NUMERE COMPLEXE

Mulțimea numerelor complexe (denumire propusă de Gauss) este o extindere a

mulțimii numerelor reale (R) apărută din necesitatea ca orice ecuație algebrică de grad n cu
coeficienți reali să aibă n rădăcini.

Ex.:Știm cu toții că o ecuație de gradul doi, de tipul: x 2  1  0 nu poate avea ca

soluții un număr real! Rescriind ecuația sub forma: x 2  1 , matematicienii au introdus un
artificiu, propunînd scrierea soluțiilor prin utilizarea numărului imaginar j definit mai jos.

Matematic, numerele complexe pot fi reprezentate în 3 (trei) variante:

 Algebrică (carteziană) :

z  a  jb (1)

unde: j   1 , se numește unitate imaginară iar a,b Є R.

Matematicienii și fizicienii utilizează simbolul i   1 , dar inginerii electroniști prin i
desemnează curentul printr-un circuit și din acest motiv au ales simbolul j.

În 1806, Jean Robert Argand, continuînd lucrările întreprinse de alți înaintași

matematicieni, a arătat cum poate fi reprezentat un număr imaginar în plan, de unde și
denumirea de diagramă Argand care se găsește în literatura de specialitate. Abia în 1831,
Carl Friedrich Gauss reușește să popularizeze această idee preluînd deasemenea și notația
lui Desacrtes (forma algebrică) pentru numerele complexe.

Un plan complex (sau diagramă Argand) este un grafic 2D în care axa orizontală este partea
reală :
Re z   a
iar axa verticală este partea imaginară a unui număr complex sau funcție (fig. 1) :

Im z   b

Numărul complex z (un punct în diagrama din fig.1 a,b) ,sub forma carteziană, are expresia:
z  Re z   j Im z  (2)

Conjugata complexă a lui z notată cu z* (v.fig.1a) este egală cu:

z   a  jb
z   Re z   j Im z 
(3)

Din relațiile (2) și (3) mai rezultă:

1
Re z    z  z 
2
1 1 (4)
Im z    z  z   j  z   z 
2j 2

1
a) Fig. 1 b)

Mărimile proiecțiilor pe cele două axe sunt valori reale (ca într-o diagramă X-Y
carteziană!) chiar dacă pe axa y (numită acum ”imaginară”) există și ”stînjenitorul” j ! De
ex., 2j semnifică același lucru ca 2 cu excepția multiplicării cu j care contribuie doar la
modificarea fazei acestui număr cu +900 la fiecare înmulțire! În mod similar, -3j reprezintă
același lucru ca -3 doar faza modificînd-se cu -900, ca la împărțirea cu j (v. mai jos).
În sistemele de comunicații, axa Im este notată I și se referă la componenta ”în
fază” iar axa Re, Q care semnifică componenta în ”cuadratură”, adică defazată la 900.
Privind la diagrama Argand, putem spune că, în timp ce calculul cu numere reale are
de a face cu numere dispuse pe o singură axă (unidimensionl), în matematica cu numere
complexe acestea se pot ”mișca”în mai multe dimensiuni și, în plus, au o proprietate
suplimentară numită: fază asociată (θ). Din acest motiv,un alt nume potrivit pentru numere
complexe ar putea fi: numere 2D!

 Polară (trigonometrică)

Considerînd un triunghi dreptunghic cu catetele a și b, și scriind expresia carteziană

a lui z sub forma:

a b
a  jb  a 2  b 2 ( j ) (5)
a 2  b2 a 2  b2

observăm că termenii din paranteză sunt cosθ

respectiv sinθ !
Obținem astfel forma polară a numărului complex
z (fig. 2 ):

Fig. 2

r  1  z  a  jb  r (cos  j sin  )
r  1  z  a  jb  cos   j sin 
(6)

unde: a = rcos θ respectiv b = rsinθ

2
 r z  a 2  b2
b sunt modulul respectiv argumentul numărului complex z.
z    tan 1
a
(dacă a și/sau b < 0, pentru calculul corect al lui θ – se scade sau se adună π - vedeți în ce
cadran este z !).
180 r
g  , relație care leagă unghiul θ exprimat în grade (θg) de unghiul θr

exprimat în radiani.
Conjugata expresiei (6) este:

z  r (cos   j sin  ) (7)

Pentru a ajunge la o foarte interesantă și utilă relație în maematică, pornim de la dezvoltarea

in serie Taylor a funcției exponențiale ex:

x x2 x3
e x  1    ...... (8)
1! 2! 3!
Înlocuind x cu jθ obținem:
 2 3
e j  1  j  j  ....... 
1! 2! 3!
(9)
2 4 6 3 5
 (1     ...)  j (    ......)
2! 4! 6! 3! 5!

În paranteze avem dezvoltarea Taylor a funcțiiilor cos respectiv sin ! Ajungem astfel la
cunoscuta identitate a lui Euler:

e j  cos   j sin  (10)

relație care face legătura dintre funcția exponențială (funcție

periodică cu perioada 2π) și funcțiile trigonometrice,
respectiv forma polară a numărului
complex de amplitudine unitate (fig.3)!

Notă: Multiplicînd această relație cu A ≥ 0 și punînd

θ = ωt + φ, se obține exponențiala complexă
sau sinusoida complexă unul din cele importante
semnale în electronică (definește noțiunea de
frecvență) și nu numai. Este singurul semnal cu numai
o componentă de frecvență (v. )! Fig. 3

s  t   A  e j  t     A  cos t     jA sin  t    (10`)

 Exponențială

j (11)
z  re

conjugata fiind:  j (12)

z  re

3
 Această reprezentare (care simplifică substanțial operațiile cu numere complexe și în
special multiplicarea) are o caracteristică importantă: în timp ce un număr complex poate fi
descris de o singură expresie în reprezentare carteziană, același număr, în reprezentare
exponențială poate fi descris de un număr infinit de expresii exponențiale, deoarece:

j j (  2n) (13)
z  re  re
cu n=±1, ±2, ±3,...., și θ în radiani sau:

j j (  n360 0 ) , θ în grade (14)

z  re  re

În plus, este foarte eficientă în descrierea obiectelor de rotație și a semnalelor periodice

deoarece, în planul complex, reprezintă un singur punct în loc de două: a+jb!
Iată și cîteva relații de reținut, ușor de demonstrat:

 1  e  j
1  e j0

j
je 2

j
 je 2

Teorema lui De Moivre

Pornind de la identitatea lui Euler (10) și ridicînd-o la puterea n > 0 obținem:

j  n jn
 r  cos  j sin    n  
 re



 r ne  r n  cos n  j sin n  ,

Am obținut astfel relația la care se ajunge prin teorema lui De Moivre:

z n   r  cos  j sin    n  r n  cos n  j sin n  (15)

jn
sau n
z r e n

Operații cu numere complexe

Modulul sau valoarea absolută (fig.4)

Reprezintă distanța față de origine:

z  a 2  b2 (16)

De reținut: Fig. 4
z  z    a  jb  a  jb   a 2  b 2  z 2

4
Notă:
- dacă există un număr c > 0, atunci în relații  c se va srie: c  j c
- ușor de demonstrat: j2 = -1, ( -j )( j ) = 1, (- j) (-j ) = -1, 1/j = - j

Trecerea din forma carteziană în forma polară (fig.5)

Fie: z  1  j respectiv w 3 j
Avem:
r  z  12  12  2
tan   1

 
4
  
z  2  cos  j sin  ; similar obținem: Fig. 5
 4 4
     
w  2cos    j sin  
  6  6 

Multiplicarea (fig.6)

z1 z 2  r1 r2  cos 1  j sin  1   cos  2  j sin  2 

Utilizînd transformări trigonometrice se obține, în final:

Fig. 6

z1 z 2  r1 r2  cos 1   2   j sin  1   2   (17)

sau z1 z 2  r1e j r2 e j  r1r2 e j 1 2 

1 2

Din ultima relație (17) și fig. 7 remarcăm faptul că forma exponențială este mai intuitivă,
înmulțirea lui e j cu e j reprezentînd de fapt rotația 2D a lui e j cu θ2. Deci pentru a roti
1 2 1

un număr complex x+jy cu unghiul θ2 este suficient să-l înmulțim cu e j ! 2

Din aproape în aproape, prin înmulțiri repetate ale aceluiași număr, această formulă ne
conduce și ea la teorema lui De Moivre (15), aplicabilă ridicării la o putere n a unui număr
complex z.
10
1 1
Ex.: Fie   j 
2 2

1 1 2  
Avem:   j    cos  j sin 
2 2 2  4 4

Folosind teorema lui De Moivre obținem:

Fig. 7
10
1 1
10
 2   10 10  1
  j      cos
   j sin  j
2 2  2  4 4  32

5
Împărțirea

Utilizînd aceleași transformări trigonometrice ca și la procesul de multiplicare,

împărțirea a două numere complexe conduce la relații și concluzii similare:

z1 r1
  cos 1   2   j sin  1   2   , z2 ≠ 0 (18)
z 2 r2

z1 r1 j 1 2 
sau  e
z 2 r2

Extragerea radicalului

Teorema lui De Moivre poate fi utilizată și pentru găsirea rădăcinii de ordinul n dintr-
un număr complex. Dacă z este exprimat sub forma (9) și n este un număr întreg pozitiv,
atunci z va avea n rădăcini distincte wk, unde k=0,1,2,...n-1:

n z  w  r n cos   2k   j sin   2k 

1

 (19)
n 
k
  n  

1 j    2 k 
 
sau n
z  wk  r e  n 
n

Ex. Radical de ordinul 3 din z are 3 rădăcini:

1
 
- Radăcina 1: 3
z  z1  r 3 e j 250

1
- Rădăcina 2: z  z 2  r 3 e j 145 
0
3

1
- Rădăcina 3: z  z 3  r 3 e j  265 
0
3

Logaritmul natural

Pentru această operație este indicat să se utilizeze forma exponențială a unui număr complex:

   
ln z  ln re j  ln r  ln e j  ln r  j (20)

cu 0 ≤ θ < 2π.

Logaritmul zecimal

   
log10 z  log10 re j  log10 r  log10 e j  log10 r  j log10 e

log10 z  log10 r  j  0.43429    (21)

Trecerea de la logaritmul natural la cel zecimal se poate realiza și cu transformarea:

6
 ln z
log10 z  (22)
ln 10 

Fazorul

Pornind de la identitatea lui Euler (10) putem scrie următoarele relații:

 
cos   Re e j
sin   Ime j 
(23)

Forma completă a unei sinusoide v(t) (ex. tesiunea unui semnal sinusoidal staționar - probabil
cel mai utilizat semnal real) o putem scrie atunci:

  
v (t )  V A cos t     V A Re e j  t     V A Re e jt e j  (24)

Numim VA·ejφ·ejωt reprezentarea complexă (exponențial complexă) a lui v(t),cantitatea VAejφ,

prin definiție, poartă numele de amplitudine complexă sau fazorul sinusoidei v(t), iar ejωt
purtătoare sinusoidală.
Reprezentare fundamentată în teoria circuitelor liniare, fazorul (fig.8) este deci un număr
complex care exprimă numai amplitudinea (VA) și faza (φ) unui semnal (tensiune/curent)
sinusoidal staționar, fără a oferi informații despre frecvența acestuia:

V  V A e j  V A cos   jV A sin  (25)

În literatura tehnică, fazorul este evidențiat cu litere îngroșate (”bold„) sau subliniat
(”underline”).
Care este semnificația
mărimii ejωt ? Aceasta rotește fazorul
V cu un unghi de ωt (t = 0 → ∞) pe
o traiectorie circulară, așa cum se
poate constata în figură!

Cînd t = 2π/ω atunci ejωt = ej2π = 1,

deci la fiecare 2π/ω secunde fazorul
revine la starea inițială. Numim de
aceea, uneori, mărimea VA·ejφ·ejωt
fazor de rotație cu frecvența ω (în
acest caz, fazorul poate fi privit ca
un ”instantaneu” al fazorului de
rotație la t = 0!) .
Fazorii respectă proprietatea de aditivitate, Fig. 8
adică fazorul care reprezintă suma sinusoidelor de
aceiași frecvență rezultă în urma adunării fazorilor reprezentînd sinusoidele componente,
proprietate ușor de demonstrat:

V  V1  V2  .....  Vn (26)

7
 Proprietatea de derivare a fazorilor ne permite să stabilim legătura dintre fazorul
reprezentînd sinusoida și fazorul reprezentînd derivata sa:

  
dv  t 
dt

d
dt
    j
 
Re Ve jt  Re jV A e j e jt  Ree 2 V A e j e jt 

 
 (27)


dv  t 
dt
 
 j V A e j   e 2 V A e j
j
 
Derivarea implică deci o înmulțire cu jω . Grafic, amplitudinea fazorului crește de ω ori iar
argumentul crește cu π/2 , adică vectorul său se rotește în sens direct (sens invers acelor de
ceasornic) cu π/2 radiani, ceea ce reprezintă contribuția lui +j - fig. 9!.

În general, înmulțirea repetată a unui număr complex cu +j reprezintă, de fiecare dată,

introducerea unui defazaj suplimentar de +π/2 .

Proprietatea de integrare a fazorilor ne permite să stabilim legătura dintre fazorul

reprezentînd sinusoida și fazorul reprezentînd integrala sa:

  
 Re 
Ve j t
dt Re



 j
V A j j t 

e e 

 Re
1 j 2


e V A e j j t 
e 

 
 (28)


 ReVe dt     
1 1 j
jt
 V A e j  e 2 V e j
A
j 

Integrarea implică deci înmulțirea cu (-j/ω). Grafic, amplitudinea fazorului scade de ω ori iar
argumentul scade cu π/2 radiani, adică vectorul
său se rotește în sens invers (sens direct al acelor
de ceasornic) cu - π/2, ceea ce, de această dată,
reprezintă contribuția lui -j – fig 9.
În general, împărțirea repetată a unui număr
complex cu +j reprezintă, de fiecare dată,
introducerea unui defazaj suplimentar de -π/2 .

Notă:
Identitatea lui Euler (10) este considerată
de Bertrand Russell ”cea mai frumoasă, profundă
și subtilă expresie din matematică” iar pentru
laureatul premiului Nobel pentru fizică Richard
Feyman este ”cea mai uimitoare ecuație din Fig. 9
toată matematica”. În ingineria electrică această ecuație
este echivalentă în importanță cu legea a doua a dinamicii a lui Newton: F=ma!
Dacă în identitatea lui Euler considerăm θ = π,
se obține relația (v. și fig.10 ):

e j  1  0 (25)

cunoscută de asemenea ca una din ”cele mai

frumoase formule din matematică” deoarece într-o
exprimare extrem de simplă, constantele

8
fundamentale e, j, π, 1 și 0, împreună cu operațiile de adunare, multiplicare, exponențială și
egalitate apar exact o singură dată.
Fig. 10