1.

Translate the text into English

CE ESTE O LEGE?
Legile sunt reguli, reglementări și restricții care se aplică tuturor
membrilor societății. Legile definesc modul în care oamenii trebuie să se
comporte sau să se comporte singuri și prevăd sancțiuni și măsuri de descurajare
împotriva comportamentului necorespunzător și distructiv . Legile ne ajută
să ne organizăm societățile, să menținem ordinea, să ne asigurăm siguranța și să
prevenim încălcarea drepturilor noastre. Fără legi, societățile ar cădea în
nelegiuire, anarhie și violență. Într-o societate democratică, legile sunt create de
reprezentanții poporului (parlamentele) și de judecători și magistrați
independenți (instanțe). Există două tipuri de legi: dreptul penal, care se ocupă
de infracțiunile împotriva oamenilor, proprietatea și moralitatea, și dreptul civil,
care se ocupă de litigiile dintre diferite părți.
În cazul în care oamenii locuiesc împreună sau se adună în număr, de
obicei sunt de acord asupra regulilor de conduită și proceduri. Acestea fac acest
lucru pentru ca grupul să-și atingă mai bine obiectivele și să se asigure că
drepturile membrilor săi sunt respectate și protejate. Școlile au reguli special
pentru aceste scopuri, la fel ca și grupurile sociale, cum ar fi cluburile și echipele
sportive. Și familiile ar putea avea reguli, stabilite de părinți sau tutori, pentru a
asigura siguranța și securitatea membrilor mai tineri. Societatea are anumite
reguli nescrise care reflectă valorile sociale și culturale, cum ar fi așteptarea ca
indivizii să manifeste curtoazie și bune maniere, să observe lucruri precum
cozile și să păstreze la stânga pe scări rulante.
O lege este cea mai înaltă formă de regulă și protejează indivizii prin
determinarea comportamentului și comportamentului acceptabil . Legile sunt
considerate un element fundamental al societății civilizate : menținerea ordinii,
asigurarea unei bune conduite și protejarea drepturilor omului și civile ale
indivizilor. Fără un sistem de legi, societatea ar degenera cel mai probabil în
dezordine și anarhie. Deciziile din societățile fără lege sunt luate în general de
persoane sau grupuri care au puterea sau puterea de a-i constrânge pe alții. 

Statul de drept este principiul conform căruia fiecare persoană - indiferent

de rang, statut sau funcție -   este supusă acelorași legi și aceleași procese
juridice și judiciare. Cu alte cuvinte, la fel cum cetățenii trebuie să respecte
legea, la fel și guvernele. Nici regele, nici miniștrii regelui, nici oficialii
guvernului nu sunt mai presus de lege; nicio persoană nu poate ignora sau
subverti legea sau acționa cu putere arbitrară. Statul de drept se referă și la
legalitatea acțiunilor guvernului executiv. Este necesar ca guvernul executiv și
agenții și agențiile sale - cum ar fi armata, poliția și agențiile de securitate - să
urmeze proceduri corecte și să respecte drepturile cetățenilor.

2. Find the words according to the definitions

2. Potriviți cuvântul / expresia cu definiția acestuia.
1.       A da ceva (în mod normal bani) pentru a
obține un avantaj. (substantiv
2.      Să ucizi pe cineva ca formă de pedeapsă
pentru comiterea unei
infracțiuni. (substantiv)
3.      O persoană care a fost condamnată de o
instanță. (substantiv)
4.      Regulile referitoare la infracțiuni și
pedeapsa infracțiunilor. (substantiv)
5.       Locul în care cauzele sunt audiate de un
judecător. (substantiv)
6.        A fura ceva din interiorul unei clădiri sau
vehicule. (substantiv)
7.      Folosirea pedepsei cu moartea pentru
unele infracțiuni. (substantiv)
8.      Un singur element care se întâmplă în
cadrul unei instanțe. (substantiv)
9.         Pentru a susține oficial că o persoană a
încălcat legea. (verb)
10.         Regulile legate de funcționarea unei
țări sau a unui stat. (substantiv)
11.      Să faci ceva ilegal. (verb)
12.         A da ceva (adesea bani) pentru a
compensa daunele penale. (verb)
13.    Să declare că cineva este vinovat de o
infracțiune. (substantiv)
14.      Persoana care asigură o instanță
funcționează fără probleme, persoana care
ține evidența instanței. (substantiv)
 15.      A pretinde că cineva a făcut ceva,
adesea ceva ilegal. (verb)
15.      A spune că o persoană nu este vinovată
și nu a comis o crimă. (verb)
17.       O persoană despre care se presupune că
a făcut ceva. (substantiv)
18.      Un avocat care pledează pentru o
anumită latură a unui caz în
instanță. (substantiv)
19.       A spune că cineva ar fi putut face ceva,
dar nu s-a dovedit că este adevărat. (verb)
20.        Pentru a încerca să inverseze hotărârea
unei instanțe. (verb)
21.      O instanță specială unde se aud
recursurile. (substantiv)
22.      Când un polițist ia pe cineva care a
comis o crimă. (substantiv)
23.        Să dai foc ilegal la ceva. (substantiv)
24.        A ataca fizic o altă persoană. (verb)
25.      Un lucrător al instanței care execută
ordinele judecătorului. (substantiv)
26.        Pentru a împiedica pe cineva să facă
ceva pentru o anumită perioadă de
timp. (substantiv)
27.   Un avocat senior care lucrează în instanțe
superioare sau mai
importante. (substantiv)
28.      Un nume colectiv pentru toți judecătorii
din cadrul unei instanțe. (substantiv
29.      Unde judecătorul stă într-o
instanță. (substantiv
30.     Să faci ceva care nu este permis în
conformitate cu legea țării
respective. (verb)