Odinioară se cunoştea că pictura este mai înainte de toate meserie.Dar aceasta se
dobândea greu,printr-un exercuţiu continuu,sub directa îndrumare a unui maestru.Numai aşa pictorul devenea în acelaş timp artist şi artizan.Apar astfel terminii de meseriaş şi meşter care subliniază starea de perfecţiune la care se ajungea datorită măiestriei de a face un obiect. La fel de întâlnită este accepţiunea de meşteşug, o zestre de acumulări tehnice transmisă de la o generaţie la alta.Cu toate acestea numai anumite segmente ale meşteşugului s-au păstrat,datorită tăinuirii lor cu bună ştiinţă, sau pentru că maeştri au dispărut. Totodată trebuie precizat că noţiunea de “tehnică” derivă din cuvântul grec Techne, care înseamnă Artă.Singura cauză a decadenţei picturii fiind pierderea totală a meşteşugului, a tehnicii picturale.1 Dar produsul unei tradiţii artistice e reprezentat nu numai de operele “zugrăvite” ci şi de cunoştinţele scrise despre meşteşug, care erau transmise corect(doar oral şi practic) prin demonstraţia directă de la maestru la ucenic.Nereuşita realizării unei opere se datora omiterii acestui fapt. Manuscrisele vechi cu privire la artă sunt greu de descifrat din pricina codificării lor,folosirii simbolurilor alchimice şi exprimării cu sens tainic.Ele apar încă din antichitate , ca note personale , cărţi sau tratate de pictură.Aceste documente la care se face referire aici aparţin unei tradiţii artizanale, care vehiculează cunoştinţe cu caracter empiric.Informaţiile tehnice prezintă atât materiile prime (pigmenţi, lianţi, solvenţi etc.), cât şi materialele de lucru (culori, uleiuri, verniuri, mediumuri, diluanţi); dar şi tehnologiile prin care se obţineau acestea (sinteze chimice, hidratări, calcinări-simple operaţii fizice), cum se purificau(distilări, antrnări cu vapori de apă, barbotări) sau cum li se puteau ameliora unele caracteristici( separări de diferite tipuri, sortări granulometrice, spălări etc.) bineânţeles sunt raportate tehnicilor de execuţie (pictura de ulei,tempera,frescă etc.).2 Nevoia de tehnică artistică are desigur o importanţă primordială pentru pictor ea asigurând într-o bună măsură succesul realizării operei.Astfel în aceeaşi ordine de idei trebuie înţeleasă maniera de lucru, scriitura proprie, etapele de elaborare a unei opere.
1 Giorgio de Chirico, Memorii, ed.Meridiane, Bucureşti, 1976, p.283 2 Mihail Mihalcu, Valori medievale româneşti, ed. Sport turism, Bucureşti, 1984, p.21