De vorbele mor

Silviu Crăciunaș

de vorbele mor în lăcaş de iubire

când visele dor şi-s departe de fire
eu vreau să adap panteonul din mine
cu glasul pierdut şi cu gânduri de tine

ai spus c-ai să vii pe cărarea pribeagă

mijită prin viaţă de-o minte beteagă
zâmbind ai trecut printre gânduri uitate
cu dor nenăscut şi în lacrimi mirate

tristeţea se-adună în viaţa-mi ridată

pe banca iubirii stai umbră uitată
hârtia din minte e plină de poze
săruturi, atingeri, buchete de roze

respiri lângă mine departe de lume

căldură-ngheţată mirosuri anume
sunt vierme ce trage din morţi amintire
şi-n moarte voieşte s-arunce-o privire

Rămâi mai rămâi veşnicie pictată

aşterne iubire-n iubirea păstrată
şi simte plăcerea mireasă pierdută
altarul aşteaptă un om te sărută

De vorbele mor în lăcaş de iubire

când visele dor şi-s departe de fire
eu vreau să adap panteonul din mine
cu glasul pierdut şi cu gânduri de tine