Instrumentul este compus din doua brate metalice, legate
printr-o articulatie. Primul brat - bratul polar - are o lungime fixa si are la un capat un punct fix numit pol, întepat în suportul desen (plan topografic). Cel de-al doilea brat are un capat urmaritor cu un stil, iar la capatul articulat are un contor cu înregistrator. Pe contor se citesc 100 diviziuni. O tura completa de 100 diviziuni se citeste pe o roata înregistratoare cu o diviziune, iar o diviziune a contorului poate fi divizata în 10 citiri ale unui vernier cuplat.
Fig.1 Planimetrul
Bratul mobil (bara motrice) are un punct de culisare -
scurtare, lungire brat - dependenta de scara de reprezentare a planului. Planimetrul polar se foloseste în special pentru determinarea ariilor suprafetelor de contur închis, sinuos, acolo unde alte metode sunt ineficace. În efectuarea determinarilor cu planimetrul trebuie respectate urmatoarele reguli: - planul cu suprafata de planimetrat se aseaza pe o planseta orizontala; - lungimea bratului trasor (mobil) se regleaza dupa scara planului; - polul planimetrului se fixeaza astfel încât bratele planimetrului sa nu faca unghiuri mai mici de 30g sau mai mari de 170g. Pentru un planimetru necunoscut se determina în prealabil constanta planimetrului. Pentru suprafata interesata se procedeaza în mod asemanator, si anume: se alege un punct de plecare care se marcheaza pe planul topografic. Se aduce numarul de ture - înregistratorul - în dreptul zeroului vernierului. Se parcurge conturul în sensul acelor de ceasornic (sensul direct) citind . Se repeta înca odata aceasta operatie lecturând . Se calculeaza suprafata cu prima citire si apoi cu cea de-a doua:
Daca diferenta între cele doua determinari este mai mica de
atunci cea mai probabila valoare a suprafetei interesate va fi media aritmetica a celor doua determinari: . Precizia depinde de numarul de determinari, uzura planimetrului, calitatea suportului de desen, stabilitatea operatorului etc.