Omilia a XXI-a

La Inaltarea Domnului _i Dumnezeului

_i Mântuitorului nostru lisus Hristos;
întru care se aratá _i cum se pline_te
Sabatul cel dupa Lege

1. Judeii prznuiau Pa_tile cel dup Lege, adic trecerea

din Egipt în p mântul Palestinei'. Am prznuit _i noi Pa_tile
cel dup Evanghelie, [adic] trecerea firii noastre, întru Hris
tos, de la moarte la via', de la stricciune la nestricciune'
Oare ce cuvânt va putea exprima cel mai bine superioritatea
care rezult de aici [comparând acest Pa_til fa de solemni
tile acelui vechi a_ezmânt de Lege _i fa de temeiurile
acelor] srbtori? Dar nici un cuvânt omenesc nu ar putea
spune în chip vrednic cât de mare este aceast superioritate!
Ins] Inelepciunea enipostatic a Tatlui cel Preaînalt, Cu-
vántul cel mai înainte de veci _i mai presus de fiin al lui
Dumnezeu, Care S-a unit cu noi din iubire de oameni _i a pe-
trecut impreun cu noi", a artat acum în realitate un temei de
sárbátoare care este mai presus, în chip deosebit, fa de [ins_i|
aceast superioritate la Pa_tilor noastre]. Cci acum sårbtorim

C ley.12, 1-28
Cf.I Cor. 5, 17.
Cf. In 5, 24, I In 3, 14
Cf.I Cor. 15, 42, 50.
Cf In 1, 14
 Sfantul Grigorie Palama
14

firii noastre întru El de la cele de dedesubt ale

nu
trecerea
la pmânt, ci de la pmânt la cerul cerului _i la
pmântului
tronul de dincolo de [cer] al Celui care stpåne_te peste toate.
2. Cci astzi, Domnul, dup Inviere, nu doar a stat în mij-
locul ucenicilor Si, ci S-a _i desprit de ei, _i pe când pri-
intrat in
ei, S-a înltat la cer _i S-a întors _i a
ceea ce cu
veau
adevrat este Sfânta Sfintelor' _i a _ezut de-a dreapta Tatlui,
mai presus decât toat începätoria _i stpânia _i decât tot numele _i
vrednicia care se cunoa_te _i se nume_te, atât în veacul acesta, cât
_i în cel viitor. lar dup cum înainte de Invierea Domnului s-au
petrecut multe învieri, la fel, _i înainte de Inlarea Lui, s-au
petrecut multe înltäri. Cci _i pe profetul leremia" 1-a ridicat
Duhul, _i pe Avacum, îngerul, iar mai mult decât în cazul
altora, este scris c llie a fost înlat într-un car de foc". Dar nici
acesta nu a trecut dincolo de hotarele din jurul pmântului, ci
inltarea fiecruia dintre ace_tia era un fel de mutare [din
loc), care îl rpea de pe pmânt, nu îl scotea din cele din jurul
påmantului, precum _i aceia care au înviat [înainte de Hristos
iar_i s-au întors în pmânt _i au murit cu totii. Dar în ceea ce-l
prive_te pe Mântuitorul Hristos, a_a cum dup ce a înviat [El|
din morti, moartea nu mai are stpânire asupra Lui", la fel _i [dup|
ce S-a
înlat _i a _ezut întru cele înalte, orice înlare este mai
prejos decât a Lui, dând mrturie tuturor c Acesta este Dum-
nezeu peste toate.

3.^i acesta este muntele cel vestit al lui Dumnezeu,

Isaia", i casa lui Dumnezeu
dupå
cea mai presus de toate
piscurile
Cf. Fapte 1, 6-11, Lc. 24, 50-51
Cf. Evr. 9, 12.
Cf. Fapte 2, 33.
Ef. 1, 20-21.
Este vorba mai
24; 43, 5.
degrab de Profetul lezechiel, cf. lez. 3, 12; 11, 1,
Cf. Bel _i bal., 43.
CfIV Rg. 2,11.
1 Rom. 6, 9.
Cf.Is. 2, 2.
Omilia a XXI-a 15

cele înalte ale munilor celor inteligibili: trupul cel stpânesc.

Fiindc nu un înger, nu un om, d Insu_i Domnul în trup a ve-
nit _i ne-a mntuit pe noi, fcându-Se om ca noi, pentru noi,
_i rmânand Dumnezeu în chip neschimbat. Cci precuma co-
borat, nu mut ndu-Se", i pogorändu-Se [la starea noastr],
la fel iarà_i Se întoarce, nu mutându-Se cu dumnezeirea, ci pu-
nând sus pe tron firea noastr pe care a luat-o. Cci cu ade-
vrat trebuia ca firea noastr cea întâi nscut dintre cei mori
så fie adus acolo lui Dumnezeu ca o pårg a celor întâi ns-
cui, pentru tot neamul.
4. Pentru aceasta, dintre multele învieri _i înlri, noi nu
praznuim pe niciuna cum prznuim Invierea i Inlarea Dom-
nului, pentru c nu suntem prta_i _i nici nu vom fi prta_i ai
acestor alte [învieri]. Cc de la ele nu ne folosim cu nimic mai
mult decât de faptul c ne cluzesc spre credina în Invie-
rea _i Inalarea Mântuitorului nostru, la care suntem prta_i
_i la care vom fi pårta_i cu toii. Pentru c aceasta este [cu ade-
vat] inviere a firii omene_ti _i înltare a ei, i nu este simplu
numai inviere _i înlare a] firii omene_ti, ci i a celor care cred
in Hristos, a fiecruia dintre cei care arat credina prin tap-
tele lor". Cãci ceea ce a devenit Domnul, pentru noi a devenit,
El fiind nenáscut _i nezidit dup dumnezeirea Sa, _i viaa pe
care a tráit-o, pentru noi a trit-o, artáându-ne calea care duce
la viata cea adev rat ; _i cele pe care le-a påtimit cu trupul,
pentru noi le-a pátimit, ca s vindece patimile noastre; _i pen-
tru påcatele noastre a fost dus la moarte; _i pentru noi a inviat
a inálat, iconomisind pentru noi de mai inainte învie-
Tea i inálarea cea pentru veacurile cele tr de stàr_it. Pentru

Cf Is 63, 9
Aluze subtilá la Ef 4, 8-10Cel ce S-a pogoràt, Acela este Care S-a
uit ma presus de toate cerurnle, ca pe toate så le umple" Nu mutàn-
du-Se din dumnezeire
CfICor 15, 23
Cf lac. 2, 18
16
Sfântul Grigorie Palama

c toti mo_tenitorii acestei vie i urmeaz , pe cât este cu pu-

tint, modul de vietuire al iconomiei Sale pe pmânt.

5. Pentru noi, începutul acestei urm ri este Sfântul Botez,
care este chip al îngroprii _i Invierii Domnului"; mijlocul
este viaa în virtute _i petrecerea dup evanghelie; iar sfâr-
cele duhov-
_itul este biruina contra patimilor prin luptele
nestriccioas
nice_ti, care ne procur viaa cea fr de durere,
c dac vie-
_i cereasc", dup cum zice _i Apostolul ctre noi,
tuii în trup, vei muri, iar dac ucidei cu Duhul faptele trupului,
veti fi vii. A_adar, cei care tr iesc dup Hristos urmeaz pe-
trecerii Acestuia în trup: cci fiecare moare la vremea [rânduit),
pentru c _i Acela a murit cu trupul, _i vor _i învia [dup trup]
ca _i Acela, slvii _i nestric cio_i - chiar dac nu acum, ci când
va fi vremea, când vor fi _i înlai, dup cum spune _i Pavel:
Vom fi räpii în nori, spre întâmpinarea Domnului în väzduh, i a_a
pururea Cu Domnul vomfi".
6. Vedeti, dar, cum fiecare dintre noi, dac va voi, va fi pår-

ta_ al învierii Domnului i al Lui _i mo_tenitor al lui

Inlärii
Dumnezeu _i împreun mo_tenitor cu Hristos"? Pentru aceasta
ne bucur m, pr znuind învierea firii noastre, înlarea i retoc
mirea ei _i începutul învierii _i înlrii fiec ruia dintre cre
dinciosi, punând înainte spusele Evangheliei citite astzi, ca
Domnul, înviind, a stat în mijlocul ucenicilor Säi
7. Pentru ce, dar, a stat în mijlocul lor, iar apoi a cltorit
împreun cu ei? Cici, zice, i-a scos pe ace_tia afar pân în Betan
_i, ridicându-_i mâinile, i-a binecuvantat. Ca s Se arate pe 5i-
ne cu totul teaf r _i nev t mat, ca s arate c picioarele sunt

Cf. Rom. 6, 4; Col. 2, 12.

Avem iar _i folosit triada maximian început- mijloc - sfår_it; cf. St.
Grigorie Palama, Omilia XVI, 34, VHPF 11, p. 203 _i nota 76.
21
Rom. 8, 13.
22I Tes.4, 17.
2 Cf. Rom. 8, 17.
24
Lc. 24, 36.
25
Lc. 24, 50.
 Omilia a XXI-a
17

puternice _i merg fr cltinare, [acele picioare care] suferi-

ser gurile cuielor, _i, de asemenea,
[ca s arate] mâinile str-
punse de cuie pe cruce _i îns_i coasta Sa cea împuns cu su-
lita,
chiar dac purtau semnele rnilor,
spre încredinarea p-
timirii mântuitoare. Iar mie mi se
pare c prin [spusa] a stat
în mijlocul ucenicilor arat
_i c îi între_te în credina în El
printr-o a_a mare descoperire _i binecuvântare a Lui. Cci El
nu a stat numai in
mijlocul ucenicilor, ci a stat _i în mijlocul
inimii fiecruia _i a întrit-o prin
credin, pentru ca s [se poa-
t] zice _i despre îns_i fiecare inimacel cuvânt al psalmis-
tului: Dumnezeu este în mijlocul ei _i nu se va cltina". Cci de
la acea [întâlnire] s-au fcut Apostolii Domnului statornici
_i neclintii.
8. A _ezut, deci, în mijlocul lor _i le-a
spus: pace vou!
aceast dulce _i atât de des folosit _i obi_nuit a Lui spus.
lar pacea fiind dubl: cea pe care o avem ctre Dumnezeu,
care purcede mai ales din cinstirea lui Dumnezeu, _i cea pe
care o avem noi între noi, adic cea care se na_te în chip firesc
din urmarea cuvântului Evangheliei, pe acestea amândou
le-a dat Domnul atunci printr-o singur expresie. ^i cum le-a
poruncit acestora s fac, atunci când i-a trimis pe ei întâia
0ara, Zicand: In care casã vei intra, s zicei ,pace casei acesteia"*,
la fel a fcut _i El: întrând în casa în care erau adunati, de în-
dat a druit pacea. ^i pentru c i-a vzut înspäimântai _i tul-
burati din pricina vederii nesperate _i surprinz toare (cci li
se prea, zice, c våd duh", adic ceea ce vedeau ei era o
tantas
m), Eliar_i, vestindu-le mi_crile inimii lor _i artându-le
c este Insu_i Acela ctre Care ziceau, înainte de påtimire i de
Inviere: Acum _tim c Tu _tiü toate _i nu ai nevoe ca s Te întrebe
cineva, le-a propus încredinarea prin examinarea _i pipirea
26
Ps. 45, 5.
Lc. 24, 36, In 20, 19.
28
Lc. 10, 5.
2
Lc. 24, 37.
In16, 30.
 Sfântul Grigorie Palama
18

a confirmat înc
Lui. [^i] când i-a v zut c au primit adev rul"',
oferindu-le totodat pacea _i
lacest adevr] prin examinare, lar ei, înc ne-
imprt_irea de mâncare, în timp ce ei priveau.
de acord
crezand _i minunându-se, dar nu pentru c nu erau

zis: Aveti aici ceva de máncare?

cu ce vedeau], ci de bucurie, El le-a
bucat de pe_tefript _idintr-un fagure de miere. $i
lar ei l-au dat o

luana, a nmäncat in faa lor.

9. Acel trup curat a primit hran dup Inviere nu pentru

c avea nevoie de hran, ci ca s confirme Invierea Sa _i s ara-

acum [trupul] care
înainte de ptimire a
te c acela_i este _i
dân_ii. A consumat îns mâncarea nu
mâncat iîmpreun cu

potrivit firii trupurilor muritoare, ci potrivit lucr rii dumne-

focul consum ceara, cu
zeie_ti, _i cum ar zice cineva, a_a
cum

diferenta c focul are nevoie de combustibil pentru a subzista,

in vreme ce trupurile nemuritoare nu au nevoie de hran pen-

tru a subzista.
10. A mâncat o bucat de pe_tefript _i dintr-un fagure de miere,
care sunt _i acestea simboluri ale Tainei Sale. Cci Cuvântul
lui Dumnezeu, unindu-^i dup ipostas firea noastr , care era
ca un fel de pe_te care înota în curgerea voluptoas a vieii pli-
ne de plceri _i de patimi _i curind cu focul cel dumnezeiesc
_i neapropiat al dumnezeirii Lui orice aplecare spre pcat,
a fàcut-o de aceea_i dumnezeire (öuótEov)" _i ca înro_it de
foc. ^i nu numai fr mânt tura pe care a luat-o pentru noi, ci
_i pe fiecare dintre cei care [s-au artat] vred1nici de impårt-
sirea cu Eli îndumnezeie_te prin participarea la focul pe care
SC El este Hristosul.
Lc.24, 41-43.
Este vorba de nep timire, ca biruin asupra tirii påc toase, prin
nimicirea de ctre tocul iubirii dumnezeie_ti curàitoare a oricàrer dispo-
ziti påctoase a sufletului. Aceast biruinà îns nu este biruinta noastrd,
ci apartine exclusiv lucr rii dumnezeie_ti mantuitoare, tàrà de care nu

exist nimic cu
putint.
4Ouo0ov. Termenul poate fi tradus _i prn aceea_i cu LDumnezeu,ase
menea cu Dumnezeu, una cu Dumnezeu. In acest content, el este un sinonim
pentru ndumnezeire.
 Omilia a XX1-a 19

Domnula venit s îl arunce în lume". Pe de alt parte, firea noas-

tr se aseamn cu un fagure de miere, [deoarece] ca intr-un
fagure tine tezaurizat în trup, ca o miere, comoara cea cuge
ttoare; sau mai degrab astfel este fiecare din cei care cred in
Hristos, càci au harul Dumnezeiescului Duh p strat în suflet
_i în trup, ca mierea in fagure. lar Domnul mnânc din aces-
tea, fiindc cu plcere face propria Lui mâncare mântuire fie-
c ruia" dintre cei care se împ rt _e_c de firea [uman ]. Ins
nu mnânc tot, ci dintr-un fagure de miere, adic mnânc doar
o parte, pentru c nu toi au crezut. ^i nu î_i ia El Insu_i prin
Sine partea aceasta, ci li este dat de ctre ucenici. Cci uce-
nicii li aduc [la El] doar pe cei care cred, deosebindu-i de cei
necredincio_i.
11. Astfel, _i din aceste motive, mâncând Domnul din pe_te
_i din fagurele de miere în faa ucenicilor Si, le-a adus aminte
_i de cuvintele Sale pe care dinainte le-a spus lor, atunci cnd
mergea spre ptimire, înfi_ându-Se pe Sine _i din acestea c
este [cu] adev rat [EI]. Cci a_a cum a spus mai înainte, a_a au
_i decurs lucrurile. $i le-a deschis lor mintea ca s priceap Scrip-
turile _i s cunoasc c astfel era scris, c astfel s-a petrecut i
c astfel trebuia, ca din nem suratul ocean al iubiri de oameni,
Fiul cel Unul-N scut al lui Dumnezeu s Se tac om, pentru
oameni, s fie artat _i m rturisit de sus prin glasul printese
s
Si prin epifania Dumnezeiescului Duh", s tie crezut _i se

minuneze de El [oamenii] din pricina lucr rilor _i cuvintelor

Sale extraordinare, s fie zavistuit _i vändut de cei care nu c u-
tau slava lui Dumnezeu, ci slava oamenilor, s tie r stignit, så

fieingropat _i s învieze din moria treia zi, s se propov-

duiasc întru numele Lui pocina _i iertarea pacatelor _i pro-
povaduirea s înceap de la lerusalim, iar propovåduitori

Cf.Lc. 12, 49. dubuu 45, CCSG 10,

Maxim M rturisitorul, Questiwnes ct
Cf. Stantul
P.38, VHPF 1, p. 112.
Lc. 24, 45.
Cf. Lc. 3, 22.
20 Sfantul Grigorie Palama

_i martori ai acestora s devin însi_i cei care au fost martori

oculari i slujitori ai Lui - c rora _i promi ändu-le c le [va]
trimite de sus fgduina Tatlui, adic pe Duhul cel Sfânt,
le-a poruncit s rmân în lerusalim pån ce se vor îmbrca cu
putere de sus".
12. Vorbind astfel Domnul cu Ucenici Lui [despre] cele
mântuitoare, i-a scos pe ei din cas i i-a dus pân în Betaniat",
apoi binecuvântându-i, Sa desprit de ei _i a fost purtat la cer
_i, întrebuinând norul cel de lumin ca pe un car"", S-a înl-
tat în slav _i a intrat în Sfânta Sfintelor cea nefcut de mân"
_i a _ezut de-a dreapta mririi în ceruri", fcând fr mânt tura
noastr de un tron [cu dumnezeirea] (ouoGgovov), ca una
care la devenit] de aceea_i dumnezeire (óuóBEOv)". ^i cum
apostolii nu au încetat s i_i ainteasc ochii ctre cer, au aflat,
prin purtarea de grij a îngerilor, c astfel va _i veni din cer
sub privirile tuturor. In acela_i fel le-a
grit _i Domnul Insu_i
mai înainte, iar Daniel mai înainte a vzut. Cci
zice: Am vzut
pe Fiul Omului venind pe norii cerului'; iar Domnul zice:
i
vor vedea toate neamurile
pmântului pe Fiul Omului venind pe
norii cerului8.
13. Atunci Ucenicii,
dup ce s-au închinat", [s-au întors
de la muntele Eleonului acolo unde -

S-a _i înälat Stäpânul

Cel mai presus de ceruri, Care S-a
sus de ceruri]
pogorât [din cele mai pre-
_i a fcut pmântul cer _i iar_i a urcat
unde a _i coborát, _i le-a unit [acolo] de
pe cele de jos cu cele de sus i
Cf. Lc. 24, 46-49
Lc. 24, 50.
"Lc.24,51
Cf. Fapte 1,9.
4Cf. Evr. 9, 11
"Cf.Fapte 2, 33.
"A se vedea anterior
nota 34, p. 18.
Cf. Fapte 1, 11
Dan 7, 13.
Mt. 24, 30
Cf Lc. 24, 52
Omilia a XXI-a
21

a întemeiat o
singur Biseric,
cereasc _i pmânteasc in ace-
la_i timp, spre slava iubirii Sale de oameni -,
[a_adar}, bucu-
rându-se, [ucenicii s-au întors în lerusalim _i erau în toat vremea
in Templu, având mintea în cer, ludând
_i binecuvántând" pe
Dumnezeu _i pregtindu-se pentru
primirea venirii fgdu-
ite a Dumnezeiescului Duh.
14. Frailor, aceasta este, pe scurt,
petrecerea celor care
poart numele de la Hristos: a strui în cereri _i rugciunî'",
a avea ochiul minii aintit, întru asemnarea îngerilor, ctre
Stpånul cel mai presus de ceruri, ludându-L _i binecuvän-
tându-L printr-o petrecere fr prihan, i a primi astfel venirea
Lui cea tainic, dup [psalmistul] care zice ctre El: Voi înäla
psalm i voi întelege pe calea fr prihan. Când vei veni la mine?3,
Aceasta o arat limpede _i marele Pavel zicând: Petrecerea
noasträ este în ceruri, unde lisus a intrat pentru noi ca înainte-
mergätor". Ctre aceasta ne cluze_te _i corifeul Petru, zicànd:
încingând nmijloacele cugetului vostru, trezindu-v, ndäjduii des-
var_it în harul care [vi] se va da vouä, la artarea lui lisus Hristoss,
pe Care, far s-L vedei, Il iubii*o. Aceasta _i Domnul a lsat-o
s se îneleag: Sä fie mijloacele voastre încinse i fäcliile voastre
aprinse. ^i voifii asemenea oamenilor care a_teaptä pe Domnul lor,
când s-I deschida". Astfel, nu a stricat [nici] Sabatul, ci l-a îm-
plinit, artând c Sabat cu adevrat binecuvântat este ziua
incetrii lucr rilor trupe_ti spre folosul a ceea ce este mai bun,
_i de aceea binecuvântarea este legat de acesta, pentru c
încetând noi de la lucrrile cele pàmànte_ti _i care nu peste

Lc. 24, 53.

SCf. Rom. 12, 12.
2
Ps. 100, 2.
S Filip. 3, 20.
SEvr. 6, 20.
5IPt.1, 13.
sPt. 1, 8.
Lc. 12, 35-36.
Cf.Mt. 12, 1-8.
22 Sfantul Grigorie Palama

mult timp vor înceta, ne dedicm lui Dumnezeu, cutând cu

ndejdea ce nu [va fil ru_inat pe cele cere_ti _i fr de prihan.
15. A_adar, în Legea cea veche una [singur] din zilele
saptmânii era Sabat". ^i de aceea li s-a prut iudeilor celor
fär de minte c Domnul stric Sabatul cel rânduit de Lege.
Ins El zice: nu am venit s stric Legea, ci s o plinesc. Cum, dar,
nu a stricat
acest Sabat, i a plinit _i în aceast privin Legea?
Fågduind cll va da pe Duhul Sfânt celor care-L cer zi _i noap-
te _i poruncind s fie totdeauna în stare de trezvie de
_i prive-
ghere - c ci zice: Fiti gata, c în ceasul în care nu gândi i va veni

Fiul Omulu2 - a fcut toate zilele

Sabaturi binecuvântate pen-
tru cei care aleg s-I
slujeasc în chip desvâr_it, iar în acest fel
nu a stricat, ci a plinit Legea _i în aceast privin.
16. lar voi, care suntei
încurcai cu lucruri lume_ti, dac
v vei ine departe de
nesa _i de toat pizma dintre voi _i dac
v vei strdui sinei calea adevrului _i sfii
cumptai, vei
face toate zilele Sabaturi,
prin nelucrarea celor rele. Când se
întâmpl s fie ziua mai mult decât altele
care e
[lucrtoare]
a mântuirii, trebuie
sîncetm [chiar) _i de la faptele _i cuvin
tele cele care nu sunt
repro_abile _i s rmânem cu rbdare in
biserica lui Dumnezeu, s
la ce se cite_te _i la
plecm urechea cu bun pricepere
învtur, dedicându-ne cu
[inim] fråntà
cererii, rugciunilor _i cântrilor celor ctre
astfel veti împlini _i voi
Dumnezeu. Cc
Sabatul, petrecând dup Evanghelia
harului lui Dumnezeu _i tinzând ochii
Cel Care, cugetului ctre Hristos
dimpreun cu Tatl _i cu Duhul,
bolile cere_ti _i Care ne-a fcut pe noi fii _ade
mai presus de
ai lui Dumnezeu.
adoptai nu doar în baza unui
gol,
nume ci întru
Dumnezeiescului Duh, prin prtà_ia
Trupul
familie cu Dumnezeu i unii cu _i Sângele Su, tiind dintr-o
alii.
Cf les. 20, 8, 23, 12, 34, 21
oMt. 5, 17.
oCf. Lc. 11, 13.
2Mt. 24, 44
o3Cf.Rom. 8, 14-17
Omilia a XXI-a 23

17. S pzim, a_adar, aceast unire a unora cu alii prin

dragostea cea de nedesfäcut; s privim pururea la Náscto-
rul nostru, cci nu mai suntem din p mánt, p mánte ti, ca
omul cel dintâi, ci ca omul cel de-al doilea, Domnul din ceruri.
Cum este cel pmântesc, a_a sunt _i ceipmánte_ti; _i cum este cel
ceresc, a_a sunt i cei cere_ti. i dup cum am purtat chipul celtui pá-
mântesc, s purtm _i chipul celui ceresc, _i, având inima sus,
c tre El, s privim aceast mare priveli_te - firea noastr inve_-

nicindu-se [cu El] cu focul cel nematerialnic al dumnezeirii-

_i, lepädând legtura cu hainele de piele pe care le-am im-
brcat în urma c deri", s stm în påmânt sfânt", pe care fie
care cu privire la sine s îl arate p mânt sfânt prin virtute _i

prin aplecarea neab tut ctre Dumnezeu.

Astfel, vom putea avea îndrzneal când va veni Domnul
in foc, i vom putea fi luminai când vom alerga [ctre El], iar,
luminati fiind, ne vom putea înve_nici dimpreun [cu El],
a str lucirii celei în
spre slava înse_i Luminii celei preaînalte,
trei sori _i în chip absolut de o St pânie, C reia i se cuvine
toat slava, puterea, cinstea i inchin ciunea, acum i pururea

_i în vecii vecilor. Amin.

o Cf. 1Cor. 15, 47.

Cor. 15, 48-49
6 Cf. Fc. 3, 21.
Cf. le_. 3, 5.