Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Facultatea
de Horticultură și Silvicultură
Specializarea Horticultură
Anul IV Sem. II
Proiect
ÎNFIINŢAREA UNEI PLANTATII DE VIȘIN PE O
SUPRAFAŢĂ DE 6,88 HA
CUPRINS
1. Tema proiectului
2. Importanța culturii vișinului
3. Origine și arie de răspândire
4. Particularități biologice
5. Cerințele față de factorii ecologici
6. Caracteristici morfologice și de producție
7. Sisteme de cultură folosite în practica pomicolă
8. Mașini și utilaje folosite în plantație
9. Caracterizarea soiurilor cultivate
10. Portaltoii folosiți la înfințarea plantației
11. Cheltuielile plantației
12. Bibliografie
1. Tema proiectului
Tema proiectului constă în infintarea unei pantații in sistem intensiv de visin cu o suprafață
de 6,88 ha. Se vor cultiva următoarele soiuri de vișin:
- Tarina
- Engleza timpurie
- Timpurii de Pitesti
- Timpurii de Cluj
- Mari timpurii
- Mocanesti 16
- Crisana 2
- Morela neagra tarzie
- Nana
- Ilva
- Vrancean
- Oblacinska
- Meteor
Se utilizează portaltoii:
- Visinul franc
- Mahalebul
- Visinul vegetativ
Visinul (Prunus cerasus) este un pom fructifer originar din Asia Centrala, apreciat pentru
fructele sale. Este o specie rustica, ce reuseste in toate zonele de cultura din tara, fiind de
asemenea si o specie melifera buna. Pomul are frunze lucioase, dintate pe margine, iar florile
sunt de culoare alba. Fructele de visin contin zaharuri, acizi organici, proteine, pectine, potasiu,
fosfor, calciu, magneziu, vitamine, caroten.
Visinul este o specie pomicola cu o mare plasticitate ecologica,ce poate valorificacu succes
terenurile in panta, erodate. De asemenea, aceasta specie se poate cultivain zonele de campie, cat
si in cele colinare si premontane. Multe soiuriau o rezistenta mare la ger, ceea ce face ca specia
sa fie cultivata la altitudini superioare celor destinate culturii ciresului.
Visinul este o specie tetraploida (2n = 32 cromozomi ),provenita probabil din hibridarea
naturala dintre Cerasus avium si Cerasus fructicosa.
Istoria culturii visinului este strans legata de cea a ciresului, desi unele date din literatura
sunt contradictorii.Visinul comun nu se intalneste in stare salbatica,insa creste semispontan in
jurul Marii Caspice, in Caucaz, India, Iran, Asia mica, si Peninsula Balcanica , care ar fi si
originile sale.
Spre deosebire de cires, cultura visinului depaseste paralela de 60 grade latitudine nordica
devansand chiar si cultura marului.
Productia mondiala de visine la nivelul anului 1998 a fost de 560.000 t.tari mari
producatoare de visine sunt : Germania, Italia, Spania, Grecia, SUA, Turcia, Romania.
In Romania visinul ocupa cca 6000 ha, cu o raspandire de aproximativ 40000 de t annual
(anuarul statistic 1999 )
Visinul este intalnit in majoritatea zonelor tarii, cu precadere in zona colinara atat in plantatii
industriale, cat si in suprafete mici in jurul gospodariilor.
4. Particularități biologice
Majoritatea soiurilor de visin provin din specia Cerasus vulgaris (Mill), specie tetraploida
2 n = 4 n = 32 cromozomi. La formarea altor soiuri au contribuit speciile: Cerasus tomentosa
(Thumb) - visinul paros; Cerasus besseyi ( Bayl ) - visinul de nisip; Prunus avium si Prunus
cerasus precum si soiuri de cires propriu zis.
Sortimentul la visin pâna în anul 2000 a fost alcatuit din câteva soiuri straine si autohtone
vechi, din soiurile noi ob_inute dupa 1960 în _ara nostra, precum si din unele soiuri straine
recent importate. Dintre soiurile românesti vechi, au predominat în sortiment: Mari timpurii,
Mocanesti, Crisana, Turcesti si multe biotipuri locale mai mult sau mai pu_in valoroase. Dintre
soiurile straine vechi amintim: Northstar, Schattenmorelle, Oblacinska, Meteor, Nefris,
Plodorodnaia, Podbielski, si altele.
De-a lungul timpului, obiectivele de ameliorare la visin au atins numeroase problematici si
anume: autofertilitatea; interfertilitatea; vigoarea mica a pomilor; rodirea „spur”; fructul mare si
intens colorat; sâmburele mic etc. Multe dintre aceste probleme au fost rezolvate, fiind create
numeroase soiuri care sa corespunda dezideratelor abordate, astfel în sortimentul actual regasim
soiuri valoroase, cum ar fi: Bucovina, Ilva, Pitic, Satmarean etc..
Principalele soiuri din sortiment
Sortimentul la visin este destul de dinamic, de data relativ recenta au fost introduse o serie de
soiuri de vigoare mica, autofertile care tind sa inlocuiasca soiurile viguroase din vechiul
sortiment. Soiurile recomandate pentru tara noastra sunt:
Tarina - are vigoare mica, fructifica pe buchete, este autosteril, are fructul mijlociu,
tronconic, rosu-visiniu, foarte bun pentru masa. Se matureaza in prima decada a lunii iunie.
Engleza timpurie - este un hibrid cires-visin, de vigoare mijlocie, cu mare potential de
productie, partial autofertil, are fructul mic tronconic-alungit, de culoare rosie-inchisa, cu o
esalonare a maturarii pe 3-4 saptamani. Se matureaza la mijlocul lunii iunie.
Timpurii de Pitesti - are vigoare mare, fructifica pe buchete, este autosteril, are fructul
mijlociu, sferic, rosu-inchis, bun pentru consum sau industrializare. Se matureaza in prima
decada a lunii iunie.
Timpurii de Cluj - soi de vigoare mijlocie, autofertil, fructifica pe buchete, are fructul
mare, scurt cordiform, visiniu-inchis, foarte bun pentru masa, dar produce neregulat. Se
matureaza la mijlocul lunii iunie.
Mari timpurii - soi de vigoare mare, partial autofertil, fructifica pe buchete si ramuri
mijlocii, are fructul mare, scurtcordiform,rosu-visiniu, foarte bun pentru masasiindustrializare.
Se matureaza in a doua jumatate a lunii iunie.
Mocanesti 16 - soi de vigoare mare, autosteril, fructifica pe buchete, are fructul mare,
sferic, rosu-visiniu, foarte bun pentru industrializare. Se matureaza la sfarsit de iunie.
Crisana 2 - soi viguros, autosteril, fructifica pe plete, are fructul mare, cordiform cu varful
rotunjit, rosu-visiniu, slab astringent, bun pentru consum siindustrializare. Se matureaza la sfarsit
de iunie.
Morela neagra tarzie - are vigoare mijlocie, este autofertil, fructifica pe plete, are fructul
mare, sferic, visiniu-negricios, bun pentru industrie. Se matureaza la sfarsit de iunie.
Nana - soi de vigoare slaba, fructifica pe plete, este autofertil, are fructe mari, sferice, de
culoare rosie-inchis, bune pentru industrializare. Se matureaza in a doua jumatate a lunii iunie.
Ilva - soi de vigoare mijlocie, autofertil, cu fructificare plete si buchete, cu fructe mijlocii,
sferice, de culoare rosie-visinie, foarte apreciat pentru industrializare. Se matureaza in prima
jumatate a lunii iulie.
Vrancean - soi de vigoare mica, autofertil, cu fructificare pe plete, cu fructe mici, de culoare
rosie-visinie, cu pulpa astringenta, buna pentru industrializare. Se matureaza in decada a doua a
lunii iulie.
Oblacinska - soi de vigoare slaba, fructifica pe buchete, este autofertil, are fructul mic, rosu-
visiniu, acidulat, apreciat pentru industrializare. Se matureaza la inceput de iulie.
Meteor - soi de vigoare slaba, autofertil, fructifica pe buchete si plete, are fructul mare, sferic-
alungit, rosu-visiniu, bun pentru industrializare. Se matureazala mijlocul lunii iulie.
Cerințele fața de lumina ale visinului sunt moderate, în zonele sudice putându-se cultiva
pe expoziții estice si vestice, în timp ce în zonele mai înalte se recomanda cultivarea numai
pe expoziții sudice.
În condiții de lumina insuficienta, visinul formeaza ramuri debile, slab garnisite cu muguri
de rod si tendin_a accentuata de degarnisire.
Cerințele fața de temperatura sunt extrem de diferite în funcție desoi. Majoritatea soiurilor
reusesc bine în zona dealurilor mijlocii (chiar si înalte), dar se comporta mulțumitor si la
câmpie.
Visinul reuseste bine în zonele cu o temperatura medie anuala cuprinsa între 8 10,5°C.
Pragul biologic este de +8°C iar în timpul înfloritului necesita zile calde si însorite ( +15°
+18°C).
Visinul are rezistența buna la ger (-28°-30°C), dar mugurii în faza de umflare pot îngheța
la temperaturi de -12°C, bobocii florali la -5°C iar florile si fructele abia legate sunt
compromise la o temperatura de -2,2°C.
Suma gradelor de temperatura pentru înflorit este de 200-290°C (funcție de soi), pentru
maturarea fructelor de 720°-1.300°C, iar pentru întreaga perioada de vegetație 3.600°-
3.800°C.
Cerințele fața de apa sunt contradictorii, în sensul ca unele soiuri altoite pe mahaleb
reusesc bine la un regim de 450-500 mm precipitații anual, în schimb soiurile altoite pe franc
se comporta bine la regim de precipitații de 700 - 900 mm/ an. Ploile reci din timpul
înfloritului sunt foarte daunatoare iar în perioada maturarii fructelor favorizeaza inițial atacul
de monilioza, apoi pe cel de antracnoza.
Zonele cele mai favorabile sunt acelea în care se totalizeaz a 500 -700 mm precipitații
pe an.
Cerințele fața de sol ale visinului sunt moderate, în sensul ca reuseste bine pe soluri cu
textura mijlocie (pâna la 35-40 % argila), potrivit de fertile, lipsite de saruri nocive. Datorita
faptului ca sistemul radicular este superficial, visinul valorifica si solurile mai subțiri, eventual
cu apa freatica mai la suprafața, dar nu mai ridicata de 1,5-2,0 m. Cercetarile au demonstrat,
ca visinul este specia pomicola care se poate cultiva atât pe nisipurile Olteniei în condiții de
irigare, cât si în nord-vestul Transilvaniei pe expoziții favorabile.
Culturi profitabile se pot practica pâna la altitudinea de 500-650
6. Caracteristici morfologice și de producție
Sistemul radicular al pomilor este superficial, mai ales când sunt altoiți pe visin franc si
vegetativ. Cercetarile efectuate de Ghenea N. si Tertecel Maria (1964) au stabilit ca 91,1 %
din radacini au direcție oblica si orizontala sunt dispuse pâna la adâncimea de 40 cm. Unele
radacini cu crestre verticala pot ajunge pâna la adâncimi de 2-2,5 m.
Altoit pe mahaleb, visinul are o înradacinare mai profunda, masa principala de radacini
situându-se în stratul de 20-60 cm.
Lateral radacinile depasesc proiec_ția coroanei de 1,6-2,5 ori.
Partea aeriana a visinului creste sub forma de pom propriu-zis la majoritatea soiurilor sau
sub forma de arbustoid la unele tipuri locale.
Coroana este deasa si poate avea diferite forme: piramidala (Engleze timpurii);
globuloasa (Crisana, Mocanesti); sferic turtita (Pandy, Early Richmond); puternic pletoasa
(Schattenmorelle).
Vigoarea pomilor este mijlocie sau mica în func_ie de soi si tehnologia de cultura, astfel:
- au vigoare mica: Pitic, Northstar, _arina, Nana, Dropia etc.;
- au vigoare mijlocie: Oblacinska, Schattenmorelle, Vrâncean;
- au vigoare mijlocie-mare: Ilva, Tg. Jiu 505, Mari timpurii, Crisana, Mocanesti, Turcesti
etc.
Gradul de ramificare este bogat la majoritatea soiurilor (Ilva, Oblacinska, Northstar), în
schimb este mai sarac la soiurile Mari timpurii, Timpurii de Cluj, Meteor.
Ramurile de rod dominante au condus la clasificarea soiurilor de visin, astfel:
- soiuri cu fructificare preponderenta pe buchete de mai: Timpurii Engleze, Meteor,
_arina, Bucovina ;
- soiuri cu fructificare pe ramuri mijlocii si buchete de mai: Satmarean, Scuturator;
- soiuri cu fructificare preponderenta pe ramuri plete: Schattenmorelle, Pitic de Iasi,
Ilva.
Soiurile care rodesc dominant pe ramuri pletoase formeaz a coroane mai dese, se
degarnisesc mai repede si necesita mai multe taieri.
Precocitatea si productivitatea visinului depind de soi si tehnologia de cultura. Majoritatea
soiurilor încep sa rodeasca la 3-4 ani dupa plantare si dau produc_ii profitabile dupa 4-6 ani
cu diferen_e între soiuri. Producția pe pomi este variabila între 15-35 kg, iar la hectar 10-15
tone.
Longevitatea pomilor este de 20-25 ani la soiurile precoce de vigoare slaba si poate
atinge 35-40 ani la soiurile viguroase: Crisana, Mocanesti, Mari timpurii.
Pentru vişin se recomandă două sisteme de cultură, cultura clasică cu pomi altoiţi pe
portaltoi de vigoare mai mare ex. Vişinul franc), cu distanţe de plantare orientative de 5x4 m
(500 pomi/ha), şi cultura intensivă cu pomi altoiţi pe portaltoi de vigoare mai mică (ex. V.G. 1,
IP-C ), la distanţe de plantare de 4x3 m sau 4x2 m (1250 pomi/ha), fără mijloace de susţinere a
pomilor.
Deşi se consideră că vişinul este o specie cu rezistenţă mai mare la deficitul de umiditate în
sol, o cultura performantă
a vişinului necesită sistem de irigare care se instalează odată cu plantarea pomilor, iar sistemele
antigrindină sunt recomandate pentru zonele unde riscul grindinei are o frecvenţă justificată
economic.
Plantarea vişinului este de preferat să se facă toamna după căderea frunzelor pomilor , iar
plantarea de primăvară se face numai când nu a fost posibilă plantarea în toamnă. Materialul
săditor trebuie să provină din pepiniere autorizate, care să garanteze autenticitatea soiurilor şi
standardele pentru calitatea pomilor, iar la manipularea şi plantarea pomilor trebuie să avem grijă
să nu se rupă mugurii. Vişinul, ca şi cireşul este sensibil la fenomenul de oboseală a solului şi nu
se recomandă plantarea după el însuşi pe acelaşi teren. Majoritatea soiurilor de vişin sunt
autosterile, dar există şi soiuri intersterile sau autofertile, motiv pentru care pentru alegerea
soiurilor ce vor fi plantate într-o livadă este absolut necesară o documentare prealabilă
cumpărării materialului săditor.
Stabilirea distanţelor de plantare trebuie să aibă în vedere vigoarea portaltoilor pe care sunt
altoiţi pomii, forma de coroană proiectată, vigoarea soiurilor şi fertilitatea naturală a solului.
După pichetarea terenului, gropile de plantare se execută mecanizat sau manual la
dimensiunile orientative de 40/40/40 cm. Direcţia rândurilor de pomi este bine să fie N-S pentru
ca pomii să poată recepta cât mai multă lumină. La plantarea fiecărui pom, lagroapa de plantare
se pot administra 10-12 kg de gunoi de grajd fermentat amestecat cu sol, sau 50- 60 g s.a. de
îngrăşăminte chimice cu azot, iar udarea cu 8-10 l de apă/pom este opţională la plantarea de
toamnă în funcţie de starea de umiditate momentană a solului şi obligatorie la plantarea de
primăvară. De asemenea, ca pentru fiecare pom altoit, foarte importantă este adâncimea de
plantare a pomilor care trebuie să fie cu punctul de altoire la cel puţin 5-10 cm deasupra nivelului
solului pentru a se putea imprima vigoarea de creştere specifică portaltoiului folosit şi pentru a
evita creşterea unor rădăcini din altoi.
După plantarea pomilor, întreţinerea solului pe intervalele dintre rânduri se întreţin ca ogor
negru în primul an de la plantare prin discuiri repetate care să distrugă buruienile şi să afâneze
superficial solul. Sub rândurile de pomi, pe o bandă cu lăţimea de 1-1,4 m, solul se menţine curat
de buruieni prin frezare cu freza cu palpator purtată pe tractor şi (sau) prin erbicidare cu erbicide
sistemice totale aplicate cu lăncile cu apărătoare de jet pentru pomi, când buruienile sunt de 15-
20 cm.
Pregatirea terenului si plantarea.
Plantare se face la distanta de 3,7 m intre randuri si 1,5 m intre pomi pe rand,
Vom dirija coroana un ax vertical cu trei etaje in forma de piramida = larg la baza si ingust
spre varful pomului.
La plantare se va proceda astfel:
- dealungul randului se deschide cu veloxul cu palpator un sant adanc de 20 cm , pomii se
repartizeaza la 1,5 m si se leaga de prima sarma pe care este montata linia de picurare (este la 60
cm , materialul are un colet de minim 30 cm) , dupa legarea pomilor imediat se foloseste din nou
veloxul pentru realizarea unui bilon (cu veloxul se poate realize si sant si bilon) bilon care se
vacoperi cu un strat de paie (acesta asigura umiditatea in sol), si se porneste sistemul de
irigartie.
In prima saptamana nu se foloseste fertiirigatia pentru ca sa nu deranjam perisorii
absorbanti in curs de formare. Fertiirigarea se realizeaza cu ingrasaminte chimice cu azot 75% si
fosfor 25%
298.847euro
Bibliografie
https://www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf
https://www.slideshare.net/MarietaNinca/cultura-visinului
https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/agronomie/originea-importanta-aria-de-raspandire-
particularitati-biologice-si-ecologice-la-cultura-de-visin-100919.html
Iordanescu Olimpia Alina, Micu Roxana, 2011, Pomicultura generala și speciala, Ed. Eurobit,
Timișoara