Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului

Facultatea de Management şi Turism Rural

Mărimea şi dimensiunea exploataţiilor agricole

Student : Crăciun Alexandra Nicoleta

Profesor coordonator : Prof. dr. Tiberiu IANCU
Specializarea : Administrarea afacerilor agricole
Disciplina : Economia spaţiului rural
AAA I Master, sem. II

Timişoara 2021

1
 Terenul agricol și alte resurse de producție din agricultură sunt repartizate pe exploatații
de diferite tipuri și forme. Ele se diferențiază și prin mărimea resurselor deținute, cu referire
specială la suprafața și/sau la numărul de animale. Rezultatele de producție depind, desigur, și de
volumul resurselor, că și de modul în care sunt puse în valoare, deși gradul redus de concentrare
a lor, în cazul exploatațiilor familiale, îngreunează procesul de exploatare.
În aprecierea exploatațiilor vor interveni, deci, pe de o parte, elemente de ordin cantitativ
(exprimate în mărimi fizice), iar pe de alta parte, cele privind rezultatele obținute (redate în
unități monetare, valorice). Ierarhizarea exploatațiilor agricole se poate face după suprafața sau
după numărul de animale, reflectând gradul de concentrare, prin metode specifice tipului de
economie existent, a proprietății funciare, respectiv, a efectivelor. În acest domeniu, cele mai
multe păreri converg spre realizarea procesului de ierarhizare a exploatațiilor, surprinzând forta
lor economica si aportul la dezvoltare generala, numai în funcție de rezultatele obținute (cifra de
afaceri, valoarea producției, profit, etc.).
Modul de abordare, din ambele unghiuri de vedere, conduce la utilizarea a două
concepte: dimensiunea și mărimea (dimensiunea economica) exploatatiilor agricole. Cel de al
doilea concept tinde sa devină dominant în condițiile intensificării agriculturii și ale realizării
integrării la nivelul unor exploataţii agricole, cu toate că abordarea condițiilor dimensionale ale
acestora, din diverse tari, este întâlnită în literatura de specialitate.

Dimensiunea exploataţiilor agricole

Dimensiunea unei exploataţii agricole este reprezentată în principal, de suprafața de teren

sau de numărul de animale deținute. Se exprima în mărimi fizice (hectare, capete de animale). În
sens mai larg, dimensiunea este redata și prin aparatul tehnic de producție și forța de munca
utilizata. Din punct de vedere economic, interesează o anume dimensiune, în masura sa ofere
condiții pentru punerea în valoare a celorlalte resurse existente și un anumit nivel al venitului.
Este un lucru unanim acceptat ca, o dimensiune mai mare, favorizează creșterea gradului de
folosire a forței de munca, a capitalului fix si circulant etc., având, în condițiile practicării unei
agriculturi comerciale, consecințe directe și benefice asupra viabilitatii economice și sociale a
exploatațiilor agricole.

2
 Problema dimensiunii unităților agricole constituie un element al "politicii structurilor",
urmând să rețină atenția și preocupările celor care elaborează politică agrară, ale producatorilor,
ale diferitilor întreprinzători, care investesc în afaceri agricole, și are legatura cu trecerea la
practicarea unei agriculturi orientate, tot mai mult, catre piata.
Dimensiunea trebuie privită ca fiind specifica exploatatiei direct producătoare de produse
agricole (nu agroalimentare) sau, după caz, subdiviziunilor dintr-o întreprindere.
Evolutia agriculturii din țările dezvoltate evidențiază, existența preocupărilor de sporire a
dimensiunii exploatatiilor, statisticile surprinzând evolutia ei în timp, concomitent cu reducerea
numărului exploatațiilor. Astfel, în agricultura Franței, dimensiunea medie a exploatațiilor s-a
dublat între 1970 și 1995, ajungând la 40 de hectare. În același interval de timp numărul
exploatațiilor care dețin mai mult de 50 de hectare a crescut cu 65%, deținând 72% din suprafata
agricola utilizata .
Pentru agricultura românească devine cu atât mai necesară abordarea acestei probleme,
cu cât aplicarea Legii fondului funciar a generat o serie de consecințe referitoare la dimensiunea
unităților care s-au constituit (exploataţii familiale, societăţi agricole, societăți comerciale pe
acțiuni etc.), ca urmare a noului tip de proprietate și a altor prevederi legale .
Structurile dimensionale din agricultura noastră variază în funcție de tipul de exploatatie
și chiar de forma acesteia. După aplicarea legii amintite, au avut loc modificări nu numai în ceea
ce privește tipul exploatațiilor, dar și dimensiunea celor care au continuat sa existe, sub o formă
sau alta, iar cele nou constituite prezintă diverse caracteristici dimensionale.
Dacă ne referim la societățile comerciale agricole pe acțiuni, condiţiile cunoscute în care
au apărut şi au functionat foste întreprinde agricole de stat, care permite desi arondari si
dezarondari si, implicit, modificări ale dimensiunii, au dus la formarea unor unități și subunități
cu suprafețe și, respectiv, effective de animale diferite, însă, de mare amploare, cu toate ca există
între ele, din acest punct de vedere, deosebiri mai mult sau mai puțin semnificative.
Dintre factorii care au acționat, în perioada respectivă, asupra dimensiunii lor, amintim:
profilul si specializare; zona natural-economica; tehnologia de productie practicata; nivelul de
înzestrare tehnica și randamentul mijloacelor tehnice etc. Astfel, dimensiunea întreprinderilor și
a fermelor în care se practica cultura mare (cereale, plante tehnice etc.) era superioară celei
întâlnite în cazul aceleiași unități și subunități din pomicultura, viticultura sau legumicultura, ca
urmare, în principal, a nivelului diferit de intensivitate care, în ultimul caz, amplifica mult

3
proporțiile activității de producție, cuprinderea ei în procesul managerial fiind mai dificila sau
imposibila în conditiile unor dimensiuni mari, dar si influenta altor factory, cum ar fi, de
exemplu, gradul mai redus de mecanizare, si, implicit, consumul mai ridicat de forta de munca
manuala în ramurile mentionate.
În fermele zootehnice din combinatele de creștere industrială a animalelor - bazată pe
mecanizarea și automatizarea unor procese de munca - efectivele erau mai mari decât în cele care
utilizează tehnologii clasice, cu grad diferit de modernizare.
Transformarea fostelor întreprinderi agricole de stat în societăți comerciale agricole pe
acțiuni a fost însoțită și de unele măsuri de redimensionare a lor și , în special, a fermelor.
Oricum, societățile comerciale agricole pe acțiuni continuă să fie de mari dimensiuni,
suprafața lor variind între 2000-5000 de hectare . Fermele de cereale au între 500 și 1000 de
hectare, cele legumicole, pomicole și viticole fiind mai mici: 100-250 de ha, 120-170 de ha. si,
respectiv, 100-150 de ha. În cazul societăților de creștere industrială a animalelor și a pasarilor,
care functioneaza, efectivele cunosc un grad ridicat de concentrare.
Aplicarea programului de restructurare și de privatizare a societăților comerciale agricole
pe acțiuni va determina, în continuare, modificări în structura lor dimensională.
În ceea ce privește exploatatiile familiale dimensiunea lor se formează potrivit
prevederilor Legii fondului funciar, care permiteau, în forma initiala, reconstituirea proprietății
pentru cel mult 10 ha, iar, conform Legii nr.1/2000, pâna la 50 de hectare. Preponderente sunt
persoanele care au beneficiat de lege în prima sa formă, ceea ce a dus la un grad ridicat de
parcelare a proprietății funciare. De altfel, dimensiunea medie a exploatațiilor agricole familiale
este de 2,47 ha., ponderea cea mai mare (32,69%) revine celor care detin 1-3 hectare, iar cele
care au în proprietate 7-10 hectare reprezinta numai 3,55% .
Marea fărâmițare a proprietății funciare este relevata de faptul ca exploatatiile familiale,
care detin pâna la 3 ha reprezinta 71,52% din numarul total al acestora.
Este adevărat însă, că legea fondului funciar, prin unele dintre prevederile sale,
acționează în direcția creării unor exploatatii de dimensiune ridicată, cum ar fi: permite
constituirea unor exploatatii de pâna la 200 de hectare (prin cumparare); asigura liberă circulatie
a terenurilor, fără nici un fel de restricții, cu excepția noilor împroprietăriți care nu au avut
pamânt și nici drept de mostenire; împroprietărirea foștilor proprietari sau a moștenitorilor pe
grupe de mostenitori si pe sole, ceea ce permite folosirea avantajului comasării proprietății

4
funciare, acordarea dreptului de preemtiune, la înstrăinarea oricăror terenuri agricole din
extravilan, proprietarilor (daca este cazul) și apoi proprietarilor vecini, concentrându-se
proprietate pe exploatatii.
Asociațiile familiale și societățile agricole constituite de către proprietarii de terenuri au
suprafețe, desigur, mult mai mari, revenind, în medie, 122 de hectare în cazul primelor și 422 de
hectare în cel al celor din a doua categorie , dar nici aici nu se realizeaza o comasare a
suprafețelor, ca urmare a faptului ca asociații au parcelele dispersate pe teritoriu.
Modul în care se abordează asigurarea dimensiunii unei exploatatii agricole, care sa
conducă la rezultate economice cât mai bune, este diferit în funcție de tipul și chiar de forma
acesteia.
În cazul exploatațiilor agricole familiale dimensiunile existente apar, deci, în condițiile
actuale, ca ceva dat, fiind, așa după cum s-a arătat, rodul prevederilor Legii fondului funciar.
“Mișcarea” lor spre dimensiuni superioare depinde de un complex de factori, un rol aparte
având: disponibilitățile de capital al celor care vor sa cumpere pământ, o eventuala politica de
sprijin în acest domeniu, maniera de funcționare a pieței funciare, extinderea arendarii etc.
Dacă avem în vedere exploatațiile care se înființează, cei care demareaza afaceri agricole,
indiferent de domeniu (cultura plantelor sau creșterea animalelor) trebuie să-și pună întrebări ce
vizează dimensiunea afacerii (de exemplu, cate animale sa fie crescute?), pentru a fi respectate
cerințele rationalitatii economice. Planul afacerii va contine, deci, fundamentarea economica a
proportiilor afacerii. Vom avea de-a face, de fapt, cu o activitate de producție astfel
dimensionată, încât, în condițiile date, sa fie profitabila. Desigur ca, în funcție de modificarea
mediului economic, afacerea se poate dezvolta, având loc un proces treptat de construcție, adică
să crească dimensiunea societății nou înființate, cu ceva timp în urmă.
Chiar și în cazul asocierii, inițiatorii urmează sa gandeasca asupra numărului de membrii
sai, mai ales, a suprafețelor aduse în folosinta, asigurându-se o dimensiune care sa permita
exploatarea rațională a resurselor funciare și să influențeze pozitiv rezultatele economice
obtinute. Un raport suplimentar, în acest sens, îl are faptul dacă exista posibilitatea de comasare a
suprafețelor cu care au venit în asociatie membrii acesteia. Este un lucru mai greu de realizat
având în vedere dispersarea pe teritoriu a proprietăților.

5
 Mărimea (dimensiunea economică) a exploataţiilor agricole

În sens economic, mărimea (dimensiunea economica) a unei explotatii agricole reprezinta

capacitatea sa de productie, ca premisa a obtinerii rezultatelor economico-financiare, determinata
de resurse materiale, umane si banesti utilizate în procesele de productie. Mărimea se exprima
prin indicatori valorici, spre deosebire de dimensiune, careia îi sunt specifice mărimile fizice. De
fapt, acești indicatori valorici reflectă nivelul rezultatelor economico-financiare, fiind evidenta
legatura dintre mărime și performanța de natura economica a exploatatiilor agricole.
În aceste condiții, mărimea poate fi redata prin cifra de afaceri (în cazul unităților care o
calculeaza) sau prin valoarea producției totale, indiferent de destinatia acesteia (vânzare sau
consum intern), în situația exploatațiilor familiale, dar, aici apar dificultăți din cauza lipsei
evidențelor statistice și contabile ( se poate recurge la cercetări pe baza de eșantioane de
exploatatii). Cifrei de afaceri i se asociază, pentru a reflecta mai amplu mărimea, profitul obținut
și alți indicatori, care contribuie la surprinderea nivelului performanței economice a unei
exploatatii.
În UE, pentru a reda marimea exploatatiilor agricole se utilizează marja bruta standard
(MBS). Aceasta se calculeaza ca diferenta între „venitul brut al activității agricole” și „costurile
variabile” (operationale).
În agricultura UE sunt calificate ca „profesionale” exploatatiile a caror dimensiune
economica (măsurată în termeni de marja bruta standard) este superioară sau egala celei rezultate
de la 12 ha echivalent grâu și care folosesc mai mult de 0,75 unități de munca pe an (sau 1650
ore). În Franta, de exemplu, existau, în anul 1999, 404 000 exploatatii „profesionale”, care utiliza
26,2 milioane ha teren agricol. Suprafața medie pe exploatatie era, în acelasi an, de 64,7 ha .
Rezultatele de producție și economice pe care le obtine o exploatatie agricola depind de
foarte multi factori (numai cei naturali sunt în număr de cca.30). Volumul și calitatea acestor
factori redau potențialul de producție al exploatatiei. Pastrând celelalte condiții neschimbate și, în
special, prețurile produselor agricole și ale factorilor achizitionate pentru a fi utilizate în
procesele de producție, rezultatele economice și, deci, mărimea unei exploatatii se vor diferenția
în funcție de aceste potentialitati. Deosebirile între exploatații vor fi accentuate, iar în unele
cazuri estompate, de capitalul investit. Cheltuielile de capital contribuie la o bună punere în
valoare și, desigur, la ridicarea potențialului de producție al diverselor exploatatii.

6
 Marimea include relatia fata de o serie de elemente: ·
● suprafața sau numărul de animale crescute (adică dimensiunea fizică a
exploatației); ·
● nivelul de intensivitate al producției (unele ramuri și culturi sunt mai intensive
prin specificul lor, dând producții mai mari la hectar;
● intensitatea poate fi amplificată prin investiții de capital); ·
● managementul exercitat în fiecare exploatație, având în vedere, efectele sale
propagate asupra performanțelor economice ale oricărei unități; ·
● modul de gestionare a factorilor de producție, cu referire, mai ales , la alocarea și
combinarea lor; ·
● nivelul prețurilor produselor agricole și agroalimentare, care determina mărimea
cifrei de afaceri; ·
● integrarea activităților agricole cu cele de prelucrare; prin procesarea unor
produse agricole, se adauga valoare, ceea ce sporește proporțiile mărimii.
Suprafata si, respectiv, efectivul de animale de producție intervin cu rol de multiplicare a
rezultatelor obtinute de o exploatatie. În relația dintre mărime și dimensiune, trebuie observat
faptul ca o exploatatie poate fi mare din punctul de vedere al suprafeței sau al numărului de
animale și mica, din cel al volumului producției, al cifrei de afaceri și al profitului. Explicația se
regaseste în nivelul diferit de intensivitate al ramurilor (de exemplu, legumicultura, viticultura,
pomicultura privite în raport cu cerealele paioase) sau al tehnologiilor practicate în creșterea
animalelor (traditionale ori industriale) . S-a aratat, de exemplu, ca fermele pomicole si viticole
din societati comerciale agricole pe acțiuni au suprafețe mai mici decât cele cerealiere, dar
valoarea producției și, deci, cifra de afaceri sunt mai mari.
Interventia capitalului alocat, în sensul sporirii sale, conduce la aceleasi consecinte. O
exploata tie care dispune de o suprafata mai mica, dar este puternic capitalizata, obține rezultate
valorice (cifra de afaceri) mai mari decât alta care are o dimensiune teritorială mai mare, dar
utilizează cantități mai mici de factori de producție, (domeniul de activitate și alte condiții
rămânând aceleași). Acest lucru pune în termeni moderați problema dimensiunii și pe cea a
multiplicării rezultatelor prin mărirea acesteia. Tehnologii performante, bazate pe alocuri și
combinații optime de factori, se aplica si în exploatatii de dimensiuni mai mici. Cu toate acestea,

7
așa după cum s-a arătat, exista tendința de creștere a dimensiunii exploatatiilor agricole din țările
cu economie dezvoltată.
În cazul exploatațiilor care au aceeași dimensiune, dar specializari diferite, mărimea este
mult superioară când este vorba de cele care practica culturi intensive. La aceeasi specializare,
exploatațiile asemanandu-se din toate punctele de vedere, managementul practicat și maniera în
care se gestionează factorii de producție conduc la deosebiri substanțiale în nivelul mărimii
înregistrate de fiecare dintre ele.
Studiile întreprinse în UE evidențiază contribuția importantă a exploatațiilor foarte mari
la producția totala obtinuta de diferite tari, deși ponderea lor în totalul exploatațiilor nu se
regaseste în aceeași masura. Se poate afirma ca, nu întâmplător, procesul de creare a unor
exploatații de dimensiuni mari și, mai cu seama, de marime economica appreciable, este asigurat
în UE prin „politică structurilor”. Aceasta experienta poate fi utila si pentru agricultura noastra,
asigurându-se evolutia, cel puțin a unei parti din exploatatiile existente, spre condiții
dimensionale și spre mărime economice mai mari.

Factori de influență a dimensiunii și a mărimii exploatațiilor agricole

Dimensiunea și mărimea depind de mai mulți factori de natura diversa: economici,

tehnici, tehnologici sau sociali, aceștia bucurându-se de o largă abordare (71,90). Acțiunea lor se
manifestă în sensuri și cu intensitati diferite și poarta amprenta tipului de proprietate funciara.
Unii dintre ei favorizează creșterea dimensiunii, alții determina măsuri de reducere a acesteia,
fiind și factori cu acțiune în ambele sensuri. Dintre factorii care influențează în direcția creșterii
dimensiunii pot fi amintiți: mecanizarea lucrărilor agricole și folosirea rationala a tehnicii
agricole – se apreciaza ca pentru a utiliza, în condiții de eficienta, un tractor de 65 CP, trebuie ca
exploatatia agricola sa detina cel putin 50 de ha teren arabil (35); aplicarea unor tehnologii
moderne, bazate pe mecanizarea și chiar automatizarea unor procese de munca; modernizarea
mijloacelor și a căilor de transport; specializarea productiei, ridicarea gradului de calificare a
forței de munca; creșterea capacității manageriale a proprietarilor sau a întreprinzătorilor pentru a
se mari posibilitatile de cuprindere a unor activități de mai mare amploare în procesele și actele
manageriale; necesitatea de a practica o agricultura comercială și de a profita și specializa în mod
rational productia; asigurarea viabilității economice a exploatațiilor; creșterea forței de

8
concurenta a unităților etc. Influența factorilor amintiți este recunoscută ca atare, dar ca sa devina
efectiva sunt necesare anumite mecanisme. În cazul exploatațiilor familiale, de exemplu,
dimensiunea nu poate spori decât, așa după cum s-a arătat, în principal, prin cumparare, arendare
sau închiriere, ceea ce presupune crearea condițiilor care sa declanșeze și să amplifice aceste
procese. Factorii care favorizează creșterea dimensiunii, solicitând raționalitate în forma sa de
manifestare și, desigur, și în ceea ce privește rezultatele economice pe care le genereaza, luând în
considerare și implicațiile ei ecologice, sunt, între alții, urmatorii: cheltuielile de transport, care
sporesc pe masura amplificarea dimensiunii exploatației; cerințele fitosanitare și zooveterinare,
care sunt mai greu și mai costisitor de realizat în cazul concentrării unor mari efective de animale
într-o exploatatie ; necesitatea protectiei mediului, în cazul de exemplu al zootehniei intensive
asociată cu efective mari de animale. În ceea ce privește factorii care actioneaza în ambele
sensuri, aceștia reclama decizii differentiate - o dimensiune mai mare sau mai mica - în funcție
de preponderentă influenței lor într-un sens sau altul. Dintre acestea sunt mentionati: sistemul de
producție practicat și gradul sau de intensivitate, proprietatea, tipul de organizare
economico-sociala al exploatațiilor etc. Existența factorilor de influență, a unor exploatații de
specializări și dimensiuni diverse, cu grade diferite de intensificare a producției, care practica
tehnologii începând cu cele traditionale pâna la cele de tip industrial, constituite pe baza
proprietății private a unor persoane sau a statului, fac necesara recurgerea la anumite metode
pentru a cerceta tendințele dimensionale, deși firesc ar fi sa se caute dimensiuni optime. Situatia
din agricultura noastra arata ca unitatile nu pot fi private, pentru un număr mai mare sau mai mic
de ani, în funcție și de evolutia economica și scoala generala, decât ca aflându-se într-o "mișcare"
spre clase dimensionale superioare (problemele de optim fiind de perspectiva mai îndelungată.
vorbindu-se de dimensiuni optimale, care reprezinta trepte spre atingerea acestuia).