În opinia mea , lumea acestei creații literare, basmul, care

pornește de la realitate, trece în supranatural, iar în final se întoarce

din nou la realitate, este o lume actuală, pe care o regăsim în jurul
nostru.
În primul rând, în basm este reflectată permanenta luptă
între bine si rău, între pozitiv si negativ, între inteligență și forță fizică
brută, aceste confruntări finalizându-se cu victoria binelui. De
exemplu, în basmul cult ”Povestea lui Harap Alb ” scris de Ion
Creangă, personajul principal se confruntă cu mai multe tipuri de rău
: neputinţa omului de a săvârşi fapte eroice, de a stăpâni timpul şi
spaţiul, fiind nevoit să apeleze la calul năzdrăvan; viclenia lumii,
reprezentată de Omul Spân, lupta cu forţele naturii, cu ursul, cu
cerbul, cu Împăratul Roş, care îl supune pe erou la nenumărate
încercări.
În al doilea rând, personajele reprezintă stereotipuri
umane. De exemplu, Harap Alb este un personaj pozitiv ghidat în
evoluția sa de principii morale cultivate de orice basm, ca adevărul,
dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia, trăsături ce
reies indirect din întâmplări, fapte, din propriile vorbe şi gânduri .În
același timp, Spânul este personajul negativ specific basmului,
întruchipând nedreptatea, răutatea, minciuna, omul spân fiind in
tradiția populară ” om însemnat” cu aceste trăsături de caracter. Cei
cinci prieteni sunt personaje fantastice,hiperbolizate, care reprezintă
de fapt, obstacolele pe care trebuie să le învingă omul în drumul său
spre fericire: propriile limite, datorate trupescului, simţurilor (frigul-
Gerilă, foamea-Flămânzilă) dar şi limitele materiale, obiective
(timpul-Ochilă, spaţiul-Păsări-Lăţi-Lungilă).
În concluzie, putem spune ca basmul nu este doar o poveste
pentru copii, ci și pentru adolescenți si adulti , fiind plină de
personaje, fapte ce le putem observa si in actualitate.