Lectia sau calatoria 3: intruparea tuturor calitatilor femininului sacru

Vindecarea si manifestarea femininului sacru, aceasta este calatoria 3. Este expresia femeii care
straluceste, care e implinita, multumita interior, degajata in societate, care stie sa comunice si sa exprime
frumusetea sa interioara si exterioara, simtindu-se respectata. Este de asemenea arta de a-ti urma intuitia
si sa stii sa primesti.
Indiferent ce suntem, barbat sau femeie in calatoria acesta, faptul ca avem de intrupat calitatile
femininului sacru nu e o sarcina usoara in societatea inca patriarhala, unde barbatul trebuie sa se arate
puternic si isi interzice sensibilitatea.
Cheia unei personalitati echilibrate este reconcilierea in sine a celor doua aspecte complementare
si nu opuse, masculin si feminin sacru.
Imaginea femeii a fost denaturata, din acest punct de vedere, lectia/calatoria 3 ne duce in aspectul sacru
al femininului onorabil, respectabil si liber.
Cum spuneam in introducere, calatoriile sufletului sunt invataturi; cu lectia 3 plecam de la un model de
femeie putin implinita in viata sa, care se simte inchisa si nu se iubeste. Pentru noi toti modelul feminin
de referinta este mama (sau persoana care a ocupat acest rol). Acest model este bine instalat, imprimat
in noi, din frageda copilarie.
Ca exercitiu, imagineaza-te fiind copil, lasa o imagine sa vina. Apoi lasa sa apara mama in scena. Si lasa
sa vina informatiile, prin ochii copilului. Cum o vede pe mama lui? Ce opinie si-a facut copilul despre ce
inseamna sa fii femeie? Ce emotii sunt prezente? Cum e atmosfera? Cum comunica? Rad impreuna?
Exista tandrete? Tensiune, frica, nervi, crispare? Cata atentie i se da copilului? Se simte copilul vazut,
acceptat, sprijinit?
Copilul a inregistrat tot limbajul verbal si non verbal al adultului. Cele doua limbaje erau de multe ori in
contradictie (de exemplu, o mama se arata puternica, neobosita, cand de fapt, in interior plange) si asta
a derutat si mai mult copilul.
Suntem conditionati, supusi unor programme de care nu suntem constienti si prin ele proiectam in exterior
istoria personala. Totul e imprimat in noi de la momentul conceptiei pana la sfarsitul adolescencei. Este
discul interior, unele programme sunt bine scrise, altele dau erori si ne dirijeaza inconstient vietile.
Sa te cunosti, sa lucrezi cu tine inseamna sa te eliberezi de aceste programe de suferinta, purtate de
memoria celulelor noastre. Pentru a trai fara sa fim supusii trecutului, capabili sa ne cream constient viata,

-1-
dincolo de personalitate, constienti de toate dimensiunile fiintei umane. Pentru unii poate fi vorba chiar de
a se reconstrui pe noi baze, sanatoase, divine.
Lectia 3 ne spune ca avem de defuzionat de lumea mamei, sa ne largim constiinta dincolo de istoria
mamei, de credintele sale, de experientele sale. Acestea nu ne mai privesc pe noi din momentul in care
am inteles cum functionam. Nu mai purtam suferintele ei, nu mai reproducem acelasi model pentru ca
avem dreptul sa existam pentru noi, avem propria culoare si parfum unic.
Avem nevoie sa invatam sa ne dam voie, sa ne dam permisiuni. Daca e cazul, permisiunea de a fi fericiti,
chiar daca mama nu a fost, de a ne implini, chiar daca mama a fost nemultumita si trista. Continuam sa
ne iubim mama dar lasam de o parte istoria si suferintele ei. Este o veritabila reprogramare celulara cand
actionam la nivelul emotiilor care ne traverseaza (inainte sa fie materie, o emotie este pura energie).
Transformam realitatea interioara, ne schimbam frecventa de vibratie. Vindecarea se efectueaza cand
atingem cauza unei probleme si o despovaram de incarcatura emotionala.
Vindecarea si restabilirea femininului sacru in noi este o chestiune vitala. E baza increderii in sine
deoarece mama a fost un reper exterior primordial, implicit, pe care l-am integrat in programele noastre.
Fiind mici, cautand securitatea, am pierdut fara sa stim conectarea cu intuitia (nu stiam ce sa facem cu
ce simteam, reperul era in exterior, adultii trebuiau sa aiba dreptate, s.a.m.d.). Ocupandu-ne de copilul
interior in relatia cu mama, in toata complexitatea ei, devenim constienti de modelul inscris in noi; ii redam
copilului increderea in viata, increderea in sine.
Femininul sacru mai este reprezentat de tot ce e in legatura cu caminul; interiorul. Cum te simti
acasa la tine? Este acesta locul de calm, de regenerare, de intalnire in bucurie cu cei dragi?
Cand spunem « interior » sa intelegem bine ca vorbim si de lumea noastra interioara. Cine-i acolo, cum
e in interior? Cum se impaca multiplele aspecte ale personalitatii tale? Care sunt gandurile predominante,
care e starea de spirit, cum te simti tu cu tine ? Exista blandete, tandrete, incredere in viata, exista
fluiditate, putere de observare, nonjudecata? Iti asculti intuitia, stii sa primesti un compliment, un cadou,
stii sa te lasi iubit?
Cand aspectul feminin din noi este echilibrat avem enorma bunavointa fata de noi insine si implicit, fata
de ceilalti. Suntem capabili sa ne ascultam corpul, sa ne lasam traversati de emotii, sa integram lectii, sa
renuntam sa reciclam aceleasi ganduri distructive. Incepem sa nu mai depindem de felul in care suntem
priviti.

-2-
Deci, barbat sau femeie, este primordial sa ne aplecam asupra acestui subiect. Pentru unele persoane e
necesar sa-si apropie mai mult masculinul sacru (lectia/calatoria 4). Ceea ce conteaza este echilibrul
celor doua aspecte din noi, asta sa retinem.
In final, sa lasi femininul sacru din tine sa exprime inseamna sa nu iti fie frica sa fii atins, sa fii capabil
de empatie, de compasiune; sa fii o buna «gazda» pentru lumea ta interioara, la fel pentru cei din viata
ta, sa ai rabdare, sa sprijini. Toate acestea trebuie sa le simti si sa le faci mai intai pentru tine.
Sa te iubesti.
Sa te accepti exact asa cum esti.
Sa te respecti.
Sa crezi in tine.
Sa stii ca esti valoros.
Sa te lasi iubit.
Sa nu iti fie frica sa fii sensibil.
Sa vezi dincolo de ce vad ochii fizici, sa simti viata, lumina si iubirea in tot ceea ce este.

Poate ca este putin mai dificil in cazul barbatilor; eu ii incuraajez sa decida sa iasa din «anestezie», sa-si
exprime latura sensibila tocmai pentru a restabili echilibrul de care vorbeam mai sus.
In flori de Bach va recomand Cerato, floarea intuitiei.

-3-