Numele afecțiunii:

Autism

Tip de dizabilitate:
Tulburare de dezvoltare
(afectarea funcțiilor mentale)

Ce este autismul și cum se manifestă?

Sub umbrela autismului - sau a tulburărilor de spectru autist (TSA) - se

află o serie de afecțiuni caracterizate prin lipsa unor aptitudini sociale,
comportamente repetitive, probleme cu vorbirea și comunicarea non-
verbală1. Cercetările disponibile sugerează că există mai mulți factori de
mediu și genetici ce pot determina apariția unei tulburări de spectru autist
la un copil.

Primele semne apar, de obicei în primii doi ani de viață: dificultăți în

comunicare, comportamente rigide și repetitive și probleme senzoriale.
Adesea apar comorbidități: e vorba, în special, de dizabilități de învățare și
probleme de sănătate mintală precum anxietatea, depresia sau tulburarea
obsesiv-compulsivă2.

Nu există vreun tratament care să ducă la „vindecarea” unei persoane

cu autism: tulburarea apare de-a lungul întregii vieți, însă intervenția la
o vârstă cât mai mică prin terapii specifice, aplicată pentru a contracara
manifestarea specifică a copilului, îl poate ajuta să-și atingă potențialul
maxim de funcționare.

Diferențele între persoanele cu tulburări de spectru autist sunt foarte mari,

însă ce-i leagă pe acești oameni sunt dificultățile în comunicare/relaționare
socială, precum și sensibilitățile senzoriale, spune reprezentanta Asociației
Autism România3. „Comportamentele sunt de multe ori restrânse și
repetitive. Cei cu autism au o anumită reflexivitate în gândire, mai mare sau
mai mică. Sunt deficitari în privința funcțiilor executive: când vine vorba de
planificare, organizare, de managementul timpului”, completează ea.

1 https://www.autismspeaks.org/what-autism
2 https://autismromania.ro/despre-autism/ce-este-autismul/
www.shiftvieti.ro 3 https://autismromania.ro/
 În funcție de gradul de afectare, și manifestările sunt diferite. Caracteristic
persoanelor cu autism e că au vârfuri de funcționalitate și foarte
mari „adâncituri”. „Nu au o dezvoltare liniară, cum ar fi la persoanele cu
dizabilități intelectuale, la care abilitățile și posibilitatea de comunicare sunt
cam la același nivel. Persoanele cu autism pot fi foarte sus din punct de
vedere cognitiv, iar cu participarea în comunitate, cu activitățile de viață -
foarte jos”, spune aceasta.

Un alt element comun printre persoanele cu autism ar fi capacitatea de a

combina idei, atunci când există o motivație puternică pentru asta. Atunci când
motivația nu există, lucruri ce țin de viața obișnuită devin pentru ele poveri.

Unii pot avea talente remarcabile, dar asta nu înseamnă că acestea îi vor
ajuta prea mult în viața de zi cu zi. De exemplu, sunt persoane cu autism
care pot număra foarte repede sau care pot asocia pe loc zilele lunii cu cele
ale săptămânii, dar beneficii concrete ale unor astfel de talente sunt greu
de găsit.

Cei mai mulți au comorbidități, de cele mai multe ori probleme de natură
psihică precum anxietate sau depresie. Aceste probleme colaterale devin
adevărate bariere atunci când vine vorba de angajare.

Câți oameni trăiesc cu autism?

În lume

Întrucât diagnosticarea tulburărilor de spectru autist (TSA) era, până

de curând, dificilă, iar gradele de afectare sunt foarte diferite, cifrele cu
privire la numărul persoanelor afectate variază substanțial. Organizația
Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 1 din 160 de copii e afectat
de TSA 4 . În schimb, potrivit Centers for Disease Control and Prevention, în
jur de 1 din 59 de copii suferă de o asemenea tulburare5.

În România

Și la nivel național cifrele variază în funcție de sursă: ultimele statistici

oficiale disponibile, din 2012, făceau referire la 7.179 de persoane cu
autism6, în timp ce organizațiile din domeniu estimează că numărul

4 http://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/autism-spectrum-disorders
5 https://www.cdc.gov/ncbddd/autism/data.html
www.shiftvieti.ro 6 https://www.raa.ro/en/info-autism/
 real ar fi de 30.0007. Numărul total al persoanelor cu dizabilități mintale
- în care se încadrează și tulburările de spectru autist - se ridică la 129.029
de persoane, raporta Ministerul Muncii la sfârșitul lunii martie 20188.

Ce lucrează și ce pot lucra persoanele cu autism?

În lume

O listă a joburilor potrivite pentru persoanele cu autism va fi mereu prea

limitată, întrucât abilitățile și limitările persoanelor cu această dizabilitate
sunt foarte diferite de la caz la caz. Există însă destule joburi prin
intermediul cărora acești oameni să-și poată folosi abilitățile, în special cele
ce presupun o anumită rutină, sarcini clare și interacțiuni limitate, pe care
să le poată controla ușor.

În cartea sa, Asperger’s on the Job9, Rudy Simone - specialistă în domeniu,

auto-diagnosticată cu Asperger10 - recomandă întocmirea unor hărți
personale. Pentru a le crea, un prim pas ar fi stabilirea unor zone de
interes obsesiv11. Nimic nu e prea general sau prea specific aici, explică
Simone. Pentru fiecare dintre aceste interese, autoarea recomandă crearea
unor liste de „predare”, „practică” și „studiu”. În privința primelor două
liste, acestea ar trebui să conțină cât mai multe răspunsuri la întrebări
precum: Care-s cele mai bune lucruri cu privire la aceste arii de interes?

Cel care completează trebuie să aibă în vedere apoi posibilele mecanisme

ce ar putea declanșa reacții adverse: de exemplu, cât de mult i-ar afecta
puterea de concentrare lucrul într-un mediu zgomotos sau într-un birou
iluminat cu becuri fluorescente? Cât de puternic ar resimți presiunea
deadline-urilor?

Pasul următor constă în identificarea soluțiilor care să-i permită să

lucreze în respectiva zonă de interes fără a stârni acele reacții negative.
Pe lista pentru „studiu” ar intra calificările pe care persoana deja le are în
acea zonă de interes: cursuri pe care le-a urmat, joburi pe care le-a avut,
proiecte la care a lucrat în timpul școlii. Apoi, trebuie să se gândească la

7 http://cursuriautism.ro/atipic-intr-o-lume-tipica.php
8 http://www.mmuncii.ro/j33/images/buletin_statistic/2018/Dizab-I-2018.pdf
9 http://www.specialneedsbookreview.com/2011/01/02/aspergers-on-the-job-by-rudy-
simone-a-review/
10 http://www.myspectrumsuite.com/meet-rudy-simone-autistic-bestselling-author-advoca
te-director-worldwide-aspergirl-society/
11 https://www.psychologytoday.com/intl/blog/spectrum-solutions/201007/how-find-your-
www.shiftvieti.ro career-the-autism-spectrum
 cursurile, training-urile și calificările de care ar avea nevoie mai departe.
Atunci când se adună prea multe mecanisme declanșatoare de stres pe
listă, recomandarea e să renunțe la respectiva carieră. O ultimă listă e cea
de acțiune, în care cel în cauză poate alege un cadru cât mai potrivit pentru
a-și începe activitatea.

Chiar dacă aptitudinile, talentele și implicit drumurile profesionale sunt

mereu personale, un ghid pentru reabilitarea și consilierea profesională
pentru acest segment de populație12 identifică totuși câteva posibile căi de
urmat, pornind de la trăsături comune:

Meserii ce presupun interacțiuni cu animalele

Mulți copii cu autism se simt bine în prezența animalelor, care-i ajută

să rămână calmi și să funcționeze mai bine. Prin urmare, o carieră
care să presupună dese interacțiuni cu acestea poate fi o alegere bună.
Fie că vorbim despre doctori veterinari, pet-sitter-i, îngrijitori de animale
sau dresori, aceste joburi le oferă celor care au dificultăți în a relaționa cu
oamenii beneficiul companiei altor ființe.

Joburi în domeniul tehnologiei

Unii dintre cei mai talentați ingineri și programatori au fost diagnosticați cu

o formă de autism. Se poate dovedi o carieră extrem de potrivită pentru
o astfel de persoană, întrucât presupune ordine și interacțiuni umane
mai puține: un IT-ist petrece mare parte din timp în fața computer-ului.
Un astfel de job necesită însă o foarte bună stăpânire a matematicii și
înțelegerea unor sisteme complexe.

Cercetare

Atenția la detalii și precizia în gândire sunt două calități des întâlnite la o

persoană cu o formă de tulburare de spectru autist. O carieră în domeniul
științific - ca tehnician de laborator, cercetător sau asistent în cercetare
- înseamnă, în parte, respectarea riguroasă a unor proceduri și poate fi
potrivită pentru o astfel de persoană.

12
https://www.appliedbehavioranalysisprograms.com/lists/5-good-career-choices-for-peo
www.shiftvieti.ro ple-with-autism-spectrum-disorder/
 Jurnalism și documentare

Uneori, atunci când scriu un articol, jurnaliștii sunt atât de încântați sau
de îngroziți cu privire la subiectul pe care-l abordează încât le vine greu să
lase propria emoție deoparte, iar asta distorsionează percepția cititorului.
În schimb, persoanele cu autism prezintă de obicei faptele cu detașare,
fără să le însoțească de propriile reflecții cu privire la respectivul subiect.
O carieră în presa scrisă poate fi astfel una potrivită pentru aceștia. De
asemenea, atenția la detalii îi face pe mulți compatibili cu o carieră în
statistică sau redactare de carte.

Manufactură

Un job de muncitor pe linia de asamblare a unei fabrici sau în reciclare - ce

implică mișcări repetitive și un mediu ordonat - poate fi o alegere bună
pentru o persoană cu autism. Ceea ce persoanele tipice consideră a fi un
chin poate fi o plăcere pentru un angajat cu o astfel de tulburare.

Domeniile considerate cele mai potrivite incluse într-un studiu recent13

ar fi: gastronomia, designul, ilustrația și fotografia, tehnologia, asistența
veterinară, programarea.

Un articol din Psychology Today14 completează lista de mai sus cu recoman-

dările lui Rudy Simone și Temple Grandin, un alt specialist diagnosticat cu
tulburări de spectru autist. Grandin împarte tipurile de joburi în funcție de
abilitățile respectivelor persoane: cele cu o puternică gândire vizuală, cele
cu o gândire non-vizuală și cele non-verbale sau cu dificultăți în vorbire:

• Pentru prima categorie, cele mai potrivite joburi ar fi - pe lângă

cele din domeniul IT, știință, manufactură, lucrul cu animalele și
redactare - cele ce implică fotografia, arta comercială, designul
de echipament, mecanica auto, depanarea computerelor, web
designul, construcțiile și curățenia.

• Cei care nu au o puternică gândire vizuală pot fi în schimb buni la

numere, redarea faptelor sau muzică. Sugestiile făcute de Temple
Grandin includ - pe lângă jurnalism - joburile în contabilitate, inginerie,
arhivistică, racordarea instrumentelor muzicale sau telemarketing.

13 https://www.trade-schools.net/careers-for-people/who-are-disabled.asp#mentally-disabled
14 https://www.psychologytoday.com/intl/blog/spectrum-solutions/201007/how-find-your-
www.shiftvieti.ro career-the-autism-spectrum
 • Celor cu tulburări de spectru autist care nu vorbesc sau au
dificultăți în exprimare li se recomandă următoarele joburi:
aranjarea rafturilor de bibliotecă, lucrul pe linii de asamblare,
în centre de copiere, în centre de reciclare, în depozite, în
introducerea de date, în fast-food-uri sau în domeniul îngrijirii
plantelor.

Într-un articol publicat pe the-art-of-autism.com15, Morgan Giosa, un

tânăr care are la rândul său o formă de autism completează această
listă: în opinia sa, deși o carieră artistică poate părea peste mână pentru
o persoană cu o asemenea tulburare din cauza dificultății de a construi
încrederea necesară pentru a prezenta o imaginea a sinelui sub forma unei
picturi sau a unei piese muzicale, de exemplu. „Dar cu pasiunea, convingerea
și talentul potrivit, precum și cu sistemele de suport potrivite pentru a
ajuta la comunicarea și marketingul interpersonal, acestea pot fi debușee
bune pentru cei care se luptă să adere la regulile convenționale din cadrul
societății. Își pot construi propriul program, pot face propriile legături și își
pot urma inima și propriile reguli cu privire la artă”, scrie Giosa.

Bune practici ale angajatorilor

În cele mai multe cazuri, metodele de angajare folosite de către companii

nu sunt potrivite pentru cei cu autism: interviurile clasice și selecția
candidaților sunt procese sociale, semnalează un articol publicat de
Workology.com16: „Celor care fac recrutarea le place să aibă de-a face
cu niște candidați care să reacționeze la stimuli sociali, să răspundă la
întrebări și să facă contact vizual. Nu sunt lucruri pe care persoanele
cu autism le pot face întotdeauna”. Unii angajatori încearcă însă să se
adapteze, cel puțin în Statele Unite.

Walgreens (SUA)

În 2007, lanțul american de magazine17 a început să angajeze un mare

număr de persoane cu autism și alte dizabilități. Proiectul pilot, inițiat
prin recrutarea de angajați cu dizabilități într-un centru de distribuție din

15 https://the-art-of-autism.com/accommodating-autistic-people-in-careers-alternati
ves-to-a-9-5-job/
16 https://workology.com/companies-hiring-adults-with-autism/
www.shiftvieti.ro 17 https://www.walgreens.com/
 Anderson, South Carolina, a avut un succes atât de mare încât respectivul
centru a devenit cel mai productiv din cadrul companiei și a fost extins și
în alte centre de distribuție18. Mai mult, compania a construit și o replică a
magazinului în Evanston, Illinois, pentru a organiza acolo traininguri pentru
persoane cu dizabilități. Proiectul a fost inițiat de un fost vicepreședinte al
companiei, al cărui fiu are autism.

Microsoft (SUA)

Din 2015, gigantul IT derulează un program de angajare a persoanelor

cu tulburări de spectru autist19. După o preselecție în care sunt verificate
abilitățile tehnice ale candidaților, aceștia sunt invitați într-o tabără de o
săptămână în care pot vedea, împreună cu echipe din cadrul Microsoft,
ce rol pot avea în cadrul companiei. Cei care primesc un job au parte de
mentori și de adaptări ale viitorului loc de muncă. Până acum, compania
a angajat ingineri de software, ingineri de laborator, analiști de date și
manageri de program cu această afecțiune.

SAP (Germania)

Compania a lansat Autism at Work, un program prin care-și propune ca 1%

dintre angajați să fie persoane cu o formă de autism. A fost inițiat după ce
în 2011 o organizație caritabilă, the Autism Society of India, a cerut ajutorul
celor de la SAP pentru dezvoltarea unui software pentru copii cu autism20.
După ce-a realizat o serie de aplicații pentru Android și iPad, unele dintre
ele disponibile pe site-ul www.learn4autism.com/, cei de la SAP au continuat
să învețe despre această dizabilitate. „Ne-am dat seama că există un
potențial imens când vine vorba de disciplina muncii și randamentul
tinerilor cu autism”, a declarat Sridhar Sundaram, un angajat al companiei,
care a lucrat la proiectul inițial. În perioada ce-a urmat, SAP a început să
angajeze persoane cu autism. În martie 2013, anunța că vrea să aibă 700 de
angajați cu tulburări de spectru autist, adică 1% din totalul angajaților. Nu
face asta doar din altruism, ci și din calcul economic: ar avea parte astfel de
angajați dornici să-și demonstreze calitățile și prin urmare mai fideli, într-un
sector în care companiile au destule probleme în a-și păstra oamenii.

18 https://www.huffingtonpost.com/2015/05/07/autism-employment_n_7216310.html?guc
counter=1
19 https://www.microsoft.com/en-us/diversity/inside-microsoft/cross-disability/hiring.as
px#coreui-heading-sp7tqqo
www.shiftvieti.ro 20 https://www.inc.com/jeff-chu/sap-autism-india.html
 Procesul de recrutare e descris într-un articol de pe site-ul Inc.com21:
în locul interviurilor, candidații sunt invitați să petreacă mai mult timp
împreună cu evaluatorii. Primesc niște seturi Lego Mindstorms22, cu
ajutorul cărora pot construi roboți. Sunt invitați ca, dacă termină roboții
în timp util, să surprindă „cu ceva drăguț și creativ”. Prin acest joc sunt
testate abilitățile de a citi și executa instrucțiuni, de a reacționa atunci când
acestea sunt incorecte. De-a lungul zilei, poartă conversații informale cu
reprezentanții companiei.

Candidații care trec de această etapă pot parcurge apoi un curs de patru
săptămâni: în prima se acomodează cu biroul, ce presupune utilizarea
legitimațiilor sau mersul la cantină; în a doua săptămână află lucruri despre
cultura organizațională și-i cunosc pe manageri într-un cadru informal; în
a treia săptămână sunt familiarizați cu produsele companiei și felul în care
funcționează aceasta la nivel global; ultima săptămână presupune interacțiuni
mai intense cu managerii și se discută posibile roluri. În timpul acesta, și colegii
tipici sunt instruiți cu privire la autism, li se deznoadă miturile și stereotipurile
legate de această dizabilitate și află lucruri despre program.

Abia apoi urmează angajarea. Fiecare nou membru al echipei are parte
de o echipă de suport, din care fac parte șeful său, un reprezentant
al departamentului de resurse umane, un mentor voluntar din cadrul
programului Autism at Work și un job coach.

Hewlett Packard (Australia)

În 2014, HP Australia a început să recruteze persoane cu autism, în cadrul

unui proiect pe termen lung23. Cerințele angajatorului erau: abilități analitice
și matematice, atenție la detalii și excelență în realizarea unor task-uri
repetitive. Cheryl Dissanayake, o cercetătoare care a urmărit progresul pe
termen lung al programului, spune că inițiativa e benefică atât pentru HP cât
și pentru angajați. Ea spune că adesea persoanele cu tulburări de spectru
autist sunt inteligente și pricepute, dar nu fac față interviurilor de angajare
din cauza lipsei abilităților sociale. „Prin urmare, nu trec de această fază și
nu-și pot arăta măcar competențele”, arată Dissanayake24.

21 https://www.inc.com/jeff-chu/sap-autism-india.html
22 https://www.lego.com/en-us/mindstorms
23 http://www.dxc.technology/au/ahp/142235-the_dandelion_program
24 https://www.abc.net.au/news/2015-12-03/people-with-autism-given-job-opportuni
www.shiftvieti.ro ties-with-hewlett-packard/6999510
 „Ne concentrăm asupra bunăstării și calității vieții lor, dar și asupra
rezultatelor asupra familiilor lor. Ce înseamnă asta pentru familiile lor, ce
înseamnă pentru colegii lor și ce înseamnă pentru angajatorul lor?”, explică
cercetătoarea. În prezent, HP are și un proiect pentru studenții cu autism,
un curs plătit de 4 săptămâni prin care aceștia pot lua parte la diferite
experiențe profesionale „pentru a-și îmbunătăți încrederea, abilitățile
tehnice și sociale și angajabilitatea”25.

Specialisterne (Danemarca)

Organizația s-a născut din lupta unui bărbat din Danemarca pe nume
Thorkil Sonne pentru a crea o lume care să-i ofere ceva mai bun fiului său
cu autism26. Scopul său e să creeze un milion de joburi pentru persoanele
cu autism, în special în domeniul IT. Specialisterne colaborează SAP, HP sau
Microsoft, însă aceste companii mari reprezintă doar „vârful iceberg-ului”.
Pentru a explica nevoia angajării persoanelor cu autism, Sonne folosește
adesea o comparație neobișnuită între aceste persoane și păpădii: pentru
mulți oameni, păpădia e doar o buruiană enervantă, însă puțini știu că
atunci când e cultivată, devine una dintre cele mai utile plante din lume,
datorită calităților sale nutritive și medicinale. „Valoarea păpădiei ține
de cunoașterea și percepția noastră asupra valorii sale”, explică Sonne.
El consideră că noi programe de recrutare, care să țină cont de nevoile
persoanelor cu autism, îi pot transforma pe aceștia în angajați productivi,
pe care companiile se pot baza.

Aceste noi programe de recrutare propun ca, în locul strategiilor rigide,

joburile să fie gândite pentru a mări potențialul indivizilor de a crea valoare.
Rolurile acestora evoluează, pe măsură ce nevoile se schimbă. Recrutarea
înseamnă, în această nouă viziune, angajarea persoanelor care aduc abilități
și calități ce lipsesc respectivei companii. În ceea ce privește procesul de
instruire, acesta este la rândul său bazat pe individ și pe aptitudinile sale, ce
merg dincolo de sarcinile de la un anumit moment. Pe baza acestei abordări,
o echipă din cadrul Specialisterne a fost premiată la sfârșitul lui 2015 în
cadrul unui concurs organizat de Agenția Spațială Europeană27.

25 https://www.dxc.technology/au/ds/142241/142250-dandelion_work_experience_program
26 https://www.forbes.com/sites/robertszczerba/2016/01/19/this-visionary-may-complete
ly-disrupt-the-tech-industry-as-we-know-it/#4d4846b89b56
www.shiftvieti.ro 27 http://www.esa.int/Education/IRISS_Space_Robotics_Finals_at_ESTEC
 Vodafone (Germania)

Pentru Marc Ruckebier, unul dintre managerii companiei, unul dintre

marile beneficii ale angajării persoanelor cu autism e acela că i-a făcut pe
șefi să înțeleagă că trebuie să-și trateze altfel oamenii pentru a scoate ce-i
mai bun din aceștia, fie ei tipici sau nu28. La Vodafone, angajații cu autism
au la dispoziție mentori cărora li se pot adresa oricând simt că ceva e în
neregulă. Mentorii îi instruiesc și pe manageri, astfel încât aceștia să-și dea
seama când ceva trebuie reglat în relația cu angajații.

Freddie Mac (SUA)

În 2012, Freddie Mac - o întreprindere financiară subvenționată de guvernul

american - a încheiat un parteneriat cu Autistic Self Advocacy Network29
pentru a crea un program de internship destinat tinerilor cu autism cu studii
în IT, matematică sau economie. „Freddie Mac colaborează cu o rețea de
organizații pentru a identifica candidați talentați, creează fișe de post care
maximizează beneficiul pentru companie, îi ajută pe stagiarii selectați să-și
atingă potențialul maxim și pe manageri să-i ajute pe interni să se adapteze
la viața în corporație. (...) În loc să începem cu un anumit job, începem acum
cu individul și identificăm o oportunitate în cadrul companiei.”

Ford (SUA)

FordInclusiveWorks e un program pe care constructorul de mașini l-a

inițiat împreună cu organizația The Autism Alliance of Michigan30. Aceștia
din urmă i-au ajutat pe reprezentanții companiei să înțeleagă care ar fi
joburile cele mai potrivite pentru persoanele cu autism. Mai întâi, aceștia
au recrutat cinci oameni pentru a înregistra și pregăti pneurile pentru
teste. Din experiența asta, compania a început să lucreze la o strategie
pentru a angaja mai multe persoane cu dizabilități la nivel global.

Ernst and Young (SUA)

Într-o companie de contabilitate precum Ernst and Young, angajații trebuie

să îndeplinească o mulțime de task-uri. După ce-a înțeles nevoile celor
cu autism și a creat echipe care să caute, să instruiască și să plaseze

28 https://www.bbc.com/news/world-europe-23270360
29 https://autisticadvocacy.org/
30 https://social.ford.com/en_US/story/ford-community/automotive-news/how-ford-is-diver
www.shiftvieti.ro sifying-the-workforce-including-employing-those-with-autism.html
 persoane cu autism, compania a început să împartă sarcinile în cadrul
echipelor: cei cu abilități tehnice lucrează pe colectarea și analiza datelor,
iar alții se concentrează pe relația cu clientul și pe chestiunile ce țin de
business, explică reprezentanții companiei. „Pentru a spori eficiența, EY
a dus specializarea cu un pas mai departe. În Philadelphia, a înființat un
nou centru de excelență, unde o echipă de profesioniști din birouri EY se
ocupă de unele dintre sarcinile repetitive și care consumă cel mai mult
timp și pentru angajamentele clienților din diferite domenii”. Detalii despre
funcționarea proiectului pot fi găsite aici: https://www.ey.com/us/en/
careers/ey-navigator-fall-2017-article-01.

Home Depot (SUA)

Unul dintre cei mai mari retaileri din domeniul amenajării locuințelor,
Home Depot a ajutat la crearea Ken Crew, o organizație care recrutează
și instruiește persoane cu dizabilități31. Până în prezent, peste 1.300 de
persoane cu dizabilități au fost angajate prin intermediul Ken Crew în
depozite Home Depot și magazine CVS din Statele Unite.

AMC (SUA)

Rețeaua de cinematografe a stabilit un parteneriat cu organizația Autism

Speaks pentru FOCUS, un program prin care AMC își propune să angajeze
persoane cu dizabilități. Potrivit companiei, AMC „oferă persoanelor cu
dizabilități acces la oportunități pentru o angajare competitivă, salarii și
beneficii similare asociațiilor din cinematografele noastre”.

Auticon (Marea Britanie)

Activează în domeniul tehnologic, are 200 de angajați în filiale în Marea

Britanie, Statele Unite, Franţa, Italia şi Elveţia32. Compania angajează
exclusiv persoane cu autism și încearcă să le asigure un mediu de lucru
flexibil, care să țină cont de nevoile fiecăruia33. Reprezentanții Auticon spun
că 85% dintre angajații lor fuseseră șomeri înainte, deși majoritatea au
studii superioare. Descriu autismul „nu ca pe o eroare de procesare, ci ca
pe un alt sistem de operare”.

31
http://kenskrew.org/partners.htm
32
https://auticon.com/company/
33
https://www.mediafax.ro/economic/o-companie-it-angajeaza-doar-persoane-care-sufe
www.shiftvieti.ro ra-de-autism-17822935
 În România

Cele mai multe persoane cu autism din România nu lucrează, spune

reprezentanta Autism România. Iar unele dintre ele nici nu sunt
diagnosticate și „suferă în tăcere, fără să știe despre ce este vorba”. Altele,
diagnosticate și chiar slab funcționale, au un grad de independență foarte
bun, pentru că desfac procesele de lucru în pași.

Chiar dacă în cazul unora gradul de afectare e foarte mic, chiar dacă au
abilități peste medie, iar manifestările pot fi adesea trecute cu vederea,
persoanele cu autism reușesc cu greu să-și găsească locul pe piața muncii.
La nivelul Bucureștiului, dintre categoriile de persoane cu dizabilități fără
venit, numărul celor cu afecțiuni mintale e cel mai mare - 1.953 persoane.

Persoanele cu autism pot ajunge să aibă o funcționare foarte bună, spun

reprezentanții unei organizații pentru persoanele cu dizabilități: „La ei e mai
degrabă o problemă de comunicare și de reglare a emoțiilor”.

În momentul de față, angajatorii se concentrează cât mai mult pe oameni

care să facă lucruri cât mai complexe și diverse. Pentru a integra o persoană
cu autism, ar putea căuta să spargă activitățile pe bucăți pentru a da unora
cu dizabilități o parte din sarcini. Cei cu autism s-ar descurca bine în situații
în care nu au relații directe cu alte persoane sau, în cazul în care asemenea
interacțiuni sunt necesare, să aibă la dispoziție interfața unui calculator.

Comunicarea non-verbală poate fi o barieră importantă atunci când vine

vorba de angajare. M. amintește de „problema cu privirea”, faptul că
o persoană cu autism evită să se uite în ochii interlocutorului. Dacă un
angajator îl vede că se uită așa cum o face, poate să se gândească că e o
formă de lipsă de interes sau respect, iar asta devine o barieră, spune el.
O altă persoană cu care am discutat confirmă: „Comunicarea mea non-
verbală emană atâta ciudățenie încât am probleme”.

Unele dintre marile probleme care duc la demotivarea celor care ar vrea/
ar putea să-și caute un loc de muncă este birocrația excesivă și perioada
lungă de timp ce trece până respectiva persoană își poate relua pensia de
handicap în contextul rezilierii contractului de muncă survenit ca urmare
al manifestării bolii, spun cei de la Fundația Estuar34. „Mai ales persoanele
trecute de 40 de ani se gândesc că după o perioadă de criză, cel
mai probabil angajatorul îi va da afară sau va găsi o modalitate să-i
înlocuiască, iar ei vor trebui să treacă prin toată birocrația din nou și

www.shiftvieti.ro 34 http://www.estuar.org/
 să aștepte câteva luni până vor avea din nou venituri (cele din pensie),
așa încât de multe ori nici măcar nu se mai obosesc să caute de lucru.”
Pentru persoanele cu afecțiuni mintale este important să aibă parte de
servicii sociale de calitate și care să aibă continuitate, sau să fie siguri că vor
avea parte de ele atunci când au nevoie pentru a-și căpăta echilibrul.

Părinții și, în general, familiile, devin adesea o barieră în construcția

autonomiei unei persoane cu autism. Din dorința de a-i proteja, îi feresc
de interacțiuni pe care le consideră periculoase sau cel puțin solicitante.
„Asta îi face pe copii să internalizeze bariele. Când cineva îți repetă că nu
poți, ajungi să și crezi asta”, spun cei de la Fundația Estuar.

Cei de la Nazarcea Grup (un centru al DGASPC sector 1, care oferă locuri
de muncă protejate în 7 ateliere) au observat că mulți dintre angajații lor cu
dizabilități nu vor să-și ia concediu. „Ajungem la finalul anului și observăm
că există persoane care nu și-au efectuat concediul legal de odihnă”. Unii
dintre ei obosesc mult mai repede decât persoanele tipice, iar dacă sunt
obosiți nu mai dau randament. La Nazarcea Grup există programe de lucru
de 4, 6 și de 8 ore.

Pentru M., munca intră în momentul de față la capitolul „activități

intolerabile”. În cazul lui M., părinții nu au conștientizat că există o
problemă, comportamentul său a fost integrat încet-încet în „normalul”
familiei și abia după ce M. a început să lucreze, ceilalți membri ai familiei
au conștientizat diferența. Spune că asta a fost și bine, dar și rău, pentru că
și-au făcut așteptări nefondate în ceea ce-l privește. Familia, aflată la a doua
generație de cadre universitare, spera să se apuce la rândul său de o carieră
academică. A fost greu să-și convingă familia că nu poate să facă asta.

A fost diagnosticat târziu, la vârsta de 33 de ani, după ce avusese probleme

cauzate de stresul de la serviciu. În școală fusese un copil bun la învățătură
și, în ciuda semnelor sesizabile ale bolii, putea fi încadrat la „tocilari”. Copiii
obișnuiți, deranjați de rezultatele sale bune, se purtau urât cu el, iar M.
încerca să țină piept bullying-ului. Se simțea vulnerabil și la un moment
dat a vrut chiar să renunțe la școală, dar spune că l-au ajutat pedagogii: a
nimerit oameni OK la catedră, care l-au făcut să reziste în acel mediu.

A urmat studii universitare în cibernetică și a rămas în universitate ca

asistent. Obișnuia să pună întrebări, iar unele erau relevante pentru cei
din jur, altele erau percepute drept impertinente. Unii erau deranjați și
începeau să-l antipatizeze din cauza asta. A predat 10 materii, din care se
pricepea doar la 4. Nu a avut nici „abilitatea politică” să refuze ceea ce nu putea
să facă. Se descurca bine cu studenții, cărora le transmitea ceea ce considera
www.shiftvieti.ro
 el că trebuie transmis, însă nu întotdeauna în acord cu ceea ce se cerea oficial.
Nu putea „să pună biciul” pe studenți, așa cum îi cerea „fișa postului”.

La un moment dat i s-a cerut să facă și cercetare, cu tot ce implică asta,

inclusiv atragerea de fonduri în acest scop. Activitatea asta îl stresa foarte
tare, pentru că profesorii mai în vârstă îl puneau să facă networking. Aveau
nevoie „de un sclav și de o secretară”, ceea ce el nu era în stare să facă.
Spune că ar fi putut fi „sclav”, însă doar dacă i s-ar fi trasat foarte precis
sarcini singulare. Când n-a mai putut gestiona situația, a plecat.

Acum poate face lucruri tehnice, cum ar fi traducerile. Îi vine însă greu
să lucreze din cauza presiunii deadline-urilor, însă gestionarea relațiilor
de muncă i se pare imposibilă: „Cariera e un șir de munci cu relații între
oameni în organizații. Fiecare cuvânt din ăsta este o otravă pentru mine;
este ceva în afara posibilităților”.

M. spune că este mai în largul său când discută „despre” lucruri, dar că nu se
simte bine când este „în”, adică preferă să nu fie nevoit să retrăiască situații
și să ia decizii. Se situează precis între tipurile umane pe care le desprinde:
„Eu nu sunt nici alfa, nici beta la clasificarea umană, nu sunt nici omega care e
la coada clasificării, sunt sygma. Asta înseamnă specialistul care e aproape de
coadă și încearcă să știe tot. Sygma corespunde autismului; sunt specialiștii
de pe margine. Știu niște lucruri la un nivel pe care alții nu pot să-l pătrundă,
care au părerile lor, nu pot fi mișcați, și pot să domine dacă alții vor să se lase
dominați de o asemenea persoană pentru anumite interese. Nu e prea bun
statului sygma pentru societatea de acum”, explică M.

Spune că poate face o „cantitate de treabă” limitată: „Concentrarea

maximă e de o oră, o oră și jumătate, chiar dacă fac ceva ce îmi place”.
Când era la facultate lucra câte 2-4 ore plătite, cu încă 4 neplătite. Din
păcate jobul acela cerea prea multă flexibilitate, pentru că M. trebuia să
suplinească profesorii care lipseau sau își găseau alte lucruri de făcut. Se
considera „rezerva mobilă” a profesorilor de-acolo.

Petrece mult timp în fața calculatorului, citește cărți pe care și le cumpără

din anticariate. Cântă la orgă și mai face compoziții muzicale, e pasionat
de rock simfonic și baroc. Uneori merge în excursii, fie cu părinții, fie
cu asociația pe care o frecventează. N-a organizat însă niciodată vreo
asemenea călătorie. Zice că în rest stă degeaba. „Gătesc elementar, știu
să pun rufele la uscat și spălat. Încep la vârsta mea să am o funcționalitate
aproximativă de burlac de 20 de ani”, spune M.

R. lucrează de un an ca broker de asigurări într-o galerie comercială și

www.shiftvieti.ro e pasionat de tehnologie, însă spune că a beneficiat de sprijinul unui
 angajator care e părintele cuiva cu o afecțiune similară. S-a putut angaja
acolo pentru că patroana respectivei firme are o fiică cu o problemă
asemănătoare, așa că a fost înțelegătoare. Înainte a avut doar câteva
colaborări temporare. A lucrat ca operator de interviuri, de exemplu.
Trebuia să completeze chestionare prin baruri sau cârciumi. A mai lucrat
ca software tester la o firmă, unde și-a declarat dizabilitatea; a adunat
întârzieri pentru că afecțiunea nu îi permitea să respecte programul. Spune
că are nevoie de rutină.

R. zice că mental are 16 ani. Când spune asta, se bazează pe teste și pe

corelații personale. Și R. a fost diagnosticat târziu, la vârsta de 27 de ani. La
vremea aceea, cei care aveau peste 18 ani primeau diagnostic de psihotic
sau schizofrenic, deși manifestările erau tipice spectrului autist.

S., prietena lui R., lucrează la un customer service de limbă străină. Spune
că vârsta ei mentală e de 13 ani, cel puțin așa simte. „La mine a început
întotdeauna cu auto-diagnosticare”, spune S. Ea spune că întâmpina
dificultăți de relaționare, dar nu știa exact care e problema până când
cineva i-a recomandat să citească un articol în care a aflat despre
problemele sale. A mers apoi la mai mulți medici, de la care a primit și un
tratament care i-a produs o tulburare nouă.

Oferă asistență prin email și spune că se descurcă bine. I-ar plăcea mai
multă flexibilitate în ceea ce privește orarul: îi e greu să stabilească exact
timpul necesar ieșirii din casă, iar asta face ca uneori să ajungă mai
devreme la muncă, iar alte dăți mult mai târziu.

A lucrat și ea ca operator interviuri și spune că experiența a fost un calvar,

întrucât job-ul implica interacțiune cu tot felul de oameni, între care unii
deveneau violenți: „A fost oribil. Nu știu de ce m-au angajat, probabil că
n-aveau oameni. Câteva zile a durat. Partea pozitivă a fost că am întâlnit
«oameni diverși» - ăsta-i limbajul tip (râde). O doamnă a zis că cheamă
poliția, pentru că i s-a părut ceva ciudat la mine. Trebuia să merg în
anumite blocuri, la anumite ore”.

Din perspectiva angajatorilor, cele mai importante bariere sunt stigma

socială asociată autismului și bolilor mintale, teama că persoanele
pot deveni violente / periculoase și lipsa de predictibilitate a pierderii
temporare a capacității de muncă, sintetizează cei de la Fundația Estuar -
organizație ce încearcă să ofere „opțiuni sociale și alternative adulților cu probleme
de sănătate mintală, pentru reintegrarea lor în comunitatea românească”.

De obicei, angajatorii nu înțeleg problematica persoanelor cu autism și

www.shiftvieti.ro perspectiva acestor oameni asupra lucrurilor, modul lor de a comunica,
 de a înțelege lucrurile. Prin urmare, nu arată empatie, toleranță, o cultură
organizațională incluzivă, spune reprezentanta Autism România. „Poți
fi incluziv cu privire la alte persoane cu dizabilități. Dar dacă nu cunoști
problematica celor cu autism, și angajatul vine și-ți spune în față «ce urât îți
stă părul» sau «nu pot să fac lucrul ăsta pentru că nu mi-ai spus de la bun
început ce să fac», vă dați seama că s-ar putea să nu facă o impresie bună
la interviu, pentru că intervievatorul nu se pliază pe modalitatea lui de-a
înțelege lucrurile”.

Cum învață?
Au nevoie să învețe structurat, cu sarcini foarte clare spuse într-un
mod foarte concret și exact. Prin role-playing și prin îndrumări de tipul
mână peste mână. Sarcinile trebuie puse în pași mici, secvențializate,
formulate cât mai concret. Persoanele cu autism tind să ignore ideile prea
generale, neclare. „Dacă-i spui «fă curat în cameră» și nu-i spui ce anume
să facă, s-ar putea să nu facă, pentru că nu a înțeles exact. Și atunci tinzi
să spui că nu-ți respectă sarcinile și e indisciplinat”, spun cei de la Autism
România. Recompensele funcționează, fie și sub forma unui cuvânt de
laudă zis la momentul potrivit.

Sunt lucruri ce nu se întâmplă în sistemul educațional românesc, e de

părere reprezentanta Autism România. Pentru că sunt cazuri atât de
diferite, chiar și cursurile organizate de școlile speciale sau de ONG-uri se
arată de multe ori inutile: „Poți să faci într-un atelier un magazin să-l faci
vânzător acolo, dar cu totul altceva e să te duci la un supermarket în viața
reală, unde să nu conteze nimic din ce-a învățat.”

O problemă ține de gradul de cooperare din partea părinților,

disponibilitatea lor de a-i lăsa să se descurce pe cont propriu. Cei de la
Nazarcea Grup își amintesc ziua în care au deschis unitatea protejată, iar
unele dintre persoanele cu dizabilități lucrau pentru prima dată. Părinții au
venit cu ei și aveau flori, de parcă era prima zi de școală. „A fost foarte greu
să le spui părinților: „Lasă-i la noi!”, pentru că sunt foarte protectivi. Dar noi
suntem o familie aici, nu trebuiau să-și facă probleme”.

Cum interacționează cu cei din jur?

M. are un debit verbal mai degrabă lent și nu se uită niciodată în ochii
interlocutorilor. Ne lămurește de la început că acesta nu este un semn de
www.shiftvieti.ro desconsiderare și că ne-a „înregistrat” fizionomiile din timp. Susținerea
 privirii celuilalt e obositoare pentru el, așa că preferă să fixeze o bucată de
perete sau de tavan în timpul discuției.

În schimb, prinde „din zbor” mai toate întrebările și găsește imediat replici,
chiar și la întrebări neașteptate legate de viața sa. Își structurează foarte
bine răspunsurile, folosește categorisiri, caută comparații sugestive,
creează chiar termeni noi. De exemplu, numește limbajul folosit în lumea
corporatistă „limba de aluminiu”. „Limba de lemn se învăța și o știai; cea
de acum e mult mai alunecoasă. E limba aia de făcut contracte. Eu pot să
le văd, dar nu pot să lupt cu ele. Jargonul de proiecte de acum cinci ani e
diferit de cel de acum zece ani, din cauze socio-politice”. Vorbește sincer și
direct, iar asta îi poate face pe interlocutori să se simtă inconfortabil.

La rândul său, R. tinde să vorbească rar. Își privește interlocutorul, însă

expresiile faciale nu sunt conforme cu ideile formulate. R. spune că felul
în care îi privește pe cei din jur în timp ce interacționează a fost, în mod
constant, una dintre barierele întâmpinate la angajare.

Chiar și cei care sunt bine din punct de vedere cognitiv pot fi foarte slab
funcționali în ceea ce privește abilitățile de viață și de comunicare. Din
perspectiva oamenilor tipici, persoanele cu autism - în special cele cu o
funcționalitate ridicată - pot intra fie în categoria stereotipică a tocilarului,
fie a rebelului, spune R. Unii pot fi repede categorisiți drept „leneși”,
întrucât în cazul lor, legăturile dintre execuție și voință sunt slabe. De
exemplu, M. a tradus texte pentru o editură, însă n-a putut ține pasul cu
deadline-urile impuse.

Cei cu o funcționalitate scăzută se confruntă cu stigmatizarea socială:

„oamenii îi consideră nebuni sau handicapați”. Stigmatizarea e accentuată
adesea de problemele asociate cu autismul, precum obezitatea.

R. împarte interacțiunile în bune, rele și non-interacțiuni. Are nevoie de

interacțiuni și activități bune pentru a-și organiza mintea și pentru a-și lua
energie. Cele rele și non-interacțiunile - cea din urmă înseamnă izolare și
depărtare de oameni - îl fac să funcționeze haotic.

Ce le place (sau nu) să facă?

M. își petrece mult timp pe internet, uneori călătorește. Îi plăcea
informatica clasică, cea de dinaintea apariției tehnologiilor moderne.

R. are, la rândul său, hobby-uri legate de calculatoare, însă nu la un nivel

prea avansat. A fost pasionat de sistemele de operare Lynux și alte soluții
www.shiftvieti.ro open source. Spune însă că nu îi place programarea pentru că nu are
 resurse mentale pentru asta. Îi place să facă masaj terapeutic, însă nu are
un certificat pentru a-l practica la un nivel profesional. Lui S. îi place să
citească. În prezent citește Pagoda vieții veșnice, o compilație de nuvele cu
autori chinezi.

Orice acțiuni presupun interacțiuni sociale mai intense, precum cumpărăturile,

muncile ce presupun asumarea unei poziții de organizare, îi dezechilibrează.

Pentru S., care lucrează în domeniul relațiilor cu clienții, interacțiunile

sunt obositoare: „Nu le evit, mă forțez să particip la ieșiri cu echipa, mai
sunt uneori. Firma făcea un fel de party anual. Aveam o colegă care avea
multă răbdare, era o persoană de sprijin. Ea în continuare îmi zice să ieșim,
și când îmi zice ea îmi face plăcere și mie să ies, să nu ratez chiar toate
evenimentele. Mi-e greu să interacționez”.

Și pe M. o interacțiune de orice fel îl epuizează. Spune că, după ora

asta de discuție, trebuie să doarmă două-trei ore. Vrea cât mai puțină
interacțiune și, de fiecare dată, el să fie cel care controlează tot. Nu poate
folosi tehnologiile moderne, spune că acestea îi obligă creierul „să intre în
«modul râmă»”, adică să mănânce în permanență pentru a avea resurse de
învățare. Nu ar putea folosi limbajele de programare moderne.

Ce pot (sau nu) să facă?

Li se potrivesc mai degrabă activitățile repetitive, cu sarcini clare.
Unii lucrează în servicii de curățenie, pentru că mulți dintre ei sunt
perfecționiști, trebuie să facă totul ca la carte. „Avem un băiat care
are autism și o tulburare obsesiv-compulsivă și ar fi foarte bun pentru
o spălătorie auto, pentru că ar face curățenie lună în mașină”, spune
reprezentanta Autism România. Unora le place să îngrijească animale,
pentru că lucrează într-un mediu plăcut pentru ei, fără prea multe
interacțiuni umane. La fel și cu grădinăritul, spune aceasta: „Dacă e să
culeagă roșii într-o seră, atâta timp cât te învață cineva pe care să le culegi
și pe care nu, atunci cred că unii pot fi foarte productivi”.

Gradele de funcționalitate diferă foarte mult. Unii nu se descurcă cu

transportul, alții sunt doar vag deranjați de aglomerație, în timp ce alții nu
reușesc să ducă la capăt sarcini simple pentru oamenii obișnuiți, inclusiv
www.shiftvieti.ro cele ce țin de autoîngrijire.
 Tehnologii propuse
Platformele gândite pentru găsirea unui loc de muncă dedicate celor cu
dizabilități nu sunt foarte populare pentru că nici ele nu sunt întotdeauna
adaptate la nevoile acestor persoane, spune reprezentanta Special
Olympics35, o organizație non-guvernamentală din domeniu.

M. spune că 90% din descrierile de job-uri standard au elemente care

sunt prea vagi pentru o persoană cu autism. „În primul rând trebuie
reprogramat softul celorlalți pentru că adaptarea e foarte greu să vină
de la persoanele cu dizabilități”. De asemenea, preferă dispozitivele cu
interfețe simple și prietenoase; cu cele noi nu se descurcă. De exemplu, nu
e mulțumit de sistemul de operare Android, care funcționează „pe dinamică
de obiecte, ceea ce provoacă fragmentare”. Este fanul programării de tip
vechi și îi plac paginile web de dinainte de ‘98, pentru că erau mai puțin
dinamice: „totul era simplu și la obiect, direct accesul la informație. 90% din
site-urile moderne sunt scârboase pentru mine”.

R. spune că gestionează mai bine mediile în care interacționează cu mouse-

ul decât cele cu touch screen. Preferă să folosească dispozitive cu butoane:
„Am rămas ca așteptări la standardele de 2008/09. Android-ul parcă e făcut
ca să îți prostească mintea”. Spune că iOS e mai bun, dar că, la rândul lui,
e încâlcit. Spune că ar fi util ceva asemănător unui pacer mental, care să
spargă obiectivele în task-uri clare și specifice, „un aparat care să fie ca o
mamă soacră când îți dă sarcini”. Menționează sintetizatorul de voce folosit
de o persoană cu o formă de autism ce nu-i permite să vorbească.

Ar fi de ajutor și platformele online de consiliere/suport care să aibă nu

doar aplicații tehnice, dar și specialiști bine pregătiți, spune reprezentantul
Fundației Estuar. Dintre cele care există la nivel internațional, cele
mai multe sunt accesibile contra cost, motiv pentru care Estuar nu le
promovează beneficiarilor.Reprezentanta Asociației Well România36, care
dezvoltă și o platformă de recrutare pentru persoanele cu dizabilități,
spune că lucratul în cloud - unul care să fie adaptat cerințelor persoanelor
respective - poate să fie o soluție.

Cei de la Autism România știu de o instituție care trimitea regulat SMS-uri

de reamintire pentru părinți, să facă anumite lucruri pentru copiii lor cu
autism. Un asemenea instrument adaptat pentru adulți ar putea funcționa,
spune ea.

35 http://specialolympics.ro/
www.shiftvieti.ro 36 https://wellromania.org/
 Informații pentru angajatori
În general, persoanele cu autism ar avea nevoie de program flexibil și
de un nivel de stres scăzut, spun cei de la Estuar. Sunt necesare unele
adaptări ale mediului. Pentru a evita stresul cauzat de agitație, în cazul
celor cu sensibilități senzoriale, trebuie evitate birourile open-space largi,
cu multă lume ce lucrează în același loc. „Trebuie să țină seama de nevoile
senzoriale și de copleșirea sistemului nervos central. Persoanele cu autism
obosesc. Inclusiv mișcarea vizuală, fără gălăgie, îi obosește. Dacă se poate
ca angajatorul să-i dea niște căști, să nu fie distras, să nu fie lângă un spațiu
pe lângă care se perindă toată lumea. Plus să nu fie lumini dintr-astea care
clipesc”, spune reprezentanta Autism România.

O persoană cu dizabilități nu reușește să se adapteze într-un mediu care

nu oferă deschidere, explică cei de la Nazarcea Grup: „Pot lucra în mediul
privat oricare dintre ei, dar au nevoie de înțelegere”.

E nevoie, de asemenea, de norme organizaționale predictibile, inclusiv în

ceea ce privește sarcinile angajatului: o fișă a postului foarte clară, fără
task-uri neprevăzute. Atunci când apar momente de criză, angajatorii
trebuie să știe cum se pot soluționa. Ei știu de un proiect de succes din
Statele Unite, care combină training-ul la locul de muncă, informarea și soft
skills. Își amintesc de o fată care nu știa să numere, însă pe care adaptările
de la locul de muncă au ajutat-o să se angajeze într-o clinică stomatologică:
„Sarcina ei este să adune tot instrumentarul folosit de clinica respectivă,
să-l sorteze, să-l sterilizeze, și după aceea să sorteze din nou instrumentele
și să le pună în pachețele. Nu știe să numere, dar pentru că i s-au făcut
casete speciale, le punea fără să știe să numere”.

Mai e nevoie de un psiholog, spun cei de la Well România. Și colectivul ar

avea nevoie de un asemenea specialist, pentru a ști cum să interacționeze
cu ei. „În majoritatea instituțiilor nu există psihologi, cei de la HR ar trebui
să înțeleagă ce probleme au și să-i îndemne spre sarcini simple. Au nevoie
de înțelegere și toleranță”, spun cei de la Nazarcea.

R. spune că orice program de integrare trebuie să presupună adaptarea

angajatorului la efectele afecțiunii. O schemă prestabilită, rigidă, nu poate
funcționa. Pentru majoritatea angajatorilor, cheltuielile pentru integrarea
profesională a acestor persoane sunt mai mari decât profitul obținut după
aceea. „Corporatismul românesc caută o eficiență prestabilită low-end”,
spune R. Angajatorii trebuie să înțeleagă sursa disfuncționalităților, să nu
penalizeze, de exemplu, faptul că respectivul angajat nu se uită direct în
www.shiftvieti.ro ochii oamenilor.
 Colegii trebuie sensibilizați și învățați, la rândul lor, despre cum să
relaționeze. „Poți să-i arăți avantajele unui astfel de coleg. Și poți să scoți
în relief niște lucruri care nu sunt evidente la o persoană cu autism. Poate
că este o enciclopedie în domeniul care pe tine te interesează”, mai spune
reprezentanta Autism România. Ea se așteaptă ca astfel de adaptări să fie
implementate în unele corporații și crede că n-ar fi posibile într-o fabrică,
de exemplu. „Marea majoritate sunt într-o zonă de necunoscut. N-au intrat
în contact, nu-i interesează, nu vor să se lege la cap, nu vor să investească,
nu vor să tulbure colectivul”, spune și reprezentanta Well România.

„În primul rând angajatorii trebuie să știe că nu au în față un om tipic și că

nu ar trebui să se aștepte la asta”, spune M.. E nevoie de resurse speciale,
alocate de manageri speciali, crede el. Respectivii manageri trebuie să aibă
„spirit ingineresc” și să traseze niște sarcini foarte clare, logice. La fostul lui
job mergea bine treaba atunci când avea specificate foarte clar sarcinile pe
care le are de făcut. În schimb, se descurca prost și când erau nepotriviri
între obiective și mijloace.

Autori: Andrei Mihail, doctor în antropologie și Vlad Odobescu, jurnalist

Material realizat cu sprijinul:

Asociația Autism România, Nazarcea Grup, Fundația Estuar, Fundația Special

www.shiftvieti.ro Olympics, Asociația Well România
 Îți mulțumim că ai parcurs
materialul informativ despre

Autism
Înțelegându-i mai bine pe
cei din jur, putem construi
împreună o piață
a muncii incluzivă.

Află mai multe despre

persoane afectate de

1. Deficiențe de vedere
2. Sindrom down
3. Schizofrenie

www.shiftvieti.ro

Mulțumim!