Mai badita floare dulce

Măi bădiță, floare dulce,

Unde te-aș găsi te-aș smulge
Și-acasă la noi te-aș duce,
Și te-aș răsădi-n grădină,
Și te-aș secera cu milă;
Și te-aș face stog în prag,
Și te-aș îmblăti cu drag;
Și te-aș măcina mărunt
La morișca de argint;
Și te-aș cerne
Prin sprâncene,
Și te-aș frământa-n inele
Și te-aș da inimii mele
Să se stâmpere de jele...
Foaie verde maracine

Foaie verde maracine

Aoileu, frate peline,
Amarata-i frunza-n tine,
Ca si inimioara-n mine;
inimioara ca la mine
Nu mai da, doamne, pe lume.
Caci destul mi-ai dat-o mie
Din mica copilarie;
Umblu ziua de dor beat
Seara cand ma culc in pat
Nu pot sa ma odihnesc
Gandurile ma muncesc.
Cate zile-s intr-un an
Atatea necazuri am!
Plange inimioara-n mine
Ca-n copilul de trei zile;
Copilul plange si tace
Ca are cin-sa-l impace,
Dar pe mine n-are cine
Ca sunt straior pe lume;
Strain sunt ca pasarea
Mila de la nimenea.
Foaie verde maghiran
Foaie verde maghiran
Ma trudesc neica de-un an
Sa fac pelinul zahar.
Dar, al naibii, tot amar
Amar, neica, amar draga,
Amarat o viata-ntreaga
Amarat ca mine nu-i
Decat puiul cucului
Cand il lasa mama lui
În mijlocul codrului
Far- de aripi, far de pene
Far de nici o mangaiere
Ar zbura n-are putere.
Ma trudesc, neica, de-o vreme
Sa fac agurida, miere
Dar, a naibii, e tot fiere.
Pelin beau, pelin mananc
Seara pe pelin ma culc
Dimineata cand ma scol
Cu pelin pe ochi ma spal;
Ma spal sa ma racoresc;
Si mai rau ma amarasc;
Apoi ies pe foisor
Sa ma uit in sat cu dor
Cum trec frati pe la surori
Si parinti pe la feciori.
Foaie verde maracine,
Foaie verde maracine
Codrule, de-as fi ca tine
Fericit as fi pe lume!

Vara-mi vii cu Frunze verzi

Toamna le scuturi, le pierzi.

Numai eu daca m-oi pierde,

Nimenea nu ma mai vede.
Toata toamna-ngalbenesti,
Toata iarna-mbatranesti.
Primavara-ntineresti,
Pasarile-adapostesti.

Dar eu daca-mbatranesc
Cat lumea nu-ntineres!
Codru-l tai, intinereste;
Omul moare, putrezeste.