MĂSURĂ Noţiunea de ,, mărime fundamentală,, este considerată noţiune primară ( nu se

defineşte) în sistemul predării-învăţării matematicii. În Sistemul Internaţional se consideră

fundamentale 7 mărimi fizice: lungimea, masa, timpul,temperatura,intensitatea curentului
electric, intensitatea luminoasă şi cantitatea de substanţă. Restul mărimilor se numesc mărimi
derivate şi se definesc prin relaţii de definiţie cu mărimile fundamentale. Introducerea mărimilor
fundamentale se face pe bază de exemple. A măsura o mărime oarecare înseamnă a compara
această mărime cu o alta, luată ca unitate de măsură. Măsurarea mărimilor este una dintre cele
mai complicate activităţi care se desfăşoară în cadrul orelor de matematică. Din acest motiv
elevii trebuie conduşi cu mult tact pedagogic pentru a conştientiza necesitatea comparării
mărimilor şi necesitatea introducerii unităţilor de măsură.Înţelegerea măsurării şi a unităţilor de
măsură nu implică totdeauna introducerea imediată a unităţilor standard. Învăţătorul poate utiliza
iniţial unităţi nestandard şi pe baza discuţiilor despre măsurare, să apară necesitatea unităţilor
standard.În programa de matematică pentru clasele I-IV sunt prevăzute a se studia mărimile
fundamentale:lungimea, masa şi timpul.Ca mărimi derivate se studiază: valoarea, aria şi
volumul.Se studiază procedeele de măsurare, exprimarea rezultatelor prin unităţi sau multiplii şi
submultiplii acestora, transformările acestora şi operaţiile cu numere ca rezultat al măsurării.
Dintre mărimile fizice fundamentale sau derivate menţionate anterior, la nivelul clasei a-II-a nu
este prevăzut a se preda numai noţiunea de arie, care se introduce spre finele clasei a-IV-a, legată
de noţiunile de geometrie.Elevii clasei a-II-a pot fi însă abilitaţi cu succes în măsurarea
lungimilor, a masei corpurilor, a capacităţii vaselor, a timpului şi a valorii produselor, abilităţi
formate cu tact pedagogic începând chiar din clasa I. a. Măsurarea lungimilor. Unităţi de
măsură.Pentru înţelegerea noţiunii de lungime şi măsură a ei, se cere ca situaţiile de învăţare
preconizate, să aibă un pronunţat caracter intuitiv şi participativ.Este necesar ca lecţiile destinate
învăţării lungimii,unităţii şi multiplilor şi submultiplilor ei să fie construite în strânsă legătură cu
noţiunile empirice pe care le au deja elevii.La clasa a-II-a traseul didactic de predare-învăţare a
noţiunii de lungime şi de măsurare a ei include patru paşi importanţi:1. Utilizarea termenilor
specifici pentru compararea lungimilor: lung-scurt; înalt-scund;gros-subţire.Se compară obiecte
diferite ca lungime( o riglă, un creion)Se aleg creioane de diferite lungimi. Se aşază în ordinea
mărimilor. Se compară creioanele câte două.Se măsoară lungimea băncii cu un creion, apoi cu
linia. Se compară rezultatele. Exerciţii practice de măsurare cu unităţi nestandard.Se compară
lungimea tablei cu lungimea catedrei.Putem afla cât de lung este un obiect prin
măsurare.Măsurăm lungimea tablei, a catedrei, folosind aceeaşi unitate de măsură.
Conştientizarea necesităţii unităţilor standard.Pentru ca măsurarea aceleiaşi lungimi să nu aibă
rezultate diferite, oamenii au inventat unităţi de măsură care se folosesc în lumea întreagă.Se
prezintă instrumente pentru măsurarea lungimilor.Se pot realiza exerciţii de estimare: estimaţi şi
apoi măsuraţi lungimea şi lăţimea clasei voastre. Ce constataţi?estimaţi în metri distanţele: de la
poarta şcolii la uşa clasei; de la bancă la tablă.. Exerciţii şi probleme cu unităţi de măsură pentru
lungimi. b.Măsurarea volumului ( capacităţii). Unităţile de măsură pentru volume.Studiul
măsurării volumelor (capacităţilor) începe mai întâi cu intuirea unor mărimi concrete cărora li se
asociază noţiunea de capacitate.Vom prezenta elevilor diverse vase pe care sunt scrise
capacităţile lor în litri. Antrenăm elevii într-o conversaţie din care să rezulte utilitatea acestor
vase.În scopul înţelegerii noţiunii de capacitate,elevii sunt antrenaţi într-o operaţie de măsurare a
unor vase în care se poate păstra lichid. La început vom utiliza ca unitate de măsură un vas al
cărui conţinut se cuprinde de un număr exact de ori în fiecare din vasele măsurate. Scriem pe
tablă rezultatele obţinute în urma măsurării şi, în funcţie de aceste rezultate, ordonăm crescător
vasele după volumele de lichid pe care le conţin.În urma acestei ordonări putem să introducem
exprimările: vas cu capacitate mai mare,vas cu capacitate mai mică şi vas care are aceeaşi
capacitate. Prezentăm elevilor rezultatele măsurătorilor pentru aceleaşi vase, dar cu altă unitate
de măsură convenabil aleasă.Se va justifica importanţa alegerii unei unităţi de măsură standard
pentru măsurarea volumelor lichidelor (litrul).Pentru a fi cât mai aproape de experienţa cotidiană
a elevilor vom folosi sticla din comerţ de un litru.Reluăm operaţia de măsurare a vaselor
utilizând sticla de un litru şi în acest fel vom determina capacităţile vaselor în litri. Introducem
scrierea pentru capacitatea de un litru (un litru=1 l) şi punem pe fiecare vas o etichetă pe care
scriem capacitatea exprimată în litri ( de exemplu 10 l). Unitatea de un litru se introduce numai
din clasa a –II-a (conform programei în vigoare). c.Conceptul de masă.Unităţi de măsură.
Formarea conceptului de masă la clasele I-IV se realizează în mai multe etape.La clasa întâi
solicităm elevilor să compare mase prin mânuire directă, accentul căzând pe înţelegerea clară de
corp mai greu şi corp mai uşor.Demers didactic:
- Se prezintă mai întâi două corpuri cu aceeaşi formă şi mărime dar confecţionate unul
din lemn şi unul din metal.
- Cerem fiecărui elev să ţină în fiecare mână câte un corp, apoi să spună care corp se ţine
mai greu (uşor). În mod evident fiecare elev va răspunde că mai uşor( greu) este obiectul
confecţionat din lemn ( metal).Spunem elevilor că mai greu ( uşor) este corpul confecţionat din
metal(lemn).
- În continuare descriem balanţa cu braţe egale.Elevii observă că cele două braţe stau în
poziţie orizontală.Vom spune că aceasta este poziţia de echilibru a balanţei.
-Plasăm câte un corp pe câte un taler al balanţei şi apoi elevii observă ce se întâmplă cu
cele două braţe ale ei. Se constată că balanţa nu mai este în poziţia de echilibru.Braţul pe al cărui
taler am aşezat corpul de metal a coborât,(se află sub orizontală) iar celălalt a urcat ( se află
deasupra orizontalei).Totdeauna coboară braţul care ţine corpul mai greu.
- Elevii conştientizează că, dintre două corpuri, mai greu este acela care determină
coborârea braţului balanţei.Corpul mai greu are masa mai mare decât corpul mai uşor.
- Se arată în continuare că masa unui corp cu volumul mai mare poate fi mai mică decât
masa unui corp cu volumul mai mic.Prin aceasta se anulează imaginea falsă a elevilor că un
obiect este mai mare în volum cu cât are masa mai mare.
-Strâns legat de balanţa cu braţe egale este termenul de cântărire.În loc să spunem că am
comparat (cu ajutorul balanţei) masele a două corpuri, vom spune că am cântărit cele două
corpuri.Corpul mai greu cântăreşte mai mult.
- Se demonstrează apoi cântărirea a două corpuri fără plasarea lor simultan pe braţele
unei balanţe. Pentru aceasta învăţătorul trebuie să aibă în dotare o trusă cu bile de aceeaşi
mărime.Aşezăm primul corp pe unul din talere,iar pe celălalt taler punem atâtea bile până
realizăm poziţia de echilibru.Spunem că primul corp cântăreşte m bile.Procedăm la fel cu celălalt
corp, care va cântări n bile. Dacă m>n, spunem că primul corp are masa mai mare decât al doilea.
În acest caz am utilizat bila ca unitate nestandard de măsură pentru masă. La fel de bine putem să
efectuăm cântăriri utilizând şi alte unităţi de măsură nestandard.
- cerem elevilor să cântărească acelaşi obiect de mai multe ori, de fiecare dată folosind
alte unităţi de măsură nestandard. Rezultatele obţinute sunt diferite şi din acest motiv, trebuie să
folosim unităţi standard.
- Apare momentul potrivit ( clasa a-II-a ) să introducem kilogramul ca unitate de măsură
standard ( 1 kilogram=1 kg).
- Se aduce în faţa elevilor zahăr preambalat în pungi de un kg. Şi greutăţi marcate cu 1kg,
2 kg, 5 kg. Arătăm elevilor că pe fiecare pungă cu zahăr scrie 1 kg. Plasăm pe un taler al balanţei
o pungă de zahăr, iar pe celălalt o greutate cu marca de un kg. Constatăm că balanţa se află în
poziţie de echilibru.Elevii observă că greutatea cu marca de un kg. cântăreşte tot atât ca şi punga
de zahăr. În continuare vom folosi greutatea cu marca de un kg. atunci când dorim să cântărim
un kg. dintr-un anume produs.În mod analog conştientizăm la elevi necesitatea folosirii
greutăţilor marcate cu 2kg, 3kg, 5kg.
- După ce au înţeles procesul cântăririi, le spunem că există instrumente speciale pentru
cântărire, care se numesc cântare.Acestea se întâlnesc în diverse locuri:magazine alimentare,
pieţe, farmacii, aprozare, etc.
La clasa a doua nu se introduc multiplii şi submultiplii kilogramului ci doar prin exerciţii
practice noţiunile de jumătate şi sfert de kilogram şi se menţionează ca instrument de măsură
pentru corpurile care au masa de mii de kilograme, un cântar numit basculă, folosit în hale
industriale, porturi, etc. d.Timpul.Unităţi de măsură.
Timpul este una dintre mărimile cele mai abstracte pe care le învaţă elevii în clasele I-IV.
Predarea- învăţarea mărimii timp şi a unităţilor de măsură se face în strânsă legătură cu
activităţile, fenomenele şi evenimentele periodice cunoscute de elevi.Încă din clasa I elevii ştiu
că lecţiile au loc după un anumit program (orarul clasei).Lecţiile se desfăşoară în intervale de
timp egale. Şcolarii mici ştiu deja că fiecare lecţie durează o oră, iar programul unei zile durează
4-5 ore. Cuvântul oră nu are o semnificaţie precisă pentru copiii din clasa I. Învăţătorul trebuie să
dea un sens mai exact duratei de o oră. Această cerinţă se poate rezolva utilizând ceasul ca
instrument de măsură a timpului.Iniţial e bine să folosim un ceas care este prevăzut numai cu
acul orar. Dacă prima lecţie începe la ora 8, vom arăta elevilor pe ceasul demonstrativ că acul
orar se află în dreptul cifrei 8. La începutul lecţiei a doua vom observa că acul orar se află în
dreptul cifrei 9. Spunem elevilor că prima lecţie a durat de la ora 8 până la ora 9 ( într-o lecţie
sunt incluse activitatea propriu-zisă şi recreaţia).Acum este uşor de înţeles că de la ora 8 la ora 9
a trecut o oră ( s-a scurs intervalul de timp de o oră).Identificăm şi alte durate care sunt
cunoscute de către elevi:un muncitor trebuie să lucreze 8 ore, timpul de somn al unui copil este
de 10 ore. Şi învăţarea altor unităţi de măsură pentru timp, cum ar fi ziua, săptămâna, luna, se
realizează prin corelarea acestor durate cu anumite activităţi sau fenomene care sunt periodice
(perioada fiind de o zi, de o săptămână sau de o lună).Pentru predarea unităţii de măsură de o
lună, învăţătorul va construi un calendar pe o perioadă de o lună ( de exemplu de luni 5 aprilie,
până marţi 4 mai). Vom spune elevilor că acest interval de timp reprezintă o lună. De specificat
că măsura de timp de o lună nu este totuna cu luna calendaristică,despre care ştim că nu are un
număr constant de zile. La fel se procedează şi cu durata de un an.
Începând cu clasa a-II-a se predă o unitate de măsură a timpului care se numeşte minut şi este de
60 de ori mai mică decât ora.Recreaţia dintre două lecţii este de 10 minute. Învăţătorul prezintă
elevilor un ceas de masă la care cadranul este divizat în 6 părţi egale, iar fiecare parte are 10
diviziuni mai mici ( în total 60). Se arată elevilor cele două ace ale ceasului: acul orar şi acul
minutar. Le demonstrăm că în timp ce acul orar parcurge, de exemplu porţiunea de cadran de la
ora 8 la ora 9, acul minutar parcurge întreg cadranul, plecând din poziţia marcată cu 12 şi
revenind în poziţia iniţială.Durata în care acul minutar parcurge intervalul dintre două diviziuni
consecutive din cele 60, se numeşte minut.Elevii vor consemna în caiete duratele în minute
pentru diverse activităţi.După predarea tuturor unităţilor de măsurare a timpului, în scopul
înţelegerii relaţiilor de mărime existente între ele, se întocmeşte un tabel de sinteză:
1 oră=60 de minute 1 săptămână=7 zile 1 deceniu=10 ani
1 zi = 24 ore 1 lună= 30 de zile 1 secol =100 ani
1 zi lumină= 12 ore 1 an= 365 (sau 366) de zile. 1 mileniu= 1000 de ani.