OPERATII HIDRODINAMICE

Laborator nr. 3
Transportul lichidelor

- se face diferit în funcţie de cantitate:

a. cantităţi mici de lichide se transportă în butoiaşe, vase, cisterne,
b. cantităţi mari cu jgheaburi sau conducte.
- prin conductele instalaţiilor transportul se face prin cădere liberă din
rezervoare aşezate la diferite înălţimi, datorită forţei gravitaţionale.
- dacă transportul se face în sens invers gravitaţiei sunt necesare pompele şi
în anumite cazuri ejectoarele.
Sifonul
- este constituit, în principiu, dintr-o ţeavă (sticlă, metal, sau mase plastice) în formă de U
cu două laturi inegale, latura scurtă notată cu 1, iar cea mai lungă cu 2.
- este folosit pentru transvazarea unui lichid de la un nivel superior la unul inferior.
- pentru a putea să funcţioneze sifonul trebuie
amorsat, adică umplut cu lichid: amorsarea se poate
face şi cu un alt lichid, diferit de cel care trebuie
transportat, dacă amestecarea nu este dăunătoare.
- curgerea în sifon se datorează diferenţei de înălţime
între coloanele de lichid ale celor ramuri.
- prin ramura descendentă 2 lichidul curge continuu
sub acţiunea gravitaţiei, ceea ce dă naştere la o
depresiune în ramura ascendentă 1.
-sifonul se umple cu lichid prin pâlnia 4, în timpul
alimentării ventilul 3 fiind deschis, iar ventilul 5 aflat
la capătul ramurii descendente fiind închis. După
umplere se închide ventilul 3 şi se deschide ventilul 5.

Sifon

1
 Montejusul
- pompă cu acţiune intermitentă, fără elemente mobile, care serveşte la ridicarea
lichidelor, mai ales a celor corozive, cu ajutorul aerului comprimat.
- este format dintr-un recipient prevăzut cu trei deschideri:
* deschiderea 1 prin care se alimentează pompa cu lichidul de transportat,
* deschiderea 3 prin care se refulează lichidul de transportat,
* deschiderea 5 prin care se introduce în sistem aerul comprimat.
- conducta de alimentare 1 este
prevăzută cu un ventil 2 (care
permite trecerea numai spre
montejus);
- conducta de refulare a lichidului
3 are şi ea un ventil 4,
- cea de introducere a aerului
comprimat este prevăzută cu un
ventil 6 (care se deschide la
introducerea aerului), un
manometru 8 şi un alt ventil 7 care
se deschide pentru a permite
aerului dislocuit să iasă în
atmosferă.
Montejus
- deschiderea ventilului 2 de pe conducta de alimentare 1, se alimentează recipientul prin
cădere liberă.
- aerul sau gazul dislocuit iese prin ventilul 7 în atmosferă. În tot acest timp ventilele 4 şi
6 sunt închise. Atunci când nivelul lichidului atinge înălţimea dorită, se închide ventilul 7
şi se deschide ventilul 6 pentru introducerea aerului comprimat. Aerul comprimat creează
o presiune pe suprafaţa lichidului, îl obligă să iasă prin conducta de refulare 3 al cărui
ventil 4 se deschide automat.

2
- dacă vaporii lichidului supus transportului cu montejus formează amestecuri explozive
cu aerul, se înlocuieşte acesta cu gaze inerte (azot sau dioxid de carbon).
Dezavantaje: funcţionare intermitentă, randament energetic scăzut.
acţionarea manuală a ventilului de aer comprimat,
 este folosit pentru pompări intermitente, la intervale mari de timp, fiind înlocuit cu
pompele centrifuge rezistente la lichide corozive.

Pompa Mammut sau gaz lift

- funcţionează tot cu ajutorul aerului comprimat.
- utilizată pentru ridicarea lichidelor curate, lichidelor care conţin materii fine în
suspensie sau chiar a acelor lichide care
au în suspensie corpuri mari.
- aerul comprimat se găseşte în lichid sub
formă de bule, rezultând un sistem
eterogen lichid-gaz care are densitatea
mai mică decât densitatea lichidului.
- dispersia de L/G se ridică prin ţeava de
refulare 1, afundată adânc în lichid, pe
principiul vaselor comunicante.
- pentru punerea pompei în funcţiune se
scufundă camera de amestecare 3 în
lichid.
- prin conducta 2, care prezintă cuplat un
manometru 6, se introduce aerul
comprimat, care se va amesteca cu
lichidul de transportat.
- amestecul eterogen cu densitatea mai mică decât a lichidului, se ridică în conducta de
refulare 1 până la camera de separare 4. Aici aerul se separă, iar lichidul curge liber
prin conducta 5.
- inconveniente: randamentul slab şi necesitatea afundării adânci a ţevii de pompare.

3
 Pompa dozatoare cu piston
- se utilizează pentru trimiterea lichidelor la distanţe mari.
- cilindru 1 în care se află un piston 2 care execută o mişcare rectilinie, alternativă.
* mişcarea pistonului este imprimată de un dispozitiv care este alimentat electric.
* cilindrul 1 este prevăzut cu două supape şi două conducte.
* când pistonul execută o cursă spre dreapta, spaţiul din faţa sa se creează o depresiune
care va determina deschiderea supapei 4 şi intrarea lichidului prin conducta de admisie 3.
* când pistonul execută cursa în sens invers se creează o presiune care va închide supapa
4, va deschide supapa 5 şi va permite refulare lichidului de transportat prin conducta de
refulare 6.
- realizează presiuni mari, dar la debite mici, având un randament relativ scăzut.
Reglarea debitului se face prin reglarea cursei pistonului.

Pompa dozatoare cu piston

4
Pompa centrifugă
- utilizată pentru aspiraţia şi refularea lichidelor cu ajutorul forţei centrifuge.
- se foloseşte pe scară largă în industrie - lucrează cu randamente mari şi se pot pompa
debite mari de lichid la presiune joasă.
- transvazarea lichidelor cu pompa centrifugă impune plasarea acesteia sub nivelul
lichidului din rezervor (pompa nu poate fi amorsată dacă are aer în interior).
- alcătuită dintr-o conductă de admisie 1 prin care se introduce lichidul de transportat.
- în centrul pompei se găseşte un rotor 2 acţionat electric prevăzut cu mai multe palete 3.
- prin mişcarea rotorului 2 lichidul este împins spre periferie şi ridicat datorită diferenţei
de presiune, care este mică central (lichidul este aspirat) şi mare periferic (lichidul este
refulat).
- apariţia acestei diferenţa de presiune este atribuită tocmai forţei centrifuge care se
creează la învârtirea
rotorului. Lichidul
este evacuat prin
conducta 4.
- pompa centrifugă
are debit mare, dar
presiunea realizată,
respectiv înălţimea
de ridicare este
mică.

Pompa centrifugă

5
 Pompa cu roţi dinţate
- folosită pentru pomparea lichidelor vâscoase.
- constituită dintr-o carcasă 1 în interiorul căreia
se mişcă două roţi cu acelaşi număr de dinţi,
notate cu 2.
- una dintre roţi este antrenată în mişcare de un
motor şi este roata conducătoare. Ea este
angrenată cu roata condusă pe care o pune în
mişcare.
- lichidul preluat din conducta de admisie 3 intră
în golurile dintre doi dinţi succesivi şi peretele
carcasei şi este transportat spre conducta de refulare 4.
Pompa cu roţi dinţate
Pompa cu palete
- carcasă metalică 1 în interiorul căreia se învârte un rotor 2, prevăzut cu două canale în
care alunecă două lamele 3.
- datorită mişcării de rotaţie a rotorului se dezvoltă o forţă centrifugă care va determina
împingerea celor două lamele 3 radial. La acest lucru contribuie şi resortul 6.
- în acest mod spaţiul de lucru se împarte în două zone distincte: o zonă de aspiraţie în
care lichidul va fi preluat din conducta de admisie 4 şi o zonă de refulare în care
lichidul va fi evacuat prin conducta de eliminare 5.
- se foloseşte în mod
curent pentru
transportul lichidelor
care fac şi ungerea
acestora, cum ar fi
uleiul, păcura, etc.
Pompa cu palete

6
 SEPARAREA SISTEMELOR HETEROGENE

- substanţele pot exista în trei stări de agregare: gazoasă, lichidă şi solidă.

- fiecare stare de agregare individuală, care reprezintă o parte omogenă a unui sistem
mărginit de o suprafaţă şi care se poate separa pe cale mecanică se numeşte fază.
- dacă într-un sistem dat se observă o dizolvare reciprocă, cu formarea numai a unei
singure, acest sistem se numeşte omogen.
- sistemul format din mai multe faze se numeşte neomogen sau heterogen .
o mediu de dispersie denumit şi faza externă,
o fază dispersă sau faza internă.
- în industria de medicamente, ca şi în industria chimică, se întâlnesc sisteme heterogene,
fie ca materii prime, fie în decursul proceselor tehnologice.
- prin separarea amestecurilor heterogene se urmăreşte fie separarea fazei dispersate
valoroase. Fie recuperarea fazei de dispersie. În unele cazuri, când ambele faze sunt
valoroase, se separă şi se prelucrează în continuare.

Filtrarea
- operaţia de separare a fazelor unui amestec heterogen S/L cu ajutorul unei
suprafeţe poroase sau a unui strat poros, prin care poate trece numai faza lichidă, faza
solidă fiind reţinută pe suprafaţa poroasă.
- în urma filtrării se obţin două faze: faza solidă (precipitat) şi faza lichidă (filtrat).
condiţiile care se cer unei bune filtrări sunt:
 puritatea filtratului, adică absenţa fazei solide în filtrat ;
 puritatea precipitatului, adică absenţa fazei lichide în precipitat;
 productivitatea filtrului, adică viteză mare de filtrare;
 regenerarea uşoară şi completă a suprafeţei filtrante;
 consum minim de energie;
 manoperă minimă;
 uzură minimă a suprafeţei de filtrare.

7
 Filtrarea decurge în patru etape:
1. reţinerea particulelor solide de către suprafaţa filtrantă; la începutul acestei
etape, filtratul este de obicei tulbure şi trebuie refiltrat;
2. reţinerea fazei solide, în principal de către strat de precipitat format pe
suprafaţa filtrantă, care are acum doar rolul de suport al precipitatului;
3. spălarea precipitatului pentru îndepărtarea soluţiei mume;
4. regenerarea suprafeţei filtrante, prin îndepărtarea precipitatului şi desfundarea
porilor.
Filtrarea, separarea fazei solide dintr-o suspensie, este un proces complex,
rezultat prin însumarea unor procese elementare:
 un proces de sedimentare, prin care particulele solide al suspensiei se depun
pe suprafaţa filtrantă ca într-un decantor;
 un proces de cernere, prin care sunt reţinute particulele solide mai mari decât
porii suprafeţei filtrante, la începutul filtrării, sau ai stratului de precipitat deja
depus, în fazele următoare ale filtrării;
 un proces de adsorbţie, prin care sunt reţinute (adsorbite) chiar particulele
mult mai mici decât porii materialului filtrant; prin aceste depuneri porii
materialului filtrant devin tot mai mici, productivitatea filtrului scade până la
anulare (colmatarea filtrului).


Factori care influenţează operaţia de filtrare

1. Factori referitori la suspensie:
* Natura suspensiei; * Granulometria şi structura suspensiei;
* Concentraţia suspensiei.
2. Factori referitori l materialul filtrant:
* natura materialului filtrant; * dimensiunile porilor;
* grosimea stratului filtrant; * aria suprafeţei.
3. Factori referitori la precipitat:
* rezistenţa hidraulică a precipitatului; * omogenitatea precipitatului.

8
 4. Factori referitori la condiţiile de filtrare :
* Presiunea de filtrare; * Temperatura de filtrare;
* Durata de filtrare; * Debitul sau viteza de filtrare.

Îmbunătăţirea filtrării se poate realiza prin :

 Mărimea temperaturii de filtrare: prin creşterea temperaturii scade
vâscozitatea lichidului;
 Mărimea presiunii de filtrare: are influenţă favorabilă asupra vitezei de
filtrare. În practică, filtrările se fac la presiune atmosferică sau la vid. Ceea ce
interesează la filtrare este diferenţa dintre presiunile de pe cele două feţe ale
stratului filtrant. Se recomandă a începe filtrarea la diferenţă de presiune mică
şi a o mări treptat pe parcursul procesului;
 Coagularea prealabilă; în cazul unor suspensii cu particule mici se adugă
înainte de filtrare coagulanţi care formează flocoane mari, uşor filtrabile;
 Adaosuri; uşurează unele filtrări dificile.
- filtrarea se realizează cu ajutorul unor aparate şi instalaţii numite filtre.
- filtrele pot fi cu:
o funcţionare continuă
* se împart la rândul lor, după natura materialului filtrant în :
 filtre granulare;
 filtre cu strat filtrant din ţesătură.
o funcţionare discontinuă.

a. Filtrele cu strat filtrant granular

- pot avea ca material filtrant nisipul (utilizat pentru filtrarea apei, acizilor şi
sărurilor), marmura sau calcarul (utilizate pentru soluţii alcaline), antracitul (pentru apă).

9
 - pentru filtrarea apei cel mai frecvent se utilizează filtrul cu nisip
- filtru cu nisip folosit pentru filtrarea apei potabile:
* bazin de beton armat, cu dimensiunile de 60/30, umplut cu mai multe straturi de nisip şi
pietriş.
* stratul 1 este format din nisip fin, după care urmează straturile 2 şi 3 din nisip cu o
granulaţie mai mare şi stratul 4 format din piatră sfărâmată.
* apa este adusă pe la partea superioară a filtrului, străbate straturile filtrante şi se scurge
prin canalele colectoare 5.

Filtru de nisip

b. Filtre cu strat filtrant din ţesătură

- materialul din care se confecţionează ţesătura se alege în funcţie de rezistenţa sa la
acţiunea agenţilor chimici, de felul ţesăturii şi de porozitatea ei.

I. Filtre cu elemente filtrante orizontale.

- cel mai simplu filtru cu strat filtrant din ţesătură este filtrul nuce: este transpunerea
industrială a pâlniei Büchner pe care o folosim în laborator.

10
- format dintr-o cuvă (recipient) cilindrică 1 al cărei fund este perforat (placa filtrantă) 2
şi se acoperă cu materialul filtrant 6.
- placa filtrantă desparte cuva în două spaţii: spaţiul superior 3 unde se introduce
suspensia de filtrat şi spaţiul inferior 4 pentru colectarea filtratului.
- spaţiul inferior se continuă cu o conductă de evacuare a filtrului 5 legată la sursa de
vid.
- filtrarea se face sub acţiunea
diferenţei de presiune pe cele
două feţe ale plăcii filtrante: pe
faţa superioară presiunea
atmosferică a stratului de
suspensie, pe faţa inferioară
depresiune (vid) realizat cu
ajutorul unei pompe de vid.
Filtrul nuce
Funcţionare:
- se întinde materialul filtrant pe placa filtrantă,
- se introduce suspensia şi se face legătura la pompa de vid;
- filtrantul trece prin materialul filtrant şi se adună în spaţiul inferior al filtrului 4,
- precipitatul se depune pe materialul filtrant.
- filtratul este trimis apoi într-un rezervor de colectare, de unde este trecut la prelucrarea
ulterioară, sau dacă nu este suficient de clar, se reintroduce în filtru, pentru o nouă
filtrare.
- după terminarea adăugării suspensiei, se lasă filtrul în continuare sub vid şi se face
esorarea (presarea, stoarcerea) pentru compactarea precipitatului afânat şi eliminarea
soluţiei mume interstiţiale.
- în continuare se face spălarea precipitatului. După spălare se continuă aspirarea pentru
eliminarea apei de spălare din precipitat.
- urmează descărcarea precipitatului, spălarea şi regenerarea materialului filtrant şi
începerea unei noi operaţii de filtrare.

11
 * filtrarea lichidelor care degajă vapori nocivi sau inflamabili  se construiesc filtre
nuce de tip închis (cu capac) care lucrează sub presiunea aerului sau a gazelor inerte.
* pentru mărirea capacităţii de filtrare, s-au construit filtre nuce cu suprafeţe de
filtrare suprapuse în etaje şi filtre carusel.

II. Filtre cu elemente filtrante verticale.

Cel mai simplu filtru din această categorie este filtrul cu saci.
- acestea sunt construite din mai multe elemente filtrante identice.
- un element filtrant este format dintr-o ramă 1 din ţeavă găurită, de formă
dreptunghiulară. În interiorul spaţiului creat de ramă, sunt aşezate paralel cu laturile
mai mici ale ramei un şir de bare 2, cu rolul de suport pentru materialul filtrant. Rama
împreună cu barele este
îmbrăcată în sacul filtrant
3. Rama 1 este legată la
conducta colectoare de
filtrat 4.

Element filtrant la filtrul cu

saci

Mai multe astfel de elemente filtrante legate în paralel la o conductă colectoare

comună, formează un bloc filtrant .

Bloc filtrant

12
 Mod de lucru:
- blocul filtrant, care se ridică şi se transportă cu ajutorul unei macarale mobile, este
scufundat în rezervorul cu suspensia de filtrat.
- creează o depresiune prin conducta colectoare 4, aspirând astfel suspensia în interiorul
elementelor filtrante, iar precipitatul se depune pe suprafaţa sacului filtrant.
- filtrul trece prin conducta colectoare în rezervor.
- când stratul de precipitat a atins grosimea de 5-35 mm, se continuă menţinerea vidului
pentru ca precipitatul să nu cadă de pe filtru şi blocul filtrant este transportat într-un alt
rezervor, în care se face spălarea precipitatului.
- după terminarea spălării, blocul filtrant este transportat într-un al treilea rezervor gol,
unde precipitatul depus este deprins de pe sacul filtrant cu ajutorul aerului comprimat
suflat prin conducta colectoare.
- blocul filtrant este apoi curăţat şi pregătit pentru o nouă filtrare.

Schema modului de funcţionare la filtrul cu saci

Filtrele cu saci au o suprafaţă activă foarte mare. Aceste filtre se folosesc pentru
prelucrarea unor cantităţi mari de suspensii puţin concentrate (până la aproximativ 3%).

13
 III. Filtre-presă
O variantă constructivă a acestor filtre o reprezintă filtrul-presă cu rame.
- este format din plăci 1 şi rame 2 de formă pătrată, cu marginile îngroşate. Plăcile au
ambele feţe striate formând şanţuri pentru scurgerea filtratului.
- ramele sunt cadre goale.
- plăcile şi ramele prevăzute cu găuri 6, se aşează alternativ.
- aceste găuri formează prin alăturarea ramelor şi plăcilor canale de alimentare 3 şi
evacuare 4. Între plăci şi rame se aşează pânzele filtrante 5, prevăzute cu găuri în dreptul
canalului de alimentare (cu suspensie şi apă de spălare) şi al celui de evacuare (a
precipitatului şi a apei de spălare).

Fil
tru
l
pr
es
ă

M
od
ul de funcţionare:
* suspensia este introdusă în filtru prin conducta de alimentare 3, pătrunde în interiorul
ramelor, precipitatul se depune pe pânzele filtrante, umplând treptat spaţiul din interiorul
ramelor, iar filtratul se prelinge pe striurile de pe suprafaţa plăcilor şi este evacuat prin
canalul de evacuare 4.
* când precipitatul umple spaţiul din interiorul ramei, introducerea suspensiei este oprită,
urmând spălarea. Apa de spălare urmează acelaşi drum ca şi suspensia. După spălare,
filtrul se deschide pentru îndepărtarea precipitatului.
IV. Filtre cu funcţionare continuă.
- cele patru etape ale filtrării se realizează continuu.

14
- în practică este mai utilizat este filtrul celular rotativ
- este format dintr-un tambur rotativ 1, alcătuit din doi cilindri coaxial, orizontali. Cilindrul exterior
este perforat şi acoperit cu o pânză filtrantă 3.
- spaţiul dintre doi cilindri este împărţit prin pereţi radiali care formează 6-20 de celule 2, care pot
funcţiona succesiv şi independent ca un filtru nuce.
- filtrul se scufundă într-o cuvă 8, alimentată prin conducta 10 cu suspensia de filtrat.
- pentru a evita depunerea suspensiei, cuva este prevăzută cu un agitator. Coaxial cu tamburul 1 este
montat un arbore cilindric 5, care leagă conductele de legătură 4 cu capul de distribuţie 7.
- capul de distribuţie are rolul de a face legătura celulelor cu conductele de vid sau cu cele de aer
comprimat. Celulele scufundate în cuvă se găsesc totdeauna legate la vid. În acest fel suspensia se
filtrează, filtrantul se evacuează prin conductele 4, iar recipientul se depune sub forma unui strat pe
pânză filtrantă 11.
- prin rotirea tamburului sub acţiunea unei roţi dinţate 6, celule ies din cuvă, rămânând însă în
continuare sub vid.
- aerul aspirat antrenează o mare parte din lichidul rămas în precipitat. Urmează spălarea precipitatului
cu apă de spălare de la duşul 9 şi uscarea lui prin aspirare de aer.
- precipitatul se desprinde de pe celulă înainte ca aceasta să reintre în cuvă. Desprinderea precipitatului
se face cu ajutorul aerului comprimat, trimis din interior spre exterior şi a unui cuţit.
- concomitent cu îndepărtarea precipitatului se face şi desfundarea porilor filtrului sub acţiunea aerului,
pregătindu-l astfel pentru o nouă filtrare.

CENTRIFUGAREA

15
- este operaţia de separare dintr-un amestec heterogen lichid (emulsie) a componentelor
nemiscibile, insolubile şi cu greutăţi specifice diferite, sub acţiunea forţei centrifuge.
- se aplică şi în cazul unor suspensii foarte fine (coloidale) care nu pot fi separate prin
alte mijloace (sedimentare, filtrare).
Separarea particulelor dintr-o suspensie prin centrifugare este de fapt o sedimentare,
grăbită prin însumarea forţei centrifuge şi a celei gravitaţionale.
Aparatele în care se execută această operaţie se numesc centrifuge.
Centrifugele se clasifică, după modul lor de funcţionare în:
 centrifuge cu funcţionare discontinuă
 centrifuge cu funcţionare continuă.
a. Centrifuge cu funcţionare discontinuă
Centrifuga cu transmitere la partea inferioară
- formată dintr-un tambur perforat 1, fixat pe un arbore de rotire 2, înconjurat de o
manta 3. În interiorul tamburului 1 se fixează o pânză filtrantă 6, care are rolul de a
reţine precipitatul, filtratul eliminându-se prin conducta 4.
- precipitatul depus se spală cu un lichid adecvat trimis prin conducta 5.
- precipitatul se
îndepărtează manual,
periodic.
- acest gen de centrifuge
se recomandă în special
pentru materialele care
necesită o perioadă de
centrifugare mai
îndelungată.

Centrifuga cu transmisie la partea superioară sau centrifuga suspendată

- are sprijinul deasupra centrului de greutate, fiind astfel mai uşor de echilibrat şi fiind mai
puţin sensibilă la sarcini neregulate.

16
- este alcătuită dintr-un tambur 1, fără fund, cu o formă conică la partea de jos, legat cu
ajutorul unor spiţe 5 de arborele 2. Este înconjurat de carcasa 4.
- pe arborele centrifugei
se află fixat un disc 3,
care serveşte la
distribuirea uniformă a
suspensiei în timpul
încărcării.
- încărcarea se face cu
rotorul în mişcare, iar
descărcarea se face
automat, sub greutatea
proprie. Precipitatul
rămâne aderent la pereţi
atâta timp cât centrifuga
funcţionează la regim;
când viteza rotorului
scade, precipitatul se
desprinde şi cade.

Centrifuga suspendată

b. Centrifuga cu funcţionare continuă

17
- alimentarea cu suspensie, spălarea precipitatului sunt operaţii care se fac continuu,
neîntrerupt.
- este formată dintr-o carcasă 3, în care se găseşte un tambur filtrant 2, aşezat pe un arbore
orizontal 1.
- suspensia de separat este introdusă în centrifugă prin conducta de alimentare 7 şi ajunge
în conul interior 4, care are o porţiune perforată 8.
- acest con interior 4 este fixat de discul de împingere 5 care execută mişcări de „du-te
vino”, fiind acţionat de un piston 6. Conul interior 4 se roteşte împreună cu centrifuga, are
loc separarea suspensiei în cele două faze ale sale, şi apoi acestea (precipitatul şi lichidul)
sunt evacuate din conul interior 4 prin porţiunea 8.
- prin mişcarea de „du-te vino” a discului de împingere 5, precipitatul este împins treptat
către conductă pentru evacuarea precipitatului 12.
- filtratul este evacuat prin conductele 10, iar apa de spălare prin conducta 11.
Aceste centrifuge se utilizează în special pentru suspensiile uşor filtrabile, au o
productivitate mare, dar prezintă inconvenientul că filtratul este de obicei tulbure.

Centrifuga cu funcţionare continuă

18