CAPITOLUL 7

I. POLITICA EXTERNĂ DE LA UNIREA PRINCIPATELOR PÂNĂ LA RĂZBOIUL RECE

Înființarea Ministerului Afacerilor Străine al Principatelor Unite. 8 august 1862
Este încheiată o convenție de extrădare cu Serbia. 1863
Se încheie Convenția privind sistemul poștal și cel de telegraf cu Austria. 10 mai 1865
Principatele Unite (România) aderă la Convenția telegrafică internațională de la Paris. 5 iunie 1865
Au loc consultări româno-grecești în vederea unei acțiuni comune antiotomane. 1866 și 1869
România încheie un tratat de colaborare cu Serbia. 1868
Se semnează Convenția comercială și de navigație cu Austro-Ungaria, bazată pe liberul schimb. 1875
Se semnează Convenția comercială și de navigație cu Rusia. 1876
Prin Congresul de pace de la Berlin este recunoscută independența României. 1 iulie 1878
Austro-Ungaria, Rusia și Turcia stabilesc relații diplomatice cu România. 1878 (toamna)
Italia stabilește relații diplomatice cu România. 1879
Germania, Franța și Anglia recunosc independența României. 1880
Cancelarul german Bismarck reunește Germania, Austro-Ungaria și Italia în cadrul Triplei Alianțe (Puterile Centrale). 1882
Printr-un tratat secret, care putea fi reînnoit, România se alătură Triplei Alianțe. 18/30 oct. 1883
Încercarea Românei de a negocia o nouă convenție comercială cu Austro-Ungaria, pe baza protecționismului, duce la
1886-1891
izbucnirea unui adevărat război vamal între cele două țări.
Se semnează acordul franco-rus. 1893
Se semnează acordul anglo-francez cunoscut sub numele de Antanta Cordială. 1904
Prin semnarea acordului anglo-rus se definitivează cel de-al doilea sistem politico-militar – Antanta sau Tripla Înțelegere. 1907
Bulgaria, Serbia, Grecia și Muntenegru înving rapid Turcia în cadrul primului război balcanic. toamna 1912
Tratatul de pace de la Londra pune capăt primului război balcanic. 1912
Pretențiile exagerate ale Bulgariei duc la izbucnirea celui de-al doilea război balcanic, la care participă și România. 1913
Prin pacea de la București se pune capăt celui de-al doilea război balcanic. România anexează Cadrilaterul (Durostor și Caliacra) 1913
Vizita țarului Nicolae al II-lea, împreună cu familia sa și cu ministrul de externe Sazonov, la Constanța. 1/14 iunie 1914
Asasinarea, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar, duce la izbucnirea Primului Război Mondial 15/28 iunie 1914
Începe Primul Război Mondial 15/28 iulie 1914
România își proclamă neutralitatea în Primul Război Mondial 21 iulie/3 aug. 1914
Înțelegere formală între România și Italia cu privire la acțiunea comună în vederea lichidării Austro-Ungariei. 10 sept. 1914
Printr-un acord secret, Rusia se obliga să apere integritatea teritorială a României și îi recunoștea drepturile asupra teritoriilor
18 sept./1 oct. 1914
din Austro-Ungaria, în schimbul unei „neutralități binevoitoare”.
Guvernul României condus de I.I.C. Brătianu semnează convențiile politice și militare cu Antanta. 4 august 1916
Consiliul de Coroană de la Cotroceni aprobă convențiile cu Antanta, declarând război Austro-Ungariei. 14 august 1916
Începutul ofensivei în Transilvania 14-15 aug. 1916
Bătălia de la Turtucaia (18)19-24 aug. 1916
Hotărârea de oprire a ofensivei în Transilvania 2/16 sept. 1916
Ofensiva Puterilor Centrale în Oltenia și Muntenia sept.-nov. 1916
Bătălia de la Neajlov – Argeș 16-20 nov. 1916
Bătălia de la Mărăști 11-19 iulie 1917
Bătălia de la Mărășești 24 iul-6 aug 1917
Bătălia de la Oituz 26 iul-9aug 1917
Armistițiul de la Focșani 26 nov./9 dec. 1917
Pacea separată de la București cu Puterile Centrale 24 apr/7 mai 1918
Reînceperea operațiunilor militare împotriva Puterilor Centrale 28 oct/10 nov 1918
Prin capitularea Germaniei, ia sfârșit Primul Război Mondial. 29 oct./11 nov.1918
România caută să obțină recunoașterea internațională a noilor sale granițe. 1919-1920
Urmărind păstrarea vechilor granițe ale Ungariei, guvernul comunist condus de Bela Kun recurge la operațiuni militare de ocupare a Transilvaniei aprilie-iulie 1919
Se semnează, la Versailles, Tratatul de pace cu Germania, prin care Alsacia și Lorena revin Franței. 28 iunie 1919
Trupele române ocupă Budapesta. 4 august 1919
Se semnează, la Saint Germain, Tratatul de pace cu Austria, prin care este recunoscută internațional unirea Bucovinei cu România 10 sept. 1919
Se semnează, la Neuilly, Tratatul de pace cu Bulgaria. 28 nov. 1919
România semnează Tratatul privind protecția minorităților, prin care sunt acordate drepturi individuale membrilor acestora. 10 dec. 1919
România ia parte la fondarea Ligii Națiunilor. 10 ianuarie 1920
Se semnează, la Trianon, Tratatul de pace cu Ungaria, prin care este recunoscută internațional unirea Transilvaniei cu România 4 iunie 1920
Se semnează, la Sevres, Tratatul de pace cu Turcia. 10 august 1920
Prin Tratatul de la Paris este recunoscută pe plan internațional unirea Basarabiei cu România. 28 oct. 1920
Tratativele româno-sovietice de la Copenhaga și Varșovia, privind recunoașterea unirii Basarabiei cu România. 1920-1921
România semnează Convenția politică și Convenția de alianță defensivă româno-polonă. 3 martie 1921
Convenția de alianță defensivă între Regatul României și Republica Cehoslovacă 22/23 aprilie 1921
Convenția de alianță defensivă între Regatul României și Regatul Sârbo-Croato-Sloven 7 iunie 1921
România semnează sistemul de tratate care stau la baza Micii Înțelegeri (România, Cehoslovacia și Regatul Sârbo-Croato-Sloven) aprilie-iunie 1921
România semnează Convenția internațională privind statutul definitiv al Dunării. 1921
Conferința de la Viena, la care Uniunea Sovietică refuză să recunoască actul de la 27 martie 1918. martie 1924
România semnează Protocolul de la Geneva, care preciza legătura dintre securitate și dezarmare. 1924
Reînnoirea alianței cu Polonia. martie 1926
Semnarea Tratatului de alianță și amiciție româno-francez. 15 iulie 1926
10 iunie 1926
România și Italia semnează un Tratat de amiciție și colaborare cordială. 16 sept. 1926
1
România aderă la Tratatul de la Paris, care interzice războiul ca mijloc de rezolvare a diferendelor dintre state (Pactul Briand-Kellog) 4 sept. 1928
România semnează Protocolul de la Moscova. 9 februarie 1929
Nicolae Titulescu este ales în funcția de președinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor. 1930
Nicolae Titulescu este reales în funcția de președinte al Adunării Generale a Societății Națiunilor. 1931
Negocierile româno-sovietice de la Riga privind problema Basarabiei. 1932
România participă la lucrările Conferinței asupra dezarmării, desfășurate la Geneva. 1932-1933
S.U.A. recunosc unirea Basarabiei cu România. 1933
România aderă la Convenția de definire a agresiunii și teritoriului, semnată la Londra (textul documentelor a fost elaborat de Nicolae Titulescu) 3-5 iulie 1933
Tensionarea relațiilor internaționale ca urmare a politicii agresive duse de Germania, Italia și Japonia. după 1933
Se încheie Pactul Înțelegerii Balcanice, la Atena (România, Iugoslavia, Grecia și Turcia). 8 februarie 1934
Convorbirile dintre Titulescu și Litvinov în privința granițelor se încheie cu un eșec, dar duc la reluarea relațiilor diplomatice
9 iunie 1934
româno-sovietice, printr-un schimb de scrisori. România sprijină admiterea URSS în Liga Națiunilor.
În Germania este reintrodus serviciul militar obligatoriu. 1935
Prin vocea lui Nicolae Titulescu, România condamnă ocuparea Abisiniei (Etiopiei) de către Italia. 1935
Germania ocupă zona demilitarizată a Renaniei. 1936
Perfectarea protocolului dintre Nicolae Titulescu și Maxim Litvinov, cu privire la încheierea unui pact de asistență mutuală
21 iulie 1936
româno-sovietic, rămas nedefinitivat (Protocolului româno-sovietic de la Montreaux).
Crearea Axei Berlin-Roma-Tokyo. 1936-1937
Germania ocupă Austria (Anschluss). martie 1938
Prin „Acordul de la Munchen”, Hitler smulge Cehoslovaciei regiunea sudetă. 29-30 sept. 1938
Germania desființează statul cehoslovac. martie 1939
Semnarea acordului economic româno-german, în termenii impuși de Berlin, pe o durată de cinci ani. 23 martie 1939
Franța și Marea Britanie încheie acorduri economice cu România și promit sprijin României în cazul unor posibile agresiuni
13 aprilie 1939
(acordarea de garanții).
Semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, în a cărui anexă secretă (protocol adițional) se prevedea dreptul URSS de ocupa Basarabia 23 august 1939
Atacarea Poloniei de către Germania declanșează cel de-al Doilea Război Mondial. 1 sept. 1939
România își proclamă neutralitatea în cel de-al doilea război mondial. 7 sept. 1939
România este obligată să semneze „Pactul Petrolului” cu Germania. 1940
Capitularea Franței în cel de-al Doilea Război Mondial. 22 iunie 1940
În urma notelor ultimative ale URSS, România este nevoită să cedeze Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța Uniunii Sovietice 26-27 iunie 1940
România renunță la garanțiile franco-engleze. 1 iulie 1940
Carol al II-lea aduce la putere un guvern progerman condus de Ion Gigurtu, care proclamă dorința României de a adera la
4 iulie 1940
Axa Roma-Berlin
Guvernul Gigurtu anunță retragerea României din Liga națiunilor 9/11 iulie 1940
Tratativele româno-ungare de la Severin (România oferă un schimb de populație cu mici rectificări de frontieră, dar Ungaria
16-24 aug. 1940
pretinde cesiuni mult mai importante).
Tratativele româno-bulgare de la Craiova. 19 aug.-7 sept. 1940
Arbitrajul germano-italian de la Viena, referitor la Transilvania. 29 august 1940
Dictatul impus României la Viena, prin care nord-vestul Transilvaniei intră în componența Ungariei este semnat de Mihail
30 august 1940
Manoilescu, ministru de externe al României
Carol al II-lea renunță la tron în favoarea fiului său, Mihai I (sfârșitul Restaurației carliste). 6 sept. 1940
Este semnat Tratatul de la Craiova, prin care județele Durostor și Caliacra intră în componența Bulgariei, granița revenind pe
7 sept. 1940
aliniamentul din 1913.
Ion Antonescu devine președintele Consiliului de Miniștri. 1940
Cu ocazia vizitei lui Ion Antonescu în Germania, România aderă la Pactul Tripartit, intrând în sistemul de alianțe al Axei Berlin-Roma-Tokyo 23 nov. 1940
Rebeliunea legionară împotriva lui Ion Antonescu. ianuarie 1941
România acceptă prezența trupelor germane pe teritoriul său. primăvara 1941
România aderă la Pactul Anticomintern (alături de Germania, Italia și Japonia). 1941
Alături de Germania și de aliații acesteia, România intră în războiul împotriva Uniunii Sovietice, cu unicul scop de a recupera
22 iunie 1941
teritoriile pierdute în iunie 1940.
Teritoriul dintre Nistru și Bug (Transnistria) intră sub administrație românească, fiind utilizat pentru deportarea evreilor și țiganilor aug. 1941-ian. 1944
Marea Britanie declară război României 7 decembrie 1941
România declară război SUA 12 dec. 1941
SUA declară război României 5 iunie 1942
Efective ale armatei române iau parte la ofensiva din sudul Rusiei, inclusiv la bătălia de la Stalingrad. vara 1942 - 1943
Armata română suferă grave înfrângeri la Cotul Donului și Stalingrad. 1943
Diplomația română demarează tratative în vederea scoaterii României din războiul împotriva Națiunilor Unite. 1943
Mussolini îi promite ministrului de externe al României, Mihai Antonescu, să ia conducerea sateliților Germaniei, pentru a iniția
septembrie 1943
negocieri de pace cu Națiunile Unite, dar este răsturnat de la putere.
Iuliu Maniu, conducătorul opoziției democratice, trimite un șir de mesaje guvernului britanic, în care explica rolul României în
război și aspirațiile sale. El sublinia că opinia publică românească se opusese continuării războiului împotriva URSS dincolo nov.1943-mart.1944
de Nistru și acum cerea doar apărarea integrității teritoriale a țării, inclusiv a Transilvaniei de nord-vest
Frederic Nanu, ministrul român la Stockholm (ambasadorul României în Suedia) are convorbiri cu Alexandra Kollontai,
ambasadoarea URSS la Stockholm, despre interesul exprimat de anumite cercuri din România de a negocia retragerea din dec.1943-ian.1944
război
Opoziția condusă de Maniu începe, cu știrea lui Antonescu, negocieri cu aliații la Cairo, conduse de prințul Barbu Știrbei și Constantin Vișoianu. martie 1944
Telegrama secretarului de stat american Cordell Hull către ambasadorul american la Londra, despre convorbirile privind
ieșirea României din războiul cu Națiunile Unite în care se arată că Barbu Știrbei dorea asigurări de la aliați că: independența
martie 1944
României urma să fie menținută; drepturile ei teritoriale să fie respectate; să i se acorde României statutul de cobeligerant; în
cazul unui atac din partea Bulgariei sau Ungariei, ea să fie sprijinită de aliați
Regele Mihai I decide arestarea mareșalului Antonescu și alăturarea țării la coaliția Națiunilor Unite. 23 august 1944
2
Trupele române neutralizează pericolul german care amenința orașul București 28 august 1944
Armata Roșie intră în București 31 august 1944
Semnarea armistițiului cu Uniunea Sovietică. 12 sept. 1944
Winston Churchill îi propune lui Stalin împărțirea statelor din estul Europei în sfere de influență (Acordul de procentaj). 18 oct. 1944
Prin lupta soldaților români, întregul teritoriu al Transilvaniei este eliberat de sub ocupația horthysto-nazistă. 25 oct. 1944

II. ROMÂNIA ÎN TIMPUL RĂZBOIULUI RECE

Are loc Conferința interaliată de la Ialta. februarie 1945

Prin deciziile sale, Conferința de la Potsdam, alături de cea de la Ialta, a contribuit la instaurarea regimului comunist în România iulie-august 1945
Înființarea Organizației Națiunilor Unite (ONU), cu scopul asigurării păcii și cooperării în lume 1945
Înființarea Fondului Monetar Internațional (FMI), cu scopul realizării cooperării internaționale pe plan monetar 1945
Înființarea Băncii Mondiale, instituție financiară destinată sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare 1945
Discursul lui Winston Churchill de la Universitatea Fulton despre Cortina de Fier este considerat a marca debutul Războiului Rece 5 martie 1946
Gheorghe Tătărescu conduce delegația oficială a României la Conferința de pace de la Paris după cel de-al Doilea Război Mondial 29 iul.-15 oct. 1946
România semnează Tratatul de pace de la Paris, fiind tratată ca o țară învinsă și fiind obligată la plata unei despăgubiri imense de
război față de URSS. Se consfințește, revenirea N-V Transilvaniei în granițele României, dar, respectând instrucțiunile primite de la 10 februarie 1947
Moscova, delegația oficială a României nu ridică problema Basarabiei, granița de est rămânând cea impusă în iunie 1940.
Doctrina Truman (doctrina îndiguirii - containment), prin care SUA stabilea o strategie de stopare a expansiunii comunismului martie 1947
Anunțarea Planului Marshall prin discursul ținut la Universitatea Harvard de secretarul de stat al SUA, George Marshall iunie 1947
Respectând instrucțiunile Kremlinului, România respinge Planul Marshall. iulie 1947
Primele ajutoare de urgență în cadrul Planului Marshall sunt dirijate către Grecia și Turcia vara 1947
Stalin înființează Cominform-ul (Biroul Informativ al Partidelor Comuniste și Muncitorești), prin care URSS își consolidează
toamna 1947
controlul asupra statelor comuniste recent create.
Gh. Tătărescu este înlocuit din funcția de ministru de externe cu Ana Pauker, PCR preluând controlul total asupra diplomației românești 5 noiembrie 1947
Lovitura de stat de la Praga. Puterea este preluată de comuniști. februarie 1948
Blocada Berlinului instituită de Uniunea Sovietică asupra Berlinului Occidental. SUA și aliații occidentali aprovizionează printr- apr. 1948-12 mai 1949
un „pod aerian” orașul izolat de sovietici, contracarând intențiile acestora 24iun.1948-12mai1949
Ca ripostă la Planul Marshall, dar și ca o alternativă a țărilor comuniste la OCEE, se constituie Consiliul de Ajutor Economic Reciproc. 25 ianuarie 1949
8 ianuarie 1949
23 mai 1949
La Washington are loc ceremonia de semnare a Pactului NATO, ce cuprindea majoritatea statelor democratice din Europa și SUA 4 aprilie 1949
URSS realizează prima explozie nucleară. 1949
Războiul din Coreea 1950-1953
Generalul Donald MacArthur, comandantul trupelor ONU în războiul din Coreea, susținea că pierderea războiului împotriva
1951
comunismului în Asia (Coreea) înseamnă căderea inevitabilă a Europei și astfel că nu exista altă alternativă decât victoria.
Intrarea Turciei și Greciei în NATO. 1952
Moartea lui I.V. Stalin. 5 martie 1953
Intrarea RFG în NATO, care va determina constituirea Tratatului de la Varșovia. începutul lui 1955
Statele aflate în sfera de influență sovietică, cu excepția Iugoslaviei, semnează Tratatul de la Varșovia, ca alianță opusă NATO 14 mai 1955
România devine membră a Organizației Națiunilor Unite (ONU). 1955
Alexandru Bârlădeanu devine delegatul permanent al României la CAER 1955-1966
Reconcilierea cu Iugoslavia. 1956
Demascarea cultului personalității lui Stalin, în raportul secret prezentat de Hrușciov la Congresul XX al PCUS. februarie 1956
În Ungaria se declanșează o revoluție anticomunistă. 1956
Armata Roșie reprimă revoluția anticomunistă din Ungaria. oct.-nov. 1956
Kremlinul anunță decizia de retragere a trupelor sovietice din România. 24 mai 1958
România încheie diverse acorduri economice cu statele occidentale, fiind încurajate schimburile comerciale și achiziționarea
1958-1960
de tehnologie modernă.
Gheorghiu-Dej este primul șef de stat român care ține un discurs la ONU, în cadrul celei de-a XV-a sesiuni a Adunării Generale 27 sept. 1960
Construirea Zidului Berlinului. august 1961
Izbucnirea conflictului sovieto-chinez. 1962
„Criza rachetelor” din Cuba. Conducerea comunistă a României află cu stupoare, la Moscova, de criza creată de Hrușciov, în
înțelegere cu Fidel Castro, prin plasarea rachetelor nucleare sovietice pe insula din Caraibe, foarte aproape de granițele SUA.
Așa cum arăta Corneliu Mănescu, ministru de externe al României între 1961-1972: „... făceam parte din Tratatul de la
Varșovia, prin urmare am fi fost obligați să intrăm în război alături de sovietici dacă ar fi început, iar noi nu știusem nimic... Am 1962
scris la Casa Albă secretarului de stat Dean Rusk o scrisoare în care spuneam că indiferent de ce s-ar întâmpla, noi nu
purtăm nici un fel de vină pentru că n-am avut nici un fel de contribuție, nici măcar nu fuseserăm anunțai de existența acestor
rachete... Scrisoarea era semnată de mine, în calitate de ministru de externe, însă dispoziția venise din partea lui Dej.”
După „criza rachetelor” urmează perioada coexistenței pașnice dintre țările comuniste și cele democratice. 1962
Speculând dificultățile diplomatice cu care se confrunta Moscova, Dej inițiază distanțarea treptată a României de URSS. 1962
PMR încearcă să-și atribuie un rol de mediator în conflictul dintre cele două puteri comuniste – URSS și China. 1962
Disputa româno-sovietică se acutizează, pe fondul controverselor privind integrarea economiilor est-europene în cea sovietică ți al
1963
dorinței Kremlinului de a transforma România într-o sursă agrară și de materii prime pentru statele mai dezvoltate din CAER.
Votul României la ONU diferă pentru prima dată de cel al celorlalte state „frățești” (comuniste). septembrie 1963
CAER lansează Planul Valev, care propunea o diviziune a muncii în cadrul blocului socialist, între anumite complexe
aprilie 1964
economice supranaționale, agrare sau industriale.
Declarația din aprilie cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale,
aprilie 1964
considerată un adevărat manifest de ieșire a țării de sub influența Moscovei, se opune aplicării Planului Valev în România.
Încetează din viață Gheorghe Gheorghiu-Dej, lăsând deschisă lupta pentru succesiune. 19 martie 1965
Nicolae Ceaușescu devine secretar general al partidului, continuând și chiar accelerând, cel puțin la nivel propagandistic, iulie 1965
3
politica de distanțare a României față de Moscova.
Cu ocazia vizitei de confirmare la Moscova, Ceaușescu nemulțumește conducerea sovietică prin accentele programului său de guvernare septembrie 1965
Teoria „căii naționale în construcția comunismului românesc” este îmbrățișată de Occident. 1966
România este primul stat comunist care stabilește relații diplomatice cu RFG. 1967
Războiul de șase zile. România refuză să semneze rezoluția propusă de sovietici prin care Israelul era condamnat ca stat
agresor, aducând critici statelor arabe pentru erorile comise. România este singurul stat comunist care nu rupe relațiile 1967
diplomatice cu Israelul, după Războiul de șase zile.
Ministrul de externe al României, Corneliu Mănescu, este ales președinte al Adunării Generale a ONU. 1967
România este unul dintre canalele utilizate de americani pentru negocieri secrete cu guvernul comunist al Vietnamului de Nord 1967-1968
Relațiile bune cu China și cu Statele Unite permit României să joace rolul unui canal de comunicare între cele două state,
sfârșitul anilor ’60.
contribuind la reluarea relațiilor diplomatice între cele două state.
Președintele Franței, Charles de Gaulle, efectuează o vizită în România, felicitându-l pe Ceaușescu pentru pretinsa lui politică
aprilie 1968
de independență.
Intervenția trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia pune capăt „Primăverii de la Praga”, un curent politic reformist 20/21 august
care milita pentru liberalizarea internă și pentru apropierea de statele occidentale. 1968
Este elaborată „doctrina Brejnev” a suveranității limitate, care justifica intervenția în afacerile interne ale statelor est-europene
august 1968
dacă era pusă în pericol existența sistemului comunist.
Prin discursul de condamnare a intervenției sovietice în Cehoslovacia se fundamentează național-comunismul lui N. Ceaușescu 21 august 1968
România își creează propria industrie de apărare. după 1969
Vizita oficială a președintelui american Richard Nixon în România, cu scopul de a încuraja politica independentă a României 1969
Nicolae Ceaușescu efectuează o vizită oficială în SUA, acceptând rolul de „ghimpe în coasta Moscovei”. octombrie 1970
România este primită în GATT (Acordul General pentru Tarife și Comerț). 1971
România este acceptată în FMI (Fondul Monetar Internațional). 1972
România încheie acordul cu Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare (Banca Mondială). 1972
Vizita istorică a președintelui american Richard Nixon în Republica Populară Chinez 1972
Cu ocazia vizitei lui Ceaușescu la Paris, președintele francez subliniază rolul jucat de România în progresul securității europene 1974
Președintele american Gerald Ford efectuează o vizită oficială în România. 1975
România obține clauza națiunii celei mai favorizate din partea SUA. 1975
La Helsinki are loc ultima reuniune a Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa. 30 iulie-1aug. 1975
Semnarea Actului Final al Conferinței de la Helsinki. 1 august 1975
Vizita de stat lui Nicolae Ceaușescu în Marea Britanie, unde este primit de regina Elisabeta a II-a iunie 1978
România contribuie la încheierea acordului de pace dintre Israel și Egipt (la Camp David – SUA). 1978
Președintele american Jimmy Carter condamnă în termeni fermi invazia sovietică în Afghanistan, caracterizând-o ca pe o
1979
amenințare la adresa păcii mondiale, pentru stabilitatea regională și pentru transportul petrolului.
România critică agresiunea sovietică în Afghanistan, considerată o aventură care a generat o nouă criză în relațiile internaționale 1979
România încheie noi acorduri de colaborare cu Comunitatea Economică Europeană. 1980
Degradarea treptată a condițiilor economico-sociale și politice din România duce la restrângerea treptată a contactelor
după 1980
diplomatice de interes major pentru România.
România își orientează aproape exclusiv politica externă spre relațiile diplomatice și economice cu statele Lumii a Treia și din
după 1980
Liga Arabă, care le înlocuiesc treptat pe cele cu Occidentul.
Mihail Gorbaciov preia puterea în URSS, devenind secretar general al PCUS. martie 1985
Lansarea politicii de „glasnost” și „perestroika” de către Gorbaciov zdruncină din temelii regimurile comuniste din Europa. 1985
Ceaușescu încetează a mai fi un favorit al cancelariilor occidentale, devenind o simplă problemă a Moscovei. după 1985
Într-o notă întocmită de CIA se arată că, în blocul sovietic, Ceaușescu are legături unice cu Orientul Mijlociu. România este
singurul membru al Pactului de la Varșovia care are relații strânse atât cu Israelul, cât și cu Organizația pentru Eliberarea
Palestinei (OEP), către care a livrat arme și căreia i-a oferit posibilități de antrenament. Ceaușescu are o relație personală cu
Arafat (conducătorul OEP) și se consultă cu el frecvent... România menține de asemenea contacte cu late grupuri palestiniene, 13 ian. 1987
cum ar fi Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei, și continuă relațiile bune cu statele radicale din Orientul Mijlociu, cum ar
fi Siria, Libia, Irak și Iran... România și-a menținut contacte active cu Statele Unite, mai mult decât oricare altă țară din Europa de
Est.
Vizitând România, Gorbaciov abordează, aluziv, tema introducerii unor reforme, criticând, implicit, starea de lucruri din România mai 1987
Scrisoarea președintelui american Ronald Reagan către Nicolae Ceaușescu, în care se exprimă îngrijorarea SUA în legătură
26 ian. 1988
cu situația drepturilor omului în România
Răspunsul lui Ceaușescu la scrisoarea președintelui american Reagan, în care respinge amestecul SUA în afacerile interne
12 febr. 1988
românești
Ceaușescu renunță la clauza națiunii celei mai favorizate în relațiile comerciale cu SUA. 1988
Comisia pentru drepturile omului a ONU adoptă o rezoluție privind constituirea unei comisii de anchetă privind situația din România martie 1989
Ceaușescu trimite un mesaj conducerilor partidelor comuniste atrăgând atenția că evoluția spre democrație a Poloniei (prin
august 1989
numirea unui prim-ministru necomunist – Tadeusz Mazowiecki) este periculoasă și urmărește „îndepărtarea socialismului”.
Căderea Zidului Berlinului. 9 noiembrie 1989
La Congresul al XIV-lea al PCR, Ceaușescu considera că menținerea a două state germane este o necesitate, condamnând 20-24 noiembrie
totodată Pactul Ribbentrop-Molotov. 1989
Gorbaciov îi informează pe liderii statelor Tratatului de la Varșovia despre întâlnirea de la Malta cu președintele George Bush,
4 decembrie 1989
specificând că URSS nu se va opune eventualelor schimbări din Europa de Est.
Încheierea „războiului rece”. 1990
Reunificarea Germaniei. 3 octombrie 1990
Desființarea CAER-ului și a Pactului de la Varșovia. martie 1991
Dezmembrarea Uniunii Sovietice. decembrie 1991