Montarea dintilor. Proteza acrilica.

1. Alegerea (confecţionarea) dinţilor artificiali

- se aleg din garnituri existente sau se confecţionează funcţie de indicaţiile
medicului
- dinţii artificiali pot fi din ceramică, acrilat sau compozit
- alegerea se face ţinând cont de: dinţii restanţi (particularităţi anatomice) ;
stereotip de masticaţie ; dimensiunea breşei edentate

2. Montarea dinţilor artificiali:

Pentru a se realiza corect macheta este bine să se execute întâi croşetele şi
apoi să se monteze dinţii artificiali Astfel, se pot adapta dinţii artificiali în
raport cu crestele alveolare, cu dinţii restanţi şi croşetele situate în poziţia
lor definitivă. Segmentele retentive ale croşetelor nu trebuie să fie situate
pe mijlocul crestelor alveolare, ci pe versantele vestibular şi oral, la 1 mm
de model pentru a fi inclavate în acrilat. Dacă se confecţionează croşetele
după proba machetei ese posibil ca dinţii artificiali să fie mobilizaţi şi să
fie necesară o nouă montare.

Tehnica de lucru:
• se adaptează pe modelul umezit (se introduce în apă câteva secunde) o
placă de ceară roz plastifiată, în limitele trasate, inclusiv pe feţele orale ale
dinţilor restanţi, realizând astfel baza machetei
• baza se lipeşte cu ceară fierbinte de model în 2-3 locuri; baza este
realizată din ceară roz, sub formă de plăcuţe de 2 mm grosime, rigidă la
temperatura cavităţii orale şi rezistentă la presiunile intermaxilare din
momentul probei şi are grad crescut de contracţie pentru a preîntâmpina
modificările poziţiwei dinţilor artificiali când este răcită brusc.
• croşetele din sârmă pot fi lipite cu ceară pe model
• pe baza machetei, la nivelul breşelor edentate se lipesc rulouri (şuviţe) de
ceară groase de 2-3 mm şi înalte cât ½ din înălţimea dinţilor vecini,
plasate pe mijlocul crestelor alveolare; pe aceste rulouri se vor plasa dinţii
artificiali astfel:
• se plastifiază o porţiune de ceară cu spatula fierbinte şi se aşează dinţii
corespunzători stabilind poziţia pe arcadă funcţie de vecini şi antagonişti
• după stabilirea poziţiei corecte a fiecărui dinte se picură ceara fierbinte
împrejurul său pentru a-i consolida poziţia
• dinţii din acrilat se vor acoperi cu ceară 1 mm la colet, iar cei din
ceramică atât cât să fie acoperite retenţiile mecanice

Montarea dinţilor artificiali se face după reguli prinicipale (după Gysi) şi o

serie de reguli individuale de montare.
 Montarea dintilor. Proteza acrilica.

Reguli generale de montare:

 toţi dinţii artificiali se montează pe mijlocul crestei alveolare pentru a
asigura stabilitatea viitoarei proteze prin căderea fortei de masticaţie în
poligonul de sprijin;
 fiecare dinte vine în raport cu 2 dinţi antagonişti realizând astfel o
unitate de masticaţie şi asigurând eficienţa masticatorie; excepţie:
incisivul central inferiori şi ultimul molar superior;
 dinţii superiori acoperă în sens cervico—ocluzal dinţii inferiori (grad
de supraacoperire = 1/ 2 cuspizii laterali);
 dinţii arcadei maxilare circumscriu în sens vestibulo-oral, dinţi arcadei
mandibulare (în zona laterală cuspizii vestibulari ai dinţilor superiori
depăşesc pe cei ai dinţilor inferiori, şi invers în sens oral);
 cuspizii vestibulari inferiori contactează în jgheabul mezio-distal al
dinţilor superiori; cuspizii orali ai dinţilor superiori contactează în
şanţul mezio-distal al dinţilor inferiori;
 între dinţii celor 2 arcade trebuie să se realizeze minim 3 puncte de
contact (în propulsie);
 în mişcarea de lateralitate trebuie să existe contacte atât pe partea
activă, cât şi pe partea de balans.

Reguli individuale de montare

Premolarul prim maxilar:
➢ faţă de creasta alveolară: perpendicular pe mijlocul crestei alveolare;
➢ faţă de planul de ocluzie: atinge planul de ocluzie prin vârful cuspidului
vestibular;
➢ faţa vestibulară a premolarului prim superior se află în continuarea 1/ 2
distale a feţei vestibulare a caninului superior;
➢ faţă de canin se montează la 0,75 mm distanţă;
➢ feţele ocluzale ale premolarilor primi prelungite se întâlnesc pe linia
mediană în dreptul feţelor distale ale premolarilor primi.

Premolarul secund maxilar:

➢ faţă de creasta alveolară: perpendicular pe mijlocul crestei alveolare;
➢ faţă de planul de ocluzie: atinge planul de ocluzie cu ambii cuspizi;
➢ faţa vestibulară a premolarului secund superior se află în acelaşi plan cu
faţa vestibulară a premolarului prim superior;
➢ feţele ocluzale ale premolarilor secunzi prelungite se întâlnesc pe linia
mediană în dreptul premolarilor secunzi.

Molarul prim superior:

➢ faţă de creasta alveolară: perpendicular pe mijlocul crestei alveolare;
 Montarea dintilor. Proteza acrilica.
➢ faţă de planul de ocluzie: contactează planul de ocluzie prin cuspidul
mezio-palatinal;
➢ faţa vestibulară a molarului prim superior se află în acelaşi plan cu faţa
vestibulară a premolarului doi superior;
➢ faţa ocluzală este orientată în jos, in afară (vestibular) şi înapoi (distal);
➢ între molarul prim superior şi molarul prim inferior se stabilesc rapoarte
din cheia Angle.

Molarul secund superior:

➢ faţă de creasta alveolară: perpendicular pe mijlocul crestei alveolare;
➢ faţă de planul de ocluzie: nu atinge planul de ocluzie, dar cel mai
apropiat cuspid este cel mezio-palatinal (la 0,5-1 mm);
➢ faţa ocluzală este orientată în jos şi mai pronunţat vestibular şi distal.

Inclinarea molarilor superiori cu axul longitudinal spre mezial şi palatinal

contribuie la realizarea curbelor de ocluzie sagitală Spee şi transversală Wilson.