Elemente ale oralității in fragmentul respectiv sunt:

- prezența dialogului: ”— Râzi tu, râzi, Harap-Alb, zise atunci

Gerilă tremurând, dar, unde mergi, fără mine n-ai să poţi face
nimica.”
- adresarea directă:” Ce-mi pasă mie? Eu sunt dator să spun
povestea şi vă rog să ascultaţi. ”
- expresii onomatopeice : „şi odată pornesc ei, teleap, teleap,
teleap!",
- interjecţii : „Măi Păsărilă, iacătă-o, ia! colo după luna, zise
Ochila...”
- expresii narative tipice :” Şi-apoi” ; şi narativ: „şi cum mergea
el”
- exprimarea afectiva (implicarea subiectiva a naratorului):
propoziţii interogative :“Că altă, ce pot să zic?” şi exclamative : “Mă
rog, foc de ger era: ce să vă spun mai mult!”
- inserarea de fraze ritmate : portretul lui Ochiă: ”Poate că acesta-i
vestitul Ochilă, frate cu Orbilă, văr primare cu Chiorilă, nepot de soră
lui Pândilă, din sat de la Chitilă, peste drum de Nimerilă ”; versuri
populare: „Că e laie,/Că-i bălaie;/Că e ciută,/Că-i cornută.”
- proverbe și zicători : ”Ce, Doamne iartă-mă, îi face broaşte în
pântece de atâta apă” "La unul fără suflet ,trebuie unul fără de lege";
"Cine poate oase roade; cine nu, nici carne moale”
-cuvinte şi expresii populare, regionalisme: humă(pământ),
pâclișit(morocănos, nesociabil); chitești( a gândi, a crede)