Matei are 15 ani și este elev în clasa a IX-a.

A studiat gimnaziul în orașul natal, unde a avut rezultate

foarte bune la învățătură, iar efortul și notele mari pe care le-a obținut la evaluarea națională i-au asigurat un
loc în cea mai bună clasă, la cel mai prestigios liceu din județul X. S-a orientat către acest liceu la sugestia
părinților, convinși că este cea mai bună alegere pentru viitorul său.
Pentru Matei începea o viață nouă, spre care privea înainte cu multă încredere și entuziasm, încurajat
și de laudele pe care le primise în urma reușitei. De la o școală de cartier dintr-un oraș mic ajunsese la un
liceu de top din orașul reședință de județ.Matei își dorea ca noul colectiv să fie mult mai înțelegător decât cel
din școala gimnazială, unde fusese tratat destul de urât de colegi.
Matei a crescut într-o familie modestă, însă armonioasă, având sprijinul ambilor părinți. Are o spră
mai mică. A primit o educație bună,părinții săi asigurându-i toate condițiile pentru a învăța. Nu a fost un
copil căruia să i se satisfacă toate dorințele, dar se poate spune că nu i-a lipsit nimic.A avut parte de niște
părinți protectori, carenu i-au dat mari responsabilități, singura lor dorință fiind aceea de a se concentra pe
școală, să învețe și să aibă rezultate deosebite. La școală, se afla printre vârfurile clasei, excelând la aproape
toate materiile. Acest fapt, însoțit de înfățișarea de copil cuminte și firav a atras de multe ori răutățile unor
colegi. Părinții i-au recomandat să îi ignore, spunându-i că fac acest lucru din cauza invidiei. Nu a fost
niciodată agresat fizic de colegi, dar era victima unor situații deranjante, pe care le resimțea din plin, având o
fire foarte sensibilă. În momentul în care situațiile deveneau dificil de suportat, mama sau tatăl mergeau la
școală să discute cu diriginta sau chiar cu elevul în cauză. Deși lucrurile se linișteau după aceste intervenții,
Matei era perceput de majoritatea colegilor drept un copil “crescut în puf”, care nu își poate rezolva
problemele de unul singur. Odată cu intrarea la liceu, atât Matei, cât și părinții săi erau convinși că toate
aceste neplăceri din perioada școlii vor fi de domeniul trecutului.
Așteptările foarte mari și entuziasmul lui Matei urmau să se risipească destul de rapid. Realitatea din
liceu nu seamănă nicidecum cu mediul civilizat despre care auzise. Majoritatea elevilor din liceu provin din
familii foarte înstărite, mulți dintre aceștia au urmat și gimnaziul împreună la același liceu. Astfel, erau deja
formate grupurile lor, în care nu erau bineveniți noii colegi. Mateia reușit să se împrietenească cu încă trei
colegi de clasă, care sunt și ei la rândul lor excluși din grup. Este foarte timid, îi este dificil să se exprime în
fața clasei la ore.
Spre deosebire de alți colegi, care își etalează la școală hainele de firmă, Matei pare căși-a ales
hainele largi și demodate după voia părinților. A devenit ținta unor batjocuri din partea elevilor, cu precădere
dintre cei mai mari sau de la alte clase, care vin în timpul pauzelor pentru a-lridiculiza. Unii colegi de clasă
se amuză atunci când văd ce se întâmplă, iar pe alții nu îi interesează. O singură dată s-a întâmplat ca o
colegă să îi ia apărarea, dar acest lucru nu a schimbat situația obișnuită. Pentru Matei, pauzele înseamnă un
calvar, pentru că trebuie să suporte răutățile colegilor. De cele mai multe ori, pauzele le petrece în banca lui,
sperând că nu vor mai veni colegi care să râdă de el. Resimte din plin șocul experienței de la liceu, în care
este de unul singur, departe de părinții lui, cei care obișnuiau să îi rezolve problemele în trecut.
Cu toate că părinții îl vizitează aproape săptămânal, are probleme de adaptare în noul oraș. Simte că
s-a înstrăinat de ei, de sora lui și de prietenii pe care îi avea în orașul natal. Îi este dificil să se descurce de
unul singur.
În același timp, rigorile sunt destul de mari la liceu. Chiar și unii colegi mai indisciplinați și rebeli
sunt bine pregătiți la învățătură. Între elevii care au studiat la gimnaziu în cadrul liceului respectiv și ceilalți
colegi există anumite decalaje. Profesorii favorizează prima categorie de elevi.
Obișnuit cu note de 9 și 10 la gimnaziu, Matei începe să primească note mici, chiar și de 3 sau 4, la
unele teste, fiind unul dintre cei mai slabi elevi din clasă. După două luni de școală, ajunge în situație de
corigență la matematică, informatică, fizică și chimie. Acest fapt adâncește și mai mult discrepanța față de
colegii lui cu note mai mari. Aceștia consideră că Mateinu este e inteligent și că a ajuns accidental la acest
liceu.
 Părinții lui se arată șocați de rezultatele lui slabe. Ei ajung la concluzia că Matei și-a pierdut interesul
pentru școală și că nu mai dorește să învețe, fiind distras de alte lucruri. Se întreabă dacă nu cumva este o
provocare mult prea mare pentru Matei, la care acesta nu poate face față.