ANUL III

METODE CE CERCETARE IN NURSING - STUDIUL DE CAZ

Procesul de nursing

Procesul de nursing este rezolvarea problemei pe baza unui plan –

cadru de acordare a ingrijirilor atat pacientului, cat si familiilor, grupurilor
sau comunitatii. Este un proces organizat si planificat, o metoda rationala
de planificare si promovare a interventiilor individualizate in scopul
obtinerii unei mai bune stari de sanatate. Este un mod de a gandi logic,
care permite interventia constienta, planificata a ingrijirilor, in scopul
protejarii si promovarii sanatatii individului.

Procesul de nursing este:

- un mod de a gandi ca nursa;

- modalitate de a corela activitatile ce conduc la ingrijiri competente de

nursing ;

- un ciclu dinamic;

- orientare stiintifica de abordare a problemei de ingrijire a pacientului.

Etapele procesului de nursing:

1. Culegerea datelor – Aprecierea.

Cuprinde: colectarea datelor, validarea datelor, organizarea datelor

stabilirea profilului de sanatate.
Culegerea datelor este este un proces initial si continuu; pe tot parcursul
activitatii sale, asistentul medical nu inceteaza sa observe, sa intrebe si
sa noteze datele privind fiecare pacient.

Tipuri de informatii culese:

- date obiective- observate de asistent despre pacient;

- date subiective – expuse de pacient;

- date continand informatii din trecut;

- date legate de viata pacientului, de obiceiuri, de anturaj, de mediul

inconjurator.

Toate datele culese se impart in:

- date relativ stabile: varsta, sex, rasa, ocupatie, alimentatie, boli

anterioare, sarcini, interventii chirurgicale, proteze, alergii, familie,
prieteni etc.

- date variabile: TA, temperatura, apetit, eliminare, somn, miscare,

inflamatii, infectii, anxietate, stres, inconfort etc.

Surse de informare: pacientul, familia, prieteni, membrii echipei

medicale, dosarul medical.

Culegerea datelor se face prin observare, interviu.

2. Analiza si interpretarea datelor inseamna stabilirea problemei pentru

formularea diagnosticului de nursing si cuprinde:

- analiza si interpretarea datelor;

- identificarea problemelor;

- enuntul diagnosticului de nursing.

Identificarea nevoilor particulare se face cu participarea pacientului.

Datele culese pentru cele 14 nevoi vor indica una sau mai multe nevoi
particulare. Exemplu: nevoia de a fi curat este comuna tuturor, in schimb,
nevoia de a face dus zilnic este o nevoie personala.
Analiza si interpretarea datelor este o sarcina complexa datorita
numarului mare de informatii. Rolul cadrului medical este sa determine
ce nevoie este nesatisfacuta, sa determine unde se afla sursa de
dificultate (manifestare de dependenta).

Diagnosticul de nursing (de ingrijire)

Dg de ingrijire usureaza munca nursei pentru ca se clarifica sensul

interventiei sale. Bazele diagnosticului de nursing au fost puse de
Florence Nightingale intre anii 1854-1855.

Diagnosticul de nursing este un enunt concis al manifestarilor de

dependenta a persoanei legate de o sursa de dificultate. Acesta serveste
ca baza pentru a alege interventiile de ingrijire.

Componentele dg. de ingrijire:

- probleme de dependenta;

- cauza problemei de dependenta;

- semne si simptome.

Exemple de probleme (prima parte a diagnosticului):

- alterarea integritatii pielii...

- alterarea integritatii fizice...

- alterarea mobilitatii fizice...

- alterarea eliminarii intestinale: constipatia.

A doua parte a dg. este enuntarea cauzei, a sursei de dificultate.

EXEMPLU:

date culese dg. de ingrijire:

- amputatie gamba stanga alterarea imaginii corporale

- refuza sa priveasca bontul

- vorbeste putin.

PRIORITIZAREA problemelor de dependenta se face in functie de

gradul de dificultate.

3.Planificarea ingrijirilor inseamna stabilirea unui plan de interventie ,

prevederea etapelor, a mijloacelor de desfasurare si a precautiilor care
trebuie luate.

Planul de interventie permite nursei sa judece urgentele si importanta

problemelor de dependenta, putand astfel sa decida prioritatile.

Obiectivul principal al al ingrijirilor este de a aduce pacientul la un grad

optim de independenta in satisfacerea nevoilor.

Interventiile trebuie sa fie novatoare, personalizate, observabile,

masurabile.

4. Executarea, aplicarea interventiilor: utilizarea planului de

interventii elaborat. Cadrul medical supervizeaza activitatea pacientului,

incurajeaza, informeaza, isi manifesta empatia, ajuta si efectueaza toate
ingrijirile necesare pacientului.

Contactul cu pacientul are rolul de a stabili relatii de incredere, respect

reciproc, ceea ce confera ingrijirilor caracterul uman, principala conditie
a calitatii ingrijirilor. Comunicarea permanenta cu pacientul se face in
scop terapeutic si de ajutorare a acestuia, de usurare a suferintei

5. Evaluarea: analiza rezultatului obtinut si daca au aparut noi date in

evolutia starii pacientului si, eventual, daca trebuie, reajustarea
interventiilor si obiectivelor (proces ciclic).

Evaluare se face cu regularitate, la diverse intervale , pentru a stabili

eficienta ingrijirilor si satisfactia pacientului

Procesul de nursing are urmatoarele avantaje , beneficii pentru cel care

ofera asistenta medicala (asistentul medical):

- permite luarea deciziilor;

- evidentiaza legalitatea actiunilor;

- creste profesionalismul;
 -creste responsabilitatea, competenta, posibilitatea de a cistiga
incredere, da satisfactie muncii.

Pentru cel care primeste ingrijiri (pacientul):

- participarea pacientului la propria ingrijire si sa se preocupe de

obtinerea unei mai bune stari de sanatate;

- beneficiaza de ingrijiri de calitate in functie de nevoi, continuitate in

ingrijiri.

Planul de îngrijire :
• un instrument în managementul calităţii şi riscului, asigurând
îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate.

• un standard profesional prin care practica fiecărui asistent poate fi

evaluată.

Conform legislației de exercitare a profesiei, asistenții medicali generaliști

îndeplinesc următoarele activități:

 stabilirea nevoilor de îngrijiri generale de sănătate;

 furnizarea serviciilor de îngrijiri generale de sănătate de natură
preventivă, curativă şi de recuperare;
 stabilirea în mod independent a necesarului de îngrijiri de sănătate,
de a planifica, de a organiza, efectua și documenta aceste servicii.

În cadrul procesului de îngrijire, Conform Standardului Ocupațional,

asistenții medicali generaliști au următoarele unități și elemente de
competență:

 Unitatea de competență generală nr. 2: Planificarea activității:

stabilește activitățile, ierarhizează activitățile ce urmează să fie
 derulate, stabilește perioada de timp necesară derulării activităților
(pagina9).
 Unitatea de competență generală nr. 5: Gestionarea actelor și
documentelor institutionale: întocmește documentele și rapoartele,
completează actele și documentele, îndosariază și păstrează
documentele (pagina 17).
 Unitatea de competență generală nr. 6: Mentinerea integrității și
siguranței beneficiarilor: identifică situațiile de risc, recomandă
reguli și proceduri de derulare a activității serviciului, previne
situațiile ce pot afecta siguranța beneficiarilor, acordă primul ajutor
în situație de urgență, raportează situațiile de risc (pagina 19)
 Unitatea de competență generală nr. 10: Asigurarea educației
pentru sănătate: promovează importanța educației pentru sănătate,
elaborează strategii de sănătate, implementează programe de
educație pentru sănătate (pagina 28).
 Unitatea de competență generală nr. 14: Îngrijirea pacienților în
funcție de diagnostic: evaluează starea de sănătate a pacientului,
analizează semnele și simptomele în funcție de afecțiune și starea
de dependență, identifică starea de dependență și stabilește
diagnosticul de nursing în funcție de afecțiune, stabilește planul de
îngrijire specific fiecărei afecțiuni (pagina 37).
 Unitatea de competență generală nr. 15: Stabilirea planului de
îngrijire: evaluează starea de sănătate a pacientului, apreciează
nivelul de autonomie și dependență, propune obiective de îngrijire,
stabileste planul de îngrijire împreună cu echipa de îngrijire și cu
pacientul (pagina 40).
 Unitatea de competență generală nr. 24: Comunicarea cu pacienții
și aparținătorii: informează bolnavii și aparținătorii acestora în ceea
ce privește dieta și tratamentul, folosește diferite tehnici de
comunicare pentru a se face înțeles, rezolvă situațiile conflictuale
în beneficiul pacienților (pagina 54).

În ceea ce privește procesul de îngrijire, în legislația națională în vigoare ,

sunt reglementate următoarele atribuții și responsabilități ale asistentului
medical generalist:
 Stabilește în mod independent necesarul de îngrijiri generale de
sănătate pentru pacienți.
 Furnizează servicii de îngrijiri generale de sănătate de natură
preventivă.
 Furnizează servicii de îngrijiri generale de sănătate de natură
curativă.
 Furnizează servicii de îngrijiri generale de sănătate de recuperare.
 Planifică activitatea de îngrijire: stabilește activitățile, ierarhizează
activitățile ce urmează să fie derulate, stabilește perioada de timp
necesară derulării activităților.
 Organizează activitatea de îngrijire.
 Obține informații necesare stabilirii procesului de îngrijire.
 Analizează semnele și simptomele în funcție de afecțiune și starea
de dependență.
 Identifică starea de dependență a pacientului.
 Stabilește diagnosticul de nursing în funcție de afecțiune.
 Elaborează obiective adecvate de îngrijire.
 Identifică și implementează intervenții adecvate de îngrijire.
 Implementează Planul de îngrijire.
 Îngrijește pacienții în funcție de diagnostic.
 Stabilește Planul de îngrijire specific fiecărei afecțiuni.
 Stabilește Planul de îngrijire împreună cu echipa de îngrijire și cu
pacientul/familia.
 Obține consimțământul pacienților/familiei pentru aplicarea Planului
de îngrijire.
 Efectuează/implementează activități de îngrijire a pacienților.
 Efectuează o evaluare cuprinzătoare și sistematică a pacientului.
 Se asigură că Planul de îngrijire răspunde adecvat la modificările
continue ale necesităților de îngrijire ale pacientului.
 Colaborează cu toți membrii echipei medicale.
 Respectă recomandările medicale în procesul de îngrijire.
 Respectă POPM pentru AMG/M/AM.
 Monitorizează implementarea Planului de îngrijire.
 Monitorizează rezultatul intervențiilor de îngrijire aplicate.
 Completează, actualizează și controlează documentele de îngrijire
ale pacienților.
 Gestionează formularele și documentelor instituționale: întocmește
documentele și rapoartele, completează actele și documentele,
îndosariază și păstrează documentele.
 Comunică adecvat și eficient cu pacienții și aparținătorii: informează
bolnavii și aparținătorii acestora în ceea ce privește dieta și
tratamentul utilizând tehnici de comunicare adecvate.
 Comunică eficient cu membrii echipei medicale.
 Rezolvă, în beneficiul pacienților, situațiile conflictuale apărute.
 Efectuează educație pentru sănătate și promovează un stil de viață
sănătos pentru pacienți.
 Menține integritatea pacienților și previne situațiile ce pot afecta
siguranța pacienților.
  Identifică și raportează situațiile de risc pentru pacienți și pentru
personalul medical și de îngrijire.
 Acordă primul ajutor în situație de urgență.
 Elaborează strategii de sănătate.
 Implementează programe de educație pentru sănătate.
 Participă la cursuri de formare continuă pentru asistenți
medicali/moașe.
 Recomandă reguli și proceduri de derulare a activității de îngrijire.

Procesul de îngrijire trebuie să fie documentat clar și distinct pentru

fiecare etapă în parte. Documentația medicală de îngrijire este parte
integrantă din Dosarul de îngrijire al pacientului și trebuie concepută
astfel încât să contribuie la asigurarea siguranței pacientului și să ofere o
bază pentru evaluarea și revizuirea continuă a intervențiilor de îngrijire
medicală.
Planul de îngrijire este reprezentat de un formular de înregistrare scrisă
a procesului de planificare a îngrijirii. Este un instrument medico-legal de
promovare a îngrijirii holistice care descrie în baza celor mai bune
practici următoarele aspecte:
 Diagnosticul de îngrijire
 Obiective de îngrijire
 Intervenții de îngrijire
 Evaluarea activității de îngrijire
 Educație pentru sănătate
Reguli de bune practici pentru dezvoltarea unui Plan de îngrijire:
 Să fie scris clar și exact ;
 Să permită profesioniștilor să descrie și să definească îngrijirile pe
care le-au furnizat ;
 Să mențină intergritatea profesională;
 Să ofere îngrijiri excelente bazate pe dovezi;
 Să fie un bun instrument de comunicare cu membrii echipei
medicale;
 Să fie dovada medico-legală a unei practici de îngrijire corecte, în
baza celor mai bune dovezi de practică medicală;
 Să ofere îngrijire personalizată, centrată pe pacient;
 Să ofere oportunitate pacientului de a participa la propria îngrijire și
să stimuleze alegerile pacientului (deciziile se iau împreună cu
pacientul/familia acestuia);
 Să promoveze bunele practici de îngrijire;
 Să promoveze starea de sănătate din perspectiva pacientului;
 Să stimuleze eficiența (minimizarea risipei resurselor);
 Să fie adaptat continuu la nevoile reale sau potențiale ale
pacientului.
“Cea mai buna cale prin care te poti gasi pe tine insuti este cea prin care uiti de
tine, punandu-te in slujba altora.” – Mahatma Gandhi