SERICICULTURA

IMPORTANŢA ECONOMICÃ

Sericicultura se ocupã cu creşterea, înmulţirea,

ameliorarea “viermilor de mãtase” şi cu prelucrarea primarã a
gogoşilor de mãtase.
Ţara noastră are o tradiţie de peste 500 de ani în
domeniu. Din punct de vedere practic, prezintã interes:
-fibra de mãtase, ce are calitãţi textile excepţionale
(fineţe, rezistenţã, elasticitate) şi se foloseşte în diverse domenii
de activitate: ţesãturi pentru confecţii, fabricarea paraşutelor şi a
baloanelor captive, a sitelor din industria morãritului, ca izolator al
cablurilor electrice şi telefonice, pentru confecţionarea panglicilor
la maşinile de scris etc.
-setolina produs special care se obţine din glandele
sericigene mature ale “viermilor de mãtase” şi se utilizeazã în
suturile chirurgicale;
-nimfele care rezultã dupã prelucrarea gogoşilor, se pot
folosi ca materie primã la fabricarea sãpunului, în hrana pãsãrilor
sau ca îngrãşãmânt în agriculturã.
 VIERMELE DE MÃTASE AL DUDULUI
(BOMBYX MORI L)

Face parte din clasa Insecta, ordinul Lepidoptera, subordinul

Heterocera, familia Bombycidae.
Originea fluturelui este în Munţii Himalaia, unde trãiesc şi acum
patru specii sãlbatice.
Ciclul evolutiv
Fluturele are o metamorfozã completã, adicã parcurge cele patru
stadii: ou (“sãmânţã”), larvã (“viermele”), crisalidã (nimfa sau pupa) şi
fluturele (adultul).
Oul este primul stadiu de dezvoltare; ouãle sunt grupate mai multe
la un loc şi sunt denumite, impropriu, “sãmânţã”.
Are forma ovalã, ca bobul de linte, cu unul din poli puţin ascuţit, iar
celãlalt obtuz.
Greutatea lui variazã dupã rasã sau hibrid.
Un fluture depune 600-700 ouã.
Oul proaspãt depus are culoarea galbenã ca paiul; dupã 24 de ore
are culoarea roz, apoi violet şi, la 2-3 zile, cenuşie cu nuanţe mai închise
sau mai deschise.
La rasele bi- şi polivoltine se menţine culoarea galbenã şi numai la
ultima generaţie, care trebuie sã hiberneze, capãtã culoarea cenuşie.
 Ouãle nefecundate îşi pãstreazã culoarea iniţialã galbenã şi, cu
timpul, se uscã.
Oul are un orificiu triunghiular - micropil - pe unde are loc
fecundarea şi apoi ieşirea larvei.
În perioada diapauzei ouãle se pãstreazã în camere frigorifice
la temperatura de 2-40C şi la umiditatea de 75%.
Pregãtirea pentru incubaţie dureazã circa 15 zile (1-15 aprilie),
timp în care temperatura se ridicã treptat de la 2-40C la 100C, când se
face expedierea seminţei la camerele de incubaţie.
Larvele eclozioneazã în timp de 2-3 zile.
Larva (sau “viermele de mãtase”).
Este al doilea stadiu al metamorfozei şi dureazã circa o lunã.
Sunt cinci stadii larvare despãrţite de patru repausuri numite
“somnuri” (sau nãpârliri).
Larva are corpul cilindric, alcãtuit din cap, torace şi abdomen.
La ieşirea din ou larva are corpul negru acoperit de mulţi
perişori.
Pe mãsurã ce creşte, culoarea corpului se deschide şi perişorii
dispar complet (la maturitate).
Culoarea obişnuitã a larvelor este albã-sidefie, cu desene sau
puncte de altã culoare, caracteristice, dupã rasã.
Mãrimea şi greutatea larvei variazã dupã rasã, hranã, îngrijire, sex.
Glandele sericigene se dezvoltã mai ales la vârsta a cincea,
când ajung la peste 25% din greutatea larvei; la dezvoltarea maximã
glandele sericigene sunt pline de mãtase în stare semifluidã.
“Viermele de mãtase” se hrãneşte numai în stadiul de larvã.
În stadiile de crisalidã şi fluture trãieşte pe baza rezervelor
acumulate.
Din frunzele de dud consumate, circa 40% sunt folosite de
organism, iar circa 60% sunt eliminate prin excremente.
Larvele mascule adulte (vârsta a V-a), au greutatea mai micã
cu 15-16% faţã de larvele femele.
Larva adultã înceteazã sã mai mãnânce, îşi cautã un loc
pentru “urzirea” gogoşii pe care o ţese într-un singur fir, închizându-se
în interiorul ei.
Crisalida
Dupã 2-3 zile de la urzirea gogoşii, larva trece prin al 5-lea
somn şi se transformã în crisalidã.
Acest stadiu dureazã 12-15 zile, în funcţie de rasã şi
temperaturã.
În acest stadiu au loc prefaceri mari în corpul insectei, în urma
cãrora, printr-o nouã nãpârlire, apare fluturele (adultul).
Fluturele

Este ultimul (al 4-lea) stadiu al ciclului evolutiv.

El eliminã prin orificiul bucal un lichid alcalin, care înmoaie
gogoaşa la un capãt, iar cu ajutorul picioarelor dã la o parte straturile de
mãtase, fãrã sã rupã fibra, şi prin orificiul format, iese din gogoaşã.
Fluturele are culoarea albã, este greoi şi nu zboarã. Masculii
sunt mai vioi; ei contacteazã femelele pentru împerechere.
Împerecherea dureazã 1-2 ore, dupã care femela începe
depunerea ouãlor.
Fluturele mascul trãieşte circa 10 zile la temperatura de 25oC;
femela trãieşte cu 2-3 zile mai mult.
Fluturele femel este mai voluminos şi are abdomenul format din
9 segmente.
RASELE DE “VIERMI DE MÃTASE”

Sub influenţa selecţiei, a metodelor de creştere şi a condiţiilor de

mediu s-au format rase care, în decursul unui an, parcurg unul sau mai
multe cicluri vitale, fenomen care se numeşte “voltinism”.
Astfel rasele cu un singur ciclu pe an sunt monovoltine, iar cele
cu douã sau mai multe sunt bi- sau polivoltine.
Rasele se grupeazã dupã mai multe criterii ca: numãrul de
generaţii pe an (voltinism), culoarea şi forma larvelor, a gogoşilor, a locului
de creştere etc.

Rasele monovoltine
Sunt cele mai rãspândite, cele mai productive dar şi cele mai
sensibile la condiţiile de creştere şi boli.
Larvele cresc în 30-37 de zile. Aici intrã: Auriu, Alb chinezesc (din
Extermul orient), Ascoli, Var, Bione (din Italia şi Franţa), Saniis U.S. (din
fosta U.R.S.S.), Adrianopole (din Orientul Apropiat).
În ţara noastrã s-au creat o serie de rase monovoltine productive, robuste şi
bine adaptate la condiţiile de mediu.
Dintre acestea amintim: Rasa Alb de Bãneasa, Alb de Orşova, Alb
de Cislãu, Galben de Bãneasa, Galben de Orşova, Galben de Cislãu
Bãneasa 75 şi altele.
Peste 80% din producţia actuală de gogoşi se obţine de la hibrizii
Băneasa 2 şi Băneasa 3, care se caracterizează printr-un procent de
ecloziune ridicat, de peste 94% şi o producţie de gogoşi de 2,5-2,8 kg/g ouă,
cu un conţinut de mătase de 24-25% şi o lungime a firului de 1200-1300 m şi
un randament la filare de 42-44%.
S-au obţinut hibrizi de prima generaţie (F1), care manifestã
fenomenul de heterozis.
Dintre aceşti hibrizi menţionãm: Orşova 5/58; Orşova 12/60, Orşova
6/58.
Rasele bivoltine
Au douã generaţii pe an, cu o perioadã de creştere a larvelor de
20-22 de zile, dau producţii mai scãzute dar cu vitalitate ridicatã.
Rasele polivoltine
Se cresc în Extremul Orient (China, Indochina şi Japonia). Au
5-8 generaţii pe an, cu stadiul larvar de 20-22 de zile; sunt rezistente la boli
şi condiţiile de mediu.
CREŞTEREA ŞI ÎNTREŢINEREA“VIERMILOR DE MÃTASE”

INCUBAŢIA ŞI ECLOZIUNEA OUÃLOR

La rasele monovoltine ouãle fecundate capãtã culoarea violetã,

care devine dupã 2-3 zile cenuşie-închisã sau deschisã.
Imediat dupã depunere, în ou începe dezvoltarea embrionului
care se opreşte dupã 2-3 zile, deoarece intrã într-o perioadã de repaus
relativ (diapauzã) care dureazã aproximativ 10 luni.
La rasele bi şi polivoltine, modificarea culorii şi diapauzei apar
numai la ultima generaţie.
Prin metode fizice, chimice, mecanice se poate suprima
diapauza, realizându-se la rasele monovoltine douã generaţii pe an.
Incubaţia se realizeazã în încãperi speciale în boxe de
incubaţie, în care condiţiile de temperaturã, luminã, umiditate şi ventilaţie
sunt dirijate automat.
Un gram de ouã conţine 1.300 - 2.000 de ouã.
Incubaţia dureazã 12-18 zile şi începe în ultima decadã a lunii
aprilie.
Camera de incubaţie se dezinfecteazã mai întâi, apoi în ea se realizeazã
temperaturã de 14-15 grade C, când se introduce sãmânţa.
Temperatura se menţine timp de 3 zile la 15 grade C, apoi 4 zile
urcã la 23-24 grade C, şi în continuare urcã treptat la 25-26 grade C
pânã la ecloziune (5-11 zile).

Umiditatea se menţine la 75-85% pe toatã perioada.

Lumina trebuie sã fie difuzã (se pun perdele albe la ferestre) şi

dureazã 18 ore de la începutul incubaţiei pânã la “albirea seminţei”,
perioadã urmatã de 36 ore de întuneric, apoi se revine la luminã.

Aerisirea se face de câteva ori pe zi, fãrã ca temperatura sã

coboare cu mai mult de 0,50C (25-260C).
Ecloziunea se face în decursul a 2-3 zile.
Primele larve care apar se numesc “spioni” şi se îndepãrteazã;
la fel, şi ultimile larve care apar dupã 3-4 zile.
 HRÃNIREA ŞI ÎNTREŢINEREA LARVELOR

Pentru obţinerea unor gogoşi de calitate corespunzãtoare, trebuie

respectate condiţiile optime de creştere dintre care amintim.

Temperatura
Influenţeazã ritmul de creştere şi apetitul larvelor.

Umiditatea
Influenţeazã ritmul de dezvoltare a larvelor.
Nu se recomandã o umiditate ridicatã, deoarece favorizeazã
mucegãirea sau fementarea aşternutului, ceea ce ar reprezenta un real
pericol pentru îmbolnãvirea larvelor.
 Condiţiile de creştere a larvelor obţinute
din 10 g “sãmânţã” pe vârste

Vârsta Nr. de Cantit. de Temperatura Umiditatea Spaţiul Schimbarea

tainuri frunze (0C) (%) (m2) aşternutului
(kg) (nr.)

I 8 1,2 25-26 80-85 0,2-1 -

a II-a 8 3,5 25-26 80-85 1-2 2

a III-a 6 11,5 24-25 75-80 2-4,5 3

a IV-a 9 49 23-24 70-75 6-15 3

a V-a continu 285 22-23 65-70 15-35-40 zilnic

Lumina
Difuzã, cu o duratã de 16-17 ore, are efect pozitiv asupra
larvelor.
Se recomandã ca ferestrele încãperii sã fie acoperite cu pânzã sau
tifon de culoare albã.

Ventilaţia
Este esenţialã; se realizeazã prin deschiderea ferestrelor la
intervale de 2-3 ore, mai ales în perioada ultimelor douã vârste.

Spaţiul de creştere
Poate fi folositã orice încãpere cu condiţia sã fie curatã,
uscatã, luminoasã, aerisitã, cãlduroasã şi, în perealabil dezinfectatã.
În aceste încãperi se monteazã paturile de creştere
confecţionate din lemn sau metal, pe care se aşeazã 2-4 poliţe
suprapuse.
Paturile sunt lungi de 2 m şi late de 1 m.
În afara paturilor sunt necesare: hârtie perforatã cu orificii de
5 dimensiuni, corespunzãtoare celor 5 vârste larvare, termometre de
camerã, higrometre, coşuri, saci, etc.
Înaintea populãrii cu larve, spaţiul de creştere se vãruieşte şi
se dezinfecteazã; mobilierul se dezinfecteazã cu formol 4%.
HRÃNIREA LARVELOR

Alimentaţia larvelor se face cu frunze de dud.

Cantitatea, calitatea şi ritmul de administrare a frunzelor
influenţeazã mult producţia de gogoşi.
Cantitatea de frunze administratã, creşte proporţional cu vârsta.
Pentru creşterea larvelor provenite din 10 g sãmânţã, sunt
necesare cantitãţile de frunzã şi numãrul de tainuri ce se administreazã
specificate în tabelul nr. 2.
Tainurile vor fi administrate, la intervale egale.
Din acestea, 1-2 tainuri vor fi asigurate în timpul nopţii.
Frunzele de dud se recolteazã dimineaţa dupã ce s-a evaporat
roua şi seara când valoarea lor este mai mare.
Frunzele se administreazã imediat dupã ce au fost tocate cu
lãţimea de 2-3 mm, la larvele din vârsta I, cu lãţimea de 5 mm la cele din
vârsta a II-a.
La celelalte vârste se administreazã frunzele întregi.
ÎNGRIJIREA LARVELOR

Constã în schimbarea aşternutului şi rãrirea larvelor.

Schimbarea aşternutului se face în felul urmãtor: se acoperã
paturile de creştere cu hârtie perforatã, peste care se pune un strat subţire
de frunze proaspete, larvele trec prin perforaţii la frunze.
În acelaşi timp se face şi rãrirea larvelor.
Frecvenţa schimbãrii aşternutului, în funcţie de vârstã, este o
condiţie esenţialã.
O atenţie deosebitã trebuie acordatã larvelor în timpul
“somnurilor”, care se produce la sfârşitul fiecãrei vârste şi durazã 14-20
ore, cu excepţia ultimului somn, care este de 36-48 de ore şi care se mai
numeşte “somnul mare” sau “somnul mãtãsii”.
În timpul somnului larva nãpârlrşte şi nu trebuie deranjatã;
hrãnirea se întrerupe şi este necesarã creşterea temperaturii în încãpere cu
1 grad C.
Nerespectarea acestor condiţii poate provoca îmbolnãviri urmate
de pierderi mari.
Îngogoşarea
Dupã 7-8 zile de hrãnire, în vârsta a V-a, larvele înceteazã sã
mai mãnânce, ţin partea anterioarã a corpului în sus, tinzând mai ales
spre marginea patului de creştere, în cãutarea locului pentru urzirea
gogoşii.
Corpul larvei se micşoreazã şi, datoritã golirii intestinului, el
devine oarecum transparent, alb strãlucitor la rasele cu gogoşi albe şi
galben de culoarea cerii la rasele cu gogoşi galbene.
La gura larvei se observã firul de mãtase pe care-l emite prin
orificiul numit filierã.
Toate aceste semne indicã ajungerea la maturitate a larvelor şi
cã trebuie puse materialele pentru îngogoşare.
Se folosesc ca materiale: tulpini de mãturicã, ramuri de stajar
şi carpen, uscate mai înainte la umbrã, sau dispozitive speciale de
material plastic.
Ele se aşeazã pe marginile paturilor şi de-a curmezişul lor,
lãsând loc pe unde sã poatã continua hrãnirea.
Îngogoşarea dureazã 2-3 zile.
Recoltarea gogoşilor se face dupã 7-8 zile.
În acest timp larvele se transformã, în interiorul gogoşii, în
crisalide. Dacã se întârzie recoltarea, acestea se transformã în
fluturi care perforeazã gogoaşa, depreciind-o.
Dupã recoltare, gogoşile sunt curãţate de scamã şi sortate în trei
calitãţi, apoi se predau la centrele de colectare unde se procedeazã la
“etuvarea” lor (omorârea crisalidei) şi uscarea gogoşilor. Aceste
operaţii se fac în instalaţii speciale cu aer cald şi uscat, la 70-80 grade
C.
Gogoşile uscate se pot pãstra 1-2 ani.
La fabricile de prelucrare ele sunt supuse fierberii şi apoi sunt
filate, obţinându-se astfel, firele de mãtase.
 SPECII SEMISÃLBATICE

“VIERMELE DE MÃTASE” AL RICINULUI

(PHYLOSAMIA RICINII)

Este a doua specie ca rãspândire dupã “viermele de mãtase” de

dud, dar care se hrãneşte cu frunze de ricin.
Mãtasea produsã de aceştia se deosebeşte prin culoarea
naturalã frumoasã, prin luciu şi rezistenţã.
Ca defecte, menţionãm: neuniformitatea culorii şi greutatea la
înãlbire, plus greutatea filãrii, deoarece firul de pe gogoaşã nu este
uniform (mai ales la capete) şi, de aceea, se obţine o “vatã de mãtase”.
Viermele de mãtase de ricin a fost importat în ţara noastrã în
1966 din Coreea, iar în 1974 încã patru rase din China.
Specia este originarã din China şi India.
Este polivoltinã, efectuându-se trei creşteri pe an şi ierneazã
sub formã de crisalidã.
Metamorfoza completã este de 50-52 de zile (8-10 zile oul, 18-
20 zile larva, mãrindu-se la generaţia de toamnã care hiberneazã 26-30
de zile, stadiul de crisalidã dureazã 18-20 de zile, iar cel de fluture de 4-5
zile).
Împerecherea fluturilor are loc noaptea şi dureazã 12-14 ore.
Oul
Este mare, are greutatea medie de 1,03 mg, astfel cã un gram
conţine aproximativ 550 ouã (520-960).
Culoarea iniţialã a ouãlor este albã-gãlbuie, iar din a şasea zi
devine uşor verzuie, apoi cu 24 de ore înaintea ecloziunii devine cenuşie-
pãmântie.
Ouãle nefecundate au tot timpul culoarea albã-gãlbuie.

Larva
Larvele au cinci vârste larvare şi patru somnuri.
Durata stadiului larvar este de 18-20 de zile, în condiţii optime de
hranã şi de microclimat.
Larvele eclozionate au culoarea cenuşie şi lungimea de 0,3 cm.
Ele stau grupate pe frunze şi au tendinţa de a se ascunde.
Larvele au în ultima perioadã lungimea de 7-8 cm, dar se
micşoreazã la 6 cm înaintea îngroşãrii.
Dupã vârsta a IV-a iau culoarea caracteristicã rasei.
Culoarea larvelor este diferitã, de la albastrã sau albã (rase
coreene), la verde cu puncte (6101 chinezeascã), albastrã-verde (rasa
6102) sau galbenã cu puncte negre (rasa 6804)
Intrarea larvelor în somn se manifestã prin pierderea poftei de mâncare, se
grupeazã în poziţie caracteristicã sub aşternut, îşi golesc tubul digestiv şi
devin de culoare portocalie.
În timpul somnului are loc schimbarea vechiului tegument cu unul nou
secretat de glandele exuviale.
Dupã nãpârlire larva îşi recapãtã pofta de mâncare.
Înaintea îngogoşãrii larva pierde pofta de mâncare, pãrãseşte
aşternutul şi îşi cautã un loc pentru urzirea gogoşii, pe corp apare o pudrã albã
caracteristicã, apoi eliminã un lichid maro-verzui limpede, corpul devine
transparent pierde cca. 25% din greutate, aparatul digestiv se goleşte în
întregime şi se umple cu aer, ceea ce face ca larva sã aibã la atingere un
sunet caracteristic.
Crisalida
Se formeazã în interiorul gogoşii dupã 4-5 zile unde are loc ultima
nãpârlire.
Are aspectul fusiform de culoarea brun-roşcatã.
Cele femele sunt mai voluminoase şi mai grele.
Stadiul dureazã 18-22 zile, în funcţie de temperaturã şi umiditate.
Temperatura de 25-26 grade C şi umiditatea de 90-95% (realizate
primãvara) favorizeazã ieşirea din diapauzã, dupã 22 de zile apar primii fluturi.
Fluturele

Are mãrimea de 8-10 cm, culoarea gri-închis cu un desen frumos

conturat pe aripile mari de culoare maron-liliachie şi albã.
Femelele au abdomenul mai mare.
Durata împerecherii este de 12-14 ore, o femelã depune 350-500
ouã.

Gogoaşa

Are greutatea de 2-3 g; lungimea de 3-4 cm şi culoarea albã

prezentând un orificiu la un capãt ceea ce face sã nu poatã fi filatã.
Din prelucrarea gogoşilor se obţine “vata” care se toarce.
Procentul de mãtase este de 12-15%.
 RASELE DE “VIERMI DE MÃTASE” AI RICINULUI
DIN ŢARA NOASTRÃ

Existã 6 rase, douã imporatate din Coreea şi patru din China.

CONDIŢII DE CREŞTERE
În afara factorilor alimentari, temperatura, umiditatea, lumina,
ventilaţia, suprafaţa de creştere etc. influenţeazã creşterea, dezvoltarea şi
productivitatea “viermilor de mãtase”.
Temperatura
Deoarece creşterea lor se face în cele mai cãlduroase perioade
ale anului, larvele sunt rezistente la temperaturi ridicate.
Temperatura optimã este de 25 grade C pentru vârsta I, scãzând
treptat cu câte 1 grad C şi ajungând la 23 grade C la vârsta a III-a; la
vârstele celelalte ea este de 22-23 grade C.
Variabilitatea admisã este cuprinsã între 15-39 grade C.
Temperaturile mici determinã prelungirea stadiului larvar.
Umiditatea
La vârstele tinere umiditatea admisã necesarã este între 70-75%.
Umiditatea peste 80% împiedicã transpiraţia larvelor şi duce la
mucegãirea rapidã a aşternutului.
Aerisirea
Creşterea peste 1% a dioxidului de carbon determinã tulburãri
grave în respiraţia larvelor.
Ventilaţia nu trebuie sã determine curenţi mai puternici de 0,05-
0,1m/s.
Este necesarã deschiderea ferestrelor din 3 în 3 ore, timp de 16
minute la vârstele tinere, iar când temperatura exterioarã este de 22-23
grade C se recomandã ca ferestrele sã fie permanent deschise ziua şi
parţial noaptea.
Lumina
Specia Phylosamia ricini fiind semisãlbaticã, preferã o luminã
difuzã timp de 16 ore şi 8 ore întuneric.
La îngogoşare se recomandã spaţii mai întunecoase.
Hrana
Frunzele de ricin şi de oţetar (Ailanthus glandulosa) constituie
hrana larvelor.
Calitatea frunzelor este influenţatã de soi, natura solului, modul
de culturã, fertilitatea solului şi timpul recoltãrii.
Se preferã ricinul cu frunze mari (Ricinus macrocarpus).
Nu se recolteazã frunzele tinere din pãrţile superioare ale plantei,
de culoare roşie, care conţin substanţe toxice larvelor.
Totuşi larvelor tinere li se administreazã frunze mai tinere, iar
larvelor adulte frunze din pãrţile inferioare ale plantei.
Frunzele trebuie sã fie curate, netratate cu substanţe chimice; ele se
recolteazã dimineaţa dupã ce s-a ridicat roua sau dupã amiaza, se
depoziteazã corespunzãtor, igienic, la temperaturi mai scãzute.
Cantitatea de frunze necesară pentru dezvoltarea larvelor dintr-
un gram de ouã este de 15 kg.
Suprafaţa de creştere
Densitatea, influenţeazã sãnãtatea şi dezvoltarea larvelor şi, în
final, calitatea gogoşilor.
Pentru larvele obţinute dintr-un gram de ouã este necesarã o
suprafaţã de 1m2.
Incubaţia
Se desfãşoarã în spaţii special amenajate - incubatoare.
O “baterie incubator” are o capacitate de 2400 g ouã, care se
repartizeazã în cantitãţi de câte 60 g în cele 40 de casete.
Se aşeazã pe 3-4 nivele.
Incubatorul are termohigrograf, care înregistreazã condiţiile de
microclimat din interior.
Incubaţia dureazã 9-10 zile, perioadã în care trebuie acordatã o
atenţie deosebitã factorilor de microclimat.
În primele 6 zile temperatura trebuie sã fie de 25 grade C, iar în
urmãtoarele 4 zile de 26 grade C.
Umiditatea trebuie sã fie de 80-85% în primele 6 zile, apoi urcã
la 95-98% în urmãtoarele 4 zile.
Luminozitatea trebuie sã fie normalã şi aerisirea permanentã.
CREŞTEREA LARVELOR

Pânã la vârsta a 3-a dureazã 8-9 zile, pentru creşterea larvelor

obţinute din 100 g ouã sunt necesari 40 m2 stelaje din lemn “baterizate”
sau cadre metalice cu sertare de creştere.
Larvele se hrãnesc cu frunze tinere (nu cele roşii care conţin
ricinã - o substanţã toxicã).
Spaţiul de creştere influenţeazã durata perioadei larvare şi
influenţeazã negativ calitatea gogoşilor.
Pentru larvele obţinute din 100 g de ouã spaţiul necesar este de
100 m2. Larvele se hrãnesc zilnic.
Larvele din ultimele vârste au culoarea caracteristicã raselor
respective.
Vârsta a patra dureazã trei zile (72 de ore) iar somnul dureazã 33
de ore.
Vârsta a cincea are o duratã de 130 de ore (5 zile şi 10 ore).
În perioadele de somn larvele se adunã în grupuri mari, se
acoperã cu o pudrã albã, corpul devine cilindric şi rãmân imobile.
În aceastã perioadã nu trebuie deranjate.
În ultima perioadã larvele se dezvoltã foarte mult, consumã multe
frunze, produc multe dejecţii şi de aceea aşternutul trebuie schimbat zilnic.
Dacã toate condiţii sunt asigurate, în 18 zile este depãşit stadiul
larvar şi se face îngogoşarea
ÎNGOGOŞAREA

Se face în spaţii speciale (cam 10% din spaţiul de creştere)

în care se aşeazã materiale speciale de îngogoşare (mãturicã, ramuri
cu frunze de stejar, hârtie).
Pentru îngogoşarea larvelor se folosesc coli de hârtie de
ambalaj de 0,7m2 care se ruleazã şi se prinde la capete cu 2 ace cu
gãmãlie.
Sulurile cu larve se aşeazã unul lângã altul (nu se
suprapun).
Îngogoşarea (ţeserea gogoşii) dureazã 3-4 zile, iar
transformarea larvei în crisalidã se face dupã 5-6 zile.
În timpul îngogoşãrii temperatura trebuie sã fie de 23-22
grade C şi umiditatea de 70-75%.
Larvele nu trebuie derenjate sau mişcate prin mutarea lor
dintr-un loc în altul.
Gogoşile se recolteazã dupã 7 zile şi se sorteazã în trei
clase; dacã nu, în 15-20 zile de la îngogoşare crisalida se tranformã în
fluture care iese din gogoaşã.
Apoi urmeazã uscarea şi etuvarea gogoşilor.
”VIERMELE DE MÃTASE” AL STEJARULUI
(ANTHAEREA PERNYI)

Biologie
Fluturele face parte din familia Saturnidae.
Este originar din Manciuria şi se creşte în China, Coreea şi India.
Ouãle au culoarea maronie şi sunt mai mari, astfel cã un gram de
“sãmânţã” cuprinde 150 de ouã.
Larva este neagrã, iar la maturitate are lungimea de 10 cm şi devine verde
deschis.
Gogoşile au culoarea cafenie-deschisã (bej) şi greutatea de 5-7 g.
Firul de mãtase este continuu şi la filare, ajunge la 600 m.
În timpul generaţiei a doua se instaleazã diapauza, adicã hiberneazã pânã
primãvara urmãtoare (la temperaturi de 2-4 grade C şi la umiditatea de 65-75%) în
stadiul de nimfã.
Fluturii au mãrimea de 12-14 cm şi culoarea bej, pe aripi au un desen
caracteristic de diferite nuanţe.
Specia are douã generaţii pe an.
Prima, generaţia de primãvarã (mai-iunie) şi a doua generaţia de varã
(iulie-august).
Ierneazã sub formã de crisalidã (gogoşi) pãstrate la temperatura şi
umiditatea amintitã.
Larva are cinci vârste care au urmãtoarea duratã:

- vârsta I: 4-8 zile;

- somnul I - 2 zile;
- vârsta a II-a: 4-7 zile;
- somnul II- 2 zile;
- vârsta a III-a: 5-9 zile;
- somnul III- 2 zile;
- vârsta a IV-a: 5-9 zile;
- somnul IV - 2 zile;
- vârsta a V-a: 10-15 zile;
- îngogoşarea: 10-15 zile.
ALTE SPECII SEMISÃLBATICE DE “VIERMI DE MÃTASE”

Existã şi alte specii de “viermi de mãtase” care consumã

frunze de prun - Bombyx acropia; Phylosamia arrindia care se
hrãneşte ca şi P. ricini cu frunze de ricin şi Attacus cynthia care
trãieşte în Nordul Chinei şi are gogoaşa fusiformã, cu o deschidere la o
extremitate şi nu se poate fila.
Nu au fost introduse în Europa deoarece durata stadiului
larvar este de douã ori mai lungã, creşterea mai anevoioasã, producţia
de 20 de ori mai micã, filarea grea sau imposibilã şi calitatea firului
mult inferioarã faţã de Bombyx mori.