CAPITOLUL 3

PROIECTAREA MOTORULUI HIDRAULIC DE SUPRAFAȚĂ

Motoarele hidraulice cu piston sunt constituite dintr-un cilindru în care se produce

deplasarea relativă faţă de cilindru a pistonului, prin acţiunea lichidului introdus sub presiune.
Uneori motoarele hidraulice pentru mişcare rectilinie alternativă sunt constituite din doi
cilindri. Mişcarea relativă dintre cilindru şi piston poate fi obtinută prin deplasarea pistonului
fată de cilindru fix sau prin deplasarea cilindrului faţă de pistonul fix. La motoarele cu doi
cilindri pot exista ambele situaţii.

3.1. CALCULUL TIJEI ȘI A CILINDRULUI HIDRAULIC

Calculul motoarelor hidraulice rectilinii constă în determinarea presiunii şi debitului

necesare realizării forţei active la piston şi, respectiv, vitezei de lucru şi de mers în gol pe
care motorul trebuie să le dezvolte. Forţa activă dezvoltată de motorul hidraulic depinde de
suma tuturor forţelor rezistente şi va fi realizată de presiunea activă pa care va putea fi
determinată din ecuaţia de echilibru static:

PaS1 – PeS2 - ∑ R = 0 (3.1.1)

în care ∑ R reprezintă suma forțelor rezistente, care poate fi exprimată prin relația:

(3.1.2)
în care: Fetx1 reprezintă forţa de frecare într-un anumit element de etanşare; Ffgh - reprezintă

dv 1
forţa de frecare în ghidaj; Fs este sarcina activă; m - forţa dinamică (inerţia).
nt
Din expresia 3.1.1 se determină presiunea activă în motor:

(3.1.3)
iar presiunea de lucru a pompei de acţionare a motorului se determină cu expresia:
Pp = Pa + ∑ ∆P1 (3.1.4)
unde: p1 este suma pierderilor de presiune liniare şi locale în conducte, armături, aparate,
montate pe traseul hidraulic între pompă şi motor.
 Determinarea factorilor din membrul al doilea ai relaţiei 3.1.2 nu prezintă dificultăţi,
cu excepţia forţei dinamice, care se va calcula în cele ce urmează. Pentru determinarea
secţiunii active a motorului în expresia 3.1.3 se consideră că evacuarea lichidului la rezervor
se face liber, deci p  0 şi în consecinţă:

(3.1.5)
În cazul în care forţa ce acţionează în tijă este aceeaşi în ambele părţi (tijă egală dublă),
Di
diametrul tijei se poate lua d = , iar diametrul cilindrului rezultă:
√2

(3.1.6),

iar dacă tija este unilaterală, diametrul D1 va avea valoarea:

(3.1.7)

Motoarele cu mișcare de translație sau cilindrii hidraulici sunt organe de execuție de

largă utilizare, ele transformă presiunea și debitul în forță și viteză de deplasare.
Variantele constructive ale pistoanelor, tijelor, capacelor, garniturilor de etanșare, sunt
multiple și alese de constructor în funcție de domeniul de utilizare, de fluidul hidrostatic
utilizat, de condițiile de mediu, etc. Cilindrii au o multitudine de scheme de fixare la utilajele
ce acționează, realizatorul acestor utilaje adoptând soluția cea mai avantajoasă din punct de
vedere funcțional și constructiv. Prinderea cilindrilor hidraulici la utilajele ce le acționează
trebuie făcută în așa fel încât cilindrii și tijele să fie acționate numai la forțe axiale de
întindere sau compresiune. Este contraindicat ca cilindrii hidraulici să fie solicitați la
încovoiere, întrucât această solicitare duce la blocări, exfolieri ale cromului, deteriorarea
rapidă a pistonului, capacului inelar prin care trece tija, etc. Utilizarea lor ca cricuri hidraulice
trebuie să ducă la realizarea unor cilindrii rigizi cu săgeți mici de încovoiere. În acest caz se
recomandă ca solicitarea la încovoiere să fie preluată de alte organe de mașini, urmând ca
cilindrul montat în acestea să fie solicitat numai axial.
Cilindrii sunt caracterizați de o serie de parametrii principali:
 Presiunea nominală de lucru – p [daN/cm2 ]
 Diametrul pistonului – D [cm]
 Diametrul tijei – d [cm]
Gama de diametre de pistoane recomandată a fi folosită este: 25, 32, 40, 50, 63, 80,
100, 125, 160, 200, 320, 400 mm. Gama de diametre pentru tije recomandată a fi folosită
este: 12, 14, 16, 18, 20, 22, 25, 28, 32, 36, 40, 45, 50, 56, 63, 80, 90, 100, 110, 125, 140, 160,
180, 200, 220, 250, 280, 320, 360 mm.
Presiunea nominală de lucru 𝑃𝑛 = 200 bar
greutatea garniturii de prajini de pompare: GGPP = 32417 N
greutatea specigică a fluidului: ϒl = 8780 N
densitatea petrolului: ρl = 8950 kg/m3
Materialul ales pentru realizarea tijei este 42CrMo4 cu densitatea: ρo = 7850 kg/m3. Se
calculează tensiunea admisibilă în funcție de σc și σr ale oțelului 42CrMo4:
σc σr
σc = [ ; ]
1.5 2.3
σc = 680 MPa;
σr = 800 MPa;
680 800
σa = [ ; ] = [ 433.3; 347.82]
1.5 2.3
Se consideră că: σa = 347.82 MPa și se calculează greutatea totală la care este supusă
tija.
ρl
Gt = GGPP + ϒl x (1 - ¿ (3.1.8)
ρo
8950
Gt = 32417 N +8780 N x (1- ¿= 36500 N
7850
Se egalează Gt din ecuația 3.1.8 și se determină diametrul interior al tijei:

(3.1.9)
36500 4
di2 = x = 133,6129 mm2
347.82 π
di = 11,559 mm
În realitate, volumul lăsat liber în cilindrul pompei de sub piston, în timpul cursei ascendente,
nu se umple cu lichid, iar cantitatea de lichid care trece deasupra pistonului nu ajunge în
întregime la suprafață în conducta de amestec. Aceasta se datorează pierderilor de lichid atât
la nivelul pompei, cât și pe traseul parcurs de lichid în coloana de țevi de extracție. Deci
debitul real al instalației de pompare, , este mai mic decât debitul total și se poate calcula
ținând seama de randamentul volumetric. Vom calcula și diametrul pistonului (D) care reiese
din formula debitului total pe zi,în ipoteza că cilindrul pompei se umple complet cu un volum
de lichid incompresibil:
Qr = 1440 x Ap x n x α (3.1.10)

Randamentul volumic este influențat de mai mulți factori care depind sau nu de
pompă, cum ar fi: separarea gazelor din lichidul care intră în pompă, proprietățile fizice ale
lichidului pompat, submergența pompei, starea mecanică și etanșeitatea pompei, condițiile de
pompare. Prezența gazelor în lichid influențează foarte mult randamentul volumetric al
pompei. Gazele libere pătrund în pompă odată cu țițeiul, sau gazele care ies din soluție în
interiorul pompei 25 la aspirația fluidului, micșorează randamentul volumetric de fund al
pompei, pe de-o parte, pentru că ocupă loc în cilindrul pompei și, pe de altă parte, pentru că
întârzie deschiderea supapelor. La începutul cursei ascendente, supapa fixă nu se deschide
până când gazele din spațiul dintre supapa fixă și piston – spațiu cunoscut sub numele de
fereastra pompei – nu se destind până la presiunea de aspirație. La sfârșitul cursei ascendente
a pistonului, în partea superioară a cilindrului pompei se acumulează gaze libere care au
pătruns în cilindru sau care au ieșit. La începutul cursei descendente a pistonului, gazele sunt
comprimate, iar deschiderea supapei mobile a pistonului va avea loc în momentul în care
presiunea de sub piston va depăși presiunea hidrostatică a coloanei, în lichid din țevile de
extracție. Prin urmare, prezența gazelor în lichidul aspirat de pompă face ca, atât supapa fixă
cât și cea mobilă să se deschidă cu întârziere, ceea ce are ca rezultat pătrunderea în cilindrul
pompei a unui volum de lichid mai mic decât cel deplasat de piston. Randamentul volumic
depinde și de vâscozitatea lichidului. Cu cât vâscozitatea este mai mare, cu atât pompa se
umple mai greu, iar supapele se vor închide cu o întârziere mai mare. De asemenea, când
lichidul are tensiunea de vapori ridicată, vaporii degajați în interiorul cilindrului în timpul
cursei ascendente a pistonului, când presiunea în cilindru scade, influențează defavorabil
randamentul volumetric, având același efect ca și în cazul pătrunderii gazelor. Din relația de
mai sus α reprezintă randamentul volumic de suprafață al pompei și are formula:

α = η c x ηu x ηv (3.1.11)

unde: ηc este randamentul de cursă = 0,96, ηu – este randamentul volumic de umplere = 0,9 și
ηv - este randamentul volumic de fund al pompei = 0,95.
 α = 0,96 x 0,9 x 0,95 = 0,82

Debitul total al sondei este de 11,5 t/zi. Se calculează aria pistonului:

qr 11,5
Ap = =
1440 x n x α 1440 x 3 x 0,82
(3.1.12)

Ap = 0,003246 m2 = 32,46 cm2

A p = π x r2 (3.1.13)

π x r2 = 32,46 cm2

r2 = 32,46 cm2/ π = 10.333 cm2

r = 3,21 cm

D = 2 x r = 4,54 cm

Diametrul pistonului este D = 45,4 mm.

Conform diametrelor de mai sus, recomandate, vom prelua următoarele valori pentru
dimensionarea și pentru asigurarea debitului necesar:

 D = 50 mm;
 d =12 mm.

3.2. CALCULUL FRÂNĂRI CILINDRULUI HIDRAULIC

Unele pistoane ating viteze mari sau acționează mase importante și pot provoca
defecțiunea cilindrilor prin lovirea repetată a capacelor. Se poate evita acest lucru prin
frânarea pistoanelor la cap de cursă cu procedee mecanice sau hidraulice. La viteze moderate
se introduc în cilindrii, arcuri elicoidale sau un disc, dar există pericolul ruperii arcurilor.
Cele mai răspândite procedee de frânare se bazează pe introducerea unei resitențe hidraulice
în circuitul de evacuare a lichidului din cilindru, având ca efect creșterea presiunii pe fața
pasivă a pistonului, deci frânarea acestuia. O soluție simplă constă din executarea pistonului
în două trepte și practicarea unui alezaj între pistonul mic și capac.
 Evacuarea lichidului din camera formată între pistonul mic și capac necesită o
suprapresiune care produce frânarea pistonului. Supapa de sens amplasată în paralel cu
rezistența corespunzătoare fantei cilindrice sau conice permite accelerarea maximă a
pistonului în sens contrar. Decelerarea poate fi reglată cu ajutorul unui drosel variabil dispus
în paralel cu racordul de alimentare al cilindrului de diametru mic. Dacă droselul este înlocuit
cu o supapă de limitare a presiunii, se obține p decalare, practic constantă.
Reducerea vitezei pistonului de frânare are ca scop stabilirea legii de variație a vitezei
pistonului în timp ca funție de parametrii geometrici, cinematici și dinamici ai stistemului.
În ecuația de echilibru dinamic al pistonului:
-𝑚 x 𝑎𝑝 x 𝑚 x 𝑔 + 𝑝1 x 𝐴1 − 𝑝2 x 𝐴2 − 𝑝3 x 𝐴3 = 0, în care: (3.2.1)
m – este masa totală a pistonului, tijei și sarcinii acționate;
P1– este presiunea de alimentare a cilindrului;
P2– este presiunea de suprafață inelară pasivă a pistonului;
P3– este presiunea circuitului de evacuare a lichidului în cilindru;
𝐴1– este aria suprafeței inelare active a pistonului;
𝐴2– este aria suprafeței inelare pasive a pistonului;
𝐴3– este aria pistonului mic;
𝑎𝑝– este accelerația pistonului.
𝑚 = 755 + 3455 = 4210 𝑘𝑔
P1 = 200 𝑏𝑎𝑟
P3 = 3 𝑏𝑎r
π π
A1 = x502 - x122 = 1963,5 – 113,1 = 1850,4 mm2
4 4
π π
A2 = x502 - x202 = 1963,5 – 314,2 = 1649,3 mm2
4 4
π
A3 = x202 = 314,2 mm2
4
Presiunea P2 se calculează din caracteristica de regim staționar a orificiului de frânare:
2( P 2−P 3)
Qd = cd x Ad
√ ρ
(3.2.2)

2( 250,7−3)
Qd = 0,7 x 4,908
√ 850
Qd = 0,09 x 10-3 m3/s
În care 𝐴𝑑 este aria orifciui, 𝑐𝑑 este coeficientul de debit, 𝜌𝑙 este densitatea lichidului:
Ad = π x d02 = 4,908 mm2
d0 = 1~ 5 mm = 2,5 mm
cd = 0,7
ρl = 850 kg / m3
În ecuația de continuitate : Qp = v x A2 = Qd (3.2.3)
Qp = 0,16 x 1649,3 = 0,09 x 10-3 m3/s = Qd
Din ecuația vitezei pistonului, rezultă:

(3.2.4)
850 x 0,0256 x 2720190,49
P2 = 3+
2 x 0,49 x 24,088
P2 = 250,7 bar
Ecuația de mișcare a pistonului devine:
dv
A = B – v2 (3.2.5)
dt

(3.2.6)
A = 4210 x 2 x 0,49 x 24,088 x 10-12
850 x 1649,33 x 10-18
A = 2,60 x 10-2

(3.2.7)
B = 2 x 0,72 x 4,9082 x 10-12 x [200 x 105 x 1850,4 x 10-6 – 3 x 105(1649,3 + 314,2) x 10-6]
850 x 1649,33 x 10-18
B = 0,0192
Ecuația diferențială se rezolvă prin separarea variabilelor:

deci: (3.2.8)
1 0,16+ √ 0,0192 t
x ln x = +C
2 √ 0,0192 0,16− √ 0,0192 2,60 x 0,01

Constanta de integrare, C, se determină din condiția inițială 0 = 𝑣0 , în care 𝑣0 este

viteza pistonului în momentul începerii frânării.
 Rezultă:
V0 = 0,9 m/s

(3.2.9)
1 0,9+ √ 0,0192
C= x ln x
2 √ 0,0192 0,9− √ 0,0192
C = 0,021
Deci:

(3.2.10)
2,6 x 0,01 0,16+ √ 0,0192 0,9−√ 0,0192
t (v) = x ln x
2 √ 0,0192 0,16−√ 0,0192 0,9+ √0,0192
t (v) = 0,135 s
Când t→∞, v→ B, deci viteza finală a pistonului, 𝑣𝑠 = 0.9 m/s, nu este nulă. Dacă se
impune această viteză, se poate calcula 𝑡𝑓 ( ) din relația de mai sus și apoi cursa necesară
pentru frânarea până la viteza 𝑣𝑓.