Viziunea modernistă a lui Blaga provoacă cititorul la

descifrarea limbajului său metaforic, prin cele patru metafore-simbol:

„în flori, în ochi, pe buze ori morminte” care se referă la temele
creației acestuia. Florile simbolizează viața, frumosul, dar și
efemeritatea, ochii cunoașterea, contemplarea poetică a lumii, buzele
iubirea, dar și rostirea poetică, iar mormintele moartea, eternitatea.
Finalul marchează existenţa unei relaţii de simetrie cu incipitul
textului prin reluarea imaginii alcătuite din elementele misterului
poetic , imagine care sugerează iubirea creatorului faţă de creaţia sa:
„căci eu iubesc/ și flori și ochi și buze și morminte”.
Cititorul înțelege, așadar, că o cunoaștere de tip luciferic se
naște din iubire, întrucât, în absența acesteia nu este posibilă
renunțarea la dorința de a descifra misterele universale.