Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2006
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din
21.07.2006 în urma evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru
Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã
aprobatã prin Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006
Referenþi:
• prof. dr. Valeriu Atanasiu, ºef de catedrã, Universitatea de Medicinã ºi
Farmacie "Carol Davila" Bucureºti, Facultatea de Medicinã Generalã,
Catedra de Biochimie
• prof.dr. Maria Greabu, Universitatea de Medicinã ºi Farmacie "Carol Davila"
Bucureºti, Facultatea de Medicinã Generalã, Catedra de Biochimie
2. Randament.*Conversie . . . . . . . . . . . . . . . . . .15
Răspunsuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .127
3
1 Izomeria
compuşilor organici
Izomeria
Să ne amintim!
Izomerii sunt compuºi organici cu aceeaºi formulã molecularã, dar cu
structuri diferite.
Izomeri Izomeri
Enantiomeri Diastereoizomeri
Louis Pasteur de de
(Stereoizomeri între (Stereoizomeri care nu
(1822-1895) catenã funcþiune
care existã relaþia se gãsesc între ei în
Pentru cercetãrile sale, Izomeri de obiect-imagine în relaþia obiect-imagine
a fost considerat cel mai prestigios poziþie oglindã) în oglindã)
precursor al stereochimiei moderne.
Izomerii de constituţie
Sunt izomerii care diferã între ei prin tipul legãturilor dintre
atomii constituenþi.
Să ne amintim!
• Izomerii de catenã se deosebesc între ei prin forma catenei.
De exemplu, butanul (CH3—CH2—CH2—CH3) ºi izobutanul
Modele structurale ale moleculelor de (CH3—CH—CH3) au aceeaºi formulã molecularã, C4H10, dar structuri
| diferite determinate de ramificarea catenei.
butan ºi izobutan. Butanul ºi
CH3
izobutanul sunt izomeri de catenã.
4
• Izomerii de poziþie se deosebesc între ei prin poziþia în catenã a unei
anumite unitãþi structurale (grupã funcþionalã, legãturã multiplã) sau prin
poziþia diferitã pe un ciclu aromatic a unor radicali hidrocarbonaþi sau
grupe funcþionale.
Stereoizomerii
Sunt izomerii ai cãror atomi constituenþi se leagã între ei în acelaºi
mod, dar diferã prin aranjarea în spaþiu a acestor atomi. Se disting
douã categorii de stereoizomeri: enantiomeri ºi diastereoizomeri.
Stereochimia este o ramurã a chimiei care ia în consideraþie
cele trei dimensiuni ale moleculelor organice. Teoria
stereochimicã stabileºte condiþiile structurale pe care trebuie
sã le îndeplineascã o substanþã pentru a fi optic activã.
5
Ş t i a ţ i că .. .
• Etanolul, acidul acetic, apa sunt Chiralitatea
optic inactive, în timp ce soluþiile
apoase ale aminoacizilor naturali
Studiile stereochimiei îºi au originea în cercetãrile savantului
sunt optic active. francez Jean Baptiste Biot, la începutul secolului al XIX-lea.
• Morfina ºi fructoza sunt Fizicianul Biot a studiat natura luminii plan-polarizate ºi a consta-
levogire (—), iar glucoza ºi tat (în anul 1815) cã soluþiile unor substanþe organice cum ar fi zahã-
zaharoza sunt dextrogire (+). rul sau camforul rotesc planul luminii polarizate când sunt strãbãtute
de aceasta. Nu toate substanþele organice au aceastã proprietate!
Substanþele organice care au proprietatea de a roti planul
luminii polarizate când sunt strãbãtute de aceasta se numesc
optic active.
Substanþele care rotesc planul luminii polarizate spre dreapta
sau în sensul acelor de ceasornic (sens orar) se numesc dextrogire
ºi se noteazã cu semnul (+) sau cu d, iar substanþele care rotesc
planul luminii polarizate spre stânga sau în sens opus acelor de
ceasornic (sens antiorar) se numesc levogire ºi se noteazã cu semnul
(—) sau cu l.
Unghiul de rotaþie, α, poate fi mãsurat cu un aparat numit
polarimetru. Pãrþile principale ale unui polarimetru sunt: sursa de
luminã monocromaticã (de obicei o lampã de sodiu), polarizorul
Mãsurarea puterii rotatorii a unei
soluþii cu ajutorul polarimetrului (care este fix ºi polarizeazã lumina), un tub de sticlã cu substanþa
(se foloseºte o sursã de luminã sau cu soluþia care se cerceteazã ºi analizorul (care este fixat pe un
monocromaticã). Doar undele
cadran gradat ºi serveºte la determinarea unghiului de rotaþie, α).
electromagnetice care oscileazã într-
un anumit plan trec prin polarizor. Unghiul cu care substanþa optic activã roteºte planul luminii
polarizate variazã cu natura substanþei, cu grosimea stratului
de substanþã strãbãtut de luminã, cu temperatura, iar în cazul
soluþiilor, ºi cu concentraþia acestora.
luminã luminã
nepolarizatã polarizatã
6
Pentru substanþa purã: Pentru soluþie:
[α]D =
20 [α]D20 = 100Uα
l?d l?c
α
unde: l = lungimea tubului (în dm)
d = densitatea (în g/cm3)
c = concentraþia (în g/cm3 soluþie)
Rotaþia specificã [α]D 20 este o constantã fizicã ce este
7
Ob s e r va ţ i e Viziunea lui Pasteur a fost extraordinarã, prin aceea cã 25 de ani
Amestecul echimolecular al cristalelor mai târziu, teoria lui în legãturã cu atomii de carbon asimetric a fost
de tartrat (dextrogire ºi levogire) confirmatã.
izolate de Pasteur nu prezintã nici o
Astãzi descriem cercetãrile lui Pasteur spunând cã acesta a
putere rotatorie. Un astfel de amestec
este un amestec racemic. descoperit izomeria opticã sau enantiomeria.
Enantiomerii, denumiþi ºi izomeri optici sau antipozi optici, au
proprietãþi fizice ºi chimice identice, rotesc cu acelaºi unghi a planul
luminii polarizate, dar în sensuri opuse ºi au activitãþi biologice
diferite. Între enantiomeri existã aceeaºi relaþie ca aceea dintre un
obiect ºi imaginea sa în oglindã.
Ş t i a ţ i că .. . Enantiomerul care roteºte planul luminii polarizate spre
Pennicillium glaucum, o specie de dreapta este denumit dextrogir ºi se noteazã cu semnul (+),
mucegai, foloseºte ca hranã numai
acidul (+)-tartric (izomerul steric ce
iar cel care roteºte planul luminii polarizate spre stânga este
se gãseºte în naturã), lãsând acidul denumit levogir ºi se noteazã cu semnul (—).
(—)-tartric neatins. Amestecul alcãtuit din cantitãþi egale de enantiomeri dextrogir
Aceasta este una dintre metodele ºi levogir ai aceluiaºi compus se numeºte racemic ºi este
folosite de Pasteur pentru separarea optic inactiv. Amestecul racemic se noteazã dl sau (±).
recemicilor. Puterea rotatorie a unui amestec racemic este nulã.
8
Termenul chiral provine de la cuvântul grecesc cheir, care
înseamnã „mânã“, ºi se foloseºte pentru a descrie moleculele
enantiomerilor, deoarece relaþia dintre acestea este aceeaºi cu cea
care existã între mâna stângã ºi cea dreaptã: ele nu sunt
superpozabile, nici prin rotaþie, nici prin translaþie, deoarece sunt
simetrice una faþã de alta în raport cu un plan (oglinda).
Fenomenul chiralitãþii nu este unic în chimie. El face parte din Imaginea în oglindã a mâinii stângi
viaþa cotidianã. Multe obiecte sunt chirale. De exemplu, o pereche este mâna dreaptã ºi invers
de pantofi, o pereche de mãnuºi, un tirbuºon, cele douã jumãtãþi ale
unui foarfece etc.
Cea mai întâlnitã cauzã a chiralitãþii moleculelor organice (dar
nu ºi singura) este prezenþa în structura acestora a unui atom de
carbon asimetric, ce este numit centru de chiralitate (notat printr-un
asterisc).
O moleculã care conþine un atom de carbon asimetric este
chiralã.
Toþi compuºii optic activi au molecule chirale. Încãlþãmintea constituie un obiect
chiral. Pantoful stâng nu se suprapune
Prin definiþie, un atom de carbon este asimetric dacã toate peste imaginea sa într-o oglindã
cele patru valenþe ale sale sunt satisfãcute de patru planã: pantoful drept.
substituenþi (atomi sau grupe de atomi) diferiþi.
Chiralitatea moleculelor poate fi demonstratã cu compuºi relativ
simpli.
Sã considerãm de exemplu 2-butanolul. Atomul de carbon C2
din 2-butanol este un exemplu de atom de carbon asimetric, motiv
pentru care molecula 2-butanolului este o moleculã chiralã, iar
2-butanolul este un compus optic activ. Demonstrarea chiralitãþii unei molecule
care conþine un atom de carbon
Prin urmare, existã doi 2-butanoli diferiþi ºi aceºtia sunt
asimetric
enantiomeri.
(hidrogen)
(metil) (etil)
(hidroxil)
Ştiaţi că...
În anul 1874, chimistul olandez
Van’t Hoff ºi chimistul francez
Le Bel au publicat independent
2-Butanol (chiral) douã articole în care avansau ideea
Atomul de carbon C2 din 2-butanol structurii tetraedrice a atomului de
este asimetric. Cei doi enantiomeri ai carbon. Aceastã idee a reprezentat
(Prin convenþie, un astfel de atom se 2-butanolului: unul este imaginea un progres important în chimia
noteazã cu un asterisc.) celuilalt într-o oglindã planã. organicã ºi în biochimie.
9
Activitate independentă Rãspuns
Este 5-bromodecanul chiral? Substituenþii de la atomul C5 sunt:
—H; —Br; —CH2CH2CH2CH3 (butil)
—CH2CH2CH2CH2CH3 (pentil)
5-Bromodecanul este o moleculã chiralã, deoarece
Structura 5-bromodecanului conþine un atom de carbon asimetric, C5, care este
centru chiral (marcat cu un asterisc).
Activitate independentă
Folosind imaginile alãturate, analizeazã chiralitatea
2-cloropropanului (a) ºi 2-clorobutanului (b).
Rãspuns
2-Cloropropanul are un plan de simetrie ºi este achiral.
2-Clorobutanul nu are un plan de simetrie ºi este chiral.
(a) (b)
10
Molecule cu mai mulţi atomi
de carbon asimetric
Multe molecule, în special cele importante în biologie, conþin mai
mulþi atomi de carbon asimetric. Colesterolul, de exemplu, conþine
opt atomi de carbon asimetric.
Pentru început, vom analiza molecule mai simple.
De exemplu, 2,3-dibromopentanul are în structura sa doi atomi
de carbon asimetric.
Acest compus prezintã urmãtoarele douã perechi de enantiomeri:
2,3-Dibromopentan
oglindã oglindã
*Mezo-compuşi (mezoforme)
Dacã molecula conþine atomi de carbon asimetric cu aceiaºi
substituenþi, numãrul enantiomerilor se reduce.
De exemplu, pentru 2,3-dibromobutan se pot scrie urmãtoarele
structuri:
Planul de simetrie al
mezo-2,3-dibromobutanului.
oglindã oglindã Acest plan împarte molecula în douã
1. 2. 3. 4.
pãrþi care sunt imagini de oglindire
Perechea I (+, —) Perechea II (+, —) una în raport cu cealaltã.
11
Structurile (1) ºi (2) sunt nesuperpozabile ºi reprezintã o pereche
de enantiomeri.
Structurile (3) ºi (4) sunt superpozabile pentru cã au un plan de
simetrie (planul dus între atomii de carbon 2 ºi 3).
Structurile (3) ºi (4) reprezintã acelaºi compus.
Molecula reprezentatã de structura (3) sau (4) nu este chiralã,
Obiect achiral
deci este optic inactivã.
Astfel de molecule sunt numite mezo-compuºi sau mezoforme.
Deoarece sunt achirali, mezo-compuºii sunt optic inactivi.
Mezo-compuºii sunt compuºi care au centri chirali, dar pe
ansamblu sunt achirali, deoarece au un plan de simetrie.
Rotaþiile optice ale celor doi atomi de carbon, egale ºi de sens
contrar, se compenseazã (intermolecular).
Observaþie La compuºii cu atomi de carbon identic substituiþi,
numãrul stereoizomerilor este mai mic decât 2n.
În general, moleculele cu numãr par de atomi de carbon
asimetric ºi care poartã exact aceiaºi substituenþi au doar jumãtate
din numãrul de enantiomeri (calculat cu formula 2n), cealaltã
jumãtate fiind de fapt mezoforme.
Activitate independentă
Moleculele acidului hidroxiacetic, HOCH2COOH, sunt chirale? Dar ale acidului lactic, CH3CH(OH)COOH?
Motivaþi rãspunsul.
Plan de Fãrã plan de
simetrie simetrie
HOCH2COOH CH3CH(OH)COOH
Rãspuns:
Acidul hidroxiacetic nu are atomi de carbon chirali. Molecula acidului hidroxiacetic este achiralã, în timp ce molecula
acidului lactic este chiralã. Acidul hidroxiacetic are un plan de simetrie care face ca o parte a moleculei sã fie imaginea
în oglindã a celeilalte pãrþi. Acidul lactic nu are un astfel de plan.
12
Activitate independentă
Acidul tartric (2,3-dihidroxisuccinic) se gãseºte în fructe liber sau sub formã de sãruri.
Scrie structurile stereoizomerilor acidului tartric: HOOC–CH–CH–COOH
| |
OH OH
Câþi enantiomeri prezintã acest compus?
Comenteazã rãspunsul.
Rãspuns:
Acidul tartric are în moleculã doi atomi de carbon asimetric.
13
5. Care dintre structurile de mai jos reprezintã 7. Scrie structurile stereoizomerilor
mezoforme? Motiveazã rãspunsul. 2,3-diclorohexanului,
a. COOH b. COOH CH3–CH–CH–CH2–CH2–CH3.
| | | |
H–C–NH2 H–C–NH2 Cl Cl
| |
H–C–NH2 H2N–C–H Ce relaþie existã între aceºtia?
| |
COOH
Câþi enantiomeri prezintã compusul?
COOH
Probleme pentru concurs
6. Care dintre urmãtoarele substanþe poate Teste complement grupat
exista într-o mezoformã?
8. 3,4-Dibromo-1-butena prezintã:
Motiveazã rãspunsul.
1. doi izomeri geometrici
a. 2,3-Diclorobutan
2. un atom de carbon hibridizat sp
b. 2,3-Dicloropentan
3. patru stereoizomeri
c. 3,4-Diclorohexan
4. o pereche de enantiomeri
(UMF-CD)
14
2 Randament.*Conversie
În chimia organicã ºi în biochimie foarte puþine reacþii decurg
cantitativ ºi majoritatea sunt procese de echilibru.
Pentru a putea determina cantitãþile de reactanþi transformaþi ori
de produºi de reacþie obþinuþi, se folosesc noþiunile de randament
respectiv de conversie. Cu acestea se pot face aprecieri asupra
eficienþei reacþiilor printr-o exprimare în general procentualã.
Randamentul în produs de reacþie se noteazã cu litera η din
alfabetul grec ºi se exprimã procentual:
Activitatea experimentalã în laborator
15
Problemă rezolvată 1 Diferenþa 116 — 48 = 68 moli H2 (se obþin din
reacþia a doua)
Prin descompunerea termicã a metanului se
obþine industrial acetilena. Calculeazã conversia Potrivit reacþiei (2):
utilã, conversia totalã ºi randamentul reacþiei, 1 mol CH4 ......... 2 moli H2
cunoscând cã din 80 moli de metan se obþin b moli CH4 ......... 68 moli H2
16 moli de acetilenã ºi 116 moli de hidrogen. ——————————————————————————
b = 34 moli CH4 (se transformã în reacþia a doua)
Rezolvare
Numãrul total de moli de metan care se
1. Se scriu ecuaþiile reacþiilor chimice care au loc:
transformã în reacþia (1) ºi reacþia (2) este:
(1) 32 + 34 = 66 moli CH4
(2)
Problemă rezolvată 2
nu convine
Un amestec ce conþine 1 mol acid acetic ºi 0,4
moli alcool etilic se încãlzeºte pânã la atingerea
stãrii de echilibru. Constanta de echilibru este 4.
Determinã conversiile în ester pentru acidul Conversia acidului acetic la echilibru:
acetic ºi pentru alcoolul etilic.
Rezolvare
Se scrie ecuaþia reacþiei:
Conversia alcoolului etilic la echilibru este:
Starea iniþialã:
1 mol 0,4 moli 0 moli 0 moli
Starea de echilibru: R: C1 = 35%
(1—x) moli (0,4—x) moli x moli x moli C2 = 87,5%
16
Problemă rezolvată 3
La bromurarea cataliticã a benzenului se obþine
un amestec de reacþie ce conþine monobro-
mobenzen, dibromobenzen ºi tribromobenzen în n1 : n 2 : n 3 = 4 : 2 : 1
raport molar 4:2:1 ºi benzen nereacþionat. x = n1 kmoli C6H6 se transformã în C6H5Br
Calculeazã numãrul de kmoli de monobro- y = n2 kmoli C6H6 se transformã în C6H4Br2
mobenzen care se obþin din 26,25 kmoli C6H6, z = n3 kmoli C6H6 se transformã în C6H3Br3
cunoscând conversia totalã Ct = 80 %.
Rezolvare
Se scriu ecuaþiile reacþiilor care au loc:
17
3 Echilibrul chimic
Reacþiile chimice reprezintã procese de transformare a unor
substanþe în alte substanþe, cu proprietãþi diferite, prin ruperea unor
legãturi chimice ºi formarea altora noi. Dupã sensul de desfãºurare,
reacþiile se clasificã în:
Reacþii ireversibile — reacþiile care decurg într-un singur sens
cu transformarea reactanþilor pânã la epuizarea acestora sau se
admite cã viteza reacþiei inverse este neglijabilã în comparaþie
cu viteza reacþiei directe. Reacþiile ireversibile sunt mai rare.
De exemplu, arderea unei hidrocarburi este o reacþie
ireversibilã care decurge cu degajare de cãldurã.
Arderea metanului
Reacþii reversibile sau de echilibru — sunt procese care
decurg în ambele sensuri, cu transformarea parþialã a
reactanþilor în produºi de reacþie. Viteza procesului direct nu
Ob s e r va ţ i e diferã foarte mult de cea a procesului invers, iar dupã un timp
Ionizarea (disocierea) unei baze cele douã viteze devin egale stabilindu-se un echilibru.
slabe (aminã primarã) în soluþie
apoasã, decurge ca o reacþie de
echilibru.
În timpul unei transformãri reversibile, concentraþiile
reactanþilor descresc pânã la atingerea unei concentraþii minime
constante. Totodatã, concentraþiile produºilor de reacþie cresc de la
zero (iniþial) pânã la atingerea unei concentraþii maxime constante.
Starea de echilibru se caracterizeazã printr-o compoziþie
constantã bine determinatã ºi care nu se modificã atât timp cât nu are
loc o variaþie a condiþiilor de reacþie (ex. temperaturã, presiune,
concentraþie etc.).
18
Factorii care influenţează echilibrul chimic
Un sistem aflat în echilibru este stabil atât timp cât condiþiile de
reacþie nu se modificã. Prin modificarea unui parametru
(concentraþie, temperaturã, presiune) are loc o variaþie a compoziþiei
sistemului ºi totodatã deplasarea echilibrului. Acest fenomen are
importanþã practicã întrucât reacþiile chimice pot fi controlate,
alegând condiþiile de desfãºurare optime, cu scopul obþinerii de
randamente cât mai bune.
Principiul lui Le Châtelier-Braun
Echilibrul chimic poate fi influenþat de anumiþi factori: concentraþie,
temperaturã, presiune. Din punct de vedere calitativ influenþa
factorilor asupra echilibrului chimic se exprimã astfel: "dacã asupra
unui sistem în echilibru se acþioneazã cu o constrângere, determinatã Henry Louis Le Châtelier
de variaþia unui parametru, echilibrul se va deplasa în sensul Studiind un numãr mare de sisteme
diminuãrii acelei constrângeri". chimice în echilibru, chimistul francez
Henry Louis Le Châtelier a emis un
Influenþa concentraþiei principiu care guverneazã evoluþia
asupra echilibrului chimic: acestor sisteme.
19
Influenþa presiunii
asupra echilibrului chimic
Presiunea influenþeazã numai echilibrele în sisteme gazoase, cu
variaþia numãrului de moli.
De exemplu, echilibrul prezentat anterior este deplasat în
favoarea obþinerii metanolului (spre dreapta) la creºterea presiunii
(la creºterea presiunii echilibrul se deplaseazã în sensul formãrii
unui numãr mai mic de moli).
20
EXPERIMENTEAZĂ! Influenþa temperaturii asupra
echilibrului chimic.
Sinteza salicilatului de metil prin
reacþia de esterificare
Reactivi ºi ustensile Mod de lucru
Acid salicilic Într-o eprubetã se aduc 3-4 mL de metanol ºi
(substanþã solidã) un vârf de spatulã de acid salicilic. Se agitã
Acid sulfuric pânã la dizolvarea acidului salicilic. Se
încãlzeºte eprubeta în flacãra becului de gaz
Metanol absolut
agitând cu grijã. Se adaugã 0,5 ml acid sulfuric
1 eprubetã concentrat ºi se încãlzeºte la fierbere 1 minut.
Bec de gaz Se fac observaþii organoleptice.
Interpretarea experimentului
Acidul salicilic reacþioneazã cu metanolul formând salicilatul de metil (esenþã
de Wintergreen). Reacþia de echilibru este foarte letã în absenþa
catalizatorului, H2SO4, acesta mãrind viteza de reacþie. În schimb, încãlzirea
favorizeazã reacþia de esterificare prin deplasarea echilibrului în sensul
formãrii esterului. Formarea acestuia este uºor de evidenþiat prin mirosul
caracteristic foarte puternic.
21
Ob s e r va ţ i e a, b, c ºi d reprezintã ordinele parþiale de reacþie; în cazul
Sistem = o regiune bine reacþiilor simple, care decurg într-o singurã etapã, acestea sunt
determinatã în spaþiu, în care se egale cu coeficienþii stoechiometrici.
gãseºte o substanþã sau un amestec
de substanþe, într-o stare datã (de
temperaturã, presiune, volum etc.). La echilibru vitezele celor douã procese sunt egale:
Sistem omogen (monofazic) = V1 = V2
sistem constituit dintr-o singurã În continuare putem scrie:
fazã (gazoasã, lichidã sau solidã).
k1 [HCOOH]a [CH3CH2CH2OH]b = k2 [HCOOCH2CH2CH3]c [H2O]d
Sistem heterogen (bi- sau
polifazic) = sistem compus din mai
multe faze; de ex. o fazã gazoasã ºi Raportul celor douã constante de vitezã k1 ºi k2 se numeºte
o fazã lichidã sau solidã. constanta de echilibru, Kc:
Fazã = o porþiune omogenã
dintr-un sistem, separatã de restul
sistemului prin suprafeþe la nivelul
cãrora are loc o variaþie bruscã a
proprietãþilor. Aceastã relaþie a fost stabilitã de cãtre Guldberg ºi Waage (1867)
ºi este cunoscutã ca legea acþiunii maselor sau legea echilibrului
chimic (abordarea cantitativã a echilibrului chimic).
Enunþul legii este urmãtorul: "raportul dintre produsul
concentraþiilor produºilor de reacþie ºi produsul concentraþiilor
reactanþilor este o constantã, la o temperaturã datã".
22
Iniþial 1 mol 1 mol 0 0
Consumat x moli x moli
(reacþionat)
Echilibru (1-x) moli (1-x) moli x moli x moli
23
Între moleculele de apã are loc un astfel de schimb de protoni.
Reacþia de ionizare a apei este un sistem în echilibru, numindu-se
reacþie de autoprotolizã. În apa purã la temperatura de 25°C numai
una din 555 milioane de molecule de apã ionizeazã:
(1)
electrozi Întrucât disocierea apei pure este extrem de redusã, se considerã
cã prin ionizare, aceasta practic nu-ºi modificã concentraþia. Aceastã
concentraþie se calculeazã þinând seama cã 1 litru de apã are masa
1000 g (1 g/cm3), iar greutatea molecularã a apei este 18 g/mol.
Conductibillitatea soluþiilor apoase. Astfel, apa are concentraþia = 1000 : 18 = 55,6 moli/L (sau 55,6 M).
Apa purã nu conduce curentul electric.
La dizolvarea în apã a unui electrolit, Introducând în expresia constantei de echilibru concentraþia apei
aceasta conduce curentul electric. (produsul a douã constante este tot o constantã) expresia (1) devine:
(2)
Prin determinãri de conductibilitate electricã s-a stabilit cã
valoarea constantei de echilibru pentru ionizarea apei este
1,8×10—16. Aceastã expresie se numeºte produsul ionic al apei ºi se
noteazã Kw sau KH O. La temperatura de 25°C, Kw are valoarea
2
10—14 (mol/L)2 sau (ioni-g/L)2.
(3)
Legea produsului ionic al apei poate fi enunþatã astfel:
"În apa purã ºi în orice soluþie apoasã, produsul concentra-
þiilor ionilor hidroniu ºi hidroxid este o constantã 10—14 mol2/L2
la temperatura de 25°C"
La creºterea temperaturii, creºte agitaþia termicã în soluþie, noi
molecule de apã ionizeazã ºi prin urmare, echilibrul de ionizare al
apei se deplaseazã spre dreapta, crescând concentraþia ionilor H3O+
ºi HO:—. Astfel, creºte ºi Kw. De exemplu, la 30°C, Kw = 1,89×10—14
mol2/L2.
În apa purã, la 25°C:
mol/L (sau 10—7 ioni-g/L);
soluþia este neutrã
24
Constanta de aciditate, Ka Acizi slabi Ka la 25°
În general, acizii organici ºi bazele organice sunt electroliþi slabi HNO2 4,5 · 10-4
(ionizeazã puþin în soluþie apoasã). Acizii slabi sunt specii chimice
HF 6,5 · 10-4
(molecule sau ioni) care cedeazã greu ioni H+ unei baze în soluþie.
Bazele slabe sunt specii chimice (molecule sau ioni) care acceptã
CH3COOH 1,8 · 10-5
greu H+ de la acizi în soluþie. HCN 4,0 · 10-10
Acizii tari ºi bazele tari ionizeazã practic total în soluþie apoasã. Obser vaţie
Acizii slabi ºi bazele slabe ionizeazã parþial în soluþie apoasã (adicã La temperaturã constantã Ka are
în soluþie existã pe lângã speciile ionizate ºi molecule de acid sau valori constante.
bazã în forma molecularã, nedisociate). Ka este o mãsurã a tãriei unui acid.
De exemplu, considerând echilibrul de ionizare a CH3COOH în Cu cât un acid are Ka mai mare, cu
soluþie apoasã: atât acesta este un acid mai puternic.
apã distilatã
25
Problemă rezolvată
26
27
4 Reacţii ale compuşilor
organici
Reacþiile chimice constau în ruperea ºi refacerea legãturilor dintre
atomi. În molecula unui compus organic pot exista numai legãturi σ
(compus saturat) sau legãturi multiple alcãtuite dintr-o legãturã σ ºi
una sau douã legãturi π (compus nesaturat). Principalele reacþii
chimice se clasificã în reacþii de substituþie, reacþii de adiþie, reacþii
de eliminare ºi reacþii de transpoziþie (izomerizare).
Reacţii de substituţie
În reacþiile de substituþie, un atom sau o grupã de atomi este
înlocuitã cu alt atom sau grupã de atomi.
+
• Ruperea legãturii A—Y care dacã se face uºor, favorizeazã
reacþia de substituþie. Uneori se folosesc compuºi în care
aceastã legãturã este o electrovalenþã; de fapt se trateazã
compusul organic cu o soluþie care conþine ionii A ºi Y;
• Formarea legãturii R—Y care are loc cu atât mai uºor cu cât
hν
energia degajatã este mai mare;
• Formarea legãturii A—X care are loc cu atât mai uºor cu cât
+
energia degajatã este mai mare.
Pe lângã factorii energetici, la reacþiile reversibile (de echilibru),
un rol important îl poate juca scoaterea din sistem a produºilor finali
R-Y sau A-X prin degajare, dacã sunt gaze sau precipitare dacã sunt
compuºi solizi.
Halogenarea alcanilor la luminã sau la temperaturã ridicatã:
Modelarea reacþiei de monoclorurare
a metanului
Reacþia acidului acetic cu carbonaþii, oxizii sau hidroxizii
metalici:
28
Reacþia de esterificare:
CH3COOH + HO–C2H5 →
← CH3–COOC2H5 + H2O
Acid acetic Etanol Acetat de etil Apã
Esterificarea este definitã ca eliminarea unei molecule de apã
+
între o moleculã de acid carboxilic ºi o moleculã de alcool sau fenol.
Esterii se pot obþine tot printr-o reacþie de substituþie, prin
acilarea cu anhidridã aceticã sau clorurã de acetil (CH3COCl).
De exemplu, acidul acetilsalicilic se poate obþine prin tratarea
acidului salicilic cu anhidridã aceticã.
+
5 ml NaOH soluþie Încãlzeºte la fierbere 3 min. ºi dupã rãcire
100 g/L aciduleazã cu H2SO4 200 g/L. Se formeazã un
Soluþie H2SO4 200 g/L precipitat alb cristalin ºi se percepe un miros
de acid acetic.
2 mL apã
Dizolvã precipitatul obþinut dupã spãlare prin
0,05 mL clorurã fericã
încãlzire la ~ 50°C în 2 mL apã ºi adaugã Modelarea reacþiei de esterificare
soluþie 30 g/L a acidului acetic cu etanolul
2 mL FeCl3 (30 g/L).
1 eprubetã
Ce constaþi?
Interpretarea experimentului
În urma hidrolizei, în mediu bazic (saponificare), a acidului acetilsalicilic (o
reacþie de substituþie) se obþine acidul salicilic. Coloraþia albastru-violetã este
Ştiaţi că...
datoratã reacþiei grupei hidroxil fenolice din molecula acidului salicilic rezultat.
Acidul acetilsalicilic a fost obþinut
pentru prima datã în anul 1897 de
cãtre Felix Hoffmannn în labora-
toarele Bayer. Acidul acetilsalicilic
este compusul activ al aspirinei.
29
Reacþia de alchilare a benzenului cu propenã sau cu
2-cloropropan în prezenþa AlCl3 (reacþii Friedel-Crafts)
Acestea sunt tot reacþii de substituþie.
Alchilarea benzenului este reacþia prin care se înlocuieºte un
atom de hidrogen din molecula benzenului cu un radical alchil (—R).
Reacþia se poate realiza cu compuºi halogenaþi alifatici sau cu
alchene, în prezenþa AlCl3 anhidrã.
Ob s e r va ţ i e AlCl
• Reacþia de alchilare nu poate fi C6H6 + R–Cl →
3
C6H5–R + HCl
realizatã cu compuºi halogenaþi Benzen compus halogenat alchilbenzen
alifatic
aromatici (Ar—X).
• Este dificilã stoparea acestor AlCl
reacþii la monoalchilare, din cauzã C6H5–H + R–CH=CH2 →
3
C6H5–CH–R
|
cã prima grupã alchil substituitã CH3
activeazã nucleul aromatic. Benzen alchenã alchilbenzen
Reacţii de adiţie
+ În reacþiile de adiþie are loc desfacerea unei legãturi dintr-o covalenþã
multiplã ºi legarea a doi atomi sau douã grupe de atomi, la atomii de
carbon care participau la covalenþa multiplã.
30
transformã într-un compus cu dublã legãturã care în anumite condiþii
poate suferi o a doua adiþie cu formarea unui compus saturat.
Obser vaţie
În chimia organicã se folosesc tot
mai mult formulele stilizate, în care
o linie frântã simbolizeazã un lanþ
de atomi de carbon, sau o figurã
geometricã simbolizeazã o structurã
ciclicã.
Simbolurile atomilor de carbon ºi
de hidrogen nu mai sunt
menþionate, ele se subînþeleg.
La intersecþia a douã linii se aflã un
atom de carbon.
31
n CH2=CH → –(CH2–CH)n– Folosind formule stilizate reacþia se poate reprezenta astfel:
| |
Cl Cl
Clorurã de vinil Policlorurã de vinil
Ecuaþia reacþiei de polimerizare
a clorurii de vinil
32
n [x(CH2=CH–CH=CH2) + y(CH=CH2)] → –[(CH2–CH=CH–CH2)x–(CH–CH2)y]– n
| |
C 6H 5 C 6H 5
Cauciuc butadienstirenic
Aceeaºi ecuaþie, cu formule stilizate:
Copolimerul poate fi vulcanizat având duble legãturi ºi este mai Vulcanizarea cauciucului conferã
stabil chimic decât butadiena. anvelopelor ºi altor produse din
cauciuc durabilitate ºi rezistenþã la
Un alt copolimer, elastomer, rezultã prin copolimerizarea schimbarea condiþiilor climaterice
butadienei cu acrilonitrilul:
n [x(CH2=CH–CH=CH2) + y(CH=CH2)] → –[(CH2–CH=CH–CH2)x–(CH–CH2)y]– n
| |
CN CN
Cauciuc butadien-acrilonitrilic
Scrierea ecuaþiei reacþiei cu formule stilizate:
Reacţii de eliminare
În reacþiile de eliminare se formeazã un compus nesaturat prin
îndepãrtarea a doi atomi sau a douã grupe de atomi legate de doi
atomi de carbon învecinaþi.
33
Eliminarea de apã se poate produce ºi intermolecular, ca în cazul
sintezei eterilor:
Transpoziţii
Să ne amintim ...
Izomerii sunt compuºi care au aceeaºi compoziþie atomicã dar diferã prin
structura lor chimicã.
34
5 Clase
de compuşi organici
Clasificarea compuşilor organici
Dupã compoziþie, compuºii organici se împart în:
R—H
hidrocarburi, care conþin numai atomi de carbon ºi hidrogen
(alcani, alchene, alcadiene, alchine, arene); hidrocarburã
compuºi organici cu grupe funcþionale, care, în afarã de carbon R—Z
ºi hidrogen, conþin în molecula lor ºi atomi ai elementelor
compus cu grupe funcþionale
organogene, prezenþi sub forma grupelor funcþionale:
A. compuºi cu grupe funcþionale simple, care au în molecula
lor una sau mai multe grupe funcþionale de acelaºi tip; CH3 –Cl CH3 –OH
compuºi cu grupã funcþionalã monovalentã Clorometan Metanol
(un compus halogenat) (un alcool)
• compuºi halogenaþi R—X
• compuºi hidroxilici: alcooli (R—OH), fenoli (Ar—OH) CH3–NH2 CH3–NO2
Metilaminã Nitrometan
• amine R—NH2 (o aminã) (un nitroderivat)
• nitroderivaþi R—NO2
compuºi cu grupã funcþionalã divalentã CH3–C=O CH3–C=O
| |
• compuºi carbonilici: H CH3
aldehide R–C=O ; cetone R–C=O Etanal sau Propanonã sau
| |
Aldehidã aceticã Acetonã
H R’ (o aldehidã) (o cetonã)
compuºi cu grupã funcþionalã trivalentã
CH3–C=O
• acizi carboxilici R–C=O |
| OH
OH
*• derivaþi funcþionali ai acizilor carboxilici Acid etanoic sau Acid acetic
(un acid carboxilic)
esteri amide Reţine!
Valenþa grupei funcþionale
nitrili cloruri de acil reprezintã numãrul de atomi de
hidrogen pe care grupa funcþionalã
anhidride i-a înlocuit la acelaºi atom de
carbon al unei hidrocarburi saturate.
35
Compuşi halogenaţi
Unele vieþuitoare acvatice din apele sãrate (corali, bureþi etc.)
produc compuºi halogenaþi toxici în scopul apãrãrii.
Facultativ
Definiţie
Compuºii halogenaþi sunt compuºi organici care conþin în
molecula lor unul sau mai mulþi atomi de halogen legaþi de un
radical hidrocarbonat organic.
Formula generalã a compuºilor halogenaþi este: R–X,
unde R este un radical hidrocarbonat,
X este atomul de halogen (F, Cl, Br, I).
Modele structurale deschise ale Atomul de halogen din compuºii halogenaþi se leagã direct
moleculelor de clorometan, CH3Cl printr-o legãturã covalentã de atomul de carbon.
(un compus monohalogenat) Compuºii halogenaþi derivã teoretic de la hidrocarburi prin
ºi triclorometan, CHCl3
înlocuirea atomilor de hidrogen cu atomi de halogeni ºi se pot obþine
(un compus trihalogenat)
ºi practic prin substituþia atomilor de hidrogen cu atomi de fluor,
clor, brom sau iod.
Clasificare
1. Dupã numãrul atomilor de halogen din moleculã, compuºii
halogenaþi pot fi: monohalogenaþi, dihalogenaþi, trihalogenaþi
sau polihalogenaþi.
CH3Cl CH2Cl2 CHCl3
Modelul diclorometanului, CH2Cl2
Clorometan Diclorometan Triclorometan
(un compus dihalogenat)
2. Dupã natura hidrocarburii de la care derivã, se disting compuºi
halogenaþi alifatici (saturaþi sau nesaturaþi) ºi aromatici.
CH3CH2Cl ClCH=CHCl C6H5Cl
Cloroetan 1,2-Dicloroetena Clorobenzen
(alifatic saturat) (alifatic nesaturat) (aromatic)
3. Dupã natura halogenului, compuºii halogenaþi pot fi: fluoruraþi,
cloruraþi, bromuraþi sau ioduraþi.
CH3–Cl CH3–Br CH3–I
Clorometan Bromometan Iodometan
(compus halogenat (compus halogenat (compus halogenat
clorurat) bromurat) iodurat)
Model structural deschis al moleculei 4. Dupã felul atomului de carbon de care se leagã atomul de
de cloroetan, CH3CH2Cl, un compus
halogen: compuºi halogenaþi primari (atomul de halogen se
halogenat alifatic saturat
leagã de un atom de carbon primar), secundari sau terþiari.
36
Denumire CH3CH2I
Iodurã de etil (denumire veche)
Nomenclatura obiºnuitã (veche) denumeºte compuºii halogenaþi ca
Iodoetan (denumire IUPAC)
halogenurã a radicalului.
Dupã recomandarea IUPAC, denumirea compuºilor halogenaþi
se face utilizând numele hidrocarburii ºi menþionând poziþia
halogenului prin cel mai mic indice posibil.
CH3–CH2–CH–CH3 CH3 Cl
| | |
Cl CH3 CH CH2 CHCHCH2 CH2 CH3
2-Cloropropan (Clorurã de sec-butil) 1 2 3 |4 5 6 7 8
CH3
Atunci când catena de carbon este substituitã atât cu halogen, cât 5-Cloro-2,4-dimetiloctan
ºi cu radical alchil, cei doi substituenþi sunt consideraþi de rang egal
ºi catena de bazã (cea mai lungã catenã) se numeroteazã începând de 1 2 3 4 5
Izomerie
Compuºii halogenaþi pot prezenta: izomerie de poziþie, determinatã
de locul pe care atomul de halogen îl ocupã în catenã, izomerie de
catenã ºi izomerie geometricã, determinate de structura radicalului
Modele structurale ale izomerilor cis ºi
hidrocarbonat R. trans ai 1,2-Dicloroetenei
H3C–CH2–CH2–Br H3C–CH2–CH2–CH2–Br
1-Bromopropan 1-Bromobutan H H
C=C
Cl Cl
cis-1,2-Dicloroetena
H3C–CH–CH3 H3C–CH–CH2–Br
| | H Cl
Br CH3 C=C
2-Bromopropan 2-Metil-1-bromopropan Cl H
Izomeri de poziþie corespunzãtori Izomeri de catenã corespunzãtori trans-1,2-Dicloroetena
formulei moleculare C3H7Br formulei moleculare C4H9Br Izomeri geometrici ai 1,2-Dicloroetenei
37
Metode de obţinere
Să ne amintim!
Compuºii halogenaþi pot fi obþinuþi din hidrocarburi prin reacþii de substituþie
sau prin reacþii de adiþie.
Reacþii de substituþie:
luminã
R–H + X2 → R–X + HX ; X = Cl, Br
alcan
t°C
R–CH–CH=CH2 → R–CH–CH=CH2 + HX ; X = Cl, Br
| |
H X
alchenã (substituþie în poziþia alilicã)
luminã
Ar–CH3 + X2 → Ar–CH2–X + HX ; X = Cl, Br
arenã cu catenã lateralã
FeCl (FeBr )
Ar–H + X2 3 3
→ Ar–X + HX ; X = Cl, Br
arenã
Reacþii de adiþie:
Modelarea halogenãrii prin substituþie
R–CH=CH2 + X2 → R–CH–CH2 ; X = Cl, Br
| |
alchenã X X
R–CH=CH2 + HX → R–CH–CH2 ; X = Cl, Br, I
|
alchenã X
R–C≡CH + X2 → R–C=CH ; X = Cl, Br
| |
alchinã X X
X X
| |
R–C≡CH + 2X2 R–C –CH ; X = Cl, Br
| |
→
alchinã X X
R–C≡CH + HX → R–C=CH2 ; X = Cl, Br, I
|
alchinã X
X
|
R–C≡CH + 2HX R–C–CH3 ; X = Cl, Br, I
|
→
alchinã X
luminã
C6H6 + 3Cl2 → C6H6Cl6
Benzen
Modelarea halogenãrii prin adiþie
Halogenarea alcanilor prin reacþii de substituþie este neorientatã:
oricare atom de hidrogen din molecula alcanului poate fi
substituit cu atomi de halogen ºi din acest motiv se obþine un
amestec de compuºi halogenaþi.
38
Monohalogenarea propanului
→ H3C–CH2–CH2–Cl + HCl
luminã
H3C–CH2–CH3 + Cl2 1-Cloropropan (50%)
Propan
|
→ H3C–CH–CH3 + HCl
|
Cl
2-Cloropropan (50%)
→ H3C–CH2–CH2–Br + HBr
luminã
H3C–CH2–CH3 + Br2 1-Bromopropan (2%)
Propan
|
→ H3C–CH–CH3 + HBr
|
Br
2-Bromopropan (98%)
Modele structurale ale compuºilor
obþinuþi la halogenarea propanului
C2
Monohalogenarea butanului Programa
→ H3C–CH2–CH2–CH2–Cl + HCl
luminã
H3C–CH2–CH2–CH3 + Cl2 1-Clorobutan (33%)
Butan
|
→ H3C–CH2–CH–CH3 + HCl
|
Cl
2-Clorobutan (67%)
Monohalogenarea neopentanului
Halogenarea unui alcan care are toþi atomii de hidrogen
echivalenþi conduce la un singur produs monohalogenat.
39
Bromurarea acetilenei se poate realiza prin adiþia bromului sau
a acidului bromhidric la acetilenã.
Br Br
+Br2| |
HC≡CH + Br2 → HC=CH → HC–CH
| | | |
Acetilenã Br Br Br Br
1,2-Dibromoetenã 1,1,2,2-Tetrabromoetan
Br
+HBr |
HC≡CH + HBr → H2C=CH → H3C–CH
| |
Acetilenã Br Br
Prin barbotarea acetilenei, Bromoetenã 1,1-Dibromoetan
apa de brom se decoloreazã. (Bromurã de vinil)
Proprietăţi chimice
C—I < C—Br < C—Cl < C—F Reactivitatea compuºilor halogenaþi este crescutã ca urmare a
polarizãrii legãturii C–X . La cei doi atomi apar sarcini electrice
δ+ δ—
Polaritatea legãturii carbon—halogen
(C—X), creºte odatã cu creºterea fracþionare (δ+ ºi δ—) datorate atracþiei pe care atomul de halogen
electronegativitãþii elementului. (element puternic electronegativ) o exercitã asupra dubletului
electronic de legãturã.
Re ţi ne !
Reactivitatea compuºilor halogenaþi Din acest motiv, atomii de halogen pot fi uºor substituiþi cu
creºte în ordinea: atomi sau grupe de atomi ai unor reactanþi.
R—I > R—Br > R—Cl > R—F Dupã uºurinþa de a reacþiona, compuºii halogenaþi pot fi:
1. Compuºi halogenaþi cu reactivitate mãritã, în care halogenul
H2C=CH–CH2–Cl X este legat de un atom de C din poziþia alilicã sau benzilicã.
Clorurã de alil
Clorurã de benzil
Compuºi cu reactivitate mãritã
40
2. Compuºi halogenaþi cu reactivitate normalã, în care CH3–CH2–CH2–Cl
atomul de halogen X este legat de un atom de C saturat, Clorurã de propil
care face parte dintr-o catenã aciclicã sau ciclicã saturatã
(derivaþi din alcani sau cicloalcani).
CH3–CH–CH2–Cl
|
Cl
1,2-Dicloropropan
Compuºi cu reactivitate normalã
Clorobenzen
Reacþia de hidrolizã
Prin hidrolizã în mediu bazic, compuºii monohalogenaþi alifatici
se transformã în alcooli, printr-o reacþie de substituþie a
halogenului X cu grupa hidroxil (—OH):
R–CH2X + HOH → R–CH2–OH + HX
compus alcool Modelarea hidrolizei în mediu bazic
monohalogenat alifatic a monoclorometanului
Prin hidrolizã în mediu bazic, compuºii dihalogenaþi ºi cei trihalogenaþi alifatici vicinali se
transformã în dioli, respectiv trioli, printr-o reacþie de substituþie:
R–CH–CH2 + 2HOH → R–CH–CH2 + 2HX
| | | |
X X OH OH
compus dihalogenat vicinal diol
41
Activitate independentă
Scrie ecuaþiile reacþiilor de hidrolizã pentru:
a) 1,2,3-triclorobutan;
b) tribromofenilmetan.
Rãspuns: a)
b)
Reacþia de dehidrohalogenare
Re ţi ne ! Compuºii halogenaþi alifatici încãlziþi (70—100°C) cu baze tari
Reacþia de dehidrohalogenare a (NaOH, KOH) în soluþii alcoolice (metanol, etanol) eliminã
compuºilor halogenaþi se utilizeazã hidracid ºi formeazã alchene:
ca metodã de preparare a NaOH
alchenelor. R–CH–CH2 → R–CH=CH2 + HX
| | alcool
H X
compus halogenat alifatic alchenã
42
Utilizările compuşilor halogenaţi
Clorura de metil (CH3Cl) se foloseºte ca agent frigorific ºi ca
agent de metilare (în sinteza organicã).
Clorura de metilen (CH2Cl2) se foloseºte ca dizolvant pentru
grãsimi ºi uleiuri, decapant pentru piese metalice.
Cloroformul (CHCl3) se foloseºte ca dizolvant pentru grãsimi
ºi rãºini.
Tetraclorura de carbon (CCl4) este un lichid neinflamabil ºi
se foloseºte ca solvent ºi ca agent de stingere a incendiilor.
Clorura de etil (CH3CH2Cl) se foloseºte la obþinerea
tetraetilplumbului (aditiv pentru benzinã).
Clorura de vinil se foloseºte la fabricarea policlorurii de vinil.
Clorobenzenul se foloseºte în sinteza coloranþilor. Ştiaţi că...
Hexaclorociclohexanul (hexacloranul, C6H6Cl6) se foloseºte • Teflonul se foloseºte la fabricarea
ca insecticid sub forma unui concentrat de izomer γ. Este vaselor de laborator, la acoperirea
vaselor metalice pentru gãtit, a
volatil ºi lipsit de miros ºi de aceea nu rãmâne depozit de
garniturilor pentru robineþi etc.
insecticid pe legumele ºi fructele tratate cu douã sãptãmâni
• Stratul de ozon este localizat la o
înainte de recoltare. distanþã de 10-15 km de suprafaþa
Tetrafluoroetena (F2C=CF2) este un gaz incolor folosit pãmântului ºi conþine aproximativ
pentru obþinerea unui polimer –(CF2–CF2)n– numit teflon, 90% din ozonul atmosferic. Acest
cu rezistenþã ºi stabilitate termicã ridicate. strat protejeazã viaþa pe pãmânt
Freonii sunt compuºi cloruraþi ºi fluoruraþi ai metanului sau deoarece el absoarbe radiaþiile
ultraviolete emise de soare, care
etanului (CFCl3, CF2Cl2, CClF2—CClF2) folosiþi ca agenþi sunt deosebit de periculoase
frigorifici în instalaþiile frigorifice sau de aer condiþionat ºi în pentru organismele vii.
pulverizatoare. Aproximativ 90% din ozonul din
Fiind foarte stabili, ei ajung în stratosferã unde, datoritã energiei atmosferã este concentrat în
mari a radiaþiilor ultraviolete, are loc ruperea homoliticã a stratosferã, regiunea cuprinsã între
legãturilor C—Cl cu formarea de atomi de clor care la rândul lor 10 ºi 50 de kilometri deasupra
suprafeþei Pãmântului, iar 10% este
descompun ozonul. Acesta se formeazã din oxigen: concentrat în troposferã, zona din
atmosferã unde au loc toate
fenomenele meteorologice.
Consecinþele degradãrii stratului de
(M este o particulã care absoarbe o parte din energia eliberatã). ozon sunt severe. Astfel, în privinþa
sãnãtãþii umane, studiile au
evidenþiat efecte acute asupra
ochilor (cataractã, degradarea
retinei), maladii ale pielii (cancerul
Stratul de ozon se reduce ºi radiaþiile ultraviolete strãbat pielii) etc.
stratosfera încãlzind pãmântul. 16 septembrie este Ziua
În anul 1987, 24 de naþiuni au semnat un protocol pentru Internaþionalã a Stratului de Ozon
reducerea consumului de freoni cu 50 % pânã la sfârºitul secolului Mãsurãtorile au evidenþiat cã în
al XX-lea. Freonii sunt înlocuiþi cu pentan ori ciclopentan sau cu un septembrie 2005 gaura de ozon
compus halogenat ecologic: CH2F—CF3. mãsura 27 milioane km2.
43
Acţiunea fiziologică a compuşilor halogenaţi
Clorura de metilen (CH2Cl2) are acþiune narcoticã slabã.
Cloroformul (CHCl3) a fost primul compus organic folosit ca
narcotic (1848), fãcând posibilã dezvoltarea chirurgiei.
Iodoformul (CHI3) este folosit ca antiseptic al tegumentelor.
Clorura de etil (CH3CH2Cl) are acþiune anestezicã localã.
44
Exerciþii pentru rubrica Facultativ Probleme pentru concurs
45
R–H
hidrocarburã Alcooli
R–OH Ar–OH Să ne amintim!
alcool fenol • Compuºii hidroxilici sunt compuºi organici derivaþi din hidrocarburi prin
înlocuirea unuia sau a mai multor atomi de hidrogen cu grupa hidroxil:
H–OH —OH.
apã
• Dupã tipul radicalului hidrocarbonat — alchil (R) sau aril (Ar) — de care se
leagã grupa hidroxil, compuºii hidroxilici se împart în alcooli ºi fenoli.
R–OH Ar–OH
• Compuºii hidroxilici pot fi consideraþi ºi ca derivând de la apã prin
alcool fenol
înlocuirea unui atom de hidrogen cu un radical organic (alchil sau aril).
Alcoolii ºi fenolii
pot fi consideraþi ca derivând de la • Alcoolii sunt compuºi hidroxilici în care grupa funcþionalã hidroxil, —OH,
hidrocarburi sau de la apã. este legatã de un atom de carbon saturat. Formula generalã a alcoolilor este:
R–OH, unde R este un radical alchil.
• Fermentaþia alcoolicã (care transformã zaharidele în alcooli) ºi fermentaþia
aceticã (care transformã vinul în oþet) sunt printre cele mai vechi ºi mai des
utilizate reacþii chimice.
Facultativ
Denumire şi izomerie
Instalaþia pentru obþinerea alcoolului Denumirea alcoolilor se obþine prin adãugarea sufixului -ol sau a
etilic prin fermentaþia alcoolicã are la prefixului hidroxi- la numele hidrocarburii corespunzãtoare.
bazã ecuaþia reacþiei:
Dupã regulile IUPAC, se alege catena de bazã ca fiind cea mai
enzime
C6H12O6 → 2C2H5OH + 2CO2 lungã catenã care conþine grupa —OH, se denumeºte hidrocarbura
Glucozã Alcool etilic corespunzãtoare catenei de bazã indicând poziþia grupei —OH
prin indicele numeric cel mai mic posibil ºi la sfârºit se adaugã
Ob s e r va ţ i e sufixul -ol. Poziþiile altor radicali sau substituenþi din moleculã se
Catena de bazã (care conþine grupa precizeazã prin indici numerici.
hidroxil) poate sã nu fie cea mai Denumirea uzualã a alcoolilor se obþine folosind termenul alcool,
lungã dintre catene. De exemplu: urmat de numele radicalului hidrocarburii cu acelaºi numãr de
atomi de carbon ºi structurã la care se adaugã sufixul -ic.
Exemplu. Formulele de structurã ºi denumirile butanolilor
izomeri:
a) CH3–CH2–CH2–CH2–OH b) CH3–CH–CH2–CH2
|
OH
3-Metil-3-propil-1-heptanol 1-Butanol 2-Butanol
1-Hidroxibutan (Alcool n-butilic) 2-Hidroxibutan (Alcool sec-butilic)
Ob s e r va ţ i e CH3 CH3
1-Butanolul este cel mai important | |
dintre cei patru alcooli butilici. Se c) CH3–CH–CH2–OH d) CH3–C–CH3
|
foloseºte ca solvent pentru lacuri, la OH
fabricarea unor esenþe de fructe ºi în 2-Metil-1-propanol 2-Metil-2-propanol
parfumerie. Izobutanol (Alcool izobutilic) Terþbutanol (Alcool terþ-butilic)
46
Compuºii a, b, c ºi d au aceeaºi formulã molecularã, C4H10O,
dar structuri diferite, deci sunt izomeri.
Compuºii a — b ºi c — d sunt izomeri de poziþie ai grupei hidroxil;
a(b) — c(d) sunt izomeri de catenã.
47
Proprietăţi fizice (Facultativ)
Stare de Culoare Puncte de fierbere
Densitate Solubilitate
agregare Miros Puncte de topire
Termenii Alcoolii normali Densitatea Asemãnãtor apei, care are Contrar hidrocarburilor
inferiori cu C1 pânã la alcoolilor este temperatura de fierbere foarte corespunzãtoare, alcoolii
sunt C11 atomi de mai micã ridicatã comparativ cu ale sunt solubili în apã datoritã
lichizi, decât a apei, hidrurilor celorlalte elemente legãturilor de hidrogen care
carbon în
cei dar vecine oxigenului în tabelul se stabilesc între
moleculã sunt
superiori superioarã periodic (NH3, H2S, HCl) ºi moleculele de alcooli ºi
incolori ºi au un
sunt hidrocarbu- alcoolii au puncte de fierbere ºi moleculele de apã.
miros
solizi. rilor cores- de topire anormal de ridicate Solubilitatea alcoolilor în
caracteristic.
punzãtoare. în comparaþie cu ale altor apã scade odatã cu mãrirea
Odatã cu radicalului hidrocarbonat ºi
compuºi cu mase moleculare
creºterea creºte odatã cu înmulþirea
comparabile. Aceasta se
numãrului de numãrului de grupe hidroxil.
datoreazã legãturilor de
grupe hidroxil din
hidrogen care se stabilesc între
moleculã dispare
moleculele de alcool (în stare
mirosul
lichidã sau solidã) ºi care
caracteristic
conduc la asocierea acestora,
alcoolilor
asemãnãtor moleculelor de apã.
monohidroxilici,
apare gustul Punctele de fierbere ale
dulce ºi scade alcoolilor cresc direct Legãturile de hidrogen între
toxicitatea. proporþional cu masa moleculele de alcool ºi
molecularã ºi cu numãrul de moleculele de apã explicã
grupe hidroxil din moleculã. solubilitatea alcoolilor în apã.
Proprietăţi chimice
Proprietãþile chimice ale alcoolilor se datoreazã polaritãþii grupei
funcþionale hidroxil, —OH, care conferã moleculei un caracter polar.
Caracterul acid al alcoolilor
C2
Programa
Atomul de oxigen polarizeazã atât
legãtura C—O, cât ºi legãtura O—H. Faþã de mijloacele obiºnuite pentru determinarea aciditãþii (de
exemplu, faþã de indicatorii de pH), alcoolii sunt neutri.
Cu unele metale, alcoolii se comportã ca acizi foarte slabi
hidrogen (metalul înlocuieºte hidrogenul grupei hidroxil).
Prin tratarea cu sodiu, alcoolii se transformã în sãruri de sodiu,
numite alcoxizi, cu degajare de hidrogen:
R–OH + Na → R–O—Na+ + 1/2H2↑
alcool alcoxid
apã
rece
sodiu Alcoxizii metalelor alcaline sunt compuºi ionizaþi ºi în contact
cu apa hidrolizeazã:
etanol
R–ONa + HOH →
← ROH + NaOH
alcoxid alcool
Acþiunea sodiului asupra etanolului
CH3CH2OH + Na → CH3CH2ONa + 1/2H2↑ Excesul de apã deplaseazã echilibrul spre dreapta cu formarea
Etanol Etoxid de sodiu completã a alcoolului.
48
Reacþia de dehidratare intramolecularã a alcoolilor este o
reacþie de eliminare a apei ºi are loc în prezenþa acizilor tari
(H2SO4, H3PO4), la cald, cu formarea alchenei:
t°C
R–CH–CH3 → R–CH=CH2 + H2O
| H 2SO4
OH
alcool alchenã
Prin dehidratarea etanolului se obþine etena:
180°C Dehidratarea etanolului
CH3–CH2–OH → CH2=CH2 + H2O
H2SO4
Etanol Etenã
Dehidratarea 2-butanolului
Când existã mai multe posibilitãþi de eliminare a apei dintr-un
alcool, se eliminã hidrogen preferenþial de la atomul de carbon
vecin grupei —OH cel mai sãrac în hidrogen (regula lui Zaiþev).
Astfel, la dehidratarea 2-butanolului se obþine majoritar 2-butena:
Obser vaţie
Reactivul Schiff, incolor, se
coloreazã în roz în prezenþa
aldehidelor.
49
Ş t i a ţ i că .. .
Reacþia de oxidare blândã a
etanolului a stat la baza testului de
alcoolemie pentru conducãtorii auto.
Acest test nu mai este de actualitate,
deoarece existã unele alimente
(fructe, bãuturi rãcoritoare) care nu
conþin alcool, dar conþin aldehide.
50
Alchilarea alcoolilor cu oxid de etenã este o reacþie care constã Obser vaţie
C2
Programa
Să ne amintim
Reacþia de esterificare este reacþia dintre un acid ºi un alcool, în urma
cãreia rezultã ester ºi apã.
Cu acizii minerali, alcoolii conduc la formarea esterilor anorganici:
51
Ş t i a ţ i că .. . Acþiunea fiziologicã a alcoolilor
Etanolul se utilizeazã ca antidot în Metanolul este otrãvitor. Ingerat în cantitãþi mici provoacã orbirea, iar în
cazul intoxicaþiei cu metanol, cantitãþi ceva mai mari (≈30 mL) provoacã moartea.
deoarece etanolul încetineºte
metabolismul metanolului prin Etanolul, consumat în cantitãþi mici, este stupefiant, iar în cantitãþi mai
acþiune competitivã, ambii alcooli mari este toxic, provocând euforie progresivã, dezinhibare, micºorare a
degradându-se pe alcooldehidro- sensului judecãþii, urmatã de anestezie generalã, comã ºi moarte.
genaza hepaticã. Viteza de degradare Glicerolul nu este toxic pentru organism. Sub formã de soluþie apoasã se
a etanolului este de trei ori mai mare foloseºte ca emolient al pielii ºi la tratamentul varicelor.
decât cea a metanolului.
52
10. Se amestecã 97,82 g soluþie de acid acetic de masã), constanta de echilibru a reacþiei de
92% cu 92 g soluþie de alcool metilic 88% esterificare este:
ºi se încãlzeºte la o anumitã temperaturã. A. 2 B. 2,25 C. 2,5
Cunoscând constanta de echilibru a reacþiei, D. 2,75 E. 4
kc = 4, calculeazã concentraþia la echilibru a UMF-CD (2004)
alcoolului metilic. Care este procentul 13. Un mol din compusul cu formula molecularã
masic al alcoolului metilic la echilibru? C4H6O2 poate reacþiona cu 3 moli de sodiu
Probleme pentru concurs sau cu un mol de clorurã diaminocupru (I).
Teste complement simplu Compusul este :
A. glicerolul B. 1,4-butendiolul
11. 22,2 g amestec echimolecular de alcooli
C. 1,2-butendiolul D. 1,4-butindiolul
primari izomeri monohidroxilici saturaþi
E. 1,2-butindiolul
aciclici se oxideazã cu 0,6 L K2Cr2O7/H+
UMF-CD
1/6 M. Ce masã de aldehide se obþine prin
oxidare, dacã randamentul reacþiei este de 14. Pentru obþinerea alcoolului metilic se
100 % ? foloseºte un amestec gazos de CO ºi H2 în
A. 10,8 g B. 21,6 g C. 16,2 g raport molar CO : H2 = 1:2 care ocupã
D. 15,8 g E. 22,2 g UMF-CD 67,2 m3 (c.n.). Amestecul gazos final
conþine alcool metilic (în stare gazoasã) în
12. Un alcool monohidroxilic saturat aciclic care
procent de 4,2 % (procent molar).
conþine 60 % carbon este esterificat cu acid
Randamentul de obþinere a alcoolului
acetic. ªtiind cã la începutul reacþiei raportul
metilic este:
molar acid acetic : alcool este de 1:1 ºi cã
A. 3,6 % B.5,7 % C.10,1 %
dupã separarea catalizatorului amestecul de
D.11,6 % E.12,8 %
echilibru conþine 20 % acid acetic (procente
UMF-CD (2004)
53
*Fenoli
C2
Programa
Definiţie
Fenolii sunt compuºi hidroxilici în care grupa funcþionalã hidroxil,
—OH, este legatã direct de un inel aromatic.
Formula generalã a fenolilor este: Ar–OH,
unde Ar este un radical aril.
Model structural compact
Denumire
al moleculei de fenol
Clasificare
Fenolii pot fi clasificaþi dupã numãrul grupelor hidroxil, —OH, din
moleculã în:
Fenoli monohidroxilici:
Fenoli polihidroxilici:
54
Proprietăţile chimice ale fenolilor
C2
Programa
55
Fenolii sunt acizi mai slabi decât acizii organici ºi de aceea fenolul
C2
Programa
(acid mai slab) este scos din sãrurile lui de cãtre acizii carboxilici:
C6H5–O—Na+ + CH3COOH → C6H5–OH + CH3COO—Na+
Acid acetic Fenol Acetat de sodiu
Ş t i a ţi c ă . . . Facultativ
Eterii sunt compuºi lichizi,
volatili, cu miros plãcut,
Reacþia de eterificare a fenolilor nu se face direct, ca în cazul
caracteristic, folosiþi ca solvenþi, alcoolilor, ci prin reacþia fenoxizilor alcalini cu compuºi halogenaþi:
deoarece au proprietatea de a C6H5—O—Na+ + CH3CH2Cl → C6H5—O—CH2CH3 + NaCl
dizolva mulþi compuºi organici. Fenoxid de sodiu Clorurã de etil Etil-fenil-eter
Esterii sunt compuºi lichizi sau Reacþia de esterificare a fenolilor se realizeazã tot indirect, prin
solizi, cu miros plãcut de flori
încãlzirea fenoxizilor cu anhidridele sau clorurile acizilor carboxilici:
sau fructe, motiv pentru care
sunt folosiþi în parfumerie. C6H5—O—Na+ + CH3—CO—Cl → C6H5—O—CO—CH3 + NaCl
Fenoxid de sodiu Clorurã de acetil Acetat de fenil
56
Experimentează! Nitrarea fenolului
C2
Programa
Modelul structural al
2,4,6-tribromofenolului
2,4,6-Tribromofenol
Interpretarea experimentului
Prin tratarea fenolului cu apa de brom se formeazã un precipitat alb de 2,4,6-Tribromofenolul este un
precipitat alb.
2,4,6-tribromofenol.
Utilizările fenolilor
Fenolul se foloseºte în cantitãþi mari la obþinerea fenoplastelor,
a unor coloranþi, medicamente, fibre sintetice, erbicide etc.
Crezolii se folosesc ca antiseptici sub formã de emulsie cu o
soluþie de sãpun în apã.
Naftolii se folosesc ca intermediari în sinteza coloranþilor.
Hidrochinona se foloseºte ca antioxidant, revelator fotografic,
antiseptic ºi conservant.
Fibre sintetice
Pirogalolul se foloseºte în analiza gazelor, pentru dozarea O2. obþinute plecând de la fenol
57
Acţiunea fiziologică a fenolilor
Fenolul este toxic, în contact direct cu pielea producând
arsuri; în stare de vapori, iritã ochii, nasul ºi pielea.
Crezolii au acþiune bactericidã mai puternicã decât fenolul, de
aceea se folosesc drept antiseptici.
Acþiunea bactericidã creºte la alchilfenoli odatã cu creºterea
lungimii catenei, atingând un maxim pentru C5, dupã care
scade odatã cu creºterea numãrului de atomi din catenã.
C2
Aplicaţii 7. Calculeazã masa de soluþie de HNO3 de
Programa
58
C2
12. Prin hidrogenarea unei substanþe A care Teste complement grupat Programa
Test
1. Înscrie, în spaþiul liber din stânga numerelor de ordine ale reacþiilor din coloana din stânga,
litera corespunzãtoare produºilor din coloana din dreapta.
(1p)
...1. Fenol + NaOH → a. o-Crezolat de sodiu + 1/2 H2
...2. o-Crezol + Na → b. Fenoxid de sodiu + H2O
...3. m-Crezol + NaOH → c. Acid picric + 3H2O
...4. Fenol + 3HONO2 → d. m-Crezolat de sodiu + H2O
...5. α-Naftoxid de sodiu + CH3COOH → e. α-Naftol + CH3COONa
2. Aranjaþi în ordinea creºterii caracterului acid urmãtorii compuºi: C6H5OH; H2O; C6H5CH2OH;
CH3COOH; H2SO4.
(1p)
3. Alege, dintre afirmaþiile de mai jos, pe cea adevãratã: (1p)
A. Fenoxidul de sodiu se obþine prin reacþia dintre fenol ºi carbonat de sodiu.
B. Caracterul acid al fenolului se manifestã prin reacþia acestuia cu sodiul ºi cu hidroxidul de
sodiu.
C. Fenolii au caracter acid mai scãzut decât al alcoolilor ºi decât al apei.
D. Fenolul are caracter acid mai pronunþat decât al acidului acetic.
4. Calculeazã volumul de hidrogen (c.n.) care se degajã prin acþiunea a 9,2g de sodiu metalic
asupra fenolului. (2p)
5. Un amestec format din cantitãþi egale de fenol ºi alcool benzilic, reacþioneazã cu sodiul metalic
ºi formeazã 0,656L de hidrogen gazos, la 3atm ºi 27°C. Determinã masa de fenol din amestec.
(2p)
6. Determinã formula molecularã a compusului A, care conþine 76,59%C ºi 6,38%H ºi un singur
atom de oxigen în molecula sa. Calculeazã cantitatea de acid picric care se obþine din 1410kg
de compus A, dacã randamentul reacþiei este de 70%. (2p)
Din oficiu 1p.
59
*Amine
C2
Programa
\ NH CH3–NH–CH2–CH3
Aminã secundarã R’–NH–R’’
/ Etilmetilamina
H3C–H2C
| R’–N–R’’ |
–N Aminã terþiarã | CH3–CH2–CH2–N–CH3
| R’’’
Etilmetilpropilamina
60
Dupã natura radicalilor organici legaþi de atomul de azot, se disting:
C2
Programa
Activitate independentă
Se dau compuºii cu urmãtoarele structuri:
a) CH3—CH2—CH2—NH2 b) CH3–CH–CH3 Rãspuns:
|
NH2 Cei doi compuºi au aceeaºi formulã molecularã
Ce relaþie existã între aceºtia? (C3H9N), dar structuri care diferã prin poziþia grupei
Din ce categorie de amine face parte fiecare, potrivit NH2, deci sunt izomeri de poziþie. Compuºii a ºi b sunt
celor trei criterii de clasificare? monoamine primare alifatice.
Denumire
Tabel cu modalităţile de denumire a aminelor primare
Regula de denumire Exemple
C6H5–NH2 Fenilamina
CH3–CH2–CH2–CH2–NH2 n-Butilamina
61
Tabel cu modalităţi de denumire
C2
Programa
Facultativ
Izomerie
Aminele pot prezenta:
izomerie de poziþie
izomerie de catenã
izomerie de funcþiune cu aminele care au aceeaºi formulã
molecularã, dar numãr diferit de radicali.
Ob s e r va ţ i e Metode de obţinere
• Reacþia de reducere a
nitroderivaþilor este o dovadã a Reducerea nitroderivaþilor este reacþia în care, cu ajutorul
faptului cã atomul de azot este hidrogenului, se desfac dubletele de electroni π din legãturile
legat direct de atomul de carbon. multiple eterogene de tipul –N=O.
• Reducerea nitroderivaþilor este o Reacþia de reducere a nitroderivaþilor în mediu acid conduce la
metodã generalã de obþinere a
aminelor primare ºi se poate
amine primare, indiferent de natura nitroderivatului sau de numãrul
realiza ºi cu hidrogen molecular, grupelor nitro:
catalitic (Ni). Fe + HCl
R–NO2 + 6[H] → R–NH2 + 2H2O
nitroderivat aminã primarã
62
Facultativ
C2
Programa
Reducerea nitrililor:
R–C≡N + 2H2 → R–CH2–NH2
Obser vaţie
Proprietăţi chimice Conform teoriei protolitice, bazele
Perechea de electroni neparticipanþi ai azotului joacã un rol sunt substanþe capabile sã accepte
important în aproape toate reacþiile aminelor. unul sau mai mulþi protoni.
Bazicitatea aminelor se datoreazã tendinþei dubletului de elec-
troni neparticipanþi ai atomului de azot de a fixa un proton, H+.
Comportarea aminelor faþã de donorii de protoni (apã, acizi) este
asemãnãtoare cu cea a amoniacului.
În soluþie apoasã, aminele formeazã, asemãnãtor amoniacului, Reprezentarea schematicã a
hidroxizi complet ionizaþi: comportãrii aminelor faþã de apã
R–NH2 + HOH →
← R–NH3 ] + HO
+ —
NH3 + HOH →
← NH4OH
aminã primarã Amoniac Apã Hidroxid
de amoniu
Cu acizi minerali, aminele formeazã, asemãnãtor amonia-
cului, sãruri de forma R–NH3]+Cl— sau Ar–NH3]+Cl—
solubile în apã:
NH3 + HCl → NH4+Cl—
R–NH2 + HCl → R–NH3 ]+Cl— Amoniac Acid Clorurã
aminã primarã clorhidratul aminei clorhidric de amoniu
63
De exemplu:
C2
Programa
Activitate independentă
Aranjazã urmãtoarele amine în ordinea crescãtoare a
bazicitãþii, comparativ cu amoniacul: Rãspuns:
C6H5—NH2, CH3NH2, (C2H5)2NH, (CH3)3N C6H5—NH2 < NH3 < CH3NH2 < (CH3)3N < (C2H5)2NH
64
Metilanilina ºi dimetilanilina (produºi ai alchilãrii anilinei cu
C2
Programa
Facultativ
Obser vaţie
Reacþia de acilare a aminelor este reacþia acestora cu acizi Reacþia de acilare se foloseºte la
organici sau cu unii derivaþi funcþionali ai acestora ca eteri, separarea aminelor terþiare de cele
cloruri de acil sau anhidride ºi constã în înlocuirea hidrogenului primare sau secundare, întrucât
legat de atomul de azot (la aminele primare ºi secundare) cu aminele terþiare nu se pot acila (nu
radicali acil, R—CO—. Se obþin amine acilate. au la atomul de azot un atom de
hidrogen înlocuibil).
65
C2
Programa
Obser vaţie
Orto-nitroacetanilida ºi
para-nitroacetanilida au solubilitãþi
diferite ºi pot fi uºor separate, dupã
care fiecare în parte se hidrolizeazã.
66
Sulfonarea anilinei cu acid sulfuric concentrat este o reacþie de
C2
Programa
67
Metiloranjul (heliantina) este un colorant azoic folosit ca
C2
Programa
galben roºu
Diazotarea sãrii de sodiu a acidului sulfanilic are loc conform ecuaþiei reacþiei:
68
Sulfasalazina în care componenta diazotatã este un derivat de
C2
Programa
Facultativ
Utilizările aminelor
Metiamina, CH3NH2, se foloseºte în sinteza organicã (de
exemplu, la obþinerea adrenalinei).
Dimetilamina, (CH3)2NH, este utilizatã la obþinerea accelera-
torilor de vulcanizare ºi a unor medicamente.
Dietilamina, (C2H5)2NH, se foloseºte la sinteza unor medica-
mente (ca novocaina ºi medicamentele antimalarice).
Anilina, C6H5NH2, se foloseºte la sinteza coloranþilor, maselor
plastice, acceleratorilor de vulcanizare ºi a unor medicamente.
o- ºi p-Toluidinele, CH3—C6H4—NH2, α ºi β-naftilaminele,
C10H7—NH2, o-fenilendiamina, H2N—C6H4—NH2, sunt folosite
în sinteza coloranþilor.
69
C2
Aplicaţii 8. Determinã prin calcul masa de benzen de
Programa
70
C2
Probleme pentru concurs E. prin reducere formeazã amine care au Programa
71
Compuşi carbonilici
C2
Programa
(aldehide şi cetone)
Definiţie
Grupa carbonil este alcãtuitã dintr-un
atom de carbon legat printr-o legãturã Compuºii carbonilici sunt substanþe organice care conþin în
covalentã dublã de un atom de
molecula lor grupa funcþionalã carbonil, –C=O , în care un atom de
oxigen; ansamblul este plan. |
carbon este legat printr-o legãturã covalentã dublã de un atom de
oxigen.
Grupa carbonil poate fi legatã de H sau de R, unde: H = atom de
hidrogen; R = radical hidrocarbonat.
Aldehidele au formula generalã R–C=O ,
cu excepþia primului termen al |
H
seriei, aldehida formicã.
Cetonele au formula generalã R–C=O
Structura geometricã comparatã a (R ºi R’ sunt radicali organici |
grupelor funcþionale hidroxil ºi carbonil R´
identici sau diferiþi).
Denumire
Nomenclatura sistematicã (IUPAC) pentru aldehide se obþine prin
adãugarea sufixului al la numele hidrocarburii de la care derivã.
O denumire uzualã a aldehidelor ia în considerare acidul pe care
acestea îl formeazã la oxidare (vezi denumirea din parantezã).
H—C=O Metanal (Aldehidã formicã sau Formaldehida)
|
H
CH3—C=O Etanal (Aldehidã aceticã sau Acetaldehida)
|
H
2-Etil-4-metilpentanal
72
Pentru aldehidele în care grupa —CHO este legatã de un inel
C2
Programa
Ciclohexancarbaldehidã 2-Naftalencarbaldehidã
Facultativ
Nomenclatura sistematicã (IUPAC) pentru cetone se obþine prin
adãugarea sufixului onã la numele hidrocarburii de la care derivã.
Cel mai lung lanþ care se alege ca bazã pentru denumirea cetonei Alte exemple:
trebuie sã conþinã grupa carbonil –C=O
|
, iar numerotarea începe
de la capãtul mai apropiat de
grupa carbonil.
O 4-Hexen-2-onã
||
H3C–C–CH2–CH3
Propanonã 2-Butanonã
(Dimetilcetonã sau Acetonã) (Etilmetilcetonã)
3-Hexanonã
(Etilpropilcetona)
O denumire mai veche pentru cetone constã în enumerarea
radicalilor (în ordinea alfabeticã) urmatã de termenul cetonã (vezi
parantezele de mai sus).
Unele cetone au ºi denumiri uzuale:
73
C2
Activitate independentă (Facultativ) Rãspuns
Programa
Clasificare
1. dupã natura radicalilor organici legaþi de grupa carbonil,
compuºii carbonilici pot fi:
alifatici: • saturaþi: CH3–CH2–C–CH3
||
O
Modele structurale ale moleculei de Etilmetilcetona
etilmetilcetonã
• nesaturaþi: H2C=CH–CHO
Aldehida acrilicã (Acroleina)
Ş t i a ţ i că .. . aromatici:
• Benzaldehida se gãseºte în C6H5–C=O C6H5–CH=CH–C=O C6H5–C–C6H5
| | ||
migdalele amare. H H O
• Aldehida cinamicã este compo- Aldehida benzoicã 3-Fenil-2-propen-1-al Difenilcetona
nentul principal al uleiului de (Benzaldehida) (Aldehida cinamicã) (Benzofenona)
scorþiºoarã. Datoritã proprietãþilor
antifungice, antimicrobiene ºi a micºti: CH3–C–C6H5
|| Fenilmetilcetona (Acetofenona)
mirosului aromat se foloseºte în O
2. Dupã numãrul grupelor funcþionale se cunosc:
tehnica farmaceuticã.
74
Facultativ
C2
Programa
Izomerie
Aldehidele ºi cetonele sunt izomeri de funcþiune cu alcoolii
nesaturaþi ce conþin o legãturã covalentã dublã în structura lor.
Metode de obţinere
Să ne amintim!
Aldehidele ºi cetonele se obþin prin:
Oxidarea energicã a alchenelor:
Proprietăţi fizice
Starea de agregare
Compuºii carbonilici sunt lichizi sau solizi (în funcþie de masa
lor molecularã), cu excepþia primului termen, care este un gaz
(aldehida formicã).
Miros
Aldehida formicã are un miros puternic, înþepãtor ºi sufocant.
Termenii lichizi au miros specific, uneori plãcut.
Aldehida aceticã are un miros caracteristic, de mere verzi, totuºi
neplãcut în concentraþie mare.
Merele conþin acetaldehidã.
Benzaldehida are miros de migdale amare.
75
Punctele de fierbere ºi de topire ale compuºilor carbonilici sunt:
C2
Programa
• mai ridicate decât ale hidrocarburilor parafinice cu mase
moleculare apropiate, datoritã polaritãþii grupei carbonil.
Grupa carbonil este o grupã polarã.
• mai coborâte decât ale alcoolilor sau acizilor corespunzãtori,
Dubletul de electroni π al dublei
legãturi este atras spre atomul cu
deoarece moleculele compuºilor carbonilici nu sunt asociate
electronegativitate mai mare prin legãturi de hidrogen.
(atomul de oxigen). Între moleculele compuºilor carbonilici se stabilesc interacþii
dipol-dipol care sunt mai slabe decât legãturile de hidrogen dintre
moleculele alcoolilor.
Solubilitatea
Termenii inferiori sunt solubili în apã (formaldehida,
acetaldehida, acetona sunt miscibile cu apa în orice proporþie).
Solubilitatea acestora în apã se datoreazã formãrii legãturilor de
hidrogen cu moleculele de apã.
Termenii superiori sunt mai puþin solubili în apã (benzaldehida,
Conservarea unor animale în formol, cca. 3%), dar sunt solubili în solvenþi organici.
o soluþie apoasã de metanal Termenii lichizi au importante proprietãþi de solvenþi.
Proprietăţi chimice
Ob s e r va ţ i e Compuºii carbonilici sunt compuºi foarte reactivi, datoritã grupei
În seria aldehidelor, reactivitatea carbonil pe care o conþin. Reactivitatea grupei carbonil este mai
scade în ordinea: mare în aldehide decât în cetone ºi atunci când aceastã grupã este
HCHO > CH3CHO > C6H5CHO legatã de un radical alifatic, decât de unul aromatic.
— iar în seria cetonelor: Compuºii carbonilici dau reacþii comune aldehidelor ºi cetonelor
CH3COCH3 > C6H5COCH3 > C6H5COC6H5 (reacþiile de adiþie ºi reacþiile de condensare) ºi reacþii specifice
aldehidelor (reacþiile de oxidare).
Reducerea compuºilor carbonilici este o reacþie de adiþie de
hidrogen, care transformã aldehidele în alcooli primari, iar
cetonele în alcooli secundari.
Reacþiile de adiþie ale aldehidelor
ºi cetonelor au loc la dubla legãturã .
76
Condensarea compuºilor carbonilici cu fenolii este caracte-
C2
fenol, aldehidã formicã, bazã Programa
— H2O
3 Obþinerea
novolacului
— H 2O (polimer). Când
un amestec de
p,p’-Dihidroxidifenilmetan fenol ºi
formaldehidã în
Reacþia poate continua (policondensare) cu formarea unui acid acetic este
tratat cu HCl
produs macromolecular cu structurã filiformã, numit novolac.
concentrat,
Novolacul este solubil în alcool, iar soluþia sa în alcool este polimerul începe
folositã ca lac anticorosiv ºi electroizolant. sã creascã.
77
Facultativ Condensarea compuºilor carbonilici între ei
C2
Programa
Aldehidele ºi cetonele, în mediu acid sau bazic, se condenseazã
Condensarea compuºilor
între ele; la reacþia de condensare pot participa molecule de compuºi
carbonilici cu derivaþi ai
amoniacului decurge cu eliminarea carbonilici identici sau diferiþi.
unei molecule de apã între oxigenul Condensarea compuºilor carbonilici între ei poate avea loc în trei
grupei carbonil ºi hidrogenul moduri diferite:
compusului cu azot: adiþia aldolicã (aldolizare)
condensarea crotonicã (crotonizare)
condensarea trimolecularã
Compusul carbonilic ce participã la condensare cu grupa
carbonil se numeºte componentã carbonilicã, iar cel care participã
cu grupa metilen vecinã grupei carbonil (poziþia α) se numeºte
componentã metilenicã.
Ş t i a ţ i că .. . 1. Adiþia aldolicã este o reacþie de adiþie a componentei
Unele dintre cele mai vechi studii metilenice la grupa carbonil; produsul acestei reacþii este o
ale reacþiei de aldolizare hidroxialdehidã (compus cu funcþiune mixtã de aldehidã ºi
(condensare aldolicã) au fost
alcool), numitã ºi aldol, sau o hidroxicetonã, numitã ºi cetol.
efectuate de Aleksandr Borodin
(1833-1887), fizician prin pregãtire,
chimist prin profesie ºi compozitor
al celor mai familiare lucrãri din
muzica rusã (de exemplu „Cneazul
componenta componenta aldol (cetol)
Igor“).
carbonilicã metilenicã
Exemple:
Ob s e r va ţ i e • Aldolizarea a douã molecule de acetaldehidã
Compuºii carbonilici care nu au
atomi de hidrogen la atomul de
carbon din poziþia α faþã de grupa
carbonil pot fi doar componente
carbonilice. componenta carbonilicã componeneta metilenicã aldol
De exemplu, aldehida benzoicã, (Acetaldehida) (β-Hidroxibutiraldehida)
C6H5CHO, nu poate da reacþii de • Aldolizarea a douã molecule de acetonã
adiþie aldolicã deoarece nu are
atomi de hidrogen la atomul de
carbon din poziþia α faþã de grupa
carbonil.
78
2. Condensarea crotonicã decurge cu eliminarea unei molecule Ştiaţi că...
C2
Programa
Aldehida crotonicã poate exista sub forma a doi izomeri Cei doi izomeri geometrici
ai aldehidei crotonice
geometrici, cis ºi trans.
3. Condensarea trimolecularã decurge cu eliminarea unei
molecule de apã între oxigenul componentei carbonilice ºi
hidrogenul celor douã componente metilenice.
componenta componentele
carbonilicã metilenice
De exemplu, condensarea benzaldehidei cu exces de acetonã:
79
Utilizările compuşilor carbonilici
C2
Programa
80
C2
6. Indicã formula ºi denumirea produºilor de A. 1 B. 2 C. 3 Programa
81
Aminoacizi
Prin hidroliza acidã, bazicã sau enzimaticã a proteinelor se obþin
aminoacizii care au participat la structura moleculei proteice
respective. În produsele de hidrolizã a proteinelor au fost identificaþi
circa 20 de α-aminoacizi, prezenþi în mod constant.
Modelul moleculei de lizozim. Aceastã
enzimã conþine 129 de aminoacizi. Definiţie
Aminoacizii sunt compuºi organici care conþin în moleculã una sau
mai multe grupe amino (—NH2) ºi una sau mai multe grupe carboxil
(—COOH).
Formula generalã a aminoacizilor cu o singurã grupã amino ºi
o singurã grupã carboxil este:
CH3–CH–COOH
α
| R–CH–COOH
|
NH2 NH2
(α-aminoacid)
unde R este un radical alchil sau aril, pe care se poate gãsi o
grupã hidroxil, amino, sulfurã, carboxil.
Denumire
Denumirea aminoacizilor se obþine prin adãugarea prefixului amino
Hidroxiprolina la numele acidului, cu precizarea poziþiei grupelor amino faþã de
grupele carboxil prin cifre sau litere greceºti.
Numele aminoacizilor se formeazã dupã regula:
82
Principalii acizi organici de la care provin aminoacizii sunt cei
cu 2, 3, 4, 5, 6 atomi de carbon în moleculã ºi care se numesc, în
ordine, acetic, propionic, butiric, valeric, hexanoic.
Atomul de carbon al grupei carboxil se numeroteazã cu 1.
Începând de la primul atom de carbon de lângã cel al grupei carboxil
(—COOH) se face ºi o notare cu litere greceºti: atomii de carbon 2, Model structural deschis al moleculei
de glicinã
3, 4, 5 ºi 6 se vor nota cu α, β, γ, δ ºi ε, notaþie care ne ajutã sã
precizãm poziþia diverºilor radicali sau grupe de atomi.
Pe lângã denumirea sistematicã, aminoacizii au ºi denumiri CH2—COOH
uzuale preluate din domeniul biochimiei. Exemplele alãturate
|
NH2
ilustreazã modalitãþile prin care se denumesc aminoacizii. Acid amino-etanoic
(Acid aminoacetic, Glicocol sau Glicinã)
Clasificare
1. Dupã natura radicalului pe care sunt grefate cele douã grupe
β
83
Grupa aminoacizilor monoaminodicarboxilici:
Facultativ
Izomerie
În cazul celor 20 de α-aminoacizi naturali (gãsiþi în aproape toate
proteinele), se remarcã urmãtoarele tipuri de izomerie:
izomerie de catenã
Model structural al cisteinei De exemplu, leucina ºi izoleucina sunt izomeri de catenã.
84
izomerie opticã, determinatã de prezenþa unor atomi de
carbon asimetric. enantiomer A Enantiomer B
Proprietăţi fizice
Starea de agregare, culoarea ºi gustul.
Aminoacizii sunt compuºi solizi cristalini ºi incolori. Unii dintre
ei au gust dulce. Modele structurale ale celor doi
Punctele de topire au valori mult mai ridicate decât ale acizilor enantiomeri ai α-alaninei
corespunzãtori.
Denumirea compusului Glicocol Acid acetic Obser vaţie
Aminoacizii nu pot fi distilaþi,
Temperatura de topire (T.t.) 232°C 16,6°C
deoarece se descompun la
temperatura de topire.
Solubilitatea. Aminoacizii sunt solubili în apã ºi puþin solubili
sau insolubili în solvenþi organici.
85
În forma generalã, ionizarea unui aminoacid poate fi
reprezentatã astfel:
R O H R O
·· | || +
| | ||
–
H—N—CH—C—O—H →
← H— N—CH—C—O
Un amfion
| |
H H
86
Caracterul amfoter al aminoacizilor stã la baza tehnicii de Ştiaţi că...
separare a acestora din amestecuri, tehnicã ce este cunoscutã sub Electroforeza este o tehnicã de
numele de electroforezã. separare a speciilor încãrcate cu
sarcinã electricã prin plasarea
Aparatul este alcãtuit dintr-o lamã de sticlã pe care se pune o
acestora într-un câmp electric.
bandã de hârtie de filtru de aceleaºi dimensiuni. La extremitãþile
lamei se gãsesc doi electrozi metalici, între care se poate aplica un
potenþial electric.
a) b)
87
Activitate independentă sare de
Scrie ecuaþiile reacþiilor glicocolului cu acidul + HCl → amoniu
Facultativ
Reacþia de acilare a aminoacizilor
Are loc la tratarea acestora cu cloruri sau anhidride ale acizilor.
R—CH—COOH + CH3—CO—Cl → R—CH—COOH + HCl
| |
NH2 NH—CO—CH3
aminoacid Clorurã de acetil aminoacid acilat
CH3 Peptidele pot fi simple sau mixte, dupã cum la formarea lor
| participã un singur tip de aminoacid sau mai multe.
H2N—CH2—CO—NH—CH— COOH
Glicil-alaninã
Din doi aminoacizi diferiþi se formeazã douã dipeptide izomere
simple alãturi de douã dipeptide mixte.
CH3 De exemplu, dintr-o moleculã de glicinã ºi una de
|
H2N—CH—CO—NH—CH2— COOH α-alaninã rezultã douã dipeptide simple (glicil-glicina ºi alanil-
Alanil-glicinã alanina) ºi douã dipeptide mixte (glicil-alanina ºi alanil-glicina).
88
alanil-serina seril-alanina
Cele douã dipeptide mixte care rezultã prin condensarea α-alaninei cu serina
sunt: alanil-serina ºi seril-alanina Reţine!
Legãtura care se formeazã în urma
reacþiei între grupa carboxil a unei
Din trei aminoacizi rezultã tripeptide, din patru aminoacizi, molecule de aminoacid ºi grupa
tetrapeptide º.a.m.d. amino a altei molecule de aminoacid
Dupã numãrul de molecule de aminoacizi din peptide se disting: se numeºte legãturã peptidicã:
• oligopeptidele (grec. oligos = câteva), cu 2 pânã la 9 molecule O H
|| |
de aminoacizi; –C–N–
• polipeptidele, cu 10-50 de molecule de aminoacizi; Ştiaţi că...
• proteinele, cu mai mult de 50 de molecule de aminoacizi. β-Alanina (acid β-aminopropionic)
se formeazã în organism prin decar-
Importanţa fiziologică. Utilizări boxilarea enzimaticã a acidului
aspartic; intrã în structura multor
În timpul digestiei, proteinele sunt hidrolizate pânã la aminoacizi. componente biologice ºi în structura
unor dipeptide localizate în muºchi,
Aceºtia sunt folosiþi de organism pentru a forma proteinele proprii ºi anume carnozina ºi anserina.
necesare creºterii, refacerii þesuturilor ºi sintezei de enzime ºi hormoni. Acidul γ-aminobutiric (GABA) se
Aminoacizii în exces, introduºi prin hranã sau proveniþi din formeazã în organism prin decarbo-
metabolismul normal al proteinelor, sunt dezaminaþi. Amoniacul xilarea acidului glutamic. GABA
joacã un rol important în trans-
rezultat este eliminat sub formã de uree sau de acid uric, iar restul
miterea impulsurilor nervoase, fiind
organic este transformat în hidraþi de carbon sau în grãsimi, care un component tipic al þesutului cere-
servesc la producerea energiei. bral al mamiferelor.
Organismul animal normal nu face rezerve de proteine, aºa cum Sarcozina este derivatul N-metilic al
depoziteazã glicogen sau grãsimi. glicocolului ºi are o acþiune antitu-
moralã (prin blocarea biosintezei
Aminoacizii pot fi sintetizaþi de organismele animale ºi vegetale. bazelor purinice, unitãþi strcturale
Organismele animale, totuºi, nu pot sintetiza toþi aminoacizii de care ale acizilor nucleici). Se foloseºte în
au nevoie, astfel încât este absolut necesarã introducerea lor prin combaterea unor grave maladii,
alimentaþie. printre care ºi cancerul.
Betaina, derivatul trimetilat al glico-
Aceºti aminoacizi care nu pot fi sintetizaþi de cãtre organismele
colului, împiedicã depunerile excesive
animale se numesc aminoacizi esenþiali ºi sunt în numãr de opt: de lipide în organe, mai ales în ficat.
valina, leucina, izoleucina, treonina, metionina, lizina, triptofanul ºi Taurina este un acid aminosulfonic
fenilalanina. Lipsa acestor aminoacizi din alimentaþie determinã o ºi, alãturi de glicocol, esterificã
serie de tulburãri foarte grave. acizii biliari.
Ornitina ºi citrulina sunt doi
Toþi cei 20 de aminoacizi trebuie sã se gãseascã în mod continuu
aminoacizi care participã la ciclul de
în organismele animale pentru sinteza proteinelor specifice.
89
Aplicaţii 7. Se trateazã cu o soluþie de NaOH de
concentraþie 2M un volum de 4 L soluþie
1. Se dau modelele structurale din imaginea de dintr-un aminoacid monocarboxilic pânã la
mai jos. Din cele patru structuri, numai apariþia culorii albastre a indicatorului
compusul (4) se gãseºte în naturã ºi este turnesol introdus în soluþia aminoacidului.
esenþial pentru hrana oamenilor. Cunoscând cã s-au folosit 150 mL soluþie de
NaOH pentru titrare ºi cã aminoacidul
conþine 35,95% O, determinã structura
aminoacidului ºi calculeazã concentraþia
molarã a soluþiei de aminoacid.
90
12. Referitor la lisinã, care dintre urmãtoarele 15. Referitor la aminoacizii monoamino-
afirmaþii este adevaratã ? monocarboxilici sunt corecte afirmaþiile:
A. conþine o grupã amidã 1. în soluþie apoasã existã ca amfioni
B. conþine radicalul R polar 2. în soluþie acidã existã sub formã de cationi
C. radicalul R este ramificat 3. migreazã în soluþie alcalinã, sub acþiunea
D. conþine douã grupe amino curentului electric, spre anod
E. este insolubilã 4. migreazã în soluþie apoasã, sub acþiunea
UMF-CD curentului electric, spre catod
13. Masa de soluþie de NaNO2 20 % (în mediu UMF-CD
acid) necesarã pentru a dezamina 379,8 g 16. Care dipeptide nu pot apãrea la hidroliza
amestec echimolecular de tripeptide mixte glicil-α-alanil-valil-serinei:
care dau la hidrolizã lisinã ºi α-alaninã, este 1. glicil-serina
egalã cu: 2. α-alanil-serina
A. 966 g B. 1035 g C. 1250 g 3. glicil-valina
D. 1400 g E. 1628 g 4. α-alanil-valina
UMF-CD UMF-CD
Teste complement grupat
17. Pentru formula molecularã C7H7NO2
14. Pentru a forma un dipeptid izomer cu existã:
glutamilglicina, alanina trebuie sã se 1. 3 nitroderivaþi
condenseze cu: 2. 4 nitroderivaþi
1. Valina 3. 2 aminoacizi
2. glicil-glicina 4. 3 aminoacizi
3. serina
UMF-CD
4. acidul asparagic UMF-CD
91
Ş t i a ţ i că .. .
Prima menþionare a cuvântului Proteine
proteinã (gr. proteios) este atestatã
printr-o scrisoare trimisã de cãtre
J.J. Berzelius unui prieten ºi
Definiţie
colaborator la 10 iulie 1838. Proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor legaþi între ei
printr-o legãturã peptidicã formatã din grupa carboxil a unui
aminoacid ºi grupa aminicã a altui aminoacid.
Deºi numãrul α-aminoacizilor naturali este limitat la cca. 20,
varietatea secvenþei lor (varietatea combinaþiilor lor) duce la un
numãr fantastic de mare, 1010—10200. Se apreciazã cã într-un
organism animal existã cca. 100.000 de proteine specifice.
Peptidele sunt proteine cu masã molecularã micã stabilitã
arbitrar la 10.000 pe când proteinele propriu-zise pot atinge zeci de
milioane.
Scheletul de bazã al polipeptidelor reprezentat în zig-zag
Pãrul animalelor conþine cheratinã
(o proteinã)
(datoritã unghiurilor de valenþã ale carbonului ºi azotului) se scrie
cu grupa —NH2 în stânga ºi grupa carboxil liberã în dreapta:
Ş t i a ţ i că .. .
Albuºul de ou ºi laptele sunt
folosite ca antidoturi în intoxicaþii În naturã α-aminoacizii se combinã pentru a da proteine
cu metale grele deoarece proteinele
(biopolimeri) cu sute sau mii de resturi de aminoacizi.
constituente sunt denaturate, iar
grupele tiol (-SH) ale cisteinei Un exemplu de tripeptidã este glutationul care este prezent în
eliberate, se combinã cu ioni aproape toate þesuturile majoritãþii vieþuitoarelor. El este un tiol
precum Hg2+, Pb2+ sau Cu2+. universal care îndepãrteazã agenþii oxidanþi periculoºi, el oxidându-
se la disulfurã.
Glutationul
92
Glutationul este o tripeptidã simplã (acid glutamic, cisteinã,
glicinã). Acidul glutamic este legat de urmãtorul aminoacid
(cisteina) prin grupa sa γ-COOH în loc de grupa α-COOH.
Analiza elementalã aratã cã în compoziþia proteinelor intrã patru Ştiaţi că...
elemente chimice de bazã: carbon 50-55 %, hidrogen 6-7 %, oxigen ARN- ºi ADN-polimerazele sunt
20-23 % ºi azot 12-19 % la care se adaugã adesea cantitãþi mici de metaloenzime cu zinc.
sulf 0-2 %, fosfor 0-1 % ºi uneori fier, cupru, zinc, cobalt, magneziu.
Datele analizei elementale ºi cunoaºterea masei moleculare nu
sunt suficiente pentru stabilirea structurii moleculare a
biomoleculelor foarte mari. De aceea, biopolimerii sunt hidrolizaþi
la aminoacizi, iar amestecul acestora este separat ºi analizat
cromatografic. Se poate afla procentul din fiecare aminoacid, dar nu
ºi secvenþa aminoacizilor. Pentru aceasta se aplicã metode de
degradare controlatã, iar rezultatele se verificã prin sintezã.
Dupã compoziþia lor proteinele se împart în:
proteine simple care dau prin hidrolizã numai aminoacizi (de
exemplu albumina din serul sanguin);
proteine conjugate care conþin ºi o parte neproteicã numitã
prosteticã, care poate fi un zaharid (glicoproteinã), o grãsime
(lipoproteinã), un acid nucleic (nucleoproteinã), un compus
cu fosfor (fosfoproteinã) sau metal (metaloproteinã).
Modelul ARN-polimerazei
Structura moleculară
C2
Proteinele rezultate prin condensarea α-aminoacizilor se disting prin Leu Trp Asp Ser His Lis Gli Leu Pro
Programa
proprietãþile grupelor latelare R1, R2, R3 etc. care constituie o primã Structura primarã
sursã de diversitate în compoziþia proteinelor. Alte douã surse sunt:
modificãrile chimice pe care le pot suferi grupele laterale ºi
posibilitatea de asociere cu alþi compuºi organici neproteinici.
În arhitectura chimicã a moleculelor de proteine se disting patru
nivele de complexitate: Structura secundarã
Structura primarã se referã la numãrul, felul ºi secvenþa resturilor
de aminoacizi din moleculã; ea redã totalul legãturilor covalente
din moleculã ºi de aceea este numitã ºi structurã covalentã.
Structura secundarã este datã de forma lanþurilor polipeptidice
care pot fi mai mult sau mai puþin pliate (structuri β) sau spiralate Structura terþiarã
(structuri α), în funcþie de interacþiile grupelor C=O ºi ale NH (ale
legãturilor de hidrogen intramoleculare).
Structura terþiarã depinde de modul de pliere, împachetare a
lanþului polipeptidic, datorat interacþiilor dintre radicalii R de la
Cα.
Structura cuaternarã
93
Structura cuaternarã se întâlneºte numai la proteinele cu mai
C2
Programa
multe lanþuri polipeptidice (numite oligomere) care formeazã
împreunã subunitãþi complexe.
Proprietăţi
Proprietatile proteinelor sunt determinate de structura lor molecularã.
Structura cuaternarã Dupã solubilitatea în apã proteinele se împart în:
a hemoglobinei umane (Hb) proteine solubile în apã cu structurã globularã, cum sunt
albuminele din ouã, cazeina din lapte, insulina — hormon
produs de pancreas;
proteine insolubile în apã cu structurã fibroasã, cum sunt
colagenul din piele, cheratina din pãr, pene, unghii, coarne,
copite ºi fibroina din mãtasea naturalã.
94
culã. Pentru aceasta se aplicã hidroliza parþialã folosind enzime A B
specifice care hidrolizeazã numai anumite legãturi peptidice dintre
cei 20 de aminoacizi.
Experimentează! Hidroliza proteinelor
Tripsina, o enzimã digestivã prezentã în intestine, catalizeazã
numai hidroliza unor legãturi peptidice interesând grupa carboxil a
lizinei. Se obþine un numãr limitat de fragmente care, separate, sunt
apoi hidrolizate total ºi analizate cromatografic.
Procesul opus hidrolizei este condensarea, o reacþie de
eliminare intermolecularã a apei. Prin condensare, monomerii se
unesc pentru a forma biomacromolecule. Douã molecule pierd
atomii constitutivi ai unei molecule de apã ºi se leagã printr-o
C2
Programa
legãturã covalentã.
De exemplu, α-aminoacizii se unesc pentru a forma polipeptide
ºi respectiv nucleotidele pentru a forma acizi nucleici. Formarea de
biomacromolecule complexe plecând de la monomeri necesitã un
aport de energie.
*Hormonii
Hormonii sunt compuºi secretaþi de glandele endocrine, care
deversaþi în sânge exercitã o acþiune specificã asupra funcþionãrii
unuia sau mai multor organe ori asupra unui proces biochimic.
Mulþi hormoni sunt peptide cu moleculã micã, polipeptide sau
molecule proteice mari. De exemplu, hormonul hipotalamic, TRH,
este o tripeptidã.
Insulina, un hormon secretat de pancreas, regleazã metabolismul
glucozei. Insuficienþa ei provoacã diabetul. Este o polipeptidã cu 51
de resturi de aminoacizi grupaþi în douã catene (notate A ºi B) legate
Structura primarã a insulinei bovine
între ele prin douã punþi disulfurã (atomii de sulf fiind proveniþi de (aminoacizii sunt reprezentaþi prin
la aminoacidul cisteinã). cercuri în care se trece abrevierea
Insulina animalã are o structurã foarte apropiatã de cea umanã. corespunzãtoare fiecãruia;
de exemplu Cis = cisteinã)
Existã mici diferenþe în ce priveºte secvenþa unor aminoacizi.
Cea mai apropiatã de insulina umanã este insulina de la porc,
care diferã doar printr-un aminoacid.
Pe lângã hormonii polipeptidici, în organism se gãsesc ºi
hormoni din alte clase de compuºi.
Ştiaţi că...
*Enzime Eritropoietina este un hormon
polipeptidic (o glicoproteinã) care
Enzimele sunt în majoritatea lor proteine globulare din organisme, stimuleazã mãduva osoasã în
care catalizeazã specific o reacþie chimicã. Ele au însuºiri superioare producerea de hematii. Utilizarea
acesteia de cãtre sportivi este
catalizatorilor din lumea nevie: interzisã prin legile antidoping.
95
mãresc viteza reacþiilor pe care le catalizeazã cu câteva ordine de
C2
Programa
mãrime în plus;
reacþiile biocatalizate au loc în condiþii blânde (sub 50°C, presiune
atmosfericã, pH ≈ 7) comparativ cu cele catalizate care au loc la
temperaturi ridicate, presiuni mari ºi valori extreme de pH;
au specificitate ridicatã, din care cauzã nu se formeazã produºi
secundari.
Prin specificitatea de reacþie se înþelege catalizarea de cãtre o enzimã
a unui singur tip de reacþie din cele ºase tipuri fundamentale care se
petrec în lumea vie: oxido-reducerea, hidroliza, formarea sau scindarea
de legãturi covalente, izomerizare, formare de legãturi covalente
utilizând energia eliberatã prin scindarea unor legãturi macroergice.
Corespunzãtor celor ºase tipuri fundamentale de reacþii, în
clasificarea enzimelor se disting ºase clase:
Oxidoreductaze care catalizeazã reacþii de oxido-reducere;
Angiotensina este o enzimã care Hidrolaze ce catalizeazã scindãri de legãturi covalente (ca
intervine în reglarea tensiunii arteriale. cele esterice) cu participarea apei;
Transferaze care catalizeazã transferuri de grupe ce conþin
atomi de carbon, azot sau fosfor;
Liaze, ce catalizeazã ruperi de legãturi C-C, C-S ºi C-N;
Izomeraze care catalizeazã toate tipurile de izomerizãri;
Ligaze, enzime ce catalizeazã formarea de legãturi între carbon
ºi oxigen, sulf sau azot cuplate cu hidroliza legãturilor
macroergice.
Enzimele sunt denumite dupã recomandãrile comisiei de
enzimologie a Uniunii Internaþionale de Biochimie ºi Biologie
Molecularã, folosind sufixul —aza.
De exemplu, glucozidaza, zaharaza, ureaza, lactat-dehidrogenaza
Modelul structural compact al
moleculei de lizozim. Aceastã enzimã
etc. Unele enzime au denumiri specifice ca tripsina ºi pepsina.
conþine 129 de aminoacizi. Puþine enzime au structurã strict proteicã cum sunt hidrolazele ca
ribonucleaza, chimotripsina ºi lizozimul. Acþiunea lor cataliticã se
realizeazã de cãtre grupele funcþionale ale resturilor de aminoacizi.
De exemplu, lizozimul, enzimã din mucusul nazal ºi din lacrimi
catalizeazã scindarea hidroliticã a compuºilor heterozidici care
alcãtuiesc pereþii multor celule bacteriene, ducând la moartea acestora.
Majoritatea enzimelor sunt alcãtuite din apoenzimã, componenta
proteicã ºi cofactor, componenta neproteicã.
Termenul de cofactor este folosit pentru toþi compuºii neproteici
din structura heteroenzimelor iar pentru compuºii neproteici
organici care se leagã prin forþe slabe (legãturi de hidrogen, ionice,
hidrofobe etc.) se foloseºte termenul de coenzimã.
96
Un anumit cofactor se poate asocia cu mai multe apoenzime
heteroproteice ºi de aceea numãrul cofactorilor este mult mai mic
decât al enzimelor cu structurã heteroproteicã.
Specificitatea heteroenzimelor cu cofactori organici este
determinatã în totalitate de apoenzime, iar transformarea chimicã
propriu-zisã de coenzime.
97
Zaharide
Zaharidele sunt compuºi naturali sau de sintezã alcãtuiþi din carbon,
hidrogen ºi oxigen. Majoritatea zaharidelor au formula Cn(H2O)n.
Mult timp au fost denumite „hidraþi de carbon“ sau „carbohidraþi“,
Ş t i a ţ i că .. .
Nutriþioniºtii ºi dieteticienii împart
pentru raportul H:O de 2:1, egal cu cel din apã.
zaharidele în douã grupe: simple Zaharidele constituie una dintre cele mai importante clase de
(monozaharide ºi dizaharide) ºi compuºi organici cu rol fiziologic. Ele se pot clasifica în funcþie de
complexe (oligozaharide ºi comportarea la hidrolizã astfel:
polizaharide). Monozaharide — care nu hidrolizeazã (n = 5—8);
Oligozaharide — formate din 2—10 unitãþi de monozaharid ºi
Energie solarã
care prin hidrolizã enzimaticã ori acidã conduc la monozaharide;
Glucozã + O2
Polizaharide — alcatuite dintr-un mare numãr de unitãþi de
monozaharid; ele conduc de asemenea prin hidrolizã la
oligozaharide ºi monozaharide.
Zaharidele sunt sintetizate în celula vegetalã, prin procesul
fotosintezei, din CO2 ºi H2O. Energia solarã este totodatã convertitã
în energie chimicã (112 kcal/mol CO2).
Arderi Fotosintezã
energie solarã
nCO2 + nH2O CnH2nOn + nO2
clorofilã
→
CO2 + H2O
Monozaharide
Fotosinteza ºi respiraþia animalã
Re ţi ne ! Structura moleculară
Monozaharidele sunt polihidroxial- Monozaharidele sau monozele sunt compuºi organici cu
dehide sau polihidroxicetone.
funcþiune mixtã care conþin o grupã carbonil (aldehidã sau
cetonã) ºi mai multe grupe hidroxil.
Monozaharidele se pot clasifica:
dupã natura grupei carbonil, în: aldoze ºi cetoze;
dupã numãrul atomilor de carbon din moleculã, în: trioze,
tetroze, pentoze, hexoze etc.
98
Formulele aciclice (Fischer) cu catenã liniarã, scrise anterior, nu
sunt decât una din modalitãþile prin care se reprezintã monozaharidele.
Grupa carbonil din molecula zaharidelor nu este prezentã Obser vaţie
obiºnuit; ea interacþioneazã cu o grupã hidroxil din aceeaºi moleculã Aldohexozele, precum glucoza,
ºi formeazã o structurã ciclicã. Ciclizarea este denumitã nu dau reacþia Schiff, caracteristicã
semiacetilizare. aldehidelor.
Din aceste ciclizãri rezultã ciclurile de cinci sau ºase atomi, din
care unul de oxigen, restul de carbon (heterociclu cu un oxigen). Reţine!
Pentru glucozã, heterociclul este un hexagon regulat, plan, cu Forma ciclicã a monozaharidelor
substituenþii atomilor de carbon dispuºi de o parte ºi de alta a acestuia. este denumitã furanozicã ºi
respectiv piranozicã, dupã numele
Pentru fructozã heterociclul este un pentagon. Ca urmare a heterociclurilor cu oxigen cu cinci
ciclizãrii, la atomul de carbon carbonilic apare o nouã grupã ºi respectiv ºase atomi de carbon,
hidroxil, cu proprietãþi diferite de ale celorlalte grupe hidroxil, furanul ºi piranul.
numitã hidroxil glicozidic. Formele ciclice se pot reprezenta prin
formulele de perspectivã ale zaharidelor (formulele Haworth).
În aceste reprezentãri, partea îngroºatã a ciclului apare cãtre
observator, ciclul fiind considerat perpendicular pe planul hârtiei. Piran Furan
Formula de
perspectivã Haworth
pentru α-glucozã
forma piranozicã
Formula de
perspectivã Haworth
pentru β-glucozã
forma piranozicã
Glucoza (formula Fischer)
99
În soluþii apoase, cele douã forme anomere ale glucozei se
gãsesc în echilibru ºi trec uºor una în cealaltã prin intermediul
formei aciclice (mutarotaþie). Ele au proprietãþi diferite ºi, prin
policondensare, conduc la douã polizaharide fundamental deosebite:
α-glucoza formeazã amidonul, iar β-glucoza formeazã celuloza.
În cazul fructozei ciclizarea se realizeazã între atomul de carbon
din poziþia 2 ºi grupa hidroxil din poziþia 5. Inelul rezultat este unul
de tip furanozic. Fructoza naturalã este anomerul β. Spre deosebire
de glucozã, grupa hidroxil glicozidicã se aflã în poziþia 2.
Formula de
perspectivã Haworth
pentru α-fructozã
forma furanozicã
Formula de
Nectarul florilor ºi mierea de albine perspectivã Haworth
conþin glucozã ºi fructozã. pentru β-fructozã
forma furanozicã
Fructoza (formula Fischer)
Izomerie
Facultativ
Izomeria de funcþiune este determinatã de prezenþa unor grupe
funcþionale diferite în moleculã.
Aldozele sunt izomeri de funcþiune cu cetozele cu acelaºi numãr
de atomi de carbon.
Glucoza ºi fructoza sunt izomeri de funcþiune, deoarece ambele au
aceeaºi compoziþie, C6H12O6, dar diferã între ele prin natura grupei
carbonil: glucoza are grupa carbonil de tip aldehidic (este o aldohexozã),
Glucoza Fructoza iar fructoza are grupa carbonil de tip cetonic (este o cetozã).
100
Stereoizomeria, cauzatã de aranjamentul diferit al atomilor în Obser vaţie
spaþiu. Aldopentozele ºi cetohexozele pot
exista sub forma a 8 stereoizomeri
Să ne amintim! (4 perechi de antipozi optici),
Numãrul maxim de stereoizomeri se calculeazã cu relaþia aldohexozele sub forma a 16
N = 2n, unde n = numãrul atomilor de carbon asimetric. stereoizomeri (8 perechi de antipozi
optici), iar cetopentozele, sub forma
Monozaharidele naturale au activitate opticã; aceasta permite
a 4 stereoizomeri (douã perechi de
caracterizarea lor prin rotaþie specificã. antipozi optici). Fiecare
Aldopentozele ºi aldohexozele au trei, respectiv patru atomi de stereoizomer poate exista în douã
carbon asimetric, iar cetopentozele ºi cetohexozele au cu câte un forme (ciclice): α ºi β.
atom de carbon asimetric mai puþin decât aldozele izomere.
101
deºi fac parte din seria D. De aceea, pe lângã notarea seriei optice
folosind convenþia de simbolizare D-L, se noteazã sensul rotaþiei
optice cu semnele plus sau minus între paranteze. Astfel, glucoza
este notatã D (+) glucozã, iar fructoza cu D (—) fructozã.
Ş t i a ţ i că .. . Facultativ
Solubilitatea în apã a monozaha-
ridelor se datoreazã numeroaselor Proprietăţi fizice
grupe hidroxil din structura lor, care
Monozaharidele sunt compuºi solizi, cristalizaþi, cu temperaturi
formeazã legãturi de hidrogen cu
moleculele de apã. de topire ridicate comparativ cu alcoolii cu acelaºi numãr de
atomi de carbon.
Anomerii au temperaturi de topire diferite.
Monozaharidele sunt uºor solubile în apã datoritã capacitãþii de
a forma legãturi de hidrogen prin grupele hidroxil. Sunt puþin
solubile în alcooli inferiori (etanol, metanol) ºi insolubile în
hidrocarburi.
pH-ul soluþiilor monozaharidelor este neutru.
Sunt incolore, nu prezintã miros (ori au un slab miros caracteristic)
ºi au gust dulce. Fructoza este cel mai dulce monozaharid, fiind
Solubilitatea glucozei în apã permite
alimentarea bolnavilor prin perfuzii. consideratã etalon pentru gustul dulce.
Ş t i a ţ i că .. .
Proprietăţi chimice
Scala Brix elaboratã de un
inventator german, A. F. W. Brix în Monozaharidele prezintã proprietãþi specifice compuºilor carbonilici
secolul XIX, este un sistem destinat ºi alcoolilor.
mãsurãrii concentraþiei în glucide la
Reducerea monozaharidelor cu amalgam de sodiu, în mediu
C2
Programa
sucuri de fructe ºi permite estimarea
cantitãþii de alcool etilic obþinut prin acid, sau cu hidrogen molecular în prezenþa catalizatorilor de
fermentaþie. Un grad Brix este nichel este o reacþie de adiþie a hidrogenului la grupa carbonil ºi
echivalent cu 1 gram de zahar per conduce la alcooli polihidroxilici.
100 grame suc de fructe.
Re ţi ne !
În urma reacþiei de hidrogenare,
pentozele trec în pentitoli, hexozele
în hexitoli. aldozã alditol
Prin reducere, D-fructoza poate da acelaºi hexitol (D-sorbitolul)
Ş t i a ţ i că .. . ca ºi D-glucoza, deoarece diferã între ele numai prin substituenþii de
Alcoolii polihidroxilici rãspândiþi în la atomii de carbon 1 ºi 2.
lumea vegetalã sunt cristalini, solubili La reducerea cetozelor ia naºtere un atom de carbon asimetric
în apã, insolubili în eter. (un nou centru chiral) ce duce la formarea a doi stereoizomeri.
Sunt substanþe nutritive cu gust Astfel, din fructozã rezultã prin reducere un amestec echimolecular
dulce, care se folosesc în industria de doi alcooli polihidroxilici stereoizomeri: D-sorbitol ºi D-manitol.
farmaceuticã.
102
Ştiaţi că...
C2
Programa
103
Interpretarea experimentului
Prin oxidarea glucozei cu reactiv Tollens, pe pereþii eprubetei apare o oglindã
strãlucitoare de argint metalic.
În cazul în care pereþii nu sunt curaþi, se depune un precipitat negru.
Interpretarea experimentului
Tratând glucoza cu reactivul Fehling, se obþine un precipitat roºu caracteristic
de Cu2O, iar glucoza se oxideazã la acidul gluconic.
Reacþiile care au loc pot fi redate prin urmãtoarele ecuaþii:
Ş t i a ţ i că .. . Facultativ
Zaharidele cu grupe hidroxil
semiacetalice eterificate se numesc
Alchilarea grupelor hidroxil se poate face diferenþiat:
glicozide. În plante existã foarte
multe tipuri de glicozide unele
având utilizãri în domeniul
farmaceutic. Glicozidele pot
hidroliza eliberând zaharidele
corespunzãtoare. Radicalul care
eterificã grupa hidroxil se numeste
aglicon. Termenul de holozide este
în schimb atribuit moleculelor de
monozaharid sau polizaharid lipsite
de agliconi.
104
Acilarea se realizeazã de asemenea la grupele hidroxil, folosind
anhidrida acidului acetic:
105
Dizaharidele reducãtoare conþin o legãturã etericã monocarbonilicã
între douã molecule de monozaharide ºi o grupã hidroxil glicozidicã
liberã. Dintre dizaharidele reducãtoare, cele mai importante sunt:
maltoza, celobioza ºi lactoza.
nereducãtoare, când legarea celor douã oze se face prin
eliminarea unei molecule de apã între ambele grupe hidroxil
glicozidice.
Dizaharidele nereducãtoare conþin o legãturã etericã dicarbonilicã
Zaharoza
între douã molecule de monozaharide ºi nici o grupã hidroxil
(α-glucozã + β-fructozã)
glicozidicã liberã. Cea mai importantã dizaharidã nereducãtoare este
zaharoza.
Izomerie
Ob s e r va ţ i e
Dizaharidele reducãtoare prezintã Dizaharidele prezintã stereoizomerie, cauzatã de aranjamentul
anomeri (α ºi β) ºi fenomenul de diferit al atomilor în spaþiu.
Deoarece dizaharidele reducãtoare prezintã o grupã hidroxil
glicozidicã liberã, pot exista în douã forme anomere α ºi β.
Re ţi ne ! Dizaharidele prezintã activitate opticã: cele care rotesc planul
Schimbarea sensului de rotaþie a luminii polarizate spre dreapta sunt dextrogire (+), iar cele care îl
planului luminii polarizate în urma rotesc spre stânga sunt levogire (—).
hidrolizei zaharozei este numitã De exemplu, zaharoza este dextrogirã, iar amestecul de glucozã
invertirea zahãrului.
ºi fructozã rezultat prin hidrolizã este levogir, deoarece fructoza este
mai puternic levogirã decât este glucoza dextrogirã.
Ş t i a ţ i că .. . Zaharozã + H2O → Glucozã + Fructozã
Zaharoza (numitã ºi sucrozã) sau
zahãrul obiºnuit este cunoscutã din [α]20
D = 66,5° [α]20
D = 52,7° [α]D = —92,4°
20
106
Facultativ
Proprietăţi fizice
Dizaharidele sunt substanþe solide, cristalizate, cu gust dulce, Ştiaţi că...
solubile în apã. Maltoza este de trei ori mai dulce
Zaharoza se topeºte la 185°C. Încãlzitã peste aceastã decât zaharoza (zahãrul obiºnuit).
temperaturã, formeazã un lichid galben-brun din care, prin rãcire,
rezultã o masã solidã, amorfã, numitã caramel.
Proprietăţi chimice
Principala proprietate a dizaharidelor este hidroliza lor, când se
obþin monozaharidele constituente.
Prin hidrolizã acidã sau enzimaticã, zaharoza formeazã un
amestec echimolecular alcãtuit din D-glucozã ºi D-fructozã,
numit zahãr invertit; din maltozã se obþin douã molecule de
D-glucozã, celobioza se transformã în urma hidrolizei în douã
molecule de D-glucozã, iar din lactozã se obþin molecule de
D-galactozã ºi de D-glucozã, în raport echimolecular.
H+ C H O + C H O
C12H22O11 + H2O → 6 12 6 6 12 6 Fructele dulci conþin zaharide.
Zaharozã Glucozã Fructozã
Polizaharide
Polizaharidele sunt macromolecule naturale sintetizate în celulele
animale sau vegetale unde îndeplinesc diferite funcþii (rol structural
sau funcþional). Ele sunt alcãtuite dintr-un mare numãr de unitãþi de
monozaharid legate prin intermediul unor grupe hidroxil în mod
similar dizaharidelor.
Prin condensarea a n molecule de monozaharid identice sau
diferite, rezultã un polizaharid cu formula generalã (C6H10O5)n ºi se
eliminã (n—1) molecule de apã.
Prin hidroliza acidã sau enzimaticã polizaharidele trec în Chitina este un polizaharid constituit
oligozaharide iar acestea în continuare pot fi scindate la din aminozaharuri ºi acetozaharuri ºi
reprezintã componenta principalã din
monozaharide. scheletul insectelor ºi crustaceelor.
Structura polizaharidelor depinde de mai mulþi factori dintre care Chitina se foloseste ºi în domeniul
modul de legare a unitãþilor de monozaharid sau formarea de farmaceutic la prepararea unor
medicamente.
legãturi de hidrogen intramoleculare.
Cele mai importante polizaharide sunt: celuloza, amidonul ºi
glicogenul.
107
Celuloza
Celuloza este o polizaharidã foarte rãspânditã în regnul vegetal;
ea este substanþa organicã ce se regãseºte în cantitãþile cele mai mari
pe suprafaþa Pãmântului. Celuloza este sintetizatã numai în celula
vegetalã în procesul fotosintezei ºi îndeplineºte apoi rol structural
împreunã cu alþi compuºi. Este componenta principalã a lemnului.
Împreunã cu lignina ºi alte substanþe necelulozice alcãtuieºte pereþii
celulelor vegetale ºi dã plantelor rezistenþã mecanicã.
Capsule de bumbac Celuloza se obþine în principal din bumbac, lemn, stuf ºi paie.
Varietatea cea mai purã se obþine prin procesarea bumbacului
care conþine cca. 90 % celulozã. Lemnul arborilor conþine cca. 45 %
celulozã.
Structurã
Macromoleculele de celulozã sunt alcãtuite din molecule de
β-glucozã, unite între ele prin legãturi monocarbonilice, în poziþiile
1-4 (grupa hidroxil glicozidic de la C1 al unui rest glucozic cu grupa
hidroxil de la C4 al restului urmãtor).
Formula celulozei este (C6H10O5)n, în care gradul de
polimerizare n = 300—3300. Prin prelucrarea celulozei, gradul de
polimerizare scade.
Macromoleculele de celulozã conþin câte trei grupe hidroxil
pentru fiecare unitate C6H10O5. Formula celulozei poate fi scrisã:
Fragment din lanþul
macromoleculei de celulozã
[C6H7O2(OH)3]n
Proprietãþi
C2
Programa
108
Deoarece fiecare unitate structuralã conþine trei grupe hidroxil,
C2
Programa
Ştiaţi că...
Facultativ
Hidroliza enzimaticã a celulozei este
determinatã de enzime proprii
Hidroliza celulozei. Prin hidrolizã cu acid clorhidric foarte organismelor inferioare ca de
exemplu moluºtele (melcii). În tractul
concentrat, celuloza se transformã în glucozã: digestiv al animalelor ierbivore se
(C6H10O5)n + nH2O → nC6H12O6 gãsesc bacterii care pot hidroliza
Celulozã Glucozã celuloza la β-glucozã, aceasta
constituind hrana animalelor.
Dacã hidroliza este condusã în condiþii blânde, se obþine ca Prin procesul de putrefacþie la nivelul
produs principal o dizaharidã, celobioza. solului, materia vegetalã moartã este
Celuloza prezintã un slab caracter reducãtor. descompusã de asemenea, enzimatic.
Celuloza este utilizatã în principal la obþinerea hârtiei prin Fabricarea hârtiei din celulozã
procesarea lemnului, a stufului sau paielor.
109
Amidonul
Amidonul este o polizaharidã naturalã care se gãseºte în fructe,
seminþe ºi tuberculi, reprezentând o sursã potenþialã de glucozã. El
se formeazã prin procesul de fotosintezã din dioxid de carbon ºi apã,
în frunze, de unde este transportat în rãdãcini (morcovi), în tuberculi
(cartofi), în tulpini (palmieri) sau în seminþe (cereale). Cantitatea de
amidon diferã de la o plantã la alta, în limite largi. Orezul, planta cea
mai bogatã în amidon, conþine 62 — 82%, grâul 57 — 75%, porumbul
65 — 72%, iar tuberculii de cartof 14 — 25% amidon.
Din cereale (grâu, porumb, orez) sau din cartofi, amidonul se
extrage cu ajutorul apei.
În compoziþia chimicã a amidonului intrã douã componente:
amiloza, ce reprezintã 10 — 20% ºi se gãseºte în interiorul granulelor,
ºi amilopectina, care totalizeazã 80—90% ºi se gãseºte în înveliºul
Seminþele cerealelor conþin amidon. granulelor.
Amiloza este o polizaharidã cu formula (C6H10O5)n, în care n
variazã de la 200 la 1200. Macromolecula amilozei are o structurã
filiformã helicoidalã ºi este alcãtuitã din resturi de glucozã. Amiloza
se poate separa de amilopectinã prin introducerea amidonului în apã
caldã, când se produce dizolvarea numai a amilozei, care apoi
precipitã ca o pulbere albã la rãcire. Cu iodul, amidonul dã o
coloraþie albastrã persistentã, din care cauzã iodul este folosit ca
indicator în chimia analiticã.
Amilopectina este tot o polizaharidã de tipul (C6H10O5)n, dar în
care n are valori foarte mari, 6000—36000. Macromoleculele amilopec-
tinei au o structurã ramificatã ºi sunt alcãtuite din resturi de glucozã.
Proprietãþi
Amidonul este o pulbere albã, amorfã, insolubilã în apã rece
(produsul comercial solubil este obþinut prin degradarea parþialã a
amidonului natural). În apã caldã (90°C), granulele de amidon se
umflã datoritã îmbibãrii ºi la un moment dat se sparg, formând o
soluþie lipicioasã ºi vâscoasã, care prin rãcire la o anumitã
temperaturã se transformã în gel, numit cocã, format din
amilopectina insolubilã în apã caldã.
Re ţi ne ! Hidroliza amidonului. Prin hidrolizã acidã sau enzimaticã,
Hidroliza amidonului în prezenþa amidonul poate fi transformat total în glucozã; intermediar se
enzimelor, denumitã zaharificare, pot obþine diferiþi produºi numiþi dextrine, care sunt solubile
are importanþã în digestie, deoarece în apã ºi au proprietãþi adezive.
amidonul, prin zaharificare, poate
Ecuaþia reacþiei de hidrolizã a amidonului:
trece în sânge.
(C6H10O5)n + nH2O → nC6H12O6
Amidon Glucozã
110
Facultativ
Glicogenul
Glicogenul, numit ºi amidon animal, este un polizaharid ce
îndeplineºte rol de substanþã de rezervã în organismul animal.
Structura sa este asemãnãtoare cu cea a amilopectinei, fiind format
din unitãþi de α-D(+)-glucopiranozã. Se gãseºte îndeosebi în ficat ºi
în muºchi. Este sintetizat în ficat din α-glucozã. Masa molecularã
variazã între 500.000 ºi 1.000.000. La tratare cu iod-iodurat se
formeazã o coloraþie brun-roºcatã.
Importanţa zaharidelor
pentru organism
Glucoza ºi fructoza îndeplinesc un rol important în organismul
uman. Au un rol important în procesele biochimice, constituind
sursa de energie a organismului animal.
Glucoza este materia primã a oxidãrilor din organism, în urma
cãrora se elibereazã energia necesarã tuturor proceselor vitale
(fizice, intelectuale, nervoase, de sintezã ºi de degradare) care au
loc în organismul tuturor vieþuitoarelor.
Pe lângã rezerva de energie pe care o reprezintã (1 g glucide
asigurã 4 Kcal = 17 Kj), glucoza ºi fructoza participã la buna
funcþionare a metabolismului lipidic ºi protidic. Carenþa lor duce
la anomalii ale metabolismului lipidelor ºi proteinelor. În
organism α-glucoza este transformatã în ATP (adenozin-
trifosfat) cu rol în numeroase procese metabolice.
Concentraþia de α-glucozã din sânge este denumitã glicemie. Ştiaţi că...
Aceasta se înscrie între anumite valori la persoanele sãnãtoase Glucoza este precursor al acidului
ascorbic (vitamina C) la unele
(80-120 mg ‰). Diabeticii înregistreazã valori crescute ale mamifere, de exemplu ºobolanul,
glicemiei. Reglarea concentraþiei de glucozã din sânge este dar nu ºi la om.
asiguratã de doi hormoni: insulina ºi glucagonul. Insulina
determinã scãderea glicemiei pe când glucagonul are efect opus.
Forma de depozit a glucozei în organismul animal este glicogenul.
Zaharoza este o dizaharidã care se extrage în principal din sfecla
de zahãr ºi din trestia de zahãr. Ea este utilizatã frecvent în
alimentaþie, dar ºi în domeniul farmaceutic. Consumul exagerat
poate conduce la unele afecþiuni. Este înlocuitã adesea cu mierea
de albine care conþine α-glucozã ºi β-fructozã. La persoanele
diabetice zaharoza dar ºi orice alt glucid sunt eliminate din Zahãrul se extrage din sucul trestiei
alimentaþie ºi înlocuite cu alþi compuºi cu putere de îndulcire de zahãr sau din sfecla de zahãr
111
mare, cum ar fi zaharina. Puterea de îndulcire se apreciazã pe o
scalã în care etalon este consideratã de regulã fructoza — cel mai
dulce glucid.
Lactoza este o dizaharidã care se gãseºte în lapte ºi are o
importanþã deosebitã în alimentaþia copiilor. Totuºi unii sugari ºi
copii mici nu pot metaboliza acest dizaharid ºi de aceea el trebuie
eliminat din alimentaþie, deoarece dezvoltã un sindrom numit
intoleranþã la lactozã.
Dextranii sunt obþinuþi printr-o hidrolizã parþialã a amidonului ºi
se folosesc în terapie.
Celuloza joacã un rol structural la plante ºi trofic la animale.
Alimentaþia raþionalã include ºi fibre
Animalele ierbivore sunt singurele capabile, prin simbiozã cu
celulozice. unele microorganisme, de a transforma celuloza prin procesul
digestiei. Celulaza degradeazã celuloza în celobiozã, iar aceasta
din urma este transformatã în β-glucozã sub acþiunea celobiazei.
La om celuloza joacã de asemenea un rol deosebit în procesul
digestiei, dar acesta nu are capacitatea de a o transforma. Aportul
de fibre celulozice este de origine exclusiv vegetalã ºi nu trebuie
sã lipseascã dintr-o alimentaþie raþionalã.
112
7. O cantitate de 72 g de compus organic ce Probleme pentru concurs
conþine 40% C, 6,66% H ºi restul oxigen Teste complement simplu
este hidrogenatã cu 8,96 L de gaz.
13. Dacã monozaharidul manozã diferã de
Determinã formula acestei substanþe ºi aratã
glucozã numai prin configuraþia atomului
care dintre izomerii sãi reacþioneazã cu
de carbon din poziþia 2, atunci structura
reactivul Tollens.
β-manozei este:
8. Pentru nitrarea celulozei se foloseºte un
amestec nitrant format dintr-o soluþie de
acid azotic cu concentraþia de 80% ºi acid
sulfuric cu concentraþia de 98%, raportul
molar al celor doi acizi din amestecul nitrant A B C
fiind de 1:3.
Calculeazã cantitatea de amestec nitrant
necesarã pentru a transforma 648 kg de
celulozã în trinitrat de celulozã.
D E
Probleme pentru rubrica Facultativ
(UMF-CD, 2002)
9. Calculeazã cantitatea de glucozã care se
14. Referitor la oze este corectã afirmaþia:
obþine prin hidroliza a 76 g de zaharozã de
A. glucozei spre deosebire de fructozã, îi
puritate 90%.
corespund doi anomeri;
10. Se supune hidrolizei ºi apoi fermentaþiei o B. α-glucoza are un punct de topire diferit de
cantitate de 2850 kg de melasã care cel al β-glucozei;
conþine 20% zahãr. Determinã C. prin policondensare atât α- cât ºi
randamentul de separare a etanolului, β-glucoza dau amidon;
ºtiind cã din amestecul obþinut se separã D. atât α- cât ºi β-glucoza intrã în structura
92 kg de etanol. zaharozei.
11. Pentru a valorifica conþinutul de zahãr din (UMF-CD, 2002)
melasã, aceasta este supusã hidrolizei ºi 15. Câþi stereoizomei sunt posibili în cazul
apoi fermentaþiei alcoolice. aldopentozelor cu structurã semiacetalicã
Calculeazã volumul de alcool etilic cu cu un ciclu format din cinci atomi?
densitatea 0,9 g/cm3 care se poate obþine din A. 2
1 t de melasã cu un conþinut de 45% zahãr. B. 3
12. O cantitate de 2,85 t de melasã cu un C. 4
conþinut de 30% zahãr se supune D. 8
hidrolizei, urmatã de fermentaþie. E. 16 (UMF-CD, 2004)
Determinã randamentul de separare a Teste complement grupat
etanolului, ºtiind cã din amestecul obþinut
16. Afirmaþii corecte cu privire la oze sunt :
s-au separat 172,5 kg de alcool etilic.
1. prin adiþia apei la acroleinã (propenal) se
obþine o aldotriozã
113
2. α-glucoza are acelaºi punct de topire ca ºi 18. Care dintre urmãtoarele caracteristici ale
β-glucoza glucozei sunt în concordanþã cu formula
3. prin oxidarea fructozei cu apã de brom se aciclicã a sa ?
obþine un acid aldonic 1. formula molecularã C6H12O6;
4. prin reducerea frunctozei rezultã doi hexitoli 2. existenþa anomerilor;
stereoizomeri 3. existenþa unei singure grupe hidroxil
(UMF-CD) primare;
17. Roteºte planul luminii polarizate o soluþie 4. prezenþa unei grupe hidroxil cu reactivitate
care conþine: mãritã faþã de celelalte.
1. un amestec echimolecular de α-glucozã ºi (UMF-CD, 2002)
β-glucozã 19. Nu conþin carbon primar în heterociclu:
2. produsul de reducere cu hidrogen al glucozei 1. glucofuranoza
3. produsul de reducere cu hidrogen al fructozei 2. glucopiranoza
4. un amestec echimolecular de glucozã ºi 3. fructopiranoza
fructozã 4. fructofuranoza
(UMF-CD, 2003) (UMF-CD, 1998)
114
6 Noţiuni de biochimie
Hidroliza enzimatică
a grăsimilor
Triacilglicerolii constituenþii majoritari ai lipidelor (peste 95 %) au Ştiaţi că...
ca rol principal stocarea energiei ºi eliberarea la nevoie a acizilor Chilomicronii sunt particule sferice
graºi pentru procesele de oxidare din þesuturi. Trigliceridele din de mici dimensiuni constituite la
exterior din lipoproteine plasmatice
þesutul adipos ºi din celelalte þesuturi reprezintã cel mai important
ºi fosfolipide, ce asigurã transportul
depozit de rezerve energetice ale organismului (cca. 135.000 Kcal trigliceridelor incluse în acestea, din
pentru un adult normal). intestin (unde se formeazã) pânã la
Digestia intestinalã a lipidelor alimentare este precedatã de þesuturi.
hidroliza triacilgliceridelor realizatã de lipazele din sucul pancreatic.
Hidroliza enzimaticã a grãsimilor este o reacþie de substituþie.
Lipaza (triglicerid-lipaza) are acþiune specificã la nivelul
legãturilor din poziþiile α ºi α’ ale trigliceridelor.
α
β
α’ Model structural compact al unei
gliceride
115
Oxidările în organismul uman
Obiºnuit oxidarea este o creºtere a conþinutului de oxigen sau o
descreºtere a conþinutului de hidrogen al unui compus organic.
În reacþiile de oxidare un substituent mai puþin electronegativ
este înlocuit cu unul mai electronegativ. În general la reacþiile de
oxidare se elibereazã energie. La oxidare are loc o pierdere de
electroni în timp ce la reducere elementul sau compusul considerat
câºtigã electroni. Aceste fluxuri de electroni de la un compus la altul
au o importanþã fundamentalã în organismele vii.
Procesele vitale sunt consumatoare de energie, viaþa neputând
exista decât dacã organismele o pot procura. Ele trãiesc la
Globulele roºii din sânge conþin temperaturi joase, de 0-40°C, la presiune atmosfericã ºi pH neutru.
hemoglobinã. Molecula de dioxigen, O2, este necesarã reacþiilor de oxidare
producãtoare de energie. Ea este preluatã de la nivelul suprafeþelor
respiratorii (alveole pulmonare la mamifere, bronhii la peºti etc.) de
transportori proteici ca hemoglobina.
Hemoglobina, colorantul roºu al sângelui, este o cromoproteidã
constituitã dintr-o componentã proteicã, globina ºi o componentã
prosteticã coloratã, hemul, un nucleu porfirinic cu 11 duble legãturi
conjugate ºi douã izolate. În hem cei doi atomi de hidrogen de la
atomii de azot ai nucleeelor pirolice sunt înlocuiþi printr-un ion Fe2+
care este legat prin valenþe secundare ºi de ceilalþi atomi de azot.
Fierul complexat cu patru atomi de azot mai poate coordina ºi sub
Ş t i a ţ i că .. . planul porfirinic al hemului molecula oxigenului.
Oxidul de carbon din fumul de
tutun genereazã hipoxie în toate
þesuturile prin competiþie cu
oxigenul. El reacþionezã cu
hemoglobina din sânge cu formarea
carboxihemoglobinei analoagã cu
oxihemoglobina dar mai stabilã:
Hb + CO → Hb(CO)
Când aerul conþine 0,07 % CO (în
volume), jumãtate din hemoglobina
din sânge este transformatã în timp
de o orã în carboxihemoglobinã,
aceasta nemaiputând îndeplini
funcþia normalã de transportor al
oxigenului de la plãmâni la
Hem
capilarele din þesuturi.
Dupã fumatul unei singure þigarete Hemoglobina (Hb) poate fixa maximum patru molecule de
sunt necesare pânã la 12 ore pentru oxigen dupã un ºir de reacþii reversibile.
ca nivelul CO sã revinã la valorile
de dinainte de fumarea þigaretei.
116
Oxidoreductaze
La unele procese de oxido-reducere participã douã coenzime:
nicotinamido-adenin-dinucleotidul (NAD) ºi nicotinamidoadenin-
dinucleotidfosfatul (NADP).
117
Ş t i a ţ i că .. .
Denumirea de acid provine de la Acizi nucleici
existenþa în compoziþia nucleotidelor
Acizii nucleici sunt macromolecule naturale prezente în toate
a grupelor fosfat care au caracter
hidrofil ºi fac ca substanþa sã aibã celulele, fiind responsabili de transmiterea ereditarã a caracterelor la
gust acru (caracter de acid). descendenþi. Ei reprezintã materialul genetic al tuturor organismelor
Denumirea de nucleic provine de la vii. Existenþa lor a fost bãnuitã încã din antichitate, dar studii
localizarea în nucleele celulelor controlate privind ereditatea au fost iniþiate mult mai târziu.
unde au fost puºi în evidenþã prima
Structura acizilor nucleici a fost elucidatã în cea de-a doua
datã.
jumãtate a secolului XX prin contribuþiile a trei cercetãtori: James
Watson (SUA), Francis H.C. Crick (Marea Britanie) ºi M.H.
Frederick Wilkins (Australia). În anul 1962 sunt distinºi cu premiul
Nobel „pentru descoperirile privind structura molecularã a acizilor
nucleici ºi importanþa în transmiterea informaþiei în materia vie”.
James Watson Francis Harry Compton Crick Maurice Hugh Frederik Wilkins
118
Cu alte cuvinte, pe baza informaþiei cuprinse în acizii nucleici
are loc sinteza tuturor proteinelor ºi enzimelor din organismele vii.
Materialul genetic al virusurilor poate fi de tip ADN sau ARN,
iar materialul genetic al bacteriilor ºi fungilor (ciuperci) este
reprezentat de cãtre ADN.
La organismele superioare (plante ºi animale) acizii nucleici sunt
organizaþi în cromozomi care au forme, numãr ºi dimensiuni
caracteristice fiecãrei specii. În nucleele celulelor cromozomii se
Cromozomii umani X ºi Y mãriþi de
gãsesc sub formã de pereche, fiecare set provenind de la câte un 10.000 ori cu un microscop electronic
pãrinte.
Înmulþirea celulelor presupune diviziunea nucleilor deci ºi
replicarea ADN-ului. Acest proces este posibil doar dacã molecula
de ADN se despiralizeazã temporar. Informaþia geneticã
(succesiunea de nucleotide) este apoi copiatã rezultând o catenã
identicã.
Bazele azotate
Principalele baze azotate prezente în moleculele acizilor nucleici se
George Emil Palade
clasificã dupã tipul de heterociclu de la care derivã: baze azotate Laureat al premiului Nobel în anul
pirimidinice (derivate de la nucleul pirimidinic) ºi baze azotate 1974 pentru medicinã. A descoperit
purinice (derivate de la nucleul purinic). ribozomii, formaþiuni subcelulare care
conþin ARN-r (ribozomal)
Replicarea ADN-ului
119
Adenina Guanina
(6-Aminopurina) (2-amino-6-oxipurina)
Zaharide
Moleculele acizilor deoxiribonucleici (ADN) conþin deoxiribozã, iar
Modelul structural al adeninei cele ale acizilor ribonucleici (ARN) zaharidul ribozã; ambele sunt
aldopentoze ºi se deosebesc prin substituenþii atomului de carbon
din poziþia 2’.
Riboza Deoxiriboza
120
În acizii deoxiribonucleici (ADN) legãturile de hidrogen dintre
bazele azotate ale celor douã catene se stabilesc astfel: întotdeauna
o bazã azotatã purinicã formeazã legãturi de hidrogen cu o bazã
azotatã pirimidinicã; între adeninã (A) ºi timinã (T) se stabilesc
legãturi de hidrogen duble, iar între guaninã (G) ºi citozinã (C)
legãturi de hidrogen triple.
Facultativ
Un pionier al cercetãrilor privind ereditatea, considerat pãrintele
geneticii este cãlugarul austriac Gregor Mendel. Acesta a dovedit cã
în celule existã factori genetici responsabili de exprimarea tuturor
caracterelor ºi deci de transmiterea lor la descendenþi. Tot el este cel
care a introdus noþiunea de genotip (materialul genetic) respectiv de
fenotip (expresia acestuia).
Mai târziu cercetãtorul american Thomas Hunt Morgan lãmureºte
o serie de reguli în transmiterea ereditarã a caracterelor la musculiþa
de oþet (Drosophila melanogaster), cunoscute sub numele de legile
lui Morgan. În anul 1933 este recompensat cu premiul Nobel pentru Mascul ºi femelã
„descoperirile privind rolul pe care îl joacã în ereditate cromozomii”. de Drosophila melanogaster
121
Aplicaţii 3. legãturile de hidrogen stabilite între
adeninã ºi timinã sunt duble
1. Scrie structura unei nucleotide conþinând 4. între citozinã ºi guaninã existã o legãturã
uracilul, riboza ºi un grup fosfat în poziþia 5’. de hidrogen
2. Explicã deosebirea dintre o nucleosidã ºi o 8. Deosebirea dintre ribozã ºi deoxiribozã
nucleotidã. constã în:
3. Defineºte noþiunea de genã. 1. cele douã zaharuri se deosebesc prin masa
molecularã
4. Urmãtoarele afirmaþii sunt corecte în 2. deoxiriboza nu posedã o gupã OH în
legãtura cu bazele azotate purinice; poziþia 2'
1. conþin douã inele heterociclice 3. riboza conþine în poziþia 2' o grupã OH
2. adenina conþine o grupã amino 4. riboza este prezentã în molecula ARN, iar
3. guanina nu conþine o grupã metil deoxiriboza în molecula ADN
4. conþin un inel heterociclic
9. Sunt adevãrate afirmaþiile:
5. În legãturã cu bazele azotate pirimidinice 1. în acizii deoxiribonucleici existã atât baze
sunt corecte afirmaþiile: azotate purinice cât ãi baze azotate
1. timina poate forma legãturi de hidrogen cu pirimidinice
adenina 2. în acizii ribonucleici existã doar baze
2. uracilul se întâlneºte în structura acizilor azotate purinice
ribonucleici 3. în acizii deoxiribonucleici cele douã catene
3. citozina ºi uracilul nu conþin grupe metil polinucleotidice sunt înfãºurate elicoidal þi
4. în timinã raportul atomic N: O este de 1:1 antiparalel
6. În structura unei nucleotide poate intra: 4. în acizii ribonucleici existã doar baze
A. o bazã azotatã purinicã, un grup fosfat ºi azotate pirimidinice
un zaharid 10. Sunt adevãrate afirmaþiile:
B. o bazã azotatã pirimidinicã ºi douã grupe 1. transcripþia ºi translaþia informaþiei genetice
fosfat de la ADN la proteine structurale ºi enzime
C. o bazã azotatã pirimidinicã, un grup fosfat este realizatã de cãtre acizii ribonucleici
ºi douã zaharide 2. acizii deoxiribonucleici conþin informaþia
D. o bazã azotatã purinicã, o bazã azotatã necesarã sintezei de proteine structurale ºi
pirimidinicã ºi un grup fosfat enzime
E. o bazã azotatã purinicã ºi douã grupe 3. acizii ribonucleici sunt în general
fosfat monocatenari
7. Sunt false urmãtoarele afirmaþii: 4. acizii deoxiribonucleici sunt în general
1. legãturile de hidrogen se stabilesc între o monocatenari
bazã pirimidinicã ºi o bazã purinicã
2. între adeninã ºi timinã existã 3 legãturi de
hidrogen
122
7 Protecţia mediului
Consecinţele proceselor şi
acţiunea produselor chimice
asupra mediului şi a omului
Protecţia mediului
Dezvoltarea chimiei teoretice ºi practice însoþitã de o dezvoltare fãrã Medicamentele au schimbat esenþial
viaþa oamenilor.
precedent a industriei chimice, a schimbat esenþial viaþa oamenilor.
Astfel:
a fost asiguratã o hranã îndestulãtoare cu ajutorul
îngrãºãmintelor de sintezã, a erbicidelor, pesticidelor ºi
fungicidelor ca ºi a vaccinurilor pentru animale.
a crescut speranþa de viaþã ca urmare a descoperirii ºi
fabricãrii medicamentelor care sunt destinate a vindeca, a
ameliora, a preveni ºi diagnostica suferinþele organismului.
Totodatã a furnizat materiale noi pentru protezare, implanturi
ºi materiale dentare.
a asigurat dezvoltarea electrotehnicii, tehnicii de calcul, a
comunicaþiilor cu materiale de sintezã specifice.
a contribuit la creºterea calitãþii vieþii cu o varietate mare de
plastomeri, elastomeri, fibre, coloranþi etc.
a asigurat echipamentele necesare pentru navele cosmice ºi
cosmonauþi.
E.B. Chain, laureat al premiului Nobel, scria: „în sânul
civilizaþiei moderne aº putea renunþa la radio, la televiziune, la
avioanele ultrarapide ºi chiar la lumina electricã, însã nu la
medicamente, care au permis sã se învingã epidemiile, aceste flagele
ale omenirii, diabetul ºi infecþiile microbiene ºi care au furnizat
igienei moderne bazele sale ºi mijloacele de acþiune”.
Dezvoltarea industriei chimice are însã un impact puternic
asupra calitãþii mediului înconjurator prin emiterea unor cantitãþi
mari de poluanþi toxici. Aceºtia au efecte adesea ireversibile sau
greu de eliminat ºi uneori efectele lor se resimt multã vreme dupã ce Emiterea de poluanþi diminueazã
au fost dispersaþi în mediu. calitatea mediului.
123
O primã sursã de poluare sunt combustibilii fosili utilizaþi ºi în alte
industrii — cãrbunii ºi produsele petroliere. În general, combustibilii
conþin sulf care în urma combustiei trece în dioxid de sulf.
Hidrocarburile folosite drept combustibili sau carburanþi prin
ardere completã trec în dioxid de carbon ºi apã dar prin ardere
incompletã trec în monoxid de carbon, carbon ºi hidrocarburi nearse.
Monoxidul de carbon este foarte toxic pentru organism. De aceea,
Gazele de eºapament sunt o sursã
permanentã de poluare în marile oraºe. în motoarele cu ardere internã se folosesc astãzi carburanþi fãrã plumb
ºi catalizatori în þevile de eºapament.
Sursele de poluare în industria chimicã sunt mult mai variate ºi
specifice unui anumit proces tehnologic. Cunoaºterea lor de cãtre
opinia publicã internaþionalã ca ºi a pericolelor lor pentru omenire, a
dus la crearea conceptului de dezvoltare durabilã care pe baza unei
cooperãri globale stabileºte noi metode mai eficiente de valorificare
a materiilor prime ca ºi reducerea semnificativã a deºeurilor.
Cartuº cu catalizator pentru reducerea În tehnologia clasicã, energofagã, rezultã o cantitate mare de
noxelor la automobile. deºeuri.
124
Eliminarea sau înlocuirea produselor care rezultã în urma
Aplicaţie
unor procese poluante;
Eliminarea sau reducerea gradului de utilizare a substanþelor
Documenteazã-te ºi
toxice; întocmeºte un proiect cu
Scãderea consumului de energie;
tema „Evaluarea
Obþinerea unor produse multifuncþionale;
consecinþelor proceselor ºi
Reducerea cantitãþii de ambalaje sau folosirea de ambalaje
acþiunii produselor chimice
reciclabile; asupra propriei persoane ºi
Recondiþionarea produselor sau reintroducerea în circuitul de
asupra mediului.“
fabricaþie;
Preþul de cost al produsului sã reflecte cheltuielile de protecþie
a mediului;
Condiþiile necesare pentru ca un proiect sã respecte principiile
dezvoltãrii durabile sunt greu de îndeplinit datoritã complexitãþii
procesului care presupune implicarea tuturor componenþilor societãþii.
Pânã acum s-au realizat progrese importante în diverse domenii
ale industriei chimice care duc la accelerarea procesului de
dezvoltare durabilã. Astfel, sau descoperit sisteme catalitice care
permit o mai bunã ecologizare a proceselor chimice.
S-au eliminat solvenþii organocloruraþi foarte dãunãtori ºi s-a
trecut la folosirea de fluide supercritice ca CO2. S-a trecut la
înlocuirea unor tehnologii clasice cu biotehnologii care folosesc Reţine!
enzimele (drept biocatalizatori), cu consum minim de energie, care Este interzis fumatul în laboratoare
se produc la temperatura ambiantã ºi nu produc poluanþi. din cauza riscului de aprindere a
compuºilor inflamabili, îndeosebi a
În industria petrolierã au apãrut biotehnologii care înlocuiesc unele solvenþilor. De asemenea, este
din tehnologiile existente, poluante, cum este desulfurarea (în þiþei interzisã purtarea lentilelor de
gãsindu-se compuºi cu sulf dãunãtori mediului ºi corozivi). contact care pot fi afectate de
Folosirea pe scarã largã a energiei nucleare reduce emisia de vaporii compuºilor corozivi. La
gaze produsã de combustibilii fosili (care produc efectul de serã) ºi manipularea substanþelor toxice se
impune purtarea mãnuºilor de
reduc considerabil cantitatea de deºeuri. protecþie. Purtarea unui echipament
de protecþie (halat de bumbac) este
Protecţia propriei persoane obligatorie.
În activitatea din laboratoare sau din secþiile de producþie, la Toate flacoanele cu reactivi
cumpãraþi sau produºi în laborator
manipularea de compuºi organici care pot fi toxici sau inflamabili se
trebuie etichetaþi corespunzãtor.
pot produce accidente sau intoxicãri grave cu efect imediat sau
Depozitarea ºi diminuarea
îndelungat. De aceea, se impune cunoaºterea ºi respectarea deºeurilor trebuie fãcutã cu multã
normelor de protecþie a muncii. prudenþã în funcþie de natura lor.
La locul de muncã trebuie afiºate simbolurile de periculozitate Substanþele netoxice solubile în apã
pentru substanþe, numerele de telefon utile de la serviciul de pot fi evacuate prin instalaþia de
canalizare. Celelalte deºeuri se
ambulanþã ºi pompieri. Trebuie cunoscut locul unde se aflã ºi modul
depoziteazã în recipiente metalice
de utilizare a extinctoarelor, a pãturii ignifuge ºi a trusei de prim sau din materiale plastice în vederea
ajutor. neutralizãrii lor.
125
Răspunsuri
Izomeria compuşilor organici
1. [α]20
D = +16,13°.
2. .
3. a)
126
CH3CH2CH2NHCH3 Metil-n-propilaminã; (CH3)2CHNHCH3 Metil-izo-
propilaminã; CH3CH2NHCH2CH3 Dietilaminã; o aminã terþiarã:
CH3N(CH3)CH2CH3 N,N-Dimetiletilaminã
+
b) ; 2. a) CH3CH2NH2Cl¯; b) [C6H5N(C2H5)(CH3)CH3]+Cl¯;
3. a) ((CH3)2CH)N(CH(CH3)2)CH2CH2CH3; C9H21N;
482,14 Kg CH3COOH
b) CH3N(CH3)CH2CH2CH3; C5H13N; c) CH3CH2NH2; C2H7N;
c) 2400 m3 CH4; 4. a) A: CH3CH2Cl Clorurã de etil;
4. a) CH3OH+Na→CH3O¯Na+ + ½H2 b) H2C=CH2 + HCl → CH3CH2Cl
CH3O¯Na++HOH→ CH3OH+Na+OH¯ CH3CH2Cl + NH3 → CH3CH2NH2 + HCl
b) CH3CH2CH2OH+Na→CH3CH2CH2O¯Na+ + ½H2 5. a) (CH3)2N(C2H5)2]+I¯; b) CH3CH2CH2N(CH3)3]+Br¯
CH3CH2CH2 O¯Na+ +HOH→CH3CH2CH2OH+NaOH 6. A: CH4 Metan; B: CH3Cl Clorurã de metil; C: CH3NH2 Metilaminã;
c) CH3CH(CH3)OH+Na→CH3CH(CH3)O¯Na++½H2 D: (CH3)2NH Dimetilaminã
CH3CH(CH3)O¯Na++HOH→ CH3CH(CH3)OH+NaOH CH4+Cl2→ CH3Cl + HCl; CH3Cl + NH3 → CH3NH2 + HCl
5. a: CH3CH2CH2OH 1-Propanol; CH3Cl + CH3NH2 → (CH3)2NH + HCl
b: CH3CH(CH3)CH(OH)CH2CH2CH3 2-Metil-3-hexanol; CH3Cl + (CH3)2NH → (CH3)3N + HCl
6. 500 Kg etanol 92 %; 7. 134,4 m3 etenã 7. a) A: CH4 Metan; B: CH3Cl Clorurã de metil; C: CH3NH2 Metilaminã;
8. 118,36 L etenã; 9. CH3COOC2H5 Acetat de etil; CH4+Cl2 → CH3Cl + HCl; CH3Cl + NH3 → CH3NH2 + HCl; b) 1008 L
Cl2.
COMPUªI CARBONILICI
10. 1,14 moli CH3OH; 19,23 % CH3OH; 11. B; 12. E; 1. a) 2-Butanonã (Etilmetilcetona); b) Pentanal;
13. E; 14. D. c) 4-Penten-2-onã; d) 5-Nonanonã;
TEST e) 2,2-Dimetilpropanal; f) 3-Fenilpropenal;
1. a) CH3CH2OH; b) CH3CH2OH; c) CH3OSO3H + H2O; 2. 2,24 L H2; g) 4-Metil-3-penten-2-onã; h) 4-Metil-3-hexanonã.
3. 3780 g C3H6;
4. 92 %; 5. 0,33 L sol. K2Cr2O7; 2. a) ; b) ;
FENOLI
c) ; d) ;
1.
e) ; f) ;
3. C7H8O; fenoli: o-crezol, m-crezol, p-crezol; alcool benzilic;
fenilmetileter; 4. 28,57 g sol. NaOH; 5. 0,25 L sol. HCl; 6. 5,56 g p-
nitrofenol; 7. 3,7766 g sol. HNO3;
g) .
8. 2,8571 g sol. NaOH; 9. 0,05 moli o-crezol; 0,05 moli m-crezol; 0,05
moli p-crezol; 0,05 moli alcool benzilic;
10. 0,8 g NaOH; 11. B; 12. C; 13. C 3.
TEST:
1. b1; a2; d3; c4; e5; 2. C6H5-CH2OH; H2O; C6H5-OH; CH3COOH;
H2SO4; 3. B; 4. 4,48 L H2; 5. 8,0411 g fenol; 6. C6H6O; 2404,5 Kg acid
picric.
AMINE
1. a) ºi b); 4. b<a<d<c; 5. a) CH3CH2NH2;
b) CH3CH2CH(NH2)CH3; c) (C6H5)2CHNH2; 6. 1,3275 g
CH3CH2CH2NH2; 7. 36,9 %; 8. 19,5 g C6H6 80 %; 9. a)
CH3CH2NH3]+Br¯; b) (CH3)3NH]+Cl¯; c) C6H5-NH3]+Br¯; d)
CH3CH2CH2NHCH3 + HI; e) CH3CH2NH3]+ + HO¯; 10. C2H7N;
CH3NHCH3 Dimetilaminã; 11. C4H11N; vezi ex. 1 de la Test; 12. a) a:
C2H6; b: C2H5Cl; c: C2H5-NH2; b) 224 m3 Cl2; c) 450 Kg C2H5NH2; 13.
Izomerie de catenã, de poziþie a grupei funcþionale, de funcþiune.
64,5 g C2H5Cl; 14. 519 g acid sulfanilic; 15. C; 16. E; 17. B; 18. D
TEST
1. Patru amine primare: CH3CH2CH2CH2NH2 Butilaminã;
CH3CH2CH(NH2)CH3 sec-Butilaminã; CH3C(CH3)2NH2 terþ-Butilaminã;
CH3CH(CH3)CH2NH2 izo-Butilaminã; trei amine secundare:
127
4. Aldehida glicericã este chiralã. Cei doi enantiomeri sunt:
3. a)
+ —
b) CH3CH(NH2)COOH + HCl → CH3CH(NH3Cl)COOH
4.
6. a) ;
b) ; c) ;
b) c)
d) 7. CH2O (Aldehida formicã).
Condensarea crotonicã:
PROTEINE
1. C (2,4); 2. B (1,3); 3. A (1,2,3);
ZAHARIDE
4. butan < butanal < 1-butanol; 1. a) Aldohexozã; b) Aldotetrozã; c) Cetopentozã; 2. D; L; D; 5. 4,32 g
5. CH3CH(OH)CH3 2-Propanol; 6. C; Cu2O; 6. 8654,73 g glucozã 85 %; 1830,95 L CO2 (c.n.); 7. C6H12O6
AMINOACIZI (glucozã);
8. (C6H10O5)n + 3n HONO2 → [C6H7O2(ONO2)3]n + 3nH2O; 4545 Kg
amestec; 9. 36 g glucozã; 10. η=60 %; 11. 134,5 L C2H5OH; 12. η=75 %;
13. D; 14. B; 15. E; 16. D; 17. E; 18. B; 19. D
1. TEST
1. a) cetohexozã; b) aldopentozã; c) cetotetrozã;
2. D; D; L; 4. C6H12O6; 5. 3901,5 Kg (CH3CO)2O; 3672 Kg acetat de
Cei patru stereoizomeri ai acidului β-hidroxi-α-aminobutiric (treoninã): celulozã; 6. 54,5184 Kg C2H5OH
Noţiuni de biochimie
(1) ºi (2); (3) ºi (4) sunt enantiomeri; (1) sau (2) faþã de (3) sau (4) sunt
diastereoizomeri
2. La pH = 6, glicina se gãseºte sub formã de amfioni ºi nu migreazã sub Hidroliza enzimaticã a grãsimilor 1. C; 2. D;
acþiunea câmpului electric; lisina se gãseºte sub formã de cationi ºi migreazã spre Oxidãrile în organismul uman 1. 66.980,5 g/mol;
catod, iar acidul aspartic se gãseºte sub formã de anioni ºi migreazã spre anod. Acizi nucleici 1. Nucleotida conþine în poziþia 5’ a ribozei grupul fosfat,
128