ECUAŢIILE BILANŢULUI DE ENERGII

Pentru realizarea bilanţului de energii se utilizează expresia matematică a legii conservării energiei cu
ajutorul căreia se poate obţine distribuţia temperaturilor la curgerea neizotermă a unui fluid şi relaţiile
de calcul pentru determinarea pierderii de energie, datorită frecării, la curgerea prin conducte sau
diferite aparate.

Bilanţul de energii se poate reprezenta schematic sub forma relaţiei:

(suma energiilor acumulate)=(suma energiilor intrate)-(suma energiilor ieşite)

BILANŢUL DIFERENŢIAL DE ENERGII

Baza tuturor bilanţurilor de energii o constituie prima lege a termodinamicii, care pentru unitatea de
masă de fluid, în curgere neizotermă, are forma:

=QT –

Unde:

U=energia internă a unităţii de masă de fluid

QT=Q+Ff=energia calorică totală care măreşte energia unităţii de masă de fluid;

Q=energia calorică absorbită de sistem din exterior;

Ff=energia mecanică cheltuită pentru învingerea rezistenţelor hidraulice la curgere(se regăseşte în

sistem sub formă de energie calorică);

P=presiunea;

V=volumul unităţii de masă de fluid(volumul specific).

La curgerea fluidelor în regim nestaţionar, ecuaţia de mai sus se poate scrie sub forma variaţiei debitului
de energie internă pentru unitatea de masă de fluid:

Termenul =debitul de energie termică primită de unitatea de masă de fluid din sistem de la fluidul

înconjurător cu care se mişcă. Pentru a analiza acest termen se va considera un element de volum cu
masa , caz în care ecuaţia de mai sus devine:
 = =funcţia de disipare a energiei mecanice prin frecare.

Termenul poate fi corelat cu fluxurile de căldură care intră şi ies prin cele 6 feţe ale volumului

elementar de fluid, respectiv:

După simplificări, se obţine:

=-

În ecuaţiile de mai sus q reprezintă cantitatea de energie calorică transferată prin unitatea de arie, în
unitatea de timp. Această mărime se poate exprima prin legea lui Fourier, pentru direcţia:

=-

Unde =conductivitatea termică a fluidului, W/m grad

T=temperatura absolută, K.

Introducând ultima ecuaţie în penultima rezultă:

Şi

Conform ecuaţiei continuităţii se poate transforma şi termenul astfel:

Dar capacitatea calorică la volum constant:

CV=

Rezultă:

Deci:

Rezolvarea acestei ecuaţii conduce la distribuţia temperaturilor în timp şi spaţiu la curgerea unui fluid
compresibil.

Pentru fluide necompresibile, întrucât CV Cp şi , ultima ecuaţie devine:

BILANŢUL GLOBAL DE ENERGII

Bilanţul global de energii se efectuează pentru unitatea de masă de fluid ţinând cont de tipurile de

energie care intervin: energia internă u, energia cinetică datorită mişcării fluidului( ,

energia de poziţie ( determinată de poziţia fluidului în sistemul gravitaţional, energia de

presiune( purtată de fluid ca rezultat al introducerii în sistem, energia calorică absorbită din

exterior Q, energia mecanică introdusă din exterior W p, de exemplu cu o pompă, şi energia mecanică
disipată prin frecare, Ef.

Pornind de la ecuaţia:

Se poate stabili bilanţul de energii pentru unitatea de masă de fluid, în curgere nestaţionară:

Sau
 =-

Unde ET=energia totatlă(internă, cinetică, de poziţie, de presiune, calorică şi mecanică).

În cazul curgerii staţionare, acumularea este nulă, iar ecuaţia de mai sus va lua forma:

Dar:

Şi

Atunci bilanţul devine:

Pentru fluide necompresibile( ecuaţia de mai sus va fi de forma:

Bilanţul de energii se poate scrie şi în termeni ai entalpiei fluidului i, definită prin relaţia:

i=U+

şi înlocuită în relaţiile de mai sus rezultă:

La curgerea lichidelor prin conducte, în condiţiile în care nu se introduce din exterior nici energie
calorică(Q=0) şi nici energie mecanică(W p=0) bilanţul de energii după împărţirea cu g devine:

Sau H1-H2=hf
În care H1= reprezintă energia specifică a fluidului în condiţiile iniţiale, în m coloana de fluid,

numită şi sarcină hidrodinamică a fluidului în condiţii normale.

H2= =pentru condiţii finale

hf= =pierderea de sarcină pe care o încearcă fluidul în curgere prin sistem, ca urmare a rezistenţelor la

înaintare pe care le întâmpină în curgerea prin sistemul dat.

În situaţia în care diferenţa de nivel între punctul iniţial şi cel final este nulă(z 1=z2), iar vitezele în cele
două puncte sunt aproximativ egale(w1=w2) bilanţul de energii va avea forma:

= =

Respectiv învingerea rezistenţelor la curgere pe care le întâmpină lichidul în mişcarea sa prin sistemul
dat se realizează exclusiv în contul energiei de presiune(în acest caz este necesar ca p 1 să fie mai mare

decât p2), termenul denumindu-se pierdere de presiune.

Ecuaţiile se numesc ecuaţiile lui Bernoulli pentru fluide reale.

Termenul Ff din eceste ecuaţii reprezintă pierderea totală de energie mecanică pe care o încearcă
fluidul(raportată la unitatea de masă), pe distanţa dintre punctele 1 şi 2 –determinată de rezistenţele
hidraulice de suprafaţă şi de formă-care se transformă ireversibil în energie calorică(ca urmare
temperatura fluidului creşte uşor).