Propunere recital

(intuneric, se aprinde un spot in mijloc, se vede naratorul)

Naratorul:

Suntem ca norii iuți, lunecători

Ce-nvăluie, la miezul nopții, luna:
O clipă trec, semeți, strălucitori
Și pier în beznă, pentru totdeauna.
Suntem ca niște lire vechi, vibrând
În fel și chip sub fiecare boare:
Nici un acord, în trupul lor plăpând,
Cu celelalte n-are-asemănare.
Un vis ne otrăvește când dormim,
Un gând ne pângărește-apoi trezia.
Tot una-i de simțim sau de gândim,
De plângem sau de știm ce-i bucuria.
Oricâtă bucurie sau dureri
Ne-așteaptă, – fără capăt e cărarea.
Și Mâine, pentru om, nu-i ce-a fost Ieri.
E veșnică pe lume doar schimbarea.
(se sting ambele spoturi incet, intuneric)
Lullaby song starts playing
(pe cortina e proiectata o umbra cu o masa si doua scaune. Umbra unui barbat se vede asezandu-se pe
scaun)
Lullaby song fades out
(umbra unei femei apare in cadru si se aseaza pe scaunul din fata barbatului)
Barbatul: Buna!
Femeia: Buna!
………………..
Barbaul: Scuza-ma daca pare ca ma uit insistent la tine, dar pentru mine inca e un soc. Nu ma
asteptam sa gasesc vreodata pe cineva ca mine. Spune-mi, te rog, care e povestea ta? De unde vii?
Femeia: Sincera sa fiu, nu stiu, nu imi amintesc. Stiu doar ca plutesc prin infinitatea asta de nimic de
atat de mult timp incat am uitat cand si cum a inceput.
Barbatul: La fel si eu! Oare venim din acelasi loc?
Femeia: Foarte posibil.
……………………
Femeia: Si… ce faci cand te plictisesti? Adica eu mor de plictiseala mai mereu, nu e nimic de facut
niciodata.
Barbatul: Stiiiu, e asa de frustrant. Nu e nimic altceva de facut decat sa .. existi. Bine, recent am
descoperit ceva la mine care ma mai ajuta sa scap de plictiseala.
Femeia: Pe bune? Ce?
Barbatul: Daca imi doresc ceva si o spun tare si cu o voce mai groasa …. se intampla. Uite, sa-ti
demonstrez. (clears his throat) Sa fie Lumina! ( se aprinde lumina generala)
Femeia: Uau.. Asta e foarte tare.

Barbatul: Stiu, nu? Hai incearca si tu!

Femeia: Eu? Nu.. nu cred ca eu….

Barbatul: Haideee, daca venim din acelasi loc ar trebui sa mearga nu? N-ai nimic de pierdut.

Femeia: Bine, hai ca incerc. (clears her throat) Sa fie intuneric! (nu se intampla nimic)

Barbatul: Poate e de la voce, poate trebuie sa cobori mai mult.

Femeia: Nu cred ca e de la voce….

Barbatul: Ba da, sigur e de la voce, nu are altceva ce sa fie. Incearca din diafragma.

Femeia: In caz ca n-ai observat, eu arat putin diferit fata de tine. Nu suntem chiar la fel. Poate ca mie
mi se ofera mai putine pentru ca sunt mai fragila.

Barbatul: Ha! Ha! Ha! Ha! Haide, fa cu mine, e un exerticiu bun pentru voce Ha! Ha! Ha! Ha!

Femeia: Cred ca ar trebui sa plec….

Barbatul: Nu, stai…. Uite, nu sunt fraier, mi-am dat seama din prima ca suntem putini diferiti, dar asta
nu mi se pare un lucru rau. Dimpotriva, ma uit la tine si experimentez tot felul de lucruri noi pe care nu
le-am simtit niciodata. Parti din mine parca se trezesc cand ma uit la tine. Te rog, mai ramai putin. Hai
sa mai incercam o data, amandoi de data asta. Promit ca daca nu merge, nu te mai deranjez niciodata.
Ce zici?
Femeia: ….. Bine.

Barbatul: Minunat! Ok, la 3. 1, 2, 3 si

Barbatul si Femeia: Sa fie intuneric! (se stinge lumina de tot)

(sexy saxophone music starts playing, se aud pe fundal ,pe banda, schimburi de replici intre cei doi,
care explica parcursul relatiei lor)

(se aprinde un spot in mijlocul scenei, in lumina se vede ema)

Ema:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Şi sunt,
Sunt ritmul primelor senzaţii
Şi gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopţi de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Şi dezgustul efemeridelor ce mor
Şi-accentul circomflex al vieţii ―
Al nimănui
Şi-al tuturor!...
Lesbos mi-a dedicat un templu,
Citera, altul,
Iar Corintul
Mi-a dăruit Arhipelagul cu toate florile
Şi-argintul
Monezilor cu efigia lui Eros-blond.
Din Orient,
Ovidiu m-a adus la Roma într-un sicriu de pergament,
Arabii m-au purtat în goana cămilelor,
Şi caravana
M-a cumpărat de la Bassora
Pentru-a mă vinde-n Ecbatana.
Florenţa m-a plimbat în taină prin parcul roşiilor crini,
Verona m-a expus ca premiu
Într-un concurs de spadasini,
Veneţia mi-a dat gondola,
Otrava,
Ştreangul
Şi pumnalul,
Iar Vaticanului catolic i-am profanat pontificalul
Alcov de purpură.
Parisul m-a coborât pe bulevarde,
M-a exilat prin cafenele
Şi prin modestele mansarde,
Iar restul marilor oraşe moderne mă privesc cu milă ―
O Vagabondă ce se vinde mulţimii
Pe monezi de-argilă!...

Eu sunt...
Dar nu...
Trecutu-mi spune că astăzi nu mai sunt nimic ―
Nu sunt decât adresă scrisă indescifrabil pe un plic
Ce face-nconjurul planetei
Şi-n fiecare-ntâi de mai
Îşi plânge Odissea-n parcul evocatorului Versailles.

Barbatul: Emaa, nu mai suferi atat si hai in casa, ce naiba faci afara? Stii foarte bine cat de usor e sa te
pierzi acolo. De ce vrei sa faci probleme? Ce ai?

Ema: LASA-MA IN PACE! N-ai cum sa intelegi ce simt.

Barbatul: Pai cum se inteleg daca imi spui mereu ca n-ai nimic. Si tu si maicata. Va place voua sa
complicati lucrurile mereu. Spune-mi care-i problema si poate rezolvam. Ce s-a intamplat?

Ema: ….. nimic

Barbatul:….. bine, nu vrei sa-mi spui, nu-mi spune, nu te oblig, dar macar sufera in casa, sa stau si eu
linistit.

Ema: Nu mai vreau sa stau in casa…. Nu mai vreau sa va vad. De fiecare data cand va vad simt ca mie
imi lipseste ceva. Sunteti parintii mei si va iubesc, dar simt ca nu am pe nimeni cu care sa ma simt cum
te simti tu cu mama….

Barbatul: Deci te simti singura… Pai cand te simti singura de ce nu vorbesti cu sora ta, veniti din
acelasi loc, ar trebui sa va intelegeti la fel de bine ca noi.

Ema: Nu vreau sa stau cu handicapata aia

Barbatul: EMA! AI GRIJA CE VORBESTI!

Ema: Ce, nu-ti place cuvantul ala? Handicapata! Nu e vina mea ca s-a nascut asa cum s-a nascut. Ar
trebui sa te trezesti o data si sa accepti realitatea. O tii inchisa in camera ei si te comporti de parca ar fi
totul complet normal. Oricat ai incerca sa negi, problema asta n-o sa dispara, oricat de mult ai da din
gura, pe asta nu poti sa o schimbi asa ca accepta odata situatia si continua-ti viata, poate mai au si altii
nevoie de tine….

Barbatul:…….. daca te fac sa nu te mai simti singura, promiti ca vii in casa si n-o sa mai incerci
niciodata sa pleci?

Ema: …… Promit.

Barbatul: (clear his throat) Sa fie om!

(apare in scena avram)

Avram:

Ce mai faci ? Ce mai spui ?

Unde eşti ? Mai exişti ?

Ochii mei sunt nebuni,
După ochii tăi trişti .
 
Te aştept peste tot
Şi visez să te-mbuni,
Am zidit pentru noi
Un spital de nebuni .
 
Acest fel de a fi
Vreau oricum să-l conservi,
Un spital pentru cord,
Cu salon pentru nervi .
 
Nu e logic nimic,
În întregul demers,
Amintiri au murit
Şi contururi s-au şters .
 
Nu ştiam c-am avut
Acest mare noroc,
Să trăiesc lâng-un om
Care lumii-i dă foc .
 
Consolat, te aştept,
Mi-e necaz şi pustiu
Şi mă tem să te-ntorci,
Cred că nu te mai ştiu .
 
Poate că, între timp,
Chiar şi tu te-ai schimbat,
Un păcat părăsind,
Îţi asumi alt păcat .
 
Poate numele tău
E precum ţi-am spus eu,
Şi eşti rodul divin,
Fiica lui Dumnezeu .
 
Să te caut nu vreau,
Să te-aştept nu mai pot,
Mi-am propus să te uit,
Cu iubire cu tot .
 
Îndărătnic te porţi,
Şi absurd, şi naiv,
Dar eu hachiţa ta
Nu mai pot s-o cultiv .
 
Doar atât mai aştept,
Să-ţi revii, să te-aduni,
C-am făcut pentru noi
Un spital de nebuni .
 
Ne putem odihni,
În cămaşa de lanţ,
Terapie de şoc,
Pentru foştii amanţi .
 
Eu, din lacrima mea,
Am făcut, mai la Nord,
Un spital de nervi,
Un spital pentru cord .
 
Bat pe-acolo ninsori,
Într-un fel îngeresc,
Ca să-ţi dea de-nţeles
Că eu tot te iubesc .
 
Însă nu te iubesc
Ca să vii, ca să pleci,
Te iubesc gratuit,
Inutil pentru veci .
 
Poţi la şes coborî,
Poţi rămâne-n zăpadă,
Te iubesc fără sens
Şi tu nici nu contezi .
 
Astăzi, încă te joci
De-a misterul întreg,
Cei din jur ori nu ştiu,
Ori, ştiind. nu înţeleg .
 
Dar, treptat, vei simţi
Că fiorul trecu
Şi vei avea să le-arăţi
Că-n poeme eşti tu .
 
Şi, atunci, ai să lupţi,
Să le poţi demonstra
Că, la mine în vers,
Este chiar viaţa ta .
 
Şi te vor umili,
Contestând dreptul tău,
Dar eu nu te-am numit,
Ca să nu.ţi fac vreun rău .
 
O s-apari, pe nedrept,
După ce am să mor,
Ca un alt personaj,
Scris de alt autor .
 
Şi, atunci, ai să negi
Adevărul cel strict
Că-ntre noi a fost şi
Acest straniu conflict .
 
Şi vei face recurs
Că-ntr-o zi ai să vrei
Să arăţi cine-ai fost,
Între-atâtea femei .
 
Eu, atunci, am să-ţi fiu
Cel din urmă atu,
Declarând că, oricum,
Eroina eşti tu .
 
Astfel, adeveresc
Că şi azi ne iubim
Şi, murind, am să fiu
Soţul tău legitim .
Ema: nu-mi place

Barbatul: Ce nu-ti place? E de varsta ta, si te iubeste. Ce mai vrei?

Ema: E slab si urat! Si de ce vorbeste doar in versuri?

Barbatul: Nu stiu de ce vorbeste doar in versuri Ema, e prima data cand fac asta, habar n-am cum
functioneaza. Incearca si tu sa fii putin mai intelegatoare. Lucreaza cu mine putin, il poti educa.

Ema: Nu vreau! (catre avram) Nu-mi place de tine!

Avram:
Floare naltă, floare neagră,
Nu ţi-am spus, fă, că-mi eşti dragă?
C-o să fur din cer cinci stele
Să-ţi fac salbă de mărgele?
Şi mă lăudam că eu
Îl caftesc pe Dumnezeu
,Barbatul:(clear his throat)
De s-o pune-n drumul meu…
Nu-mi spuneai tu – ştiu, ca azi –
Când săream peste-un pârleaz,
Că de drag ce îţi sunt eu
O să mori de gâtul meu?
Şi-a venit un barbugiu,
Of, un fante de gagiu,
Din Obor, sau mai de sus,
Te-a chemat şi tu…te-ai dus!

Şi-ncă n-ar fi fost nimic,

Dacă nu mi-ai fi manglit
Punga mea cu bani fişic!

Stăteam noaptea amândoi,

Bibilică, bibiloi,
Ningea lună peste noi.
Eu credeam că mă iubeai,
Dară tu mă sărutai,
C-o mână mă mângâiai,
Cu alta cotrobăiai.
Boarfo! Nu ţi-am zis şucar
Să bagi mâna-n buzunar?
Cum putut-ai să te-nduri
Să mă-nşeli şi să mă furi?
C-am spoit un an tingiri
Pe la feţele subţiri,
Şi-am trăit prin mahala
Doar cu praz şi ciulama,
Ca să-ţi cumpăr ţie, ţie
Rochie de cununie,
Să-ţi fac degetu-nflorat
C-o piatră de matostat.
Şi tu, uite cum te ţîi
De cuvântul ăl dintâi!
Bine, dragă, îţi mersi!

Să mă-nşele o lămâie!
Da’ şi eu fusei tămâie!
Că puteam şi eu încai
Să fiu craiul ăl mai crai
Şi să huzuresc ca-n rai.

…Da’ acum am rămas bleg,

Amărât şi plin de jeg,
Ca nărojii ăi mai mari:
Nici gagică, nici piştari!

Ema: Cum iti permiti!?… Gata! Plec! Nu mai vreau sa vad pe nimeni!

Barbatul: Nu pleci nicaieri fetito. Voi doi o sa invatati sa va intelegeti. Daca tu pleci,el dispare. Oricat
de antipatic iti e, nu cred ca vrei sa traiesti cu gandul ca tu esti motivul pentru care el a incetat sa mai
existe. Asa ca treceti in casa amandoi si o sa rezolvam cu timpul.

Ema: Aaaah! Te urasc! Va urasc pe toti

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni,

V-aş îneca dacă-aş fi apă,

Şi v-aş săpa mormântu-adânc
Dac-aş fi sapă.

Dacă-aş fi ştreang v-aş spânzura,

Dacă-aş fi spadă v-aş străpunge,
V-aş urmări dac-aş fi glonţ,
Şi v-aş ajunge.

Dar eu, deşi rămân ce sunt,

O voce-adâncă îmi murmură
Că sunt mai mult decât orice,
Căci eu, sunt ură.

(iese nervoasa din scena, Avram o urmeaza)

(se proiecteaza lumina pe cortina, se vede umbra barbatului care sta la masa cu un laptop si un joystick
in mana, intra femeia si incepe sa stranga farfuriile de pe masa)

Femeia: Ar fi trebuit sa ma anunti si pe mine inainte sa creezi abominatia aia care sta acum in casa cu
noi.

Barbatul: Stiu, scuza-ma dar nu era timp, eram intr-o situatie critica. Si te rog, nu-i spune abominatie,
eu cred ca e chiar dragut.

Femeia: Uau, credeam ca ai uitat cum e sa crezi ca ceva e dragut. Aparent trebuia doar sa fie ceva venit
din tine……… narcisistule.

Barbatul: Ce vrei sa spui? Ce s-a intamplat?

Femeia: …….. nimic.

Barbatul: Cum adica nimic? Tocmai m-ai insultat. Sa stii ca te comporti foarte ciudat in ultima vreme
si mi-ar placea sa-mi spui si mie de ce. Chiar cred nu ca am gresit cu nimic, am fost aici pentru tine, am
fost aici pentru fete si am dat tot ce am avut eu mai bun ca sa va simtiti bine. Am creat viata pentru fiica
noastra care se simtea singura. Stii cat de complicat e sa creezi viata? Stii cate lucruri pot merge prost?

Femeia: Nu, nu stiu, pentru ca eu n-am avut atata noroc ca tine, nesimtitule.

Barbatul: ….. scuze.

Femeia: Poate daca ai incepe sa ne asculti cu adevarat n-am mai avea astfel de probleme. Poate ca fiica
noastra nu s-ar mai fi simtit singura daca tatal ei era acolo pentru ea. Poate ca i-ar fi placut sa ii spui
povesti de noapte buna sau sa va spalati dimineata pe dinti impreuna sau sa cureti dupa ea cand
incearca sa faca mancare la cuptor si nu-i iese,dar nu, sa fie culcata, sa fie spalata, sa fie curata, exista
chestii pe care nu le poti rezolva doar din cuvinte. Si stii foarte bine asta. Cu cat trece mai mult timp cu
atat esti mai obsedat de acest “sa fie”. Daca tot iti place asa de mult aceasta fraza iti dau si eu una: sa
fie liniste! (umbra femeii iese din cadru)
Barbatul: Unde pleci, stai putin,hai sa discutam… (umbra barbatului urmeaza umbra femeii)

(se aud vocile celor doi care se cearta mergand catre scena)

(amandoi pe scena)

Femeia: Poti sa ma lasi putin in pace te rog? Vreau sa stau singura..

Barbatul: Sa te las aici? Afara? E prea periculos.

Femeia: Ce surpriza, dintr-o data esti atent. Nu te chinui, pot sa imi port singura de grija. O sa-mi
revin, am nevoie doar sa ma lasi putin singura.

Barbatul: Daca se intampla ceva, imi spui, te rog.Nu vreau sa te pierd.

Femeia: Da, stai linistit, acum pleaca te rog.

(barbatul pleaca)

Femeia:

Mi-a plăcut să rămân un naiv,

Am fost un naiv care s-a respectat,
Mi-am hrănit iluziile
Mai bine decât mi-am hrănit copiii.
Am fost un naiv de modă veche,
Abia aşteptam să mă mintă cineva
Ca să-l cred.
Mi-am rugat adversarii
Să construiască adversităţi plauzibile
Ca să cred şi eu.
Am fost un naiv,
Am crezut în fete mari
Şi-n cuvântul de onoare,
Am crezut în adversari,
Am crezut în adversare.
Am constatat că nu e nimic nou sub soare,
Că iluziile sunt la fel de primejdioase
Astăzi ca şi ieri
Şi vor fi şi mâine
Când voi continua să le am
Şi să fiu mai naiv decât astăzi
Cautând mereu
Ceea ce mereu am crezut
Că am găsit
Şi de fapt nu găsisem niciodată.
Iartă-mă ,Doamne, de naivitatea mea
Şi dă-mi-o astăzi
Încă o dată şi încă o dată
Să mai pot crede
Să-mi mai pot aminti,
Şi totuşi, şi totuşi,
Să mai fiu naiv,
Să mai fiu credul,
Să mai fiu prost,
Ultimul prost.
În care se mai găseşte,
Combustibilul de mişcat
Lacrimile în ochi.

(in scena se arunca in mar care se rostogoleste pana la femeie)

Femeia: Cine e acolo? Daca idiotul asta a mai creat inca o abominatie din aia jur ca o sa…

Celalalt: Buna!

Femeia: Ce vrei? Ce cauti afara? El stie ca esti aici? De obicei e atent cu voi, cum ai reusit sa te
strecori pana aici?

Celalalt: Despre ce vorbesti? Care el? Mai sunt si altii? Tot ce stiu e ca plutesc in dracenia asta de
nimic de atat de mult timp incat am uitat de unde a inceput. Te-am vazut aici si am avut un soc. Nu
credeam ca mai exista si altii. De asta am si scapat marul din mana.
Femeia: Stai putin.. cum ai facut rost de un mar?

Celalalt:Foarte simplu, trebuie doar sa spun vreau un mar ( se arunca un alt mar pe scena) si apare un
mar. Bine merge doar pentru chestii care nu se misca. Mi-am dorit de foarte mult timp sa mai vad o
chestie care se misca in afara de mine, dar n-am reusit niciodata sa fac una. Deci spuneai ca mai sunt si
altii?

Femeia: Aa.. da,..adica nu… adica…(exhales) Stiu ca iti cer mult acum, dar am avut niste momente
dificile si am nevoie sa mai stau putin singura. Stiu cat e greu e sa existi fara scop in nimicnicia asta,
promit ca o sa ma intorc si o sa-ti raspund la toate intrebarile.

Celalalt: Da, sigur, ia-ti cat timp ai nevoie, n-as vrea sa te deranjez in vreun fel. Ar fi culmea sa fac
acum singura persoana pe care am vazut-o vreodata sa se simta inconfortabil langa mine. Uite, ia marul
asta si cand vrei sa vorbim din nou vino aici si arunca-l in dreapta, atunci o sa apar din nou aici.

(celalalt pleaca)

Femeia:(catre public)

Nu sui, nu cad, nu zic ,nu pot

nici nu ma vad, nici nu-s de tot.

urme nu las, nu luminez.

Nu reusesc,dar nici nu ratez.

Si e bine ca nici nu ma spui

ca nu-ti dai vocea nu stiu cui

nu sunt aici,vezi-ti de treaba

de mine nici vidul nu-ntreaba

ca nu exist si nu am trup

nu ma-ntregesc si nu ma rup

n-am jumatate n-am nici sfert

nici nu m-aud nici nu ma iert

ca nu-mi vorbesti cand ma visezi

ca nu ma-ndrepti cand ma pliezi

ca nu-s de fata cand m-atingi

ca nu ard nici daca ma stingi

nu sunt si apa, nici secunda

nu sunt nici val nu sunt nici unda

nu sunt clepsidra,nu sunt ceas

nu-s ce-a ramas din pas

n-am glas

urme nu las, nu tac,nu stau

un vers pe care l-am uitat

rad si nu vreau

alt vers pe care l-am uitat

nu sunt ceva,dar nici nimic

alt vers uitat

asa ca uita-te in jur sa vezi daca ma pierzi,daca ma crezi.

(intra ema)

Ema: mama,

imi amintesc difuz ca printr-o ceata,

cum ti-era rau,

cand eram mica

si te sineai de pereti ca sa nu pici.

Si-mi amintesc cand ai venit sa ma iei de la scoala

intr-o zi,

si-ai lesinat in curte.

N-am inteles niciodata ce aveai,

dar si noptile tot te visam

tinandu-te de pereti.

Si ma temeam pentru tine.

Acum, nu stiu daca e aceeasi chestie, nu stiu daca inteleg.

Dar,topita de oboseala,

cu suflul greu si apasat,

de la coroana asta de plumb de pe cap,

ma tin si eu de pereti.

Ma clatin si totul e un mare effort.

In genungchi,langa pat,

scriu poeme in agenda mea rosie

si simt ca incep sa uit cum sa traiesc.

Si ma tem tot pentru tine.

Sper ca tu sa nu ma visezi

tinandu-ma de pereti.
Femeia: Of, Ema, nu si tu… Ne-am molipsit toti de versuri de la abominatia aia din casa. Asculta, esti
o fata frumoasa si despteapta si n-ar trebui sa suferi asa de mult, nu te gandi la mine, eu ma descurc,
traieste-ti viata

Ema: Dar mama eu am….

Femeia: Stiu,e dificil, nu stiu cum a ajuns chestia aia sa ne contamineze pe toti cu vorbitul lui in rime
si cu atatea sentimente dar incearca sa rezisti

Ema: Nu, mama, asta incerc sa-ti zic eu am..

Femeia: Uite am gasit un loc, unde putem merge amandoua, departe de toate influentele astea si

Ema: MAMA!! Eu am fost prima! …….. eu am inceput prima sa vorbesc in versuri.

Femeia: Poftim?

Ema: Eu am inceput sa scriu versuri prima. Ma simteam foarte singura si simteam ca nu am cu cine sa
vorbesc despre asta asa ca am inceput sa scriu. Am scris mult. Am scris pana am ajuns sa vad ca
anumite cuvinte se potrivesc cu altele si am simtit ca am gasit ceva de facut. Am simtit ca fac ceva mai
mare decat mine, ceva care poate trezi lucruri noi in mai multe persoane. Am observat ca desi avem
experiente diferite, se intampla sa simtim aceleasi lucruri cateodata, si mi s-a parut ca forma asta de
scris e o modalitate prin care cel care citeste poate sa simta ca nu e singur, ca mai exista cineva, undeva
care a trecut prin ce trece el acum. Stiu ca suntem doar 5, dar nu se stie niciodata. Asa cum v-ati intalnit
tu cu tata. Poate s-au mai intalnit si altii, poate mai sunt si altii.

Femeia: Nici n-ai iddee…

Ema: Ce vrei sa spui?

Femeia: Iti explic mai tarziu, hai acasa acum ca deja a trecut ceva timp si probabil taicatu nici nu stie
ca esti aici,nu-i asa?

Ema: Da…

Femeia: Hai sa mergem, o sa iti explic acasa.

(ies amandoua din scena)

( intra Avram)

Avram:

Am cantat cat am vorbit

Nimenea nu m-a oprit

Am iubit cat am putut

Orice dragoste m-a vrut

Toata tara, cat e ea

Am purtat-on vremea rea

De la munte pan la pom

Intr-o inima de om

Unii-au dat cu vorba-n mine

Astazi poate li-i rusine

Altii multi cati au trecut

Nici macar nu m-au vazut

Impacat acum salhui

Stau in trebul timpului

Si astept cuminte-n zbor

Halta unde-am sa cobor

Nu blestem, nu strig,n-arat

Nu-ntorc capul indarat

De era altfel dat

Nu stiu dac-as fi cantat

( se aude un tusit din dreapta scenei)

Avram: Vai, dar ce mirare

ce se-aude oare-n departare

(avram se duce sa verifice sunetul)

Avram: (tipa) Doamne ce m-am speriat

Scuze, nu vreau sa par terifiat

Doar ca n-am mai vazut asa ceva

Spune-mi, te rog, daca pot sa te ajut cumva

Lili: N-ai cu ce sa ma ajuti, au incercat si altii

si de ce iti ies din gura asemenea aberatii

Aoleu, am inceput si eu. Pleaca de langa mine!

Avram: Nu, te rog, stai, e doar, poezie

Lili: Nu mai face asta!

Avram: Nu pot, asa mi s-a dat a exista.

Lili: Atunci nu mai vorbi deloc si pleaca.

Avram: Fie cum doresti, dar inainte, o intrebare ma seaca

Cum ai capatat aceasta nefericire, si de ce nu pleaca?

Lili: Asa cum tu te-ai nscut cu boala asta stupida de versuri, eu m-am nascut cu aceasta “nefericire”

si Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,

L-am căutat cu lumînarea,
Înalt ca bradul, curat ca floarea,
Și care noaptea să doarmă tun.

Ce, cu mîndrie, să-și zică: unul

Ca mine-n lume nu mai există.
Frumos, cu educație ateistă,
Poți să îl cauți să tragi cu tunul.

Ce bine! Ce bine! Ce bine!

Și, pe de altă parte, vai ce păcat!
Nimeni n-a vrut să se dea pe mine
Și de-aceea am rămas neschimbat.

Hm…. Parca acum n-a fost asa rau, ma simt mai bine, simt ca am eliberat ceva. Cred ca pana la urma
imi place boala ta.

Avram: Uneori, poezia de poate relaxa

Spune-mi, iti mai doresti si altceva?

Lili: Da, Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur,

Ţesut din aur şi argint şi umbre,
Tivit cu soare, noapte şi azur,
Şi cu paing de raze şi penumbre,
Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,
Dar sunt sărac - şi nu am decât vise!
Să calci uşor când visele se cern,
Căci calci pe vise - şi pot fi ucise!

Uau, chiar ma simt foarte bine, nu m-am simtit asa niciodata. Gata, m-am decis, asta vreau sa fac toata
viata.

Avram: ce anume s-a intamplat in acest timp cat ai visat?

Lili: Am realizat ce vreau sa fac. Vreau sa fiu actrita, adica sa vorbesc cat mai des in versuri si sa ma
priveasca cineva, Oh! Actorii

Cei mai dezinvolti - actorii!

Cu manecile suflecate
Cum stiu ei sa ne traiasca!
N-am vazut niciodata un sarut mai perfect
Ca al actorilor in actul trei,
Cind incep sentimentele sa se clarifice

Moartea lor pe scena e atat de naturala,

Incat, pe langa perfectiunea ei,
Cei de prin cimitire,
Mortii adevarati,
Morti tragic, odata pentru totdeauna,
Parca misca!

Iar noi, cei tepeni intr-o singura viata!

Nici macar pe-asta n-o stim trai.
Vorbim anapoda sau tacem ani in sir,
Penibil si inestetic
Si nu stim unde dracu sa ne tinem mainile.

Multumesc, mi-ai aratat ca viata poate fi si frumoasa. Haide cu mine, stiu un loc unde putem sa stam si
sa vorbim in versuri toata ziua fara sa ne deranjeze nime. L-am vazut pe tata cum lucra pe acolo. E un
loc destul de mare asa ca el n-o sa ne deranjeze vreodata, mai ales daca ii spun ca asta vreau eu.

Avram: Vin cu tine oriunde, tu esti prima care de mine nu se ascunde.

(ies amandoi din scena)

( in scena se furiseaza femeia cu un mar in mana, din spatele femeii se aude vocea barbatului)

Barbatul: Te-ai intalnit cu el, nu-i asa?

Femeia:…………………………………… Poftim?

Barbatul: Ti-am spus sa ai grija afara, v-am spus de fiecare data sa aveti grija afara si sa nu iesiti decat
in caz de urgenta.

Femeia: Stai putin, va cunoasteti?

Barbatul: Cunoscut e mult spus, doar eu stiu de el, el nu m-a vazut niciodata, am avut grija de asta.

Femeia: De ce ai face asta, de cat timp stii asta si ai decis sa ma minti?

Barbatul:……… Dinainte sa ne cunoastem

Femeia: Deci m-ai mintit de la bun inceput!? Cum poti sa faci asa ceva? De ce? De ce mi-ai face asa
ceva? De ce i-ai face lui asa ceva? Stii la fel de bine ca mine cat de dureros e sa petreci atata timp
singur fara scop.

Barbatul: Exact. Eu stiu. El pare ca nu. Am petrecut atata timp singur frustrandu-ma si incercand sa
gasesc raspunsuri, sa gasesc un motiv pentru care s-a intamplat sa exist si n-am gasit niciodata nimic.
Am fost aruncat in nimicul asta fara vreo amintire despre cum a inceput si am considerat ca trebuie sa
existe o explicatie. Nu se poate sa nu existe un inceput, un final, orice. Asa ca am asteptat, sperand ca
ceva se va intampla la momentul potrivit. Apoi am dat de el, si am crezut ca asta e, asta asteptam,
momentul in care se intampla ceva, dar pana sa ma apropii mai mult, am observat ca radea. Cum sa razi
in asemenea situatie? Parea la fel de dezorientat ca mine. Mi s-a parut ciudat asa ca am pastrat
distanta.Cu cat l-am observat mai mult cu atat am inceput sa-l urasc mai tare. El nu avea nicio
problema cu faptul nu are un scop. El doar traia si radea si isi crea tot felul de nebunii cu vreau ala al
lui. N-am vrut sa-ti spun nimic despre el pentru ca mi-a fost frica. Privindu-l atata timp am realizat ca
il invidiez
Şi incă nimănuia
N-am divulgat secretu-acesta grav.
Ştiu,
undeva un baieţaş există,
pe care eu îl invidiez grozav.
Îl invidiez,
la trântă cum zvâcneşte, -
eu n-am fost aşa simplu; şi voinic
Îl invidiez
în râs cum izbucneşte, -
eu nu am râs aşa cand am fost mic.
De julituri şi de cucuie plin e, -
eu - pieptănat frumos şi-aveam cărare.
Pasajele
sărite-n cărţi de mine,
el nu le sare.
E şi-aici mai tare
Va fi de-o cinste fără de cruţare,
pentru-adevăr şi bine va lupta.
Unde-azvârleam condeiul :
" Nu, nu face..."
Va spune : " Face ! "
şi-l va apăsa.
Când nodul nu-l descurcă
-l taie-n zece,
eu nici nu-l tai,
şi nici nu-l descâlcesc
Când el iubeşte
dragostea nu-i trece,
eu, ce mi-e drag, din nou nu mai iubesc
Invidia-mi voi ascunde.
Voi surâde.
Mă voi preface că-s aşa, nătâng :
" Doar trebuie şi unul să surâdă,
Atunci când alţii ori lovesc ori plâng..."
Dar orişicât un glas adânc insistă :
Tu cu destinul tău,
el cu-al său..."
Nu pot uita : Un băieţaş există
şi el va fi mai mult decât sunt eu.

Iarta-ma, stiu ca am gresit, trebuia sa-ti fi spus dar mi-a fost frica. Mi-a fost frica sa nu te pierd, te rog,
incearca sa intelegi
Femeia: Nu te apropia!

Barbatul: N-am vrut niciodata sa ajungem asa, te iubesc, mereu te-am iubit. Am vrut doar sa traim in
pace fara sa ne deranjeze nimeni.

Femeia: Cum poti sa fii atat de egoist? Ai decis singur ca e mai bine asa pentru tine, ca sa nu te simti
amenintat, dar asta era o decizie care ne afecta pe toti, nu poti sa te joci asa cu vietile noastre. Cine stie
ce-o sa mai apara in viitor si o sa decizi ca e mai bine sa nu stim. Ai idee cat rau provoci in felul asta?
Nu poti sa faci doar ce vrei tu, pur si simplu nu e corect. …………… Nu mai vreau sa te vad. Nu ma
mai pot uita la tine niciodata la fel, tocmai ai pierdut singurul lucru care m-a facut sa rezist langa tine
atata timp, care m-a facut sa trec cu vederea toate noptile in care te furisai afara fara sa-mi spui nimic
pentru ca da, am observat. Dar n-am spus nimic. Am avut incredere ca faci asta cu un motiv. Acum s-a
dus si increderea deci nu cred ca mai exista ceva care sa ma tina langa tine. Daca vrei atat de tare un
scop, iti dau eu unul: rezolva-ti problemele. Poftim. Un mult dorit scop. Stiu cat de mult conteaza
pentru tine asa ca o sa te las singur ca sa-l atingi, sa nu cumva sa te deranjez in drumul tau catre
atingerea lui. Mi-ar fi placut sa fie altfel……… te-am iubit dar acum nu mai pot, imi pare rau.

Barbatul: Daca tot s-a ajuns aici, da-mi voie sa-ti dezvalui ultimul secret, motivul pentru care ma
furisam noaptea afara. ( barbatul se duce sa ridice cortina, in spatele ei se dezvaluie un peisaj din natura
, poate fi un tablou foarte mare sau o scenografie bazata pe verde). Construisem asta, pentru noi. E un
loc unde Sa fie nu functioneaza. Un loc unde am fi luat-o de la 0, unde as fi fost obligat sa ascult si sa
actionez, sa traiesc alaturi de voi, ca si voi. Stiu ca asta a fost o problema inca de la inceput. Nu mi-am
dorit puterea asta. A fost intr-adevar folositoare de-a lungul vietii mele dar daca asta insemna sa va
pierd pe voi, eram gata sa renunt la ea, dar se pare ca m-am inselat. Se pare ca sunt alte probleme la
mine care va fac rau. Nu am nicio scuza pentru felul in care v-am facut sa va simtiti si nu vreau sa
creez mai mult rau decat am facut-o deja. O sa va las in pace. N-o sa va mai caut, dar lasa-ma macar sa-
ti dau asta. Cadoul meu de despartire. Stai in locul asta. Copii sunt deja acolo, am vorbit cu ei, le-am
spus ca venim si noi imediat. Ma rog, cred ca poti sa le explici tu. Sper sa ai o viata cat mai buna.

(barbatul pleaca, naratorul intra si trage cortina peste femeie si peste décor, lullaby song starts playing
cu aceleasi voci pe banda ca la inceput,doar ca putin distorsionate)

(lumina se stinge)

( lumina se aprinde, Femeia si Celalalt merg pe scena, intorcandu-se de la un film si comentandu-l)

( dintr-o data se aude un clopot de biserica)

(femeia se opreste)

Celalalt: Esti bine?

Femeia: Da, du-te inainte la masina, cred ca mi-am uitat geanta in sala

Celalalt: Ok, te astept acolo. (Celalalt iese)

Femeia(se uita in sus): Te uiti, nu-i asa? Cand ma gandesc ca totul a pornit abominatia aia care statea
in casa cu noi parca nu-mi vine sa cred. Sunt destepti, sa stii. Cu fiecare generatie care trece devin mai
destepti. Bine, exista un capitol la care mereu raman idioti. Au aceeasi probema ca tine. Incearca sa afle
de unde au venit. Norocul lor e ca raspunsul pentru ei e putin mai aproape. Unii l-au si ghicit, dar fara
dovezi e greu sa convingi pe toata lumea. N-ai idee cate razboaie s-au pornit incercand sa sa afle daca
existi sau nu, dar tu stai acolo fara sa zici nimic, incercand sa-mi demonstrezi mie ca te tii de cuvant.
Uneori, mi-as fi dorit sa ma cauti. Sa vad ca ma mai vrei, acum nici nu mai stiu daca esti acolo sau ai
plecat in alta parte. Poate ca lucrurile ar fi fost alfel daca te gaseam aici. Daca erai unul dintre ei. Sa fi
venit amandoi din familii diferite, sa avem o mama,un tata, poate si niste frati.Ti-ar fi stat bine cu o
sora. Sa ne intalnim din intamplare pe strada, la coada la starbucks si sa ne incurce oamenii cafelele
pentru ca avem numele de familie similar. Sa incepe sa ne vedem, sa ne facem prieteni, sa iesim cu totii
in cluburi, sa ne certam,sa ne impacam, sa traim o viata de om. Mi-ar fi placut sa pot sa-ti spun da,
aș vrea să ne luăm un motan.
un motan pe care să-l cheme Luxor, cum am văzut noi odată într-un serial
aș vrea să ne uităm la multe seriale
și la multe filme
și la tot ce văd pe netflix acum și nu mă uit că sper că mă voi uita cu tine
că ție nu-ți place să ne uităm la ceva ce eu deja am văzut
aș vrea să mă trezesc și să îți zic ce buze mari ai dimineața
și să mi se facă drag de genele tale lungi și dese și de ochii tăi de copil
mie-mi plac ochii albaștri,
dar nu m-am plâns niciodată de ai tăi
aș vrea să ne mutăm împreună într-un apartament ridicol de opulent închiriat ieftin prin
ceva combinație dubioasă cu un prieten de-al tău
că tu ai mulți prieteni dubioși
aș vrea să mergem împreună la spectacole și să îți ascult șoaptele critice
aș vrea să vii să mă vezi de fiecare dată când joc
aș vrea să înjur eu tâmpiții din trafic când tu ești la volan
să mă iau de toți cocalarii din club care comentează de tine sau de mine sau de prietenii noștri,
ca după tu să stai să mă calmezi
și să te enervezi și tu
și să facem scandal împreună
aș vrea să merg desculță prin casă dar doar de față cu tine
aș vrea să-mi cumpăr rochii nesimțite știind că n-o să le port aproape niciodată pe stradă,
pentru că știu că nu-i stilul meu,
dar să le îmbrac de ochii tăi
aș vrea să-ți gătesc paste și tu să mă ajuți, enervat de felul în care eu gătesc prost
aș vrea să convenim că doar tu o să gătești, pentru că mie nu-mi place
aș vrea să fac doar cafea și burgeri
și să îmi cumperi profiterol de la carrefour
aș vrea să ieșim și să-mi cunoști toți prietenii ca apoi să-i bârfim în casă
și aș vrea să adormi în fiecare seară în timp ce te mângâi pe spate
dar nu în serile în care adorm eu prima în timp ce tu îmi faci masaj
și aș vrea să ne punem în cap să facem sex sălbatic și după să sfârșim făcând ceva ce se numește mai
mult dragoste, ca de fiecare dată
și aș vrea să vin cu tine în Italia vara
și aș vrea să te bârfesc jucăuș cu sora ta
și să le zic tuturor prietenelor mele că m-ai supărat de fiecare dată când mă superi
și după vreo oră două, să le zic că e okay, că ți-ai cerut scuze
aș vrea să-ți înțeleg greșelile
și tu pe ale mele
și să ne băgăm la somn fericiți, cu Luxor la picioare
aș vrea să stai la taclale toată seara cu mama
și să te laude bunică-mea de fiecare dată când te vede
deși te vede rar, că nu prea mai dăm pe acasă,
că suntem bine la noi
aș vrea să mă placă în sfârșit taică-tu
să continue să te întrebe de “veverița ta”
aș vrea să mă joc în părul, barba ta
să ne uităm pe geam și să ne imaginăm ce fel de vieți duc ceilalți
să mă asculți cântând pocit
să faci glume proaste și eu să râd la ele
să fim păreriști, al dracului de păreriști,
să mă ceri după ce terminăm facultatea, cum jurai că o să faci în fața prietenilor tăi
și eu să te refuz de câteva ori,
să văd dacă vrei cu adevărat,
să mă crizez,
să mă calmezi,
să mă întreb dacă chiar mă vrei și tu
să îmi zici se fiecare dată că da,
chiar mă vrei
să-mi placă când mă vrei
aș vrea să nu fie nevoie să fac
ce știu prea bine că e nevoie să fac,
chiar dacă tu o să mă condamni și o să îți creez o grămadă de necazuri
aș vrea să înțelegi că e mai bine așa
aș vrea
să nu te fi lăsat,
ca apoi,
să nu mă fi lăsat,
respectiv,
să nu te fi lăsat iar,
ca tu,
să nu mă fi lăsat din nou.
aș fi vrut să fiu sinceră și să fi spus tot adevărul și chiar dacă nu l-am spus măcar tu să-l fi spus și chiar
dacă nu l-ai spus tu să trec odată peste pentru că crede-mă, nu-i ușor să te chem la mine gândindu-mă
că de fiecare dată e foarte posibil să fie ultima dată când te văd
când te văd așa
pentru că sunt sigură că după ultima dată te voi vedea de multe ori dar mi-e atât de frică să nu mai
recunosc nimic în tine sau tu în mine

aș vrea să înțeleg că e mai bine așa.

Sfarsit.