Daca Dumnezeu e mort

atunci totul e permis

Aceasta afirmatie a lui Dostoievski poate fi interpretata in numeroase feluri. Daca alegem o abordare
logica, afirmatia este 100% adevarata. Ceea ce stabileste statutul de “permis” sau “nepermis” al unei
actiuni este un sistem de valori morale, de cele mai multe ori valori crestine. Sistemul acesta a fost
creat de oameni si ca orice alt lucru creat de oameni, poate disparea oricand. Baza moralitatii crestine
este conceptul de fiinta atotputernica, creat din nevoia oamenilor de a-si explica existenta. Noi, ca
oameni, nu suntem conceputi sa acceptam posibilitatea ca ceva nu are un inceput. Vom cauta
intotdeauna un raspuns pentru lucrurile pe care nu le intelegem si cand nu gasim unul, ni-l vom crea
noi. E un ciclu care face partea din evolutia noastra ca specie. Ceea ce se schimba este doar felul cum e
impachetata aceasta nevoie de origine. Daca ne uitam in perioada in care religiile politeiste erau
majoritare vedem cea mai mare diversitate de “ambalaje”. Lumea era mai separata si comunicarea
globala era imposibila. Oamenii existatu fara sa stie de existenta altor oameni pe alt continent. Si totusi,
fara niciun fel de comunicare, toti au simtit nevoia de a gasi un raspuns la “de ce suntem aici”. In
functie de factorii geografici si de experientele unice ale fiecarei natiuni, fiecare a gasit un alt raspuns.
Grecii l-au gasit pe Zeus, nordicii pe Odin, egiptenii pe Ra, etc.. Toti reprezinta aceeasi nevoie de
apartenenta la ceva, origine din ceva. Tocmai din aceasta imposibilitate de comunicare la scara larga
aceste “ambalaje” nu au reusit sa treaca testul timpului. Daca fiecare traia izolat, conceptul nu se putea
raspandi, iar conservarea lui de-a lungul generatiilor in propria comunitate devenea din ce in ce mai
grea. Odata cu dezvoltarea si avansarea speciei, progresele tehnologice in domeniul transportului si al
comunicarii au dat start procesului de globalizare, ceea ce a sporit enorm puterea de raspandire a unui
concept. Urmatoarea idee revolutionara, crestinismul, a beneficiat de mult mai multe mijloace de
raspandire decat predecesorii ei, fapt pentru care inca este in concept viu. Totusi, ideea de baza a ramas
aceeasi: “ exista ceva care te pedepseste daca faci rau”. Dilema mea aici este cum s-a format acest rau,
care pare ca o piedica impusa de noi insine la libertatea totala. Cine si cand a stabilit ca sa furi, de
exemplu, este un lucru rau. Noi stim ca este un lucru rau pentru ca asa am fost crescuti, dar asa a fost
dintotdeauna? Oare avem o busola morala care face parte din noi la nivel biologic sau e doar o
moralitate creata prin deductii logice care duc la premisa ca “sa faci asta are consecinte”? Eu unul
rezonez mai mult cu a 2-a idee. Cred in evolutia umana si mi se pare mai plauzibil scenariul in care
cineva, candva, a avut o revelatie despre consecintele actiunilor si despre bunastarea celuilalt. Pana la
urma, de aici si porneste toata polemica despre libertate. “Libertatea mea se termina acolo unde incepe
libertatea celuilalt” spunea John Stuart Mill intr-una din lucrarile sale. Ipoteza mea este ca am ajuns in
punctul in care ne ingradim libertatea pentru a nu il afecta pe celalalt dintr-un instinct primitiv de
supravietuire. Daca oamenii erau obligati sa lucreze in echipa pentru a trai, a aparut grija pentru cei din
jur si frica de a nu ramane singur, pentru ca singuratatea insemna moarte. Daca eram in stare sa
supravietuim individual ca specie, moralitatea probabil nu ar fi aparut niciodata. Sentimentul de interzis
nu este posibil decat daca ma raportez la alte persoane.

Ideea de “Dumnezeu e mort” a fost popularizata de Friedrich Nietzsche, care sustinea ca perioada
iluminista a pus capat erei crestinismului si oamenii au incetat sa mai creada in conceptul de
Dumnezeu. Prin progresele tehnologice, oamenii au inceput sa gaseasca raspunsuri la lucrurile
inexplicabile si s-a pierdut “magia”. Daca stiu ca ploaia se intampla pentru ca se ciocnesc niste nori o
sa-mi fie mai greu sa cred ca ploaia vine de la Dumnezeu. Practic, conceptul de fiinta atotputernica si-a
pierdut utilitatea, lucru care a dus la “moartea” lui. Prin disparitia lui, dispare si frica de judecata
suprema deci, din punct de vedere moral nu mai exista nicio obligatie de a face bine. Desi sustin ideea
ca in cazul in care Dumnezeu e mort, totul este permis, nu sunt pe parere ca s-ar crea o anarhie totala
imediat. Legile societatii inca vor exista iar oamenii vor continua se le puna in aplicare pentru
continuarea existentei intr-un sistem organizat. Pe termen lung insa, lumea ar intra intr-un proces de
demoralizare. Avand constant in cap gandul ca nu mai exista o pedeapsa sufleteasca pentru actiunile
mele, comportamentul meu social se va modifica treptat si valorile morale isi vor pierde, la randul lor,
utilitatea pana in punctul in care se ajunge la anarhie. Prin urmare, faptul ca totul e permis duce intr-un
final la un soi de autodistrugere sau, dimpotriva, duce la renastere. Nietzche sustine ca omul nu este
decat o etapa de tranzitie intre maimuta si supraom.("Am venit să vă vestesc Supraomul. Omul este
ceva ce trebuie depășit"), deci aceasta anarhie creata din moartea lui Dumnezeu poate duce la nasterea
supraomului. Orice lucru se naste din haos. Ideea de libertate totala pare un catalizator destul de bun
pentru evolutie. Nu pot decat sa ma incred in varianta renasterii in acest scenariu. Cum am spus mai
sus, ceea ce e primordial este nevoia noastra de origine, se schimba doar “ambalajul”, deci posibilitatea
ca moartea lui Dumnezeu sa fie doar o etapa dintr-un ciclu repetitiv foarte lung este destul de mare. La
fel cum moare El acum, au murit si Zeus sau Odin: treptat. Moartea lui Dumnezeu nu va fi vizibila
imediat. Vor trebui sa treaca niste secole pana cand cineva din exterior se va uita la tot parcursul erei
noastre si va trage concluzia ca a fost candva un Dumnezeu. E un ciclu repetitiv care lasa loc evolutiei
sa se intample. Cand moare un “ambalaj” inseamna ca omenirea avanseaza si nevoile ei cresc, drept
urmare e nevoie de un “ambalaj” nou, cu inca un nivel adaugat. Asta e felul nostru de a ne depasi
conditia: nu stim raspunsul, creem unul si continuam cautarea pana gasim o justificare logica pentru
lucrurile inexplicabile. Apoi apare un lucru mai avansat la care nu stim raspunsul si vom crea un
raspuns mai avansat pana in momentul in care gasim justificarea logica.

Pur si simplu, oamenii nu pot functiona fara logica. Ratiunea este atuul nostru principal in fata
celorlalte vietuitoare si e normal sa ne-o hranim. O hranim in momentul in care gasim raspunsuri la
intrebari si la lucrurile inexplicabile. Credinta si crestinismul par niste idei venite din afara sferei
primordiale ce alcatuieste esenta omului dar au ajuns atat de inradacinate in subconstient incat si-au
fortat intrarea in sfera. De aceea, scenariul ipotetic in care Dumnezeu e mort ar avea o amprenta uriasa
fata de comportamentul oamenilor, pentru ca religia a ajuns sa faca parte din noi si sa ne modifice
natura. De asta spun ca moartea lui Dumnezeu va fi treptata, daca scenariul s-ar indeplini, pentru ca e
nevoie de timp ca omul sa revina la stadiul initial de “libertate”.

In concluzie, cred ca afirmatia lui Dostoievski este adevarata, dar se aplica doar in cazul in care ne
gandim la un proces ce se intinde pe o perioada de secole.

David-Cristian Lunca

Anul 1, sem II, Sectia Papusi-Marionete

 Bibliografie:
1. Friedrich Nietzche - “Asa a grait Zarahustra”
2. John Stuart Mill - “Despre Libertate”