Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exemple numerice
© Mihail IANCOVICI
Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti (UTCB)
ii
Cuprins Pagina
Prefaţă iv
A3. Cadru 36
B2. Cadru 54
Anexa 1 100
Anexa 2 104
Bibliografie 106
iii
Prefaţă
***
***
Mihail IANCOVICI
v
[INTRODUCERE ÎN FORMULAREA MATRICEALĂ A
METODEI DEPLASĂRILOR]
1
Calculul construcţiilor operează cu două tipuri de mărimi fundamentale: forţe şi
deplasări. Legătura dintre acestea este realizată prin aspectul fizic, exprimat prin
flexibilitate sau rigiditate, caracteristică intrinsecă a structurii.
În consecinţă, rezultă două instrumente de rezolvare a structurilor, bazate pe controlul
primar în forţe şi controlul primar în deplasări.
De aici, rezulta cele două metode generale de analiză a structurilor:
(i) Metoda forţelor (Metoda matricei de flexibilitate)
şi
(ii) Metoda deplasărilor (Metoda matricei de rigiditate).
2
În practica curentă de analiză se preferă utilizarea modelor cu proprietăţi
concentrate (modele discrete de analiză), înlăturând astfel inconvenientul operării cu
funcţii de variabilă continuă. Aceasta reprezintă consecinţa utilizării instrumentului
Metodei elementului finit (MEF; Turner et al., 1956; Clough, 1960; Bathe şi Wilson, 1975;
Bathe, 1995; Zienkiewicz şi Taylor, 2000; Felippa, 2006) care permite utilizarea de modele
matematice, reprezentate prin ecuaţii algebrice liniare sau neliniare- în funcţie de tipul
problemei de rezolvat.
Modelul discret de analiză este un model aproximativ al structurii. Aceasta
aproximare se transfera şi procesului de modelare a încărcărilor, aşa încât trebuie făcută
precizarea că utilizarea sistemelor discrete tinde să reproducă, cu un anumit grad de
fidelitate, comportarea reală a structurii.
Operarea prin tehnica Metodei Elementului Finit (MEF; Clough, 1960) constă în (i)
“transmiterea” informaţiei referitoare la proprietăţile fizico-mecanice ale elementelor, la
extremităţi/puncte nodale (noduri), prin intermediul funcţiilor de interpolare a
deplasărilor, (ii) reconstruirea sistemului de elemente prin asamblarea proprietăţilor
acestora (submatrice constitutive şi subvectori ai încărcărilor), şi (iii) rezolvarea modelului
matematic şi determinarea răspunsului structural, exprimat în mărimi primare de răspuns
(deplasări) şi apoi, reacţiuni şi eforturi secţionale.
Considerarea unui număr mai mare de elemente, în cadrul modelului, va gener a
un efort de calcul suplimentar. În principiu, prin discretizare, informaţia referitoare la
răspunsul structurii în secţiunile inter-nodale, se pierde. Se va arăta însă, în paragrafele
următoare că aceasta poate fi recuperată la final, prin utilizarea funcţiilor de interpolare a
deplasărilor nodurilor (Zienkiewicz şi Taylor, 2000; Iancovici, 2010).
Nivelul de cunoaştere de care inginerul proiectant de structuri trebuie să dispună
trebuie să fie mult superior, fiind necesară atât cunoaşterea profundă a dezvoltărilor
teoretice necesare modelarii diferitelor tipuri de acţiuni, operării cu instrumentele
avansate de analiză automată a structurilor dar şi a celor referitoare la interpretarea şi
verificarea rezultatelor oferite de programele de analiză.
Aceste cunoştinţe sunt completate cu cele referitoare la detalierea elementelor
structurale componente, utilizând instrumente avansate de analiză, care conţin atât
module de generare a geometriei structurii - module de tip CAD (Computer-Aided Design)
precum şi module de conducere a proiectării pe baza unor formate pre-definite.
În operarea cu aceste instrumente, utilizatorul trebuie să înţeleagă şi să stăpânească atât
conceptele de bază, precum şi să aibă capacitatea mânuirii cu eficienţă, a instrumentelor
de verificare a rezultatelor analizei utilizând principiile Staticii construcţiilor. Deşi
principiile calculului structural au rămas aceleaşi, instrumentele de realizare practică, s-au
evoluat într-un ritm fără precedent (Figura 1).
3
Figura 1 – Calculul structurilor articulate, ilustrat în lucrarea Statica construcţiunilor şi
Rezistenţa materialelor, Gh. Em. Filipescu (1940, Ed. a II-a)
4
adresabilitatea fiind mult mai largă, atât în ce priveşte modelarea elementelor structurale
(de exemplu, elemente cu secţiune variabilă) dar şi a încărcărilor.
În practica constructivă curentă, pentru asigurarea preluării diferitelor tipuri de
acţiuni, sunt utilizate diferite tipuri de sisteme structurale de rezistenţă, ilustrate schematic
in figurile de mai jos.
Cadre pure
PLANSEU
FATADA
STALP
GRINDA
NOD
PLANSEU-RAMPA
REZEMARE
SCARA
5
Structuri cu pereţi/structuri duale
DIAFRAGMA DIN
BETON ARMAT
DIAGONALE
METALICE
6
Structuri cu arce
ARC
SISTEM DE FUNDARE
SISTEM DE INCHIDERE
FRONTALA
Structuri hibride
GRINDA
FIR
REZEMARE SECUNDARA
CONSOLA
SUSPENDATA
REZEMARE PRINCIPALA
7
Structuri reticulare şi structuri parametrice
Structuri tubulare
8
Structuri neconvenţionale
9
A| Exemple numerice, platforme
utilitare
E = 2.1x107 kN/m2
45x100 cm
45x100 cm
45x80 cm
fyi,vi fyj,vj
L,E,A(x),I(x) fxj,uj x
fxi,ui
2 5
3
4
1
nodul i nodul j 6
Figura 1.2- Element de bara încovoiată, cu forţă axială: deplasări şi forţe nodale,
axe de coordonate asociate (nod i- origine, nod j- terminaţie)
10
Datorită variaţiei secţiunii transversale, modelul de calcul va fi un model discretizat în 3
elemente (Figura 1.3).
1 2 3
1 4
2 5 9 3
2 4 11
6 7 8
1 3 10 12
Figura 1.3- Model de analiză, incidenţa dintre elemente şi noduri, grade de libertate asociate
Sistemul axelor de coordonate ale elementelor, în sistemul de referinţă local este precizat
separate, pentru fiecare element, în Figura 1.4.
1 3
2 14 17
1 4 13 16
6 15 18
3
8 2 11
7 10
9 12
0 0 − 0 0
0 − 0 − −
( ) ( ) ( ) ( )
0 − 0
( ) ( )
=
− 0 0 0 0
(1.1)
0 − 0
( ) ( ) ( ) ( )
0 − 0
( ) ( )
11
în care, este modulul de elasticitate longitudinală (modulul lui Young), este lungimea
elementului, Ai şi Aj sunt ariile secţiunilor transversale corespunzătoare extremităţilor
elementului i, respectiv j; Ii şi Ij sunt momentele de inerţie ale sectiunilor.
Pentru elemente cu secţiune constantă, matricea de rigiditate se obţine prin
particularizarea expresiei (1.1) şi are structura
0 0 − 0 0
0 − 0 − −
0 − 0
=
− 0 0 0 0
(1.2)
0 − 0
0 − 0
alcătuită din cele patru submatrice, doua- de extremitate, şi doua- de interacţiune datorată
cuplajului elastic dintre extremităţile i şi j.
= "
( ) !
! !!
(1.3)
Pentru grinda din Figura 1.1, structura numerică a matricelor de rigiditate, este redată în
Tabelul 1.
5.6700 0 0 −5.6700 0 0
0 2.1168 −1.7584 0 −2.1168 −1.4168
0 −1.7584 1.8430 0 1.7584 0.7938
= 10
( %, )
# ,# −5.6700 0 0 5.6700 0 0
0 −2.1168 1.7584 0 2.1168 1.4168
0 −1.4168 0.7938 0 1.4168 1.3314
1.2600 0 0 −1.2600 0 0
0 0.0224 −0.0672 0 −0.0224 −0.0672
# 0 −0.0672 0.2688 0 0.0672 0.1344
= 10
( )
−1.2600 0 0 1.2600 0 0
0 −0.0224 0.0672 0 0.0224 0.0672
0 −0.0672 0.1344 0 0.0672 0.2688
12
În Figura 1.5 este reprezentat un element structural, în ambele sisteme de referinţă.
SISTEM LOCAL
Y
y(e)
nodul j x(e)
z(e)
βe
nodul i
element e
Z X
SISTEM GLOBAL
Figura 1.5 –Sistem de referinţă local (L) şi sistem de referinţă global (G)
ale elementului structural (e)
fyjL fyjG
fxjL
fxjG
fθjL fθjG
fyiL fyiG
βe βe
1 =2 3 13 = 23
( ) ( ) ( ) ( ) ( ) ( )
Relaţia de transformare a vectorului forţelor nodurilor elementului (e), din sistemul local
în cel global de forma
<=>0# >8?0# 0 0 0 0
−>8?0# <=>0# 0 0 0 0
48 9
(6)
4(6) = 7 0 0 1 0 0 0
(6) ; = 0 0 0 <=>0# >8?0# 0
9 4:
(1.5)
0 0 0 −>8?0# <=>0# 0
0 0 0 0 0 1
>8?0 = @ C , <=>0 = @ C
A BA D BD
( ) ( )
(1.6)
= EFG: − G8 H + FJ: − J8 H
2 2
# (1.7a)
rigiditate ale elementelor în sistemul global (G, în acest caz particular-acelasi; relaţia 1.3),
obţinute prin transformarea liniară
O
= M4(6) N P 4
(6) (6) (6)
L (1.7b)
adică
K = ∑(
( )
) 3 , e=1,2,3-elemente (1.8)
şi va avea structura
9 9
(6R ) (6R )
!
UVW1X R
+ 9
(6R ) (6R ) (6S ) (6S )
UVW1X S
K =
! !! !
,
9
(6S ) (6S )
+
(6T )
(6T ) UVW1X T
(1.9)
UVW1X Y
! !! !
9 9
(6T ) (6T )
! !!
14
K ,=
5.6700 0 0 −5.6700 0 0 0 0 0 0 0 0 R
0 2.1168 −1.7584 0 −2.1168 −1.4168 0 0 0 0 0 0 S
0 −1.7584 1.8438 0 1.7584 0.7938 0 0 0 0 0 0 T
−5.6700 0 0 6.9300 0 0 −1.2600 0 0 0 0 0 Y
0 −2.1168 1.7584 0 2.1392 1.3496 0 −0.0224 −0.0672 0 0 0 Z
0 −1.4168 0.7938 0 1.3496 1.6002 0 0.0672 0.1344 0 0 0 [
10
0 0 0 −1.2600 0 0 6.9300 0 0 −5.6700 0 0 \
0 0 0 0 −0.0224 0.0672 0 2.1392 −1.3496 0 −2.1168 −1.7584 ]
0 0 0 0 −0.0672 0.1344 0 −1.3496 1.6002 0 1.4168 0.7938 ^
0 0 0 0 0 0 −5.6700 0 0 5.6700 0 0 R9
0 0 0 0 0 0 0 −2.1168 1.4168 0 2.1168 1.7584 RR
0 0 0 0 0 0 0 −1.7584 0.7938 0 1.7584 1.8438 RS
(1.10)
6.9300 0 0 −1.2600 0 0
0 2.1392 1.3496 0 −0.0224 −0.0672
0 1.3496 1.6002 0 0.0672 0.1344
K__ = 10
−1.2600 0 0 6.9300 0 0
(1.11)
0 −0.0224 0.0672 0 2.1392 −1.3496
0 −0.0672 0.1344 0 −1.3496 1.6002
+ 9
(6R ) (6S ) (6R ) (6S )
!! ! !
UVW1X R
+ 9 9
(6R ) (6R ) (6T )
UVW1X S
K =
! !!
, (6S )
9
(6S )
9 UVW1X T
(1.12)
UVW1X Y
! !!
9 9 9
(6T )
!!
şi
KcU `U + Kcc `c + ac + a4,c = bc (1.17)
Prin rezolvarea primului sub-sistem, deumit sistem “redus” de ecuaţii, rezultă deplasările
nodurilor efective (active), astfel
`U = K−R
UU (bU − aU − a4,U − KUc `c ) (1.18)
În acest caz, vectorii a şi a4 sunt nuli, iar vectorul deplasărilor reazemelor `c este de
asemenea nul- structura nefiind supusă cedărilor de reazeme. Orice altă situaţie de
încărcare, de element, termică sau cu cedări ale reazemelor, va trebui precizată.
Păstrând doar pentru acest exemplu, numerotarea iniţială a nodurilor (Figura 1.2), şi
considerând grinda încărcată cu o forţă concentrată de valoare 100 kN, aplicată în sens
gravitaţional nodului 2 (Figura 1.7), vectorul forţelor efective aplicate are forma
0 fg
−100 fg
0 fgh
bU = ,
0 fg
(1.20)
0 fg
0 fgh
Prin rezolvarea sistemului “redus” de ecuaţii
KUU `U = bU (1.21)
rezultă vectorul deplasărilor nodurilor efective
16
0 h
−0.1081 h
0.0951 ijk
`U = K−R
UU bU = 10 B
,
h
0
(1.22)
−0.0257 h
−0.0342 ijk
0 fg
94.0601 fg
−114.5759 fgh
bc = KcU `U = ,
0 fg
(1.23)
5.9399 fg
18.0384 fgh
100 kN
114.5759 18.0384
/ /
94.0601 5.9399
În acest caz particular, vectorii l3 şi lm,3 sunt nuli, grinda nefiind supusă încărcărilor de
extremităţilor i şi j ale elementului.
( ) ( )
17
Tabelul 2- Eforturile secţionale ale elementelor (în sistemul local de coordonate, L)
g 0 fg
# O 94.0601 fg
n −114.5759 fgh
2 = = ,
( %)
g 0 fg
O −94.0601 fg
n −26.5107 fgh
g2 0 fg
O2 −5.9399 fg
# n2
2
( )
= = 26.5107 , fgh
g3 0 fg
O3 5.9399 fg
n3 9.1286 fgh
# g3 0 fg
O3 −5.9399 fg
n3
2
( )
= = −9.1286 , fgh
g4 0 fg
O4 5.9399 fg
n4 18.0384 fgh
1 94.0601 5.939 3
94.0601 5.9399
/ /
/ /
26.5107 9.1286 18.0384
114.5759
5.9399 2 5.9399
/ /
26.5107 9.1286
18
+94.0601
-5.9399
-114.5759
-18.0384
-9.1286
+26.5107
Modelului discret de analiză îi este ataşat sistemul global de referinţă (G). Modelul
prezentat în Figura 2.1, conţine 3 elemente şi 3 noduri (un nod efectiv şi două, de
rezemare).
19
Y
100kN
Y1
60kN n
X1
1
e
E,A,L=4m
E,A,L=5.657m 1
3
Y3 Y2
X X3 X2
3
E,A,L=4m 2
2
Modelul idealizat de analiză constă în fapt, dintr-un ansamblu de resoarte axiale, conectate
prin noduri interioare şi exterioare (Figura 2.2).
100kN
60kN
E,A,L=4m
E,A,L=5.657m
E,A,L=4m
#
ELEMENTUL Xi Yi Xj Yj Le(m) βe sinβe cosβe
#
0.00 4.00 4.00 0.00 5.657 315o -0.707 0.707
#
4.00 0.00 0.00 0.00 4.00 180o 0 -1
0.00 4.00 0.00 0.00 4.00 270o -1 0
20
Secţiunea transversală este aceeaşi pentru toate elementele, profil metalic 2L 150x150x18
(mm), de arie 0.0102 m2.
Modelul discret de analiză este detaliat în Figura 2.3, prin reprezentarea separată a forţelor
asociate extremităţilor, în sistemul de referinţă local.
1
fx1L(e1)
fy1L(e3) fy1L(e1)
fx1L(e3)
fy2L(e1)
fy3L(e3)
fx2L(e1)
L(e3)
fx3
3 fx3L(e2) fx2L(e2) 2
fy3L(e2) fy2L(e2)
Figura 2.3 – Elemente, noduri, forţe de capăt în sistemul local de referinţă (L)
1 −1
( )
= o p
−1 1
(2.1)
în care, este modulul de elasticitate longitudinală (modulul lui Young), este lungimea
elementului iar A este aria secţiunii transversale a elementului.
Pentru compatibilizarea dimensiunii matricei în sistemul local, cu cea în sistemul global,
se adăugă artificial linii şi coloane nule astfel
1 0 −1 0
0 0 0 0
( )
= q r
−1 0 1 0
(2.2)
0 0 0 0
Exprimarea matricei de rigiditate în sistemul global de axe de referinţă se face prin
intermediul matricei de transformare a coordonatelor, adaptată dimensiunii elementului
dublu articulat, astfel
<=>0 >8?0 0 0
−>8?0 <=>0 0 0
4(6) =q r
0 0 <=>0 >8?0
(2.3)
0 0 −>8?0 <=>0
21
utilizând relaţia de transformare
= F4(6) H P 4
(6) m (6) (6)
L (2.4)
Operând asupra relaţiei (2.4), rezultă că pentru elemente dublu articulate la extremităţi,
matricea de rigiditate în sistemul de referinţă global, poate fi rescrisă sub forma
0.707 −0.707 0 0
0.707 0.707 0 0
4( %) =q r
0 0 0.707 −0.707
0 0 0.707 0.707
#
0.088 −0.088 −0.088 0.088
−0.088 0.088 0.088 −0.088
= sq r
( %)
L −0.088 0.088 0.088 −0.088
0.088 −0.088 −0.088 0.088
−1 0 0 0
0 −1 0 0
4( )
=q r
0 0 −1 0
# 0 0 0 −1
0.25 0 −0.25 0
0 0 0 0
= sq r
( )
L −0.25 0 0.25 0
0 0 0 0
22
0 −1 0 0
1 0 0 0
4( )
=q r
0 0 0 −1
# 0 0 1 0
0 0 0 0
0 0.25 0 −0.25
= sq r
( )
L 0 0 0 0
0 −0.25 0 0.25
tu = tu + tu + tu
NODUL 1 ( %) ( ) ( )
(2.6a)
tv = tv + tv + tv
( %) ( ) ( )
tu = tu + tu + tu
NODUL 2 ( %) ( ) ( )
(2.6b)
tv = tv + tv + tv
( %) ( ) ( )
tu = tu + tu + tu
NODUL 3 ( %) ( ) ( )
(2.6c)
tv = tv + tv + tv
( %) ( ) ( )
tu şi tv
înţelege că nodurile fără cuplaj elastic, vor avea componenta sub-vectoriala nulă (de ex.
( ) ( )
pentru exprimarea echilibrului nodului 1).
Exprimând în mod compact şi unitar relaţiile (2.6 a-c), rezultă
2 = 2( %) + 2( )
+ 2( )
(2.7)
23
0.088 −0.088 −0.088 0.088 0 0 w
−0.088 0.088 0.088 −0.088 0 0 x
−0.088 0.088 0.088 −0.088 0 0 w
2( %) = s x
0.088 −0.088 −0.088 0.088 0 0
w
ELEMENTUL 1 (2.8a)
0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 x
0 0 0 0 0 0 w
0 0 0 0 0 0 x
= s 0 0 0.25 0 −0.25 0 w
2 ( )
0 0 0 0 0 0 x (2.8b)
0 0 −0.25 0 0.25 0 w
ELEMENTUL 2
0 0 0 0 0 0 x
0 0 0 0 0 0 w
0 0.25 0 0 0 −0.25 x
2( ) = s
0 0 0 0 0 0 w
0 0 0 0 0 0 x (2.8c)
0 0 0 0 0 0 w
ELEMENTUL 3
0 −0.25 0 0 0 0.25 x
2=
(#1 )
`+ (#2 )
`+ (#3 )
`=o + + p ` = K`
(#1 ) (#2 ) (#3 )
(2.9)
Aceeaşi expresie poate fi obţinută prin asamblare directă, pe baza toplogiei structurii
(Tabelul 3), adică
+
(6S ) (6T ) (6R ) (6T )
! !
UVW1X R
K = + UVW1X S
(6R ) (6R ) (6S ) (6S )
, ! !! !
UVW1X T
(2.11)
+
(6T ) (6S ) (6S ) (6T )
! ! !! !!
24
în care sub-matricele rezultate din partiţia generată de precizarea condiţiilor de rezemare
(n=1,2,3; r=4,5,6) sunt
0.088 0 0
KUc = s 7−0.088 0 −0.25;
−0.088 −0.25 0
(2.12b)
0.088 0 0
Kcc = s 70 0.25 0 ;
0 0 0.25
(2.12d)
w
adică
761.818
7x ; = 7−160.000 ; , h
w 240.000
(2.14b)
761.818 60
−160 −100
240 0
`= ,h b= , fg
0 60
şi (2.16)
0 −60
0 40
25
Determinarea forţelor axiale presupune revenirea la coordonatele locale ale elementului, pe
baza relaţiei de transformare inversă
(#) (#)
2(#) = 4(#) 2(#)
5 =4
(#)
5 15 (2.17)
element (e), din vectorul global al deplasărilor `, trebuie selectate numai acele deplasări
sistemul de referinţă global). Pentru determinarea eforturilor la extremităţile unui anumit
interveni vectorul lm,3 şi, respectiv am , dacă structura este supusă încărcărilor termice (de
care corespund extremităţilor i şi j ale elementului. În particular, în echilibrul static poate
( )
element).
761.818 85.227
1 −160 0
1L % = q r 2P % =q r
( ) ( )
s 240 −85.227
ELEMENTUL 1 -
0 0
240 −60
1 0 0
1L = q r 2P =q r
( ) ( )
+
s 0 60
ELEMENTUL 2
0 0
761.818 40
1 −160 0
1L = q r 2P = q r
( ) ( )
s 0 −40
ELEMENTUL 3
0 0 -
26
Verificarea rezultatelor, constă în cercetarea echilibrului static al nodurilor, prin două
relaţii de proiecţie, ortogonale (Figura 2.4).
Prin calculul manual, clasic, bazat pe metoda izolării nodurilor, efortul axial în elementul 2
rezultă -84.853 kN. Rezulta prin urmare, o diferenţă relativă de 0.44% dar se reţine că
ambele abordări sunt afectate de erori numerice, inerente.
Dacă suplimentar se doreşte calculul deplasării orizontale a nodului 1 spre exemplu, se
acţionează structura cu o forţa unitate şi se determina distribuţia eforturilor axiale în
elemente (Figura 2.5).
-1.414
+1
1 +1
1 1
27
în care, ? reprezintă forţele axiale din situaţia virtuală de încărcare iar g- forţele axiale
din situaţia reală de încărcare. Rezultă o diferenţă relativă de 0.41% faţă de deplasarea
rezultată din analiza utilizând formularea matriceală a Metodei deplasărilor.
clear all
% A. Date structura
% Material, otel, modul de elasticitate longitudinala
E=2.1*10^8;
% Sectiuni
A = 0.0102 ; % aria sectiunii transversale, m2
% Geometrie
id=[1 1 2 0 4 4 0;2 2 3 4 0 0 0;3 1 3 0 4 0 0]; % tabel de incidenta
elemente-noduri
% element, nod origine, nod terminatie, X,Y- nod origine, X,Y- nod
terminatie
% Element 1
L1=sqrt((id(1,6)-id(1,4))^2+(id(1,7)-id(1,5))^2);
sinb1=(id(1,7)-id(1,5))/L1;
cosb1=(id(1,6)-id(1,4))/L1;
% Element 2
L2= sqrt((id(2,6)-id(2,4))^2+(id(2,7)-id(2,5))^2);
sinb2=(id(2,7)-id(2,5))/L2;
cosb2=(id(2,6)-id(2,4))/L2;
% Element 3
L3= sqrt((id(3,6)-id(3,4))^2+(id(3,7)-id(3,5))^2);
sinb3=(id(3,7)-id(3,5))/L3;
cosb3=(id(3,6)-id(3,4))/L3;
% B. Forte exterioare, kN
F1=60;
F2=-100;
% Element 1
k1=(E*A/L1)*mat;
% Element 2
k2=(E*A/L2)*mat;
% Element 3
k3=(E*A/L3)*mat;
28
% Matrice de rigiditate a elementelor in sistem GLOBAL (G)
Fn=[F1 F2 0]';
% Deplasarile nodurilor
Un=inv(Knn)*(Fn-Knr*Ur);
% Reactiuni
Fr=Krn*Un+Krr*Ur;
% Eforturi axiale
U=[Un;Ur];
f1=k1*T1*U(1:4);
f2=k2*T2*U(3:6);
f3=k3*T3*[U(1:2);U(5:6)];
%------------------------------------------------------------------------
29
Rularea rutinei din Figura 2.6, generează următoarele rezultate, în termeni de
(i) deplasări ale nodurilor efective, şi anume
w 0.3543
`U = d x e = 7−0.0747; 10B , m
w 0.1120
(2.19a)
şi
(ii) reacţiuni
• 60
bc = 7 •{ ; = 7−60;, kN
• 40
(2.19b)
Forţele axiale în elemente, sunt ilustrate în Tabelul 5 (interpretarea semnelor este realizată
în funcţie de axele de coordonate în sistemul local).
84.8528
0
2P % =q r
( )
−84.8528
ELEMENTUL 1 -
−60
0
2P =q r
( )
+
60
ELEMENTUL 2
40
0
2P = q r
( )
−40
ELEMENTUL 3
0 -
30
CAZUL CEDĂRILOR DE REAZEME
Structura este acum acţionată de forţele exterioare, care induc nodului 2 o cedare verticală
(Figura 2.7), în jos, egală cu 0.3/EA (m). Se determină răspunsul structurii.
Y
100kN
60kN
E,A,L=4m
E,A,L=5.657m
DEPLASARE
VERTICALĂ
E,A,L=4m
w
Vectorul deplasărilor nodurilor devine
w
x x
w w
`
` = U" = =
`c €S − •‚
9.T
w
(2.20)
0
x
0
Procedeul de rezolvare a sistemului de ecuaţii constă în eliminarea liniilor şi a coloanelor
corespunzătoare deplasărilor cunoscute, în acest caz 4, 5 şi 6.
w
Sistemul “redus” de ecuaţii devine astfel
x
0.088 −0.088 −0.088 0.088 0 0 w 60
s 7−0.088 0.338 0.088 −0.088 0 −0.25; ƒ. = 7 −100;
− „…
−0.088 0.088 0.338 −0.088 −0.25 0 0
(2.21)
0
0
Prin trecerea în membrul drept a ultimelor 3 coloane, se obţine sistemul de ecuaţii
w
astfel încât vectorul deplasărilor nodurilor, inclusiv cele de rezemare, este
762.114
x −160
w 240
`= x = ,h
−0.3
w
(2.32b)
0
x 0
Prin comparaţie cu cazul precedent, rezultă o creştere nesemnificativă a deplasării
orizontale a nodului 1, adică exact cedarea reazemului.
Dacă numai cedarea de reazem ar acţiona structura, atunci vectorul forţelor efective
devine
0.026
7−0.026;
−0.026
(2.33a)
w
iar vectorul deplasărilor nodurilor este
0.296
7x ; = 70 ;,h
w 0
(2.33b)
w = − ∑‰~ i̅‡ ˆ‰ = − o1 ⋅ (− )p =
ƒ. ƒ.
(2.34)
în care, i̅‡ reprezintă reacţiunile din situaţia virtuală de încărcare (Figura 2.5) iar ˆ‰ este
cedarea de reazem (Figura 2.7).
32
CAZUL REZEMĂRII ELASTICE
Y Y
100kN 100kN
60kN 60kN
E,A,L=5.657m
E,A,L=4m
E,A,L=4m
E,A,L=5.657m
X X
E,A,L=4m E,A,L=4m
kr kr
Y1
Y1
1
1
3
2
Y3 Y2
3 X3 X2
2 4 Y4
X4
4
33
Potrivit expresiei matricei de rigiditate a elementului dublu articulat (elementul 4 în Figura
2.9), expresia acesteia în raport cu sistemul de referinţă local devine
adică
1 0 −1 0
0 0 0 0
= 0.2 s q r
( Š)
P −1 0 1 0
(2.35b)
0 0 0 0
0 = 270‹ şi rezultă matricea de transformare a coordonatelor
0 −1 0 0
1 0 0 0
4( Š) =q r
0 0 0 −1
(2.36)
0 0 1 0
aceeaşi cu a elementului 3.
Matricea de rigiditate a elementului 4, în sistemul de referinţă global este
0 0 0 0
0 1 0 −1
= 0.2 s q r
( Š)
L 0 0 0 0
(2.37)
0 −1 0 1
Matricea de rigiditate a structurii, în sistemul de referinţă global, capăta următoarea
structura prin asamblarea elementului 4 la matricea structurii cu rezemare rigidă
+ 9
(6S ) (6T ) (6R ) (6T )
! !
+ +
(6R ) (6R ) (6S ) (6Y ) (6S ) (6Y )
K=
! !! ! !
+ 9
(6T ) (6S ) (6S ) (6T )
(2.38a)
! ! !! !!
9 9
(6Y ) (6Y )
! !!
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 −0.2 0 0 0 0.2
34
0.088 −0.088 −0.088 0.088 0 0 0 0
−0.088 0.338 0.088 −0.088 0 −0.25 0 0
−0.088 0.088 0.338 −0.088 −0.25 0 0 0
0.088 −0.088 −0.088 0.288 0 0 0 −0.2
= s
0 0 −0.25 0 0.25 0 0 0
0 −0.25 0 0 0 0.25 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 −0.2 0 0 0 0.2
w
nodurilor 1 şi 2, astfel
1061.8
x −160
qw r = q r,h
240
x
(2.39a)
−300
iar reacţiunile rezultă
•u −60
•v 40
= q r , fg
•u 0
(2.39b)
•v 60
Sinteza rezultatelor este prezentată comparativ, pentru (i) modelul cu rezemare rigidă la
translaţie verticală, şi (ii) pentru modelul cu rezemare elastică (Tabelul 6).
y
y
100kN
100kN
60kN
60kN
Model de analiză
E,A,L=4m
E,A,L=4m
E,A,L=5.657m E,A,L=5.657m
x x
E,A,L=4m E,A,L=4m
kr
w1 1 761.818 w 1061.8
x
7 1; = 7−160 ; x 1 −160
w2 s
240 qw r = q r
s 240
Deplasări, m
x −300
35
•v 60 •u −60
Œ•u • = 7−60; •v 1 40
= q r
•v 40 •u s 0
Reactiuni, kN
•v 60
Exemplul numeric A3| Pentru structura tip- cadru plan din beton armat din Figura
3.1, având proprietăţi fizico-mecanice şi geometrice specificate, se determină
răspunsul exprimat în deplasări şi eforturi secţionale. Rutina de analiză © Matlab
Educational este dezvoltată în cadrul laboratorului de calcul.
20 kN/m
60 kN
Modul lui Young E = 2.1x107 kN/m2
Secţiuni:
5.00
Stâlpi|50x50 (cm)
8.00 Grindă|35x90(cm)
Modelul discret propus spre analiză, constă în 3 elemente de tip bară dublu încastrată,
pentru care matricea de rigiditate este dată de expresia (1.2). Modelul va dipune prin
urmare, de un număr total de 12 grade de libertate elastică (Figura 3.2), din care 6 sunt
active (n=1-6) iar 6- restricţionate (r= 7-12).
2 5
Y 1 4
3 6
11 8
Z 12 10 9 7
0 X
36
Elementele structurale individuale şi axele de referinţă locale asociate, sunt reprezentate în
Figura 3.3.
0 e1: k1 x
1 2
z
z y z y
0 0
e3: k3 e2: k2
x x
4 3
Figura 3.3- Elemente structurale discrete, noduri şi sisteme de referinţă locală (xyz)
(6) (6)
=Œ
(6) !
(6) (6)
• (3.1)
! !!
!! sunt
(6) (6) (6) (6)
în care, şi sub-matricele primare de rigiditate, iar ! şi ! sunt sub-matricele
secundare de rigiditate, ca efect al cuplajului elastic între extremităţile i-nod origine şi j-
nod terminaţie.
Utilizând transformarea (2.4), rescrisă aici
O
= M4(6) N P 4
(6) (6) (6)
L (3.2)
în care, P reprezintă matricea (3.1) iar 4(6) este matricea de transformare a coordonatelor
(6)
elementului (1.4).
ale elementelor convergente într-un anumit nod, în acord cu topolgia structurii, conform
relaţiei (1.7) şi are structura
+ 9
(6R ) (6T ) (6R ) (6T )
! !
UVW1X R
+ 9
(6R ) (6R ) (6S ) (6S )
K12,12 = UVW1X S
! !
9
(6S ) (6S )
9 UVW1X T
(3.3)
UVW1X Y
!
9 9
(6T ) (6T )
!
UVW1X R UVW1X S UVW1X T UVW1X Y
37
Prin declararea condiţiilor de rezemare, sunt eliminate deplasările cinematice, de corp
rigid, iar matricea de rigiditate se partiţionează astfel
KUU KUc
K12,12 = "
KcU Kcc
(3.4)
Pentru elementul de grindă dublu încastrată, având secţiune constantă şi supus forţelor
uniform distribuite în lungul elementului-px şi normală la element-py , ambele pozitive în
raport cu sistemul de referinţă local, vectorul forţelor echivalente încărcării de element,
reduse în raport cu extremităţile are expresia generală
− >8?0#
Ž•
2
Ž•
− 2
<=>0#
Ž• 2
l
l(#3) = l8 " = 12
− >8?0#
: Ž• (3.7)
2
Ž•
− 2
<=>0#
Ž• 2
− 12
în care, >8?0 şi <=>0 sunt sinuşii şi cosinuşii directori ai elementului. Vectorul reprezintă
exact eforturile de încastrare perfectă, cunoscute din formularea clasică a Metodei
deplasărilor.
Vectorul forţelor echivalente încărcării de element, necesită aceeaşi transformare de
coordonate, din sistemul local, în cel global, pe baza relaţiei
4
l5 = M4(6) N l
(#) (#)
(3.8)
38
elementului a, prin suprapunerea sub-vectorilor elementelor de forma
Rezultă, prin acelaşi procedeu de asamblare, vectorul forţelor echivalente forţelor aplicate
a8 = ∑(#) l8,5
(#)
, e=1,2,…,m-elemente ; 8 = 1,2, … , Ž − ?=kwi8 (3.9)
În exemplul numeric curent, grinda orizontală este singura afectată de încărcare de
element, aşa încât structura vectorului global va fi
l’,3% + l’,3
( ) ( )
l’,3%
( )
UVW1X R
l‡,3% + l’,3
( ) ( )
UVW1X S a
= l‡,3 = _ "
( %)
a =
,
l‡,3
( ) UVW1X T a‰
9
(3.10)
UVW1X Y
l‡,3
( ) 9
`U = K−R
UU (bU − aU − KUc `c ) (3.13a)
extremităţile unui anumit element (e), din vectorul global al deplasărilor `, trebuie
selectate numai acele deplasări care corespund nodurilor i şi j ale elementului. Odată
cunoscute eforturile secţionale la extremităţile elementelor, pot fi trasate diagramele de
eforturi secţionale, după determinarea acestora în alte secţiuni de interes, folosind funcţiile
de interpolare a deplasărilor extremităţilor (Iancovici, 2010).
39
În Figura 3.4 este redată rutină de calcul a cadrului din Figura 3.1, care încorporează
algoritmul de analiză descris mai sus.
clear all;
%Sectiuni
%Stalpi
bst=0.5;
hst=0.5;
Lst=5;
Ast = bst*hst;
Ist=bst*hst^3/12;
%Rigla
br=0.35;
hr=0.9;
Lr=8;
Ar = br*hr;
Ir=br*hr^3/12;
%elementul 2-stalp
k2 = [E*Ast/Lst 0 0 -E*Ast/Lst 0 0;0 12*E*Ist/Lst^3 -6*E*Ist/Lst^2 0 -
12*E*Ist/Lst^3 -6*E*Ist/Lst^2; 0 -6*E*Ist/Lst^2 4*E*Ist/Lst 0 6*E*Ist/Lst^2
2*E*Ist/Lst;...
-E*Ast/Lst 0 0 E*Ast/Lst 0 0;0 -12*E*Ist/Lst^3 6*E*Ist/Lst^2 0
12*E*Ist/Lst^3 6*E*Ist/Lst^2; 0 -6*E*Ist/Lst^2 2*E*Ist/Lst 0 6*E*Ist/Lst^2
4*E*Ist/Lst];
%elementul 3-stalp
k3=k2;
40
%Matrice de rigiditate a elementelor in sistem GLOBAL (G)
% elementul 1-rigla
kgii1 = [kg1(1,1), kg1(1,2), kg1(1,3); kg1(2,1), kg1(2,2),
kg1(2,3);kg1(3,1), kg1(3,2), kg1(3,3)];
kgij1 = [kg1(1,4), kg1(1,5), kg1(1,6); kg1(2,4), kg1(2,5),
kg1(2,6),;kg1(3,4), kg1(3,5), kg1(3,6)];
kgji1 = [kg1(4,1), kg1(4,2), kg1(4,3); kg1(5,1), kg1(5,2),
kg1(5,3),;kg1(6,1), kg1(6,2), kg1(6,3)];
kgjj1 = [kg1(4,4), kg1(4,5), kg1(4,6); kg1(5,4), kg1(5,5),
kg1(5,6);kg1(6,4), kg1(6,5), kg1(6,6)];
% elementul 2-stalp
kgii2 = [kg2(1,1), kg2(1,2), kg2(1,3); kg2(2,1), kg2(2,2),
kg2(2,3);kg2(3,1), kg2(3,2), kg2(3,3)];
kgij2 = [kg2(1,4), kg2(1,5), kg2(1,6); kg2(2,4), kg2(2,5),
kg2(2,6);kg2(3,4), kg2(3,5), kg2(3,6)];
kgji2 = [kg2(4,1), kg2(4,2), kg2(4,3); kg2(5,1), kg2(5,2),
kg2(5,3),;kg2(6,1), kg2(6,2), kg2(6,3)];
kgjj2 = [kg2(4,4), kg2(4,5), kg2(4,6); kg2(5,4), kg2(5,5),
kg2(5,6);kg2(6,4), kg2(6,5), kg2(6,6)];
% elementul 3-stalp
kgii3 = kgii2;
kgij3 = kgij2;
kgji3 = kgji2;
kgjj3 = kgjj2;
K =
[kgii1+kgii3,kgij1,zeros(3),kgij3;kgji1,kgjj1+kgii2,kgij2,zeros(3);zeros(3)
,kgji2,kgjj2,zeros(3);kgji3,zeros(3),zeros(3),kgjj3]; % asamblarea matricei
for i=1:12
for j=1:12
if i~=j
if K(i,j)~=K(i,j)
disp('K nesimetrica’)
else
disp('K simetrica’)
end
end
end
end
41
% Construirea vectorului fortelor aplicate nodurilor efective si a
% vectorului fortelor de element
Un = inv(Knn)*(Fn-Qn)
Ur = zeros(6,1);
Fr = Krn*Un+Qr
%Eforturi sectionale
f1 = T1*kg1*U(1:6)+T1*Qn;
f2 = T2*kg2*[U(4:6); U(7:9)];
f3 = T3*kg3*[U(1:3); U(10:12)];
%-----------------------------------------------------------------------
Rularea rutinei din Figura 3.4, generează următoarele rezultate, în termeni de (i) deplasări
w
ale nodurilor efective
0.0034
x −0.0001
“ 0.0008
`U = w =
0.0034
x{
, m, rad (3.15a)
−0.0001
“ −0.0003
şi
(ii) reacţiuni
•z −43.8745
•| 97.5788
•} −102.5767
bc = = , kN, kNm
• ƒ −16.1255
( 3.15b)
• 62.4212
• −56.7925
42
Tabelul 7- Eforturi secţionale la extremităţile elementelor (în sistemul de referinţă local, L)
t1
g1 43.8745
t2 O1 62.4212
t n 23.8348
62.4212 97.5788
2( % ) = 3 = 1 =
t4 g2 −43.8745
ELEMENTUL 1
O2 97.5788
43.8745
t5
43.8745 23.8348 116.7960
n 116.7960
t6 2
97.5788
t1
g2 97.5788
43.8745
t2 O2 43.8745
t n
116.7960
2( ) = 3 = 2 =
−116.7960
t4 g −97.5788
ELEMENTUL 2
3
t5 O3 −43.8745
n3 −102.5767
t6 102.5767
43.8745
97.5788
62.4212
t1
g1 62.4212
16.1255
t2 O2 16.1255
t n
23.8348
−23.8348
2( ) = 3 = 3 =
t4 g4 −62.4212
ELEMENTUL 3
t5 O 4 −16.1255
n4 −56.7925
t6 56.7925
16.1255
62.4212
sistemul de referinţă global), după cum urmează: w|,‰ = −2 <h, w ƒ,‰ = 4.2 <h şi “ ,‰ = 2 ∙
situaţia de încărcare corespunzătoare unor cedări ale reazemelor încastrate (exprimate în
10B ijk.
Sugestie de rezolvare | Se modifică vectorul deplasărilor gradelor de libertate
43
Exerciţiul individual 2| Se determină răspunsul structurii din Figura 3.1, pentru
situaţia de încărcare cu variaţii de temperatură (încărcări termice). Variaţia de temperatură
la interior, este de 20°C, iar la exterior, de 10°C.
Sugestie de rezolvare | Se modifică structura sistemului de ecuaţii (3.11a) şi structura
algoritmului Matlab Educational din Figura 3.4, după cum urmează:
K` + a4 = b (3.15a)
a4 este vectorul forţelor echivalente încărcării termice, obţinut prin asamblarea de forma
2 5 t2o
3 L,E,I,t2o 4 y2
h to axa neutră
1 o y1
nodul i t1 nodul j 6 o
t1o ∆t
0
(3.16)
− ℎ š
—∆•=
vectorului lO .
elementului, va indica automat termenii nuli şi semnele componentelor nenule ale
44
KUU KUc `U aU,4 b
" "+d e = U"
KcU Kcc `c ac,4 bc
(3.17)
în care, aU,4 şi ac,4 reprezintă sub-vectorii forţelor echivalente încărcării termice, în accord
cu coordonatele de indice n-active şi respectiv, de coordonate r- împiedicate.
Sistemul “redus” de ecuaţii este
KUU `U +KUc `c + aU,4 = bU (3.18a)
Prin rezolvarea primului sub-sistem rezultă deplasările nodurilor efective (active) astfel
`U = K−R
UU (bU − aU,4 − KUc `c ) (3.19a)
STRUCTURA
FUNDATIE
TEREN
45
Sugestie de rezolvare| Dimensiunea modelului global de analiză, creşte- de la 6 grade de
libertate active, la 12 grade de libertate active, prin încorporarea matricelor de rigiditate
ale sistemelor de rezemare elastică.
Se utilizează conceptual, modelul de operare prezentat în exemplul numeric 2, pentru
calculul structurii articulate, cu rezemare elastică.
120 kN
60 kN Modul lui Young E = 2.1x107 kN/m2
Secţiuni:
kθ,t kx,t 3.50 Stâlpi|50x50 (cm)
Grindă|35x90(cm)
Se modifică rutina de analiză Matlab Educational (Figura 3.4), în acord cu noul model al
structurii şi se rulează analiză. Rezultatele vor fi comparate cu cele obţinute prin
instrumentele dezvoltate în secţiunea următoare a lucrării.
***
46
B| Exemple numerice, calcul automat
Graphical User Interface (GUI)
PRE-PROCESARE
47
material
geometrie
rezemare
secţiuni
[Notiţe cursant]
48
legături interioare
constrângeri elastice
[Notiţe cursant]
49
forţe generalizate concentrate
[Notiţe cursant]
50
încărcări termice
PROCESARE
51
POST-PROCESARE
poziţia deformată
[Notiţe cursant]
52
Exemplul numeric B1| Structura articulată supusă forţelor exterioare, rezolvată prin
rutina Matlab Educational, în exemplul numeric A2 (Figura 2.6), este rezolvată în
această secţiune, utilizând programul de analiză FTOOL. Sunt comparate apoi,
rezultatele obţinute prin cele două instrumente.
Figura 1.1a)- Încărcări, deformata (factor de Figura 1.1b)- Forţele axiale ale structurii
multiplicare 1700) şi reacţiunile structurii
În Tabelul 1, sunt prezentate conparativ rezultatele obţinute prin cele două instrumente de
analiză.
›( %) = −84.8528 kN ›( %) = −84.9 kN
53
Exemplul numeric B2| Pentru cadrul rezolvat prin rutina Matlab Educational (Figura
3.4), în exemplul numeric A3, este utilizat programul FTOOL. Sunt comparate apoi,
rezultatele obţinute prin cele două instrumente.
Figura 2.2a)- Încărcări, deformată (factor de Figura 2.2b)- Diagrama de forţă axială-N
multiplicare 240) şi reacţiunile structurii
54
T M
MATERIAL
Beton armat, E = 2x107 kN/m2
SECŢIUNI ELEMENTE
Stâlpi 40x40 (cm)
Modelul de calcul al halei parter cu o singură deschidere este prezentat în Figura 3.1.
Grinda cadrului este prefabricată, prin urmare, în modelul propus, rigla se consideră
articulată de stâlp. În acest caz, reprezintă o legătură simplă interioară, bilaterală (pendul),
cadrul devenind cadru de încovoiere. Diagramele de eforturi secţionale obţinute prin analiză
sunt prezentate în Figura 3.2.
N T
55
A B
M
Se poate observa cu uşurinţă că ecuaţiile de echilibru static, reprezentate prin două ecuaţii
de proiecţie şi o ecuaţie de moment în raport cu reazemul încastrat din stânga, sunt
satisfăcute:
∑ •u = 10 ⋅ 4.50 − 36.6 − 8.4 = 0
∑ •v = 240 + 240 − 240 − 240 = 0
∑ nœ,’_• = 10 ⋅ 4.50 ⋅ 2.25 + 240 ⋅ 9 − 63.4 − 240 ⋅ 9 − 37.8 = 0.05
(3.1)
56
N T
Figura 3.3 – Diagrame de eforturi secţionale şi poziţia deformată a modelului cu riglă perfect
rigidă (factor de multiplicare 256.5)
0= Ÿ
(3.2)
10 60 12
36
Forta taietoare (kN )
35.5 50 10
8
35
40 8
34.5 6
30 6
34
4
33.5 20 4
33 Tinc 2 10 Minc 2
32.5 Tnod Mnod
32 0 0 0
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 15 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 15
β=Ir/Is β=Ir/Is
57
7.E-03 -3.E-04 2.E-03
-3.E-04 1.E-03
Translatii ale nodului A (m)
6.E-03
β=Ir/Is β=Ir/Is
Figura 3.5 – Variaţia deplasărilor nodului A (translaţii şi rotire), în funcţie de raportul momentelor
de inerţie dintre rigla şi stâlp
devin cvasi-constante.
Figura 4.1 – Hală industrială parter, supusă variaţiilor de temperatură (încărcări termice)
58
SECŢIUNI ELEMENTE (MM)
STÂLPI HD 400X818 RIGLĂ HE 800B
514x60.5 800x17.5
437x97 300x33
59
M
A B
NODUL u, m v, m θ, rad
C 0 4.962 x10-4 0
60
Exemplul numeric B5|Se determină distribuţia eforturilor secţionale în elementele
structurale ale halei industriale parter, având secţiune variabilă în trepte. Hala este
prevăzută cu un pod rulant amplasat pe prima deschidere (Figura 5.1).
4.50m
POD RULANT
8.50m
30.00m 25.00m
61
Modelul de analiză este reprezentat in Figura 5.3.
62
M
• SECŢIUNI ELEMENTE
Stâlpi: 50x50 (cm)
Rigle: 30x55 (cm)
• MATERIAL
Beton armat E = 3x107 kN/m2
64
T
65
Figura 6.2d) – Poziţia deformată a structurii
(factor de multiplicare 83.3)
• SECŢIUNI ELEMENTE
Stâlpi: 80x80 (cm)
Rigle: 40x65 (cm)
• MATERIAL
Beton armat E = 3x107 kN/m2
0= Ÿ
= 0.28 (7.1)
N T
5 5
beta=0.28
4 4
3 3
Nivel
Nivel
2 2
1 1
beta=0.28
0 0
0.0000 0.0005 0.0010 0.0015 0.0020 0.0025 0.000 0.010 0.020 0.030
Deplasarea orizontala a nodurilor (m) Indicele rotirii relative de nivel (%)
Figura 7.3 – Deplasările orizontale ale nodurilor şi indicele rotirii relative de nivel ale
structurii iniţiale
Rezultă aşadar, două cazuri extreme, în modelarea unei structuri în cadre: cadrul de
încovoiere pură şi cadrul de forfecare pură, reprezentate idealizat în Figura 7.4.
În cazul cadrelor de încovoiere pură, riglele sunt modelate că având rigiditate nulă la
încovoiere. Prin urmare acestea reprezintă legături simple (penduli), având capacitatea de
a prelua doar forţa axială.
68
În cazul cadrelor de forfecare pură, riglele sunt considerate perfect rigide la încovoiere în
raport cu stâlpii. Legăturile stâlpilor cu riglele sunt considerate încastrări glisante ( a se
vedea Exemplul numeric B3).
Distribuţia de forţă axiala în elementele structurale pentru zece rapoarte de rigiditate la
rotire/moment de inerţie, este reprezentată în Figura 7.5a.
β=0 β=1
β=2 β=4
69
β=6 β=8
β=10 β ∞
70
β=0 β=1
β=2 β=4
β=6 β=8
71
β=10 β ∞
β=0 β=1
72
β=2 β=4
β=6 β=8
β=10 β ∞
β=0 β=1
β=2 β=4
74
β=6 β=8
β=10 β ∞
75
5 5
4 4
3 3
Nivel
Nivel
2 2
Figura 7.7a) – Variaţia deplasării orizontale a nodurilor şi a indicelui rotirii relative de nivel
5 5
4 4
3 3
Nivel
Nivel
2 2
Figura 7.7b) – Variaţia deplasării orizontale a nodurilor şi a indicelui rotirii relative de nivel
(fără modelul de încovoiere pură)
76
• SECŢIUNI ELEMENTE
Stâlpi: 100x100 (cm) - P, E1 şi
E2/80x80(cm) – E4 şi E5
• MATERIAL
Beton armat, E = 3.45x107 kN/m2
• CONDIŢII DE TEREN
Argilă drenată, modul de elasticitate
transversală, G = 3.5x103 kN/m2
1.00m
2.50m
3.20m
77
structură, prin intermediul a n- seturi de resoarte de interacţiune orizontala, verticală şi
de rotire- legături elastice discrete.
STRUCTURA
… …
TEREN 1 2 i n
în care, sub-matricele K¢¢ şi K££ reprezintă matricele primare ale structurii şi respectiv, ale
terenului; K¢£ şi K£¢ sunt sub-matricele de interacţiune, în axele de coordonate comune, cu
respectarea condiţiei de compatibilitate a deplasărilor la interfaţa teren-structură.
78
Pe baza caracteristicilor terenului de fundare, devine importantă estimarea influenţei
acestuia asupra stării de eforturi şi de deformaţii a structurii. Astfel, prin considerarea
interacţiunii dintre teren şi structură, se propune un model simplificat de analiză (Figura
8.4), ca cel descris în Figura 8.3.
în care, ¥¦ este o constantă care depinde de forma fundaţiei izolate, 2 este dimensiunea
fundaţiei în direcţia x, 5 este modulul de elasticitate tranversală (de forfecare) a terenului,
© este coeficientul lui Poisson (0.30) iar š¨ este momentul de inerţie la rotire al fundaţiei.
Relaţii similare sunt furnizate de FEMA 356 (2000) şi FEMA 440 (2005), suplimentar fiind
considerat efectul incastrării în teren şi al comportării dinamice a terenului.
Pentru exemplul prezentat, pentru condiţii de teren precizate, valorile rigidităţilor la
f•,• = 370000fg/h
şi
79
f¨,¤ = 190000 fgh/ijk.
Rigidităţile resoartelor se precizează şi se atribuie, în secţiunea corespunzătoare a
programului de analiză , în etapa de pre-procesare.
Sunt prezentate comparativ distribuţiile de eforturi secţionale în elementele structurale, în
cazul structurii cu rezemare rigidă şi în cazul structurii cu rezemare elastică (cu neglijarea
modelarii rotirii fundaţiei pe teren, rotire liberă).
80
Figura 8.7 –Diagramele de moment încovoietor M, ale structurii cu
rezemare rigidă (stânga) şi cu rezemare elastică de translaţie (dreapta)
82
Figura 8.11 –Diagrama de forţă tăietoare T
a structurii cu rezemare elastică de translaţie şi rotire împiedicată
83
Figura 8.13 – Poziţia deformată a structurii
cu rezemare elastică de translaţie şi rotire împiedicată
84
Sinteza comportării modelului cu rezemare rigidă (incastrare perfectă) şi a modelelor cu
rezemare elastică (1- de translaţie, cu rotire liberă; 2- de translaţie, cu rotire împiedicată; 3-
de translaţie, cu rotire proporţională) este reprezentată în Figură 8.15, în ce priveşte
deplasarea laterală a nodurilor (nodurile de acţiune a forţelor transversale) şi indicele
rotirii relative de nivel.
5 5
rigid
flex-t, liber- rot
4 4
flex-t, rigid-rot
flex-t,flex-rot
3 3
Nivel
Nivel
2 2
rigid
flex-t, liber- rot
1 1
flex-t rigid-rot
flex-t, flex-rot
0 0
0.000 0.005 0.010 0.000 0.010 0.020 0.030 0.040 0.050
Deplasarea orizontala a nodurilor (m) Indicele rotirii relative de nivel (%)
Figura 8.15 – Deplasările orizontale ale nodurilor şi indicele rotirii relative de nivel
ale structurii cu rezemare rigidă şi cu rezemare elastică (3 modele)
Prin adoptarea modelului cu rezemare elastică, profilul deplasărilor laterale ale nodurilor
se modifica semnificativ; deplasarea structurii la vârf se dublează. De asemenea, indicele
rotirii relative de nivel creşte de până la 5 ori, la primul nivel. Rezultă că determinarea
proprietăţilor geotehnice ale terenului sunt esenţiale în construirea unui model adecvat al
structurii. Resoartele elastice de rezemare sunt utilizate, de asemenea, pentru
reproducerea efectelor izolării vibratorii ale structurii, în ce priveşte caracteristică de
revenire. Acest tip de model global de structură neconvenţionala, este ilustrat în exemplul
numeric B10.
300x33
Figura 9.1– Arc triplu articulat parabolic, de nivel, şi model echivalent liniar
85
Întrucât formularea matriceală a Metodei deplasărilor, dezvoltată pentru cazul elementului
finit de bară dreaptă, nu este valabilă pentru sisteme cu axa barei curbă, se discretizeaza
arcul într-un anumit număr de elemente liniare (n=12, 24, 48 elemente). Pentru acest caz
particular, există disponibilă soluţia analitică “exactă”, putându-se astfel validă modelul
echivalent liniar.
Mai mult decât atât, simetria verticală a arcului, precum şi caracteristică simetrică a
încărcării, permite operarea pe semi-structura.
Este cunoscută rezolvarea analitică, “exactă”, a arcului triplu articulat de nivel, încărcat
vertical, utilizând grinda orizontală asociată. Pentru cazul forţei concentrate acţionând în
cheie, expresiile reacţiunilor verticale şi ale împingerii sunt
« = « = 0.5¬ = 200fg (9.1a)
şi
-= = = 266.67fg
®¯ ƒƒ
° }
(9.1b)
în care, nƒ este momentul încovoietor corespunzător secţiunii din cheia arcului, pe grinda
asociată iar f este săgeata arcului. Raportul f/L este are valoarea de 0.375.
86
N
87
Figura 9.2d) – Poziţia deformată a structurii (factor de multiplicare 130)
88
Ns Ts
Ms
Figura 9.4 –Diagrame de eforturi secţionale şi poziţia deformată, arc parabolic triplu articulat
-n=24 elemente liniare de egală deschidere (semistructură)-
Pentru arcul discretizat în 48 de elemente de bară dreaptă, rezultate sunt prezentate in Figura 9.5.
Ns Ts
89
Ms
0 10 20 30 40 50 0 10 20 30 40 50
-314 -96
analitic
-98 n=12
-315 n=24
-100 n=48
-316
-102
N1,kN
T1,kN
-317 -104
-106
-318
analitic -108
n=12
-319 n=24
-110
n=48
-320 -112
Numar de elemente liniare Numar de elemente liniare
90
Tabelul 3 - Sinteza mărimilor de răspuns- soluţie “exactă” şi soluţie “ discretă”
REACŢIUNE/EFORT
SECŢIONAL/DEPLASARE ANALITIC n= 12 n =24 n=48
V1, kN 200.00 200 200 200
V2, kN 200.00 200 200 200
H, kN 266.67 266.7 266.7 266.7
N1, kN -314.33 -318.8 -316.5 -315.4
T1, kN -110.94 -98 -104.7 -107.9
N3, kN -266.67 -289.4 -278.6 -284.2
T3, kN 200.00 165.4 183 191.6
Mmax, kNm -600.00 -600 -600 -600
v3, m 0.0210 0.0198 0.0204 0.0206
91
Figura 10.1 –Modelul de analiză a structurii neconvenţionale (cu bază izolată)
Figura 10.2 –Diagrama de forţă axială- N , a structurii neconvenţionale (cu bază izolată)
92
Figura 10.3 –Diagrama de forţă tăietoare- T , a structurii neconvenţionale (cu bază izolată)
Figura 10.4 –Diagrama de moment încovoietor- M , a structurii neconvenţionale (cu bază izolată)
93
Poziţia deformată a structurii neconvenţionale este prezentată în Figura 10.5.
5 5
4 4
3 3
Nivel
Nivel
2 2
rigid
1 rigid 1
izolat
izolat
0 0
0.000 0.005 0.010 0.000 0.010 0.020 0.030 0.040 0.050
Figura 10.6 – Deplasările orizontale ale nodurilor şi indicele rotirii relative de nivel
ale structurii cu rezemare rigidă şi cu baza izolată
94
Deplasările orizontale ale nodurilor cresc semnificativ, datorită prezenţei sistemului de
izolare- prin flexibilitatea crescută la translaţie laterală. În acest caz particular, indicele
rotirii relative de nivel, variază semnificativ- pentru primul nivel (parter), şi
nesemnifiactiv- pentru nivelurile superioare.
Eficienţa unui sistem de izolare vibratorie reprezintă însă, se stabileşte printr-un algoritm
complex de analiză dinamică.
Perete Cadru
• MATERIAL
Beton armat, E = 2x107 kN/m2
4.50 0.60 m
Stâlpi
Rigle (m)
4.50 0.8
0.35
4.50
0.55
Perete structural (m)
4.50 0.30
0.60
95
Figura 11.2- Modelul echivalent de analiză
96
Figura 11.4 –Diagrama de forţă tăietoare T
97
Figura 11.6 – Poziţia deformată a modelului echivalent
98
Rigla de cuplare
Perete
***
99
[ANEXA 1] Operaţii algebrice, platforma utilitară
Matlab Educational
4 −1
Operaţie Sintaxa Matlab Educational
Matrice pătratică ¶ = o p
2 −6
>> A=[4 -1;2 -6]
A=
4 -1
2 -6
5
Vector coloană · = o p
−3
>> b=[5;-3]
b=
-3
b=
5 -3
ans =
1 0
0 1
ans =
100
1
ans =
1 1
ans =
-2
ans =
5 -3
ans =
0.2727 -0.0455
0.0909 -0.1818
ans =
23
28
ans =
14 13
ans =
-22
101
Citire submatrice >> D(1:2,1:2)
0.9058 0.0975
0.9649 0.4854
0.8147 0.6324
0.9058 0.0975
»=q r
ans =
0.9575 0.9572
0.9649 0.4854
0.8147 0.6324
0.9058 0.0975
0.9575 0.9572
0.9649 0.4854
u=
0.9157
0.7922
0.9595
3.0892
102
Valoarea maximă >> max(u)
0.9595
0.4218
* Alte operaţii suplimentare, în afara celor de bază, descrise în anexă, sunt disponibile în
modulul de asistenţă tehnică al platformei Matlab Educational şi al surselor bibliografice
existente.
103
[ANEXA 2] Sinteza operaţiilor in analiza automată a structurilor
104
Construirea matricelor de rigiditate şi a
vectorilor forţelor echivalente, ale
elementelor în sistemul de referinţă
global
***
105
BIBLIOGRAFIE
Bathe, K. J., 1995, Finite Element Procedures, Prentice Hall, Upper Saddle River, NJ
Bathe, K. J., Wilson, E., L., 1976, Numerical Methods in Finite Element Analysis, Prentice Hall,
Inc., Englewood Cliffs, NJ
Beaufait, F. W., 1997, Basic concepts of structural analysis. Prentice-Hall Inc.
Bowles, J. E., 2001, Foundation Analysis and Design, 6th Ed., McGraw-Hill
Clough, R. W., 1960, The Finite Element Method in plane stress analysis. Proceedings of the 2nd
A.S.C.E. Conference in Electronic Computation, Pittsburgh, PA
Felippa, C.A., 2006, Introduction to Finite Element Methods, Lecture Notes, Department of
Aerospace Engineering, University of Colorado at Boulder, U.S.A.
Filipescu, Gh. Em., 1940, Statica construcţiunilor şi Rezistenţa materialelor, Editia a II-a
Gazetas, G., 1983, Analysis of machine foundation vibrations: state of the art, Soil Dynamics and
Earthquake Engineering, 2(1), 2
Iancovici, M., 2010, Statica construcţiilor II (Note de curs), UTCB
Kelly, J. M., 1990, Base Isolation: Linear Theory and Design, Earthquake Spectra: May 1990,
Vol. 6, No. 2, p. 223-244
Macavei, F., 1993, Dynamics and Matrix Analysis of Structures, Institutul de Construcţii
Bucuresti
Macavei, F., Vlad, I., Zanfir, M., 1993, Statica, stabilitatea şi dinamica construcţiilor. Structuri
geometric nedeterminate. Analiza matriceală a structurilor. Institutul de Construcţii
Bucuresti
Martha, L. F., 2012, FTOOL Interactive, Graphical Program for Structural Analysis. Educational
Version 3.00, User Manual.
Soong, T. T., Dargush, G. F., 1997, Passive energy dissipation systems in structural engineering,
Wiley
Turner, M. J. , Clough, R. W., Martin, H. C., Topp, L. J., 1956, Stiffness and Deflection
Analysis of Complex Structures, J. of Aero. Sci., 23 (9)
Wolf, J. P., 1985, Dynamic soil-structure interaction, oundation vibration analysis using simple
physical models, Prentice Hall, Englewood Cliffs
Zienkiewicz, O. C., Taylor, R. L., 2000, The Finite Element Method Vol I: Basic Formulation and
Linear Problems, 5th ed., McGraw-Hill, New York
* FTOOL Interactive, Graphical Program for Structural Analysis. Educational Version 3.00
** MATLAB, The Language of Technical Computing, Educational Version 6.1, The Mathworks
Inc.
106
Erată
107