,
acesta se găsește în una din următoarele situații: a împlinit vârsta de
60 de ani (i); tutorele femeie a rămas însărcinată sau a devenit mama
unui copil cu vârsta mai mică de 8 ani (ii); dacă are în educație 2 sau
mai mulți copii, indiferent de vârstă (iii); tutorele nu își mai poate
îndeplini sarcina din cauza unei boli, a unei infirmități, a felului
activităților desfășurate, a depărtării domiciliului săi de locul unde se
află bunurile minorului (iv); alte motive temeinice (v).

10. Răspunderea tutorelui.

Asemenea părinților și tutorele urmează să răspundă pentru modul în care și-a exercitat funcția
fie civil, fie contravențional, fie penal, în funcție de gravitatea abaterilor săvârșite.

Răspunderea civilă a tutorelui poate fi atrasă atât față de persoana aflată sub ocrotirea sa cât și
față de terțele persoane cu care persoana ocrotită a încheiat acte juridice. Prin urmare, tutorele
poate fi pasibil de răspundere civilă în mai multe temeiuri, respectiv:
 Răspundere civilă delictuală pentru fapta proprie față de minor – această situație
intervine în cazul în care tutorele, prin acțiunea sau inacțiunea sa, cauzează minorului
aflat sub ocrotire un prejudiciu;
 Răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia – această situație intervine în cazul în
care minorul, aflat sub supravegherea tutorelui, cauzează un prejudiciu unei terțe
persoane, printr-o faptă ilicită delictuală.
 Răspundere civilă pentru fapta proprie față de terți – această situație intervine când
tutorele nu a respectat toate cerințele prevăzute de lege pentru încheierea valabilă a
actelor juridice de către minor și prin acest fapt i-a cauzat terței persoane un prejudiciu.
 Pe lângă răspunderea patrimonială, tutorele poate fi sancționat și prin îndepărtarea sa din
funcția de tutore dar și cu o amendă civilă, în cazul în care refuză să continue sarcina tutelei.
Această amendă are valoarea unui salariu mediu pe economie și poate fi aplicată de cel mult 3
ori, la intervale de 7 zile. În cazul în care nici după aplicarea acestor amenzi tutorele nu se
conformează, acesta va fi îndepărtat din funcția de tutore.
Page | 22

Totodată, răspunderea tutorelui va putea fi angajată și după ce acesta a fost descărcat de gestiune
de către instanța de tutelă, dacă fapta care a cauzat prejudiciul a fost săvârșită înainte de a fi fost
descărcat de gestiune dar nu a fost descoperită până la acel moment sau nu a produs vreun
prejudiciu până la acel moment.

C. Curatela minorului – mijloc de ocrotire a persoanei fizice minore.

1. Noțiune și caracteristici.

curatela minorului = reprezintă mijlocul juridic subsidiar și temporar prevăzut de lege

pentru ocrotirea persoanei fizice minore.

Curatela minorului prezintă următoarele caracteristici proprii, care îi conturează regimul juridic:

măsură subsidiară = prin acest caracter se desemnează faptul că măsura curatelei va fi

dispusă strict în acele situații în care ocrotirea persoanei fizice minore nu
poate fi realizată prin autoriteatea părintească sau prin tutelă.
măsură temporară = prin acest caracter se desemnează faptul că măsura curatelei va fi
dispusă strict pentru perioada de timp în care ocrotirea persoanei fizice
minore nu poate fi realizată prin autoritatea părintească sau prin tutelă.

2. Natura juridică.

Curatela minorului nu reprezintă altceva decât o tutelă ad-hoc, deoarece acestei instituții îi sunt
aplicabile în mod corespunzător dispozițiile legale care reglementează tutela minorului.

Curatela se va întinde atât în ceea ce privește latura personală a minorului cât și în ceea ce
privește latura sa patrimonială, în aceleași condiții prevăzute în materia tutelei.

Curatela minorului, similar tutelei minorului, se va dispune tot de către instanța de tutelă în a
cărei rază teritorială se află domiciliul minorului.

3. Cazurile de instituire a curatelei minorului.

Curatela minorului, ca măsură de ocrotire a persoanei fizice, va fi dispusă numai în următoarele

situații:
  în cazul în care, de la numirea tutorelui și până la momentul începerii exercitării tutelei
trece un intervanl de timp, instanța de tutelă poate numi un curator care să se îngrijească
de interesele minorului în această perioadă intermediară;
 în cazul în care, între tutore și minor apare o situație de conflict de interese, care nu face
parte din categoria celor în care legea prevede soluția încetării tutelei;
Page | 23
 în cazul în care, din cauza unei boli sau a unui alt motiv întemeiat, tutorele este înpiedicat
să îndeplinească un anumit act în numele minorului pe care îl ocrotește;
 în cazul în care, pentru motive temeinice, în cadrul procedurii succesorale, notarul public
consideră că este necesară numirea de urgență a unui curator;
 în cazul în care, în momentul decesului tutorelui, toți moștenitorii acestuia sunt minori
astfel încât nu pot exercita funcția de tutore, instanța de tutelă poate numi de urgență un
curator;
 în cazul în care, tutorele decedat nu are moștenitori, instanța de tutelă poate numi un
curator, care va acționa până în momentul în care este desemnat un nou tutore.

Curatela nu va fi instituită în cazurile în care există motive de înlocuire / îndepărtare a tutorelui

din funcția ocupată.

4. Încetarea curatelei minorului.

Curatela minorului încetează atunci când au dispărut cauzele care au determinat instituirea ei.
Încetarea curatelei va fi dispusă de către instanța de judecată.