Complementul direct arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea exprimată de
cuvântul determinat. Determină un verb, o interjecție sau o locuțiune verbală.
Complementul direct răspunde la întrebările: pe cine? ce?
Stă doar în cazul Acuzativ. Exemple: L-am cunoscut pe fratele lui. (pe cine am cunoscut? – pe el, -l) Citesc cartea recomandată. (ce citesc? – cartea) Uite-l pe Mihai! (pe cine? – pe Mihai, -l) Am anunțat un professor.(pe cine am anunțat? – un professor)
Complementul direct se exprimă prin:
a. Substantive comune/proprii Aștept autobuzul./ L-am certat pe Andrei. b. Pronume L-am auzit- pron personal Pe acesta nu îl cred.- pronume demonstrativ Îi iubește pe ai săi.- pronume posesiv Se bazează pe sine.- pronume reflexiv O văd pe dumneaei.- pronume personal de politețe Aștept ceva- pronume nehotărât Nu mai aștept nimic.- pronume negativ Pe cine crezi?- pronume interogativ Știu de vrei.- pronume relative c. Numerale I-am întâlnit pe cei doi- numeral cardinal O cunosc pe a doua.- numeral ordinal d. Verbe la moduri nepersonale /nepredicative Am de scris.- vb la Supin Știe a vorbi franțuzește- vb la Infinitiv Aude strigând după ajutor.- vb la Gerunziu e. Interjecție Am auzit trosc!
Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.