Curs nr 1 Monedă

Prof. univ. dr. Teodora Barbu

MONEDA:concept;rol;caracteristici; functii și importanță în

economie
 1. ABORDARE CONCEPTUALĂ

▪ Termenul de monedă este utilizat în limba franceză, engleză, italiană.

▪ potrivit definiţiei dată de dicţionarul Larousse, moneda este „o piesă de metal,

emisă de autoritatea suverană, pentru a servi ca mijloc de schimb”.

▪ potrivit aceleeaşi definiţii, termenul de monedă este de origine latină şi provine de la

numele zeiţei Junon Moneta, în templul căreia romanii băteau monede.

▪ Deseori, se utilizeaza si termenul bani pentru a desemna aceleasi piese metalice.

▪ Termenul de bani, folosit în limba română, rusă, germană, se utilizează cu
aproximativ acelaşi sens.

▪ potrivit DEX, prin bani se înţelege „echivalentul general al valorii mărfurilor;

monedă de metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”.

▪ In abordarile noastre, vom folosi conceptul de moneda ca având aceeași

semnificație ca si cel de bani,respectiv,echivalent general al valorii bunurilor.

▪ Moneda este un acord de voinţă dintre oameni şi presupune existenţa autorităţii

emitente, care decide cu privire la forma monedei şi a metalului din care este
confecţionată aceasta.
 2. EXPRESII CELEBRE DESPRE BANI/MONEDĂ

✓ Banii nu sunt singurul răspuns, dar fac diferenţa.” – Barack Obama

✓ “Un om este mai atent la banii lui decât la principiile sale.” – Ralph Waldo Emerson
✓ “Nu uita: Timpul înseamnă bani.” – Benjamin Franklin
✓ “Măsura reală a bogăţiei este cât de mult dă lumea pentru tine atunci când ţi-ai
pierdut toţi banii.”
✓ “Banii, în cazul în care aceastia nu aduc fericirea, cel puţin va ajuta sa fii nefericit în
confort.” – Helen Gurley Brown
 4. Caracteristici ale monedei

Pentru a-și îndeplini rolul în economie, moneda trebuie să îndeplinească mai

multe cerințe, astfel:

➢ să fie deplin acceptată (acceptabilitatea)-lichiditatea;

➢ să aibă valoare stabilă în timp, respectiv să se manifeste stabilitatea prețurilor;
➢ să fie adoptată prin lege monetară (legalitatea);
➢ să fie ușor de transportat (transportabilitatea);
➢ să fie divizibilă, respectiv, unitatea monetară să aibă subdiviziuni (divizibilitatea);
➢ să fie recunoscută cu ușurință;
➢ să prezinte elemente de siguranță;
 5. CINE CREEAZĂ MONEDĂ ?

✓ În procesul de creație monetară se implică: banca centrală și băncile comerciale;

✓ Formele sub care regăsim moneda:
o Numerar în circulație (bilete de bancă-bancnote și piese metalice);
o Depozite ale clientilor constituite la banci, la vedere și la termen;
o Depozite ale băncilor la banca centrală;

o moneda electronică, care este varianta electronică a bancnotelor și monedelor,

care se poate stoca pe un dispozitiv de plată electronic (e-money). Acesta este
folosit, de regulă, pentru a face plăți electronice de mică valoare(cartele pre pay).
o moneda virtuală
Criptomoneda sau criptovaluta (din engleză CryptoCurrency) este un tip de monedă
digitală, virtuală, o monedă surogat, nebancară, folosită ca mijloc de plată, (ex: Bitcoin,
Ethereum, Bitcoin Cash, Ripple, Litecoin, Dogecoin
 6. CE ROL ARE MONEDA ÎN ECONOMIE?

➢ facilitează tranzacțiile din economie;

➢ măsoară valoarea bunurilor fiind etalon pentru masurarea acesteia. prin intermediul
monedei, al cererii și al ofertei, banca centrală poate stimula economia, consumul și
investițiile, poate regla inflația;
➢ poate spori procesul de acumulare;
 Un aspect definitoriu în dezvoltarea societătii umane , este trecerea de la
economia bazată pe schimburi de bunuri ,în diferite raporturi , către la
economia monetară;
 In economia monetară ,la început,un anumit bun, a fost ales pentru a
îndeplini rolul de monedă,respectiv, pentru a permite exprimarea valorii
tuturor celorlalte bunuri tranzacționate din economie;
 In cazul unei economii nemonetare;
 Într- o comunitate se tranzactioneaza frecvent 5 bunuri(fiecare la raport de
paritate cu toate celelelate);
 Bunul A=cereale; B=vânat;C=legume;D=arme de lupta;E=peste;
 Fiecare bun se schimbă cu fiecare alt bun la diferite raporturi; de paritate:
1A=1/2B; 1A=3C;1A=1,3D;1A=2,5E;1B=2,7D… etc.
 Deci,pentru 5 bunuri tranzactionate erau necesare 10 rapoarte de paritate :
n(n-1)/2.
 Dacă se decide ca unul dintre bunuri (cerealele)să îndeplinească rolul de
monedă,în economia respectivă vom avea doar 4 raporturi de paritate,care
sa exprime pretul tuturor bunurilor echivalat în unitati monetare (cereale).
 In cadrul unei economii monetare,toate bunurile si serviciile sunt evaluate
în raport de monedă.
 Rolul de monedă poate fi îndeplinit chiar de anumite bunuri din economie;
 Și în economia monetară se practică schimburi de tipul Bun contra
Bun,(numai ca unul dintre ele îndeplineste și rolul de monedă);
 De a lungul timpului,rolul de monedă a fost indeplinit
de:cereale,vite,mirodenii, orez, sare,etc.
 In cadrul unei economii există o serie de fluxuri financiare,respectiv
mișcări de capitaluri de la unitățile excedentare către cele deficitare;
 Piața financiară este cadrul organizat în care se realizează mișcarea
fondurilor disponibile din economie,de la cei care dețin excedente către cei
care se confruntăcu necesități de finanțare;
 Prin aceste fluxuri se realizeaza Finantarea economiei;
 In cadrul pietei financiare regasim :piata de capital,piata bancara,piata
monetara …
 Se poate realiza o finantare directa(prin piata de capital) si o finantare
intermediata (prin piata bancara si monetara);
➢ Băncile comerciale sunt instituții financiare care atrag depozite și acordă
credite;
➢ Băncile sunt principalul canal prin care se oferă monedă în economie;
➢ În strânsă legătură cu banca centrală, creează mecanisme prin care
influențează economia;
➢ Băncile comerciale,pornind de la depozitele atrase acorda credite si prin
procesul de multiplicare a creditului,contribuie la creșterea masei
monetare.
 Banca centrala creeaza monedă numită MONEDA CENTRALA atunci
când face emisiune de numerar,în anumite situatii;
 intră în relație cu băncile din sistemul bancar și le acordă împrumuturi sub
forma de monedă centrală,în cadrul operațiunilor specifice pieței
monetare(Operațiuni Repo);
 Costul monedei oferite de banca centrală bancilor din sistem este dat de
nivelul ratei de dobândă de politică monetară.
 Banca Centrala acordă sume către Trezoreria Statului; O bancă
centrală ţine evidenţa contului curent al trezoreriei statului efectuând
încasări şi plăţi în şi din contul acesteia;
▪ Băncile comerciale creează MONEDA de CONT sau scripturală ,atunci când
acordă credite în economie agenților economici și populației,pornind de la
economiile atrase sub formă de depozite.

▪ Acordarea creditelor de către băncile comerciale ridică problema multiplicării

monedei, respectiv volumul maxim al creditelor care se pot acorda în economie
pornind de la un depozit initial.
1.ABORDAREA FUNCTIONALA –ce face ?

2.ABORDAREA CONCEPTUALA –ce este?

3.ABORDAREA FORMALA –formele monedei

Explică functiile monedei,in funcție de care distingem:
 Funcția de etalon al valorii;

 Funcția de unitate de cont;

 Funcția de mijloc de plata (schimb);

 Funcția de rezervă a valorii;

 Funcția de standard al plăților viitoare ;


 permite evaluarea bunurilor si serviciilor în termeni monetari și realizarea
de comparații prin intermediul prețurilor;
 moneda este standard al valorii mărfurilor ;respectiv prin monedă se
masoara valoarea tuturor bunurilor din economie.
 este importanta puterea de cumparare a monedei ;câte unități de
marfă se pot cumpara cu o unitate monetara;
 cresterea cantitatii de moneda poate duce la scaderea puterii de cumparare
si aparitia inflatiei;
 permite realizarea de comparații în timp și cuantificarea valorii adăugate în
cadrul activității economice;
 această funcție nu este legată de existența fizică a monedei
(exemple:moneda DST,moneda ECU );
 permite exprimarea bugetelor ți bilanțurilor la nivel agregat fară
obligativitatea existenței în forma fizică a monedei respective;

 Conduce la disocierea schimbului de Marfă contra Marfă in 2 operațiuni
distincte;
 o operatiune de vânzare și o operațiune de cumpărare;
 Marfa se transformă în Bani; (operațiune de vanzare)
 Banii se transformă în Marfa (operațiune de cumparare ).
 Pentru ca un bun sa fie acceptat ca mijloc de plată este necesară încrederea
utilizatorilor și larga acceptare a acestora ;

 Din acest punct de vedere, considerăm ca moneda este un

 acord de voință intre deținătorii și utilizatorii acesteia.
 Referitor la acest aspect, în funcția de mijloc de schimb pot fi utilizate
diferite bunuri,cum a fost cazul utilizarii sării ,orezului, băuturilor
alcooloce ,în diferite perioade și în diverse țări.
 înclinatia spre economiosire a populației cât și a agentilor economici
conduce constituirea la rezerve de valoare ;
 preferinta populatiei si a agentilor economici pentru monedă ,ca și
modalitate de conservare a averii ,trebuie analiă în corelație cu alte tipuri
de active financiare și reale din economie;
 activele reale(cladiri si terenuri);activele financiare (actiuni,obligatiuni,alte
tipuri de titluri,depozite bancare),aur,tablouri,bijuterii,constituie alternative
la rezervele de moneda.
 Principalul avantaj al monedei este lichiditatea sporită;
 MONEDA ESTE UN ACTIV FINANCIAR?
Analizați structura avuției nete a populației din România și identificați preferința
pentru monedă!

MONEDA este un activ financiar, preferat de populație în funcție de ciclurile

economice și care intră în concurență cu alte active din economie: active imobiliare
și active financiare.
 dezvoltarea contractelor la termen a generat o noua functie a monedei, si
anume , exprimarea în prezent a valorii unui contract a cărui executare se
va realiza la un termen viitor.
 Moneda este un activ pentru că:
• îndeplinește funcția de rezervă și intră în patrimoniul agenților economici
și al populației;

• deseori,moneda este luată în considerare la constituirea portofoliilor de

active si în arbitrajul între active monetare și nemonetare;
 Existența monedei nu necesită instituții;
 Moneda este un act de voință între participantii la schimburile economice;

 moneda este legată de piață;aceasta semnifica faptul ca utilizatorii de

monedă adoptă moneda în funcție de propriile interese,fară un acord
prealabil și fară constrangeri legislative.
 Criterii de clasificare a monedei:
 Dupa formă:moneda materiala (diferite bunuri, piese metalice,bancnote)si
moneda de cont(moneda scripturala ca inscrisuri in cont, moneda Bitcoin);
 Dupa emitent:moneda centrala emisa de banca centrala; moneda de
cont emisa de bancile comerciale;moneda electronica emisa de entitati
emitente de moneda electronica(carduri preplatite);criptomonedă.
 Dupa puterea circulatorie si liberatorie: monedă convertibilă (partial sau
integral)si monedă neconveribila:
 Dupa corespondența între valoarea nominală si valoarea materialului
- moneda cu valoare intrinseca și monedă cu valoare
fiduciară(fiducia=incredere);
 Dupa caracterul oficial al monedei:monedă legală (stabilita prin lege
monetara)si moneda facultativa .
Curs MONEDA

INFLATIA, DEFLATIA,
POLITICI ANTIINFLATIONISTE
 1 .Definire si cuantificare
2.Determinarea ratei inflatieiei in Romania
3. Cauze ale inflaţiei şi forme ale acesteia
4. Deflaţia
5. Politici antiinflaţioniste;
6 .Corelaţia cu variabile macroeconomice;
7. Inflaţia in România;
8.Ţintirea inflaţiei;

1.DEFINITIA Inflatiei

• Inflatia este o stare de dezechilibru monetar;caracterizata prin:

creşterea generalizată şi de durată a preţurilor bunurilor din economie,insoţita de
scăderea puterii de cumpărare a monedei;

• exista dificultati in masurarea inflatiei ,datorita modului de determinare a indicelui

preturilor de consum;
• Inflaţia este măsurată prin indicele preţurilor de consum, modificarea procentuală
a nivelului acestora în anul curent, faţă de anul precedent fiind denumită rată a
inflaţiei.

• Modificarea procentuala a IPC in anul curent fata de anul precedent este

denumita rata inflatie;

Masurarea inflatiei

Exemplu oferit de ECB:

 La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul
gospodăriilor populaţiei, inclusiv:

▪ articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);

▪ bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi
maşinile de spălat);
▪ serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).

Comparaţi preţul coşului de consum de la an la an !!

Toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate
de un „coş” de produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei
este dată de preţul coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi perioada.

Exemplu de calcul al inflaţiei

Preţ Preţ Preţ
Compozitia cosului (anul de bază) (anul următor) (2 ani mai târziu)
unitar total unitar total unitar total
150 de pâini 1,50 EUR 225 EUR 1,30 EUR 195 EUR 1,60 EUR 240 EUR
100 de ceşti de cafea 2,40 EUR 240 EUR 2,40 EUR 240 EUR 2,15 EUR 215 EUR
12 şedinţe la coafor 20,00 EUR 240 EUR 22,00 EUR 264 EUR 23,00 EUR 276 EUR
o haină de iarnă 145,00 EUR 145 EUR 176,00 EUR 176 EUR 160,00 EUR 160 EUR
Costul total al coşului 850 EUR 875 EUR 891 EUR
Indicele preţurilor
100,0 102,9 104,8

Rata inflaţiei
2,9% 1,8%

➢ Indicele armonizat al preţurilor de consum (IAPC) se foloseşte pentru cuantificarea

inflatiei in zona euro.
➢ IAPC este bazat pe un coş de bunuri şi servicii reprezentative din fiecare ţară.
➢ Valorile IAPC pentru Uniunea Europeană şi zona euro se calculează de Eurostat
folosind valorile IAPC naţionale furnizate de statele membre.

• Măsurarea inflaţiei trebuie să fie relevantă pentru formularea politicii economice,

iar indicele ales trebuie să fie relevant pentru cetăţenii UE prin înregistrarea în
timp a schimbărilor de preţuri pe care le observă oamenii în viaţa de zi cu zi.
 • IAPC are un rol important în dirijarea politicii monetare, el fiind principala
măsură folosită de Banca Centrală Europeană (BCE) pentru evaluarea stabilităţii
preţurilor în zona euro.

• In ROMANIA ,BNR utilizeaza doua concepte:

✓ inflatia de baza, care reflecta variatia preturilor libere si cu volatilitate relativ

redusa;

✓ inflatia CORE2, se calculeaza pe baza IPC din care se exclud preturile

administrate si cele cu o volatilitate ridicata (legume, fructe, oua, combustibili).

• Datorita diversitatii modului de determinare a IPC , exista dificultati in

masurarea ratei inflatiei.

• Deprecierea monetară poate fi evaluată ca pierdere a puterii de cumpărare a

monedei prin următoarele metode:

1. prin divizare: dacă pentru un bun se plătea la începutul perioadei suma de 100
u.m., iar la sfârşitul acesteia 1250 u.m., atunci, prin divizare
100
= 0,08 rezultă un coeficient de 0,08, ceea ce semnifică faptul că o unitate
1250
monetară îşi conservă o putere de cumpărare de 8%.

2.prin metoda dobânzilor compuse: pentru a se trece de la ratele anuale ale creşterii
preţurilor la cele lunare, sau chiar zilnice, se utilizează formula dobânzilor compuse,
astfel:
 Cn = Co (1+ r)n, în care:
Cn = nivelul preţurilor la sfârşitul perioadei;
Co = nivelul preţurilor la începutul perioadei;
r = rata de creştere;
n = numărul de perioade (luni sau zile).

Dacă, în decursul unei perioade de 1 an, preţurile au sporit de la 100 la 1750,

atunci, prin aplicarea relaţiei:
1750 = 100 (1+ r)12 sau
1750 = 100 (1+r)365
rezultă că rata lunară de depreciere a monedei este de 0,27 sau 27%, iar rata zilnică de
depreciere este de 0,78%.

3.Măsurarea ratei inflaţiei se poate realiza pe baza indicilor de preţ, potrivit

relaţiei:
I pn − I pn−1
rinflatia = x100,
I pn−1
în care: Ipn, n-1 reprezintă indicele preţurilor pentru anul n şi anul n-1.
De exemplu, dacă indicele preţurilor, pentru anul n-1, s-a situat la nivelul de 135%,
iar pentru anul n a reprezentat 148%, atunci rata anuală a inflaţiei va fi de:
148% − 135%
x100 = 9,62%
135%

4.Pentru măsurarea cantitativă a inflaţiei este posibilă şi utilizarea regulii numărului

70, care permite o determinare rapidă a numărului de ani în care nivelul preţurilor se
dublează, astfel:
70
Numărul aproximativ de ani =
rata anuala a inflatiei
De exemplu, dacă nivelul ratei anuale a inflaţiei este de 15%, atunci numărul de
70
ani în care preţurile se dublează este de = 4,66 .
15

3.Determinarea ratei inflaţiei în România.

 Importanta IPC

Indicele preţurilor de consum (IPC) este un instrument de măsură care caracterizează

şi furnizează o estimare a evoluţiei de ansamblu a preţurilor mărfurilor cumpărate şi
tarifelor serviciilor utilizate de către populaţie pentru satisfacerea necesităţilor de trai
într-o anumită perioadă (perioada curentă) faţă de o perioadă anterioară (perioada de
referinţă)

Diferite forme ale inflatiei ,dupa modul de calcul:

a. rata lunară a inflaţiei care reprezintă creşterea procentuală a preţurilor într-o

lună faţă de luna precedentă.
Ipl − Ipl − 1
rli = x100 , în care,
Ipl − 1
Ipl = indicele preţurilor din luna curentă;
Ipl-1 = indicele preţurilor din luna precedentă.

b. rata medie lunară a inflaţiei care reprezintă media creşterilor lunare ale
preţurilor. Se calculează ca medie geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de consum,
din care se scade baza de comparaţie, egală cu 100.

c) rata medie anuală a inflaţiei care reprezintă creşterea medie a preţurilor de

consum, într-un an faţă de altul.
Se calculează ca raport exprimat procentual între indicele mediu al preţurilor
dintr-un an şi cel din anul precedent, din care se scade 100.
Indicele mediu se determină ca medie aritmetică simplă a indicelor lunari din
fiecare an, calculaţi faţă de aceeaşi bază (1990 = 100).
 d. rata anuală a inflaţiei care reprezintă creşterea preţurilor de consum dintr-o
lună din anul curent faţă de aceeaşi lună din anul precedent. Se calculează ca raport
exprimat procentual între indicele preţurilor de consum dintr-o lună/an curent şi
indicele preţurilor din luna corespunzătoare a anului precedent, din care se scade 100.

e. rata inflaţiei la sfârşitul anului – reprezintă creşterea preţurilor de consum din

luna decembrie a unui an, faţă de aceeaşi lună a anului precedent. Se calculează ca
produs între indicii lunari cu baza în lanţ, care se raportează la 100, din care se scade
100.
2.Cauze si FORME ALE INFLATIEI

✓ În funcţie de cauzele care au generat-o, inflatia poate avea urmatoarele

forme:

1.Inflaţia prin cerere (o creştere a cererii agregate va antrena o majorare a

preţurilor).

2.Inflaţia prin costuri (apare atunci când producătorii confruntaţi cu costuri de

producţie în creştere decid majorarea preţurilor de vânzare în vederea menținerii
profitului).

3.Inflaţia importată (apare ca rezultat al comerţului exterior al unei ţări,

respectiv a participării economiei la fluxurile de capital internaţionale).

4.inflaţia structurală (este determinată de strategia, adoptată de unele ţări, de

creştere economică rapidă, care implică mobilizarea intensivă a factorilor de
producţie şi conduce la apariţia unor dezechilibre în economie, unul dintre
acestea fiind inflaţia.

✓ Alte criterii de clasificare a inflaţiei conduc la alte forme de

manifestare:

• în funcţie de aşteptările inflaţioniste, se poate manifesta o inflaţie anticipată şi o

inflaţie neanticipată.

• după funcţionarea mecanismului pieţei, se manifestă o inflaţie deschisă şi o

inflaţie reprimată.

• după ritmul de creştere al preţurilor, inflaţia poate fi moderată (ritm de creştere

al preţurilor de 2-3% anual), galopantă (peste 10%) şi hiperinflaţie (peste 50%
lunar).
Convenţional, există o limită de la care creşterea preţurilor se consideră hiperinflaţie, respectiv când
se depăşeşte 50% lunar, ceea ce la nivelul unui an înseamnă o rată mai mare de 13.000%.
 Fenomenul de hiperinflaţie a apărut de 55 de ori pe parcursul ultimului secol;

Ungaria: Rata inflaţiei din Ungaria în perioada august 1945- iulie 1946 era de 217% pe zi;

Zimbabwe: Rata inflaţiei din Zimbabwe în martie 2007 – noiembrie 2008 a fost de 98% pe zi, survenită după
reforma agrară din 2000, ;

Iugoslavia: Rata inflaţiei din Iugoslavia a fost de 65% în perioada aprilie 1992 – ianuarie 1994 pe zi, preţurile
dublându-se la fiecare 34 de ore. ;

Grecia: Rata inflaţiei din Grecia a fost de 18% pe zi din mai 1941 până în decembrie 1945, preţurile dublându-se la
fiecare 4 zile şi 6 ore;

China: Rata inflaţiei din China a fost de 14% pe zi între octombrie 1947 şi mai 1949, ca urmare a crizei surveite
după cel de-al Doilea Război Mondial. P

Peru: Rata inflaţiei din Peru a fost de 5% pe zi între iulie 1990 şi august 1990, preţurile dublându-se la fiecare 13
zile şi 2 ore.

3.DEFLATIA

Forme ale deflatiei

• Deflatia reprezinta reducerea inflatiei prin masuri care vizeaza diminuarea masei
monetare si reducerea cererii in raport cu oferta;
• deflatia monetara reprezinta diminuarea mijloacelor banesti aflate in circulatie;se
reduce cantitatea de moneda la populatie si agentii economici;
• deflatia financiara consta in contractia creditului;scade pretul activelor reale;
• deflatia reala=reducerea activitatii economice,este sinonim cu recesiunea;

Cauze ale deflatiei

 • diminuarea masei monetare
• restrangerea creditului
• cresterea ratelor de dobanda
• un curs de schimb apreciat fata de valute
• indatorarea excesiva a agentilor economici si populatiei ;
• preferinta pentru lichiditate;

Efecte ale deflatiei ;

• diminuarea consumului in favoarea economisirii;

• scaderea valorii patrimoniilor;
• majorarea ratelor reale ale dobanzilor;
• majorarea poverii datoriei publice;

✓ Actuala criză financiară aduce la nivelul băncilor centrale preocupări legate de pericolul deflaţiei.

✓ Deflaţia, sau scăderea preţurilor, pe o perioadă prelungită poate afecta economia, făcând mai
dificilă plata datoriilor şi sporind reticenţa băncilor la acordarea creditelor.

✓ Deflaţia va permite să rămână pe piaţă doar celor care vor face faţă scăderii preţurilor, firmele mai
puţin eficiente trebuind sa părăsească piaţa.

4. CORELATIA Inflatiei cu variabile macroeconomice

• corelatia inflatie somaj;
• corelatia inflatie -exporturi;
• corelatia inflatie –impozite/finante publice;
• corelatia inflatie -crestere economica;
• corelatia inflatie –rata de dobanda;

5. Efectele inflaţiei
 Efectele pozitive ale inflaţiei (beneficiile inflaţiei):

➢ stimulent puternic pentru investirea capitalurilor în detrimentul economisirii

(crearea de noi locuri de muncă);

➢ atenuarea unor dezechilibre din economie (prin modificarea unor variabile în

termeni reali).

➢ În anumite condiţii şi la o anumită rată, inflaţia poate influenţa pozitiv creşterea

economică, în sensul că aceasta stimulează producţia şi investiţiile, în mai multe
moduri şi anume:

Efectele negative ale inflaţiei (costurile inflaţiei):

➢ Inflaţia se manifestă şi ca factor împotriva creşterii economice,

➢ Costul pingelelor (en.shoeleather cost - creşterea ratei inflaţiei
implică mai mult timp și energie pentru administrarea lichidității).

➢ Costuri de meniu (firmele trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru

modificările de preţuri cauzate de inflaţie şi nu de schimbările în activitatea
proprie ) ;
➢ Redistribuirea averii reale (inflaţia redistribuie averea dinspre creditor către
debitor în cazul în care rata dobânzii este fixă).

➢ Inflaţia afectează mai mult pe cei cu venituri fixe, comparativ cu cei cu venituri
indexate în funcție de rata inflației.

➢ Deciziile consumatorilor sunt distorsionate, iar piețele sunt mai puțin capabile să
aloce resursele într-un mod productiv.

➢ Efecte distorsionate exercitate de sistemele fiscale (inflația sporește câștigurile în

termeni nominali și implicit, impozitele aferente acestora).
 ➢ Incertitudine şi lipsa de predictibilitate a mediului economic ;

6. Politici antiinflaţioniste

Lupta contra inflaţiei reprezintă obiectivul unic al politicilor economice, mijloacele

tradiţionale de combatere a acesteia fiind, în principal, următoarele:
îngheţarea preţurilor;
politica bugetară şi fiscală;
limitarea creditului;
politica veniturilor.

✓ Blocajul preţurilor este o modalitate directă de luptă contra inflaţiei şi constă în

măsuri de interzicere a majorării preţurilor pentru diverse bunuri şi servicii, de-a
lungul unei perioade determinate.

✓ Politica bugetară şi fiscală. Prin măsurile de politică bugetară şi fiscală se urmăreşte

reducerea cererii globale, intervenind direct asupra compnenetelor sale. Sunt
disponibile două instrumente:
• reducerea cheltuielilor publice ale statului;
• majorarea fiscalităţii, sau diminuarea veniturilor, care antrenează
diminuarea cheltuielile sectorului privat.

✓ Limitarea creditului constă într-o acţiune restrictivă asupra distribuirii anumitor

credite.
✓ Politica veniturilor se aplică în măsura în care o majorare excesivă a veniturilor
constituie un factor determinant al creşterii cererii şi, în acelaşi timp, al creşterii
costurilor salariale.
 7.Ţintirea inflaţiei în România

Premisele implementării acestei strategii

Ţintirea inflaţiei, ca strategie de politică monetară, a fost adoptată de BNR, în

august 2005, implementarea acesteia la momentul respectiv fiind posibilă şi oportună
datorită evoluţiilor pozitive ale economiei şi concretizate în:
• o rată anuală a inflaţiei sub 10%;
• credibilitate în creştere a băncii centrale şi o mai mare transparenţă;
• o mai bună corelare a politicii monetare cu cea fiscală;
• existenţa unui sistem financiar stabil şi în plin proces de consolidare;
• creşterea gradului de intermediere financiară;
• o mai mare flexibilitate a cursului de schimb;
• trecerea în perspectivă la moneda euro.

Caracteristicile strategiei

• anunţarea unor ţinte anuale de inflaţie pe o perioadă mai mare de timp;

• exprimarea ţintei ca punct central în interval de variaţie de ±1 puncte
procentuale;
• utilizarea indicelui preţurilor de consum în exprimarea ţintei de inflaţie;
• practicarea, în continuare, a unui curs de schimb flexibil al monedei
naţionale;
• stabilirea şi anunţarea ţintei de inflaţie de către BNR împreună cu Guvernul.

Avantaje şi riscuri

Avantaje

• atingerea şi menţinerea unei rate a inflaţiei redusă, cu efecte benefice

asupra creşterii economice;
• ţintirea inflaţiei permite BNR să se concentreze asupra şocurilor interne
şi externe care afectează stabilitatea macroeconomică şi, în acest
context, în atingerea obiectivelor sale de politică monetară;
 • odată implementată nu mai este necesară ajustarea frecventă a acesteia
pentru simplul motiv că are ca scop final reducerea preţurilor;
• caracterul său transparent şi din gradul sporit de înţelegere a sa de
către public;

Dzavantaje si riscuri

• ţintirea inflaţiei poate antrena o încetinire temporară a

creşterii economice.
• Perspectivele ţintirii inflaţiei în România, în concordanţă cu
strategia BNR, vor fi menţinute cel puţin până la intrarea în Mecanismul
Ratelor de Schimb (ERM2). Prognoza BNR asupra inflatiei /2017
CURS MONEDĂ

CREDITUL ŞI DOBÂNDA

1. Definiţie;creditul și elemente ale relației de creditare ;

2. Criterii de clasificare a creditelor;
3. Dobânda;definiție, forme ale ratei de dobânda;corelația ratei de dobânda
cu variabilele macroeconomice;
4.Teorii monetare ale dobânzii

1.Definiţie;creditul și elemente ale relașiei de creditare

Creditul este o relație băneasca stabilită între o persoană juridică sau fizică ,numita
(creditor),care acordă un împrumut către o altă persoană(debitor),în schimbul promisiunii de
rambursare și a plății unei dobânzi .

ELEMENTELE relației de creditare

Pentru ca o relatie dintre Creditor și Debitor sa fie considerată relațe de credit,trebuie să
cuprindă următoarele elemente:

a.Participanții la relația de creditare,respectiv ,debitorul si creditorul.

• La nivelul unei economii,în poziția de debitor și creditor pot apărea : agenții

economici,populația și statul ,care pot fi atât debitori cât și si creditori într -o
relație de creditare;

b.Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa la

scadență valoarea împrumutului plus un preț al acestuia , respectiv, dobânda.
c.Garantarea creditului ,care este necesară pentru că conferă certitudine cu privire
la rambursabilitatea acestuia ;
-Garantiile pot fi reale , personale și financiare ;
 -Garantiile reale sunt reprezentate de active reale( cladiri, terenuri,
autoturisme, (principala problema pe care o ridica este cea a evaluarii lor
corecte ):
• O forma distinctă de garanție reală este ipoteca;
• Garanțiile personale sunt reprezentate de angajamente ale unor persoane
(gaj) date în favoarea altor persoane,prin care își asumă angajamentul
rambursării creditului,în cazul in care persoana în favoarea căreia prezintă
garantia, se va afla în imposibilitatea realizării rambursării.
• garantiile financiare constau in depozite bancare,titluri financiare;
• Cea mai recomandata forma de garantare este cea financiara;

d.Scadenta (termenul de rambursare);în funcție de particularitățile activității finantate

și ale sectorului de activitate, scadența creditului poate fi
de la 24 ore (credite overnight )până la 20-30 de ani,în cazul creditelor pentru investiții și
al creditelor ipotecare.

e.Dobânda este pretul sau costul capitalului imprumutat ;

-se determină prin aplicarea procentului de rata a dobânzii la suma împrumutată și se
ponderează cu durata de timp pe care se acordă creditul.
-astfel,se poate practica dobânda simplă si /sau dobânda compusă;
- dobânda poate poate fi fixă(caz în care,pe toată durata creditului,rata de dobândă rămâne
nemodificată) sau variabiă (caz în care, rata de dobândă se indexează în funcție de evoluția
unor indicatori monetari și macroeconomici.
-nivelul ratei de dobândă practicată în activitatea de creditare este determinat de o serie de
factori,precum:
- cererea si oferta de credite;
- rata infla’iei;
- durata creditului;
- destinația creditului ;
- contextul macroeconomic;
- rata de dobândă de politică monetară practicată de Banca Centrală
 f.Consemnarea si transferabilitatea creditului

-acordurile de credit trebuie sa fie consemnate în înscrisuri(contracte de credit),din

care să rezulte obligația debitorului de a plăti și a creditorului de a încasa suma
respectivă,formată din principal (partea rambursată ,din valoarea creditului) și
dobândă.

- -în activitatea de creditare,poate interveni o operațiune specială,numită cesiunea

creanțelor ,caz în care creanțele(creditele) se pot transfera către o instituție
specializată.

2. Criterii de clasificare a creditelor;

➢ dupa natura economică a participanților – credite comerciale,de

consum,ipotecare,obligatare ,bancare.
➢ dupa calitatea debitorului- credite private și credite guvernamentale(acordate statului);

➢ dupa scopul acordării creditelor -pentru investiții,pentru nevoi personale,pentru achiziția

de locuințe,pentru finanțarea studiilor);
➢ dupa modul de stingere al obligațiilor-credite rambursabile la finalul perioadei,în anuități
constante și la sfârsitul perioadei.
➢ dupa durată –credite pe termen scurt,mediu și lung.
➢ dupa moneda de exprimare-credite denominate în moneda națională și credite în valută.
➢ dupa natura garantiilor –credite garantate și credite negarantate.

➢ Cel mai important criteriu de clasificare este după conținutul economic,în funcție
de care distingem:
• Credit comercial
• Credit bancar
 • Credit de consum
• Credit ipotecar
• Credit obligatar

➢ Creditul comercial:

-se manifestă prin vânzarea mărfurilor și încasarea ulterioară a contravalorii acestora;

-apare și atunci când se fac plăți în avans,iar livrarea mărfurilor ori prestarea serviciilor este
ulterioară ;

-astfel,facem distincția între : Credit cumpărător - sub forma plătilor în avans și

Credit vânzăator- caz în care încasarea contravalorii
mărfurilor este amânata până la un anumit termen convenit între participanții la relația de
credit.

AVANTAJE:se accelerează circuitul capitalului(se vinde marfa , chiar dacă comercianții

cumpărători nu pot plăti la momentul operațiunii);se reduc și cheltuielile cu stocarea
mărfurilor.
DEZAVANTAJE:participanții trebuie să apartină aceluiași sector de activitate; este
necesară încasarea marfurilor cu o anumita regularitate ;

➢ Creditul bancar

-cei doi participanti sunt clientul și banca ;

-clientul are un cont deschis la bancă,prin care efectueaza operațiuni de încasări și
plăti,primește credite ,etc..
-sumele acordate de bancă sub formă de credit ,pot fi orientate către orice activitate
economică;
-uneori,creditul comercial se transformă în credit bancar,prin scontarea cambiilor ;
-formele creditului bancar :
avansuri în cont curent
linia de credit simplă
 linia de credit confirmată;
linia de credit revolving;
credite cu destinație speciala;

➢ Creditul de consum
-reprezintă o formă de vânzare cu plata în rate;acest credit este acordat persoanelor
fizice,de către o instituție financiară , bancara sau nebancară,pentru achiziționarea de bunuri
de folosință îndelungată ,din diferite magazine,cu care au încheiată o convenție.
-în general,aceste credite se garantează cu bunurile achiziționate, fiind credite cu un nivel
sporit de risc,motiv pentru care ratele de dobândă la aceste tipuri de credite sunt foarte mari.

➢ Creditul obligatar
-reprezintă sumele mobilizate prin emisiunea de obligațiuni;
-obligațiunile sunt titluri de datorie prin care emitentul atrage sume din piața de capital,de la
investitorii care își plasază sumele în aceste titluri.
-cei care achiziționează obligațiuni, primesc o dobânda stabilită în prospectul de emisiune
-emitenții de obligațiuni(debitorii) pot fi:
• statul- care emite obligatiuni publice sau titluri de stat,
• administratiile locale ,care emit obligațiuni municipale;
• companiile ,societățile comerciale care emit obligațiuni corporate;

- cei care cumpară obligațiuni sunt creditori și pot fi persoane fizice sau investitori
instituționali;aceștia obțin ca și câstig al investitiei lor o dobânda care poate fi fixă sau
variabilă;de asemenea,iși recuperează sumele plasate odată cu rambursarea obligațiunilor.

➢Creditul ipotecar
-reprezintă creditul garantat cu proprietăți imobiliare(terenuri sau clădiri)care se
achiziționează cu suma primita drept credit;
 -se acordă pe periode mari de timp;
-ratele de dobânda sunt variabile,indexabile;
-evaluarea garantiilor constituie un aspect important;
-acordarea creditelor ipotecare în tările dezvoltate și în România în perioada 2006-
2008,a generat un volum mare al creditelor neperformante,întrucat debitorii au
întâmpinat dificultăți la rambursare ,iar valoarea garanțiilor a scăzut considerabil.

Rate de dobândă practicate la creditele acordate

Dinamica creditelor în monedă națională

3.Dobânda;definiție,fundamentare și forme ale ratei de dobânda;

 3.1. Abordări conceptuale

• Dobânda poate fi definită ca reprezentând o formă de remunerare a

creditului de către debitor, pentru folosirea capitalului împrumutat.

• Dobânda poate fi privită ca „preţ” al capitalului împrumutat şi poate fi

analizată atât ca mărime absolută, cât şi în mărime relativă (sub formă
de rată procentuală).

3.2 Corelaţia ratei de dobândă cu variabile macroeconomice

• rata de dobândă, este unul dintre cei mai monitorizati indicatori din
economie;
• influenţează deciziile tuturor participanţilor:
• persoanele fizice care caută cel mai bun plasament pentru economiile lor si
vor decide in functie de rata de dobanda;
• agenţii economici sau statul, care urmăresc să obţină resurse necesare
finanţării activităţii la cel mai redus cost,vor decide in raport cu cea mai
redus arata a dobanzii;

Factorii şi variabile macroeconomice, care influenţează nivelul ratei de dobândă, sunt:

rentabilitatea capitalului
riscul nerambursării
lichiditatea
raportul dintre cererea şi oferta de capital
mediul economic general
stabilitatea economică
mediul de afaceri în care operează întreprinderile
mediul politic şi social

➢ Unul dintre indicatorii macroeconomici cu care rata de dobândă se corelează este

rata de creştere a PIB, respectiv creşterea economică.
 -în faza de expansiune economică, consumul total şi investiţiile sporesc, preţurile
se majorează, iar cererea de capital creşte mai repede decât oferta, având ca
efect majorarea ratelor de dobândă;

-trecerea spre faza de contracţie economică determina ca nivelul investiţiilor şi

al consumului sa se reduca, cererea de fonduri se diminuează, având ca efect
final şi scăderea ratelor de dobândă.

➢ corelatia ratei de dobanda cu cursul de schimb.

-Creşterea ratei de dobândă atrage investiţiile străine, antrenând o cerere

sporită de monedă naţională, ceea ce duce la aprecierea acesteia în raport cu
moneda străină.

-Atunci când ratele de dobândă scad, investiţiile străine se reduc, capitalurile

migrează în alte ţară şi se manifestă o cerere redusă de monedă naţională având
ca efect principal deprecierea acesteia.

➢ Rata de dobândă poate fi corelată şi cu evoluţia pieţei de capital, datorită

reacţiei cursului titlurilor financiare la modificările ratei de dobândă.
-in general, la cresterea ratei de dobanda pe piata cu un punct procentual,depozitele
bancare devin mai atractive ,iar detinatorii de titluri financiare vor decide vanzarea
acestora ,ceea ce antreneaza reducerea ratei de obanda.

➢ Rata de dobândă prezintă importanţă şi datorită rolului pe care îl îndeplineşte în

cadrul politicii monetare;

-rata de dobanda de politica monetară este un indicator cheie pentru ratele de

dobânda din sistemul bancar;
 3.3.Forme ale ratei de dobânda

➢ Din punct de vedere al băncii, se disting dobânda bonificată şi cea percepută.

➢ Din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting:

- taxa privată a scontului (tps);
- taxa oficială a scontului (tos);
- dobânda practicată între întreprinzători;
- dobânda practicată pentru titluri guvernamentale şi efecte de comerţ
emise de societăţi comerciale.
➢ Alte forme ale dobanazii
dobânda la creditul de licitaţie
dobânda la creditul lombard .
dobânda la rezervele minime obligatorie.

➢ Din punct de vedere al relaţiei existente între rata dobânzii şi rata inflaţiei, se
realizează distincţia între dobânda nominală şi dobânda reală.

1 + rn
(1 + rr ) = , în care:
1 + rinf
rr = rata reală; rn = rata nominală a dobânzii; rinf = rata inflaţiei.

➢ Rata dobânzii simplă şi compusă

✓ Dobânda simpla

Se utilizeaza în cazul în care este luata în considerare o perioada mai mica de un an, cu o singura
achitare a dobânzii, la scadenta (dobânda nu este capitalizata).

Relatia de calcul este:

®"valoarea dobânzii zilnice"

 D - dobânda în suma absoluta;

C - capitalul împrumutat (sau valoarea depozitului);

nz - numarul de zile pentru care se realizeaza creditarea (depozitul);

rd - rata dobânzii în procente.

Dobânda compusa

Se practica în situatia în care perioada de creditare este mai mare de un an, iar dobânda este
reinvestita la fiecare scadenta Aceasta perioada poate fi exprimata în ani întregi sau în ani întregi plus
fractiuni de un an

t0 t1 t2 . . tn

CI Cf1 Cf2 Cf

La momentul initial t0 se avanseaza capitalul initial Ci. La sfârsitul primului an (t1), vom avea:

la sfârsitul celui de-al doilea an vom avea:

dupa "n" ani, în momentul tn, vom avea:

 ,

unde n - numarul de ani avuti în vedere.

Termenul este regasit în literatura de specialitate si sub denumirea de coeficient de

fructificare(k).

În acest caz, relatia de calcul va deveni:

➢ Rata dobânzii spot şi forward

• în funcţie de momentul la care ne raportăm:
• exista rate spot , sunt cele afişate de bănci pentru depozitele şi creditele
care pot fi încheiate în prezent, pe loc,
• şi rate forward, care sunt stabilite în prezent pentru contracte care se vor
desfăşura începând cu un moment viitor.

În activitatea bancară din România se utilizează, în mod curent, următoarele forme ale
ratei de dobândă:

o rata de dobândă de politică monetară;

o rata dobânzii de referinţă;
o rata dobânzii la facilităţile permanente;
o rata de dobândă penalizatoare;
o rata de dobândă de pe piaţa interbancară ROBOR/ROBID;
o rata de dobândă EURIBOR;
o rata de dobândă EONIA.
Rata de dobândă de politică monetară reprezintă rata de dobândă la care BNR atrage
depozitele la termen pe o săptămână, de pe piaţa monetară.

Rata dobânzii de referinţă reprezenta o medie a ratei de dobândă la care BNR atrage
depozite de pe piaţa interbancară, în decursul unei luniDin anul 2011, rata de referinta
este tot una cu rata de politica monetara ;

Rata de dobândă la facilităţile permanente oferite de BNR instituţiilor de credit este

diferenţiată în funcţie de tipul facilităţii astfel:
• facilitatea de creditare si facilitatea de depozit,
Rata dobânzii interbancare: ROBOR/ROBID. Dobânda ROBOR reprezintă rata medie a
dobânzii la care băncile româneşti se împrumută de pe piaţa interbancară, iar dobânda
ROBID reprezintă rata medie a dobânzii pe care o primesc băncile pentru plasamentele
pe piaţa interbancară.
Rata de dobândă EURIBOR este un indice de referinţă independent, recunoscut
internaţional şi care reprezintă rata dobânzii minime sau de bază, comunicată de Banca
Centrală Europeană, pentru creditele acordate în euro de către o bancă de prim rang unei
alte bănci de prim rang.
Rata de dobândă EONIA (euro overnight index average) este o măsură a ratei de
dobândă pentru împrumuturile în euro de pe piaţa interbancară overnight piaţa europeană
interbancară overnight.

4.Teorii monetare asupra dobânzii

✓ teoria fondurilor de împrumut și teoria preferinței pentru lichiditate a lui Keynes.

a) Teoria fondurilor de împrumut (Hicks, Robertson, Ohlin).

✓ În opinia sustinătorilor aceste teorii, dobânda este determinată de

echilibrul dintre partea de venit a unei tări, folosită pentru investiții și cea
pentru consum, sau dintre cererea și oferta de fonduri de împrumut. În
termeni stiintifici, dobânda reprezintâ remunerarea făcută pentru
fondurile imprumutate.
b) Teoria preferinței pentru lichiditate a lui Keynes invocț mai multe aspecte:
✓ rata dobânzii se stabilește pe baza echilibrului dintre cererea și oferta de
monedă;
✓ originea preferinței pentru lichiditate este dată de motive
tranzacționale, de precauție si de speculatie;
✓ motivul esential al preferinței pentru lichiditate este cel speculativ.
✓ Ca urmare, dupa Keynes, caracteristica unei economii monetare este
tendința de descreștere a ratei dobânzii.
✓ o cantitate mare de lichiditate si cu un cost redus este posibilă în
condițiile unei rate reduse a dobânzii și invers, o lichiditate mai mică dar
cu un cost mai mare iși are originea într-o rată a dobânzii mai mare.
preluare grafice din Moneda si Credit ,vol 1,ASE,autori Dardac N,Vascu (Barbu)Teodora 2001-2002
 CURS MONEDA

SISTEME MONETARE NATIONALE

 Sisteme monetare nationale

1. SMN-abordare conceptuală şi elemente componente;

2. Cursul de schimb, semnificatie,tipuri ale cursului de schimb;
3. Evolutii ale sistemelor monetare nationale;
4. Consiliul valutar-alternativa la organizarea monetara traditionala
 Abordare conceptuala

• Definitie : un sistemul monetar naţional reprezintă ansamblul regulilor şi instituţiilor care

vizează organizarea monetară ,respectiv emisiunea monedei, circulatia monetară în interiorul
tării precum și reglementarea acesteia în cadrul unui spaţiu dat.

• Principalele elemente componente ale unui sistem monetar naţional sunt:

– unitatea monetară;
– baterea şi punerea în circulaţie a monedelor cu şi fără valoare intrinsecă;
– reglementarea, emisiunea şi punerea în circulaţie a bancnotelor;
– emisiunea monedei scripturale;
– cursul de schimb şi reglementarea relaţiilor monetare cu străinătatea
 Definirea elementelor unui SMN

• 1.Unitatea monetară :valoare paritară si paritate monetară.

• Valoarea paritară= cantitate de metal preţios, atribuită prin lege unei unităţi monetare. De
exemplu, în anul 1933, 1$ a fost definit printr-o cantitate de 1,50463 grame aur, iar un an
mai târziu printr-o cantitate de 0,888671 gr. aur.
• Paritatea monetară reprezintă raportul valoric între două unităţi monetare, respectiv între
valorile lor paritare( paritate aur sau metalică) ;
2.Baterea şi circulaţia monedelor trebuie analizată diferenţiat în funcţie de valoarea
intrinsecă sau reprezentativă a acestora.
• Astfel, monedele cu valoare intrinsecă (în care valoarea nominală era egală cu valoarea
metalului din care era bătută) au avut o largă utilizare în perioada sistemelor monetare
metaliste. Orice persoană se putea prezenta la monetăria statului cu o cantitate de metal
preţios, primind în schimb monede confecţionate din acel metal, ceea ce a însemnat o
batere liberă a monedelor.
3.Reglementarea şi punerea în circulaţie a monedei de hârtie,
• banca centrală trebuia iniţial să deţină, în activ, o cantitate de aur, iar emisiunea bancnotei
figura în pasivul bilanţului, ca şi obligaţie a băncii faţă de viitorii deţinători ai acestora.
• Ulterior, , s-au introdus în rezervele băncii centrale titluri precum :efectele comerciale si
titlurile de stat,iar ulterior, valuta,acestea fiind active cu care era garantată emisiunea de
monedă.
 Emisiunea monedei de cont (scripturală)

• Emisiunea de monedă de cont (scripturală) poate fi evidenţiată pornind de la

multiplicărea creditului ,care prezintă anumite limite, care decurg din următoarele
aspecte:
• în economie, se utilizează în proporţie sporită moneda sub formă de numerar;
• pentru ca băncile să deţină depozite de monedă centrală, generatoare de alte depozite, este
necesar ca acestea să fie obţinute pe calea refinanţării de la banca centrală;
• acordarea creditelor în economie nu reprezintă un proces desfăşurat întâmplător, ci se află în
permanenţă sub controlul autorităţilor monetare, datorită dezechilibrelor inflaţioniste care pot
fi generate.

• Cursul de schimb şi reglementarea relaţiilor cu străinătatea reprezintă o componentă

importantă a unui sistem monetar naţional.
 Cursul de schimb, semnificatie,tipuri ale cursului de schimb;
Cursul de schimb reprezintă preţul unei monede exprimat într-o altă monedă, nivelul
acestuia rezultând din confruntarea cererii cu oferta care evoluează în timp şi conduce la
determinarea unui preţ de piaţă;
Cursul de schimb al unei monede faţă de alta poate fi interpretat şi ca putere de
cumpărare externă a monedei.

Tipuri de curs de schimb:

a)cursul nominal şi cursul real;
-Curs de schimb nominal – este o variabilă observabilă si exprimă preţul unei monede
faţă de o altă monedă şi are importanţă din punct de vedere monetar, întrucât măsoară
preţurile relative pentru două monede naţionale;
-ƒ Curs de schimb real – este o variabilă calculabilă ;ƒreprezinta cursul de schimb ajustat
cu diferenta dintre ratele inflatiei din cele doua tari,respectiv cursul nominal corectat cu
raportul dintre preţurile externe şi cele interne;
b)Cursul de schimb real efectiv – este o variabilă calculabilă ƒsi reflecta pozitia
relativa a monedei în termeni de competitivitate a preturilor si costurilor;
c)Curs de schimb de echilibru – este o variabilă neobservabilă si se estimează cu
ajutorul modelelor econometrice;
 Regimuri ale cursului de schimb

Regimul cursului de schimb este dat de modalitățile pe baza cărora cursurile de schimb se pot
determina pe diferite piețe valutare.
In prezent se practica urmatoarele variante sau combinatii ale regimului de curs de
schimb:
• regimul cursurilor flexibile sau fluctuante (flexible sau floating exchange rates);
• regimul cursurilor fixe sau legate (fixed sau pegged exchange rates); Œ
• regimul cursurilor cu fluctuare dirijată (managed floating exchange rates) - în acest caz,
banca centrală intervine, dar numai pentru a tempera fluctuaţiile; Œ
• regimul cursurilor controlate.
În plus, în prezent, se mai întâlnesc şi cazuri intermediare sau combinate de regimuri de curs
de schimb;
• regimul cursurilor fixe, ajustabile (fixed but adjustable) – cursul este fixat pentru perioade
lungi de timp, dar ajustabile în cazul în care se ajunge la situaţii de dezechilibru;
• functionarea uniunilor monetare(currency union) (uniunea monetară permite utilizarea
aceleiaşi monede in mai multe tari:uniunea monetara europeana; (uniunea monetara africana;
uniunea monetara asiatica,care sunt in proces de implementare);
• consiliul monetar (currency board) curs valutar al unei monede fata de o alta moneda,la
un curs de schimb fix;
• curs târâtor sau paritate glisantă (crawling peg); în acest caz, cursul de schimb fix se
determină în raport de un etalon, care se poate modifica discreţionar. În felul acesta, cursul de
schimb se poate utiliza ca o ancoră nominală;
• benzi de fluctuare (target zones, bands); în acest caz, cursul de schimb variază în interiorul
unui coridor preanunţat, iar banca centrală intervine pentru a preveni depăşirea marginilor
acestui coridor.
 Avantaje si dezavantaje ale regimurilor de curs de schimb

• Un curs de schimb flotant (liber) rezultă din confruntarea cererii cu oferta pe piaţa valutară, în timp ce un
curs fix este determinat după criterii de politică monetară, în ambele cazuri cursul fiind reflectarea unor
caracteristici ale pieţei.

• cursurile libere sunt expresie a funcţionării pieţei şi sunt generate de riscuri legate de anticipările
operatorilor,
• cursurile fixe ridică problema modului in care se alege rata oficială de schimb, respectiv cursul valutar.

• Avantajele unui curs fix se pot formula astfel:

-prin practicarea de cursuri fixe se obţine stabilitatea internă, datorită posibilităţii de a se trece peste crizele
monetare;
-stabilitatea cursului favorizează comerţul internaţional;
-cursurile fixe împiedică speculaţiile la care ar putea recurge operatorii, limitând, astfel, riscurile de curs valutar.

• Spre deosebire de cursurile fixe asupra cărora se poate interveni pe termen scurt, cursurile flotante sunt
stabilite pe piaţa valutară fără intervenţia autorităţilor.

• Dacă se produc dezechilibre monetare, atunci cursurile flotante se ajustează, prin variaţii continue
ale preţului monedelor, spre deosebire de ajustările discontinue şi brutale în cazul cursurilor fixe.
 Dintre avantajele şi limitele cursurilor flotante

• -îndeplinesc funcţia de amortizare, respectiv, atunci când o ţară îşi majorează sau diminuează
masa monetară, nu se manifestă efectul de contagiune,respectiv,nu se transmit dezechilibre
monetare în cealaltă tară .

• în unele situaţii, sistemul de cursuri flotante se aplică cu reticenţă din următoarele motive:
– sancţionează o politică economică nefavorabilă comunităţii internaţionale;
– responsabilii politicii monetare nu îşi pot ascunde unele eşecuri, atunci când se
utilizează cursurile flotante; spre deosebire de utilizărea unui sistem de cursuri
administrate și fixe.
• cursurile flotante acordă prioritate pieţei, respectiv agenţilor economici ,cursul se formează
liber pe piaţă, iar autorităţile monetare intervin sporadic pentru corijarea parităţii, atunci când
aceasta nu este acceptabilă.
• Rezultă astfel că, în prezent cursurile flotante sunt impure, deci nu sunt lăsate doar la
dispoziţia factorilor pieţei.
• Cursurile flotante nu ridică problema credibilităţii pentru banca centrală, care nu se
angajează, prin promisiuni, în menţinerea cursului de schimb între anumite limite. De
asemenea, cursul flotant permite adoptarea convertibilităţii depline.
 Evolutii ale sistemelor monetare nationale

• În funcţie de elementele componente ale sistemelor monetare, se pot identifica următoarele

tipuri:
A)sisteme monetare metaliste;

B)sisteme monetare nemetaliste

A ) sisteme montare metaliste au avut la bază metalul monetar, respectiv, valoarea atribuită prin
lege era definită în raport cu metalul monetar;
1.Bimetalismul-moneda se bătea liber, atât în aur cât şi în argint, cu un raport legal de
1/15,5.
De exemplu,SUA adopta bimetalismul în anul 1792 iar dolarul a fost definit prin 371,25 g de
argint şi 27,75 g aur, semnificând o paritate de 15,5 la 1.
Dificultatea esenţială a bimetalismului provenea din faptul că pe piaţa liberă nu era
obligatorie respectarea paritatii 1g aur = 15,5 g argint.
Legea lui Gresham formulată astfel: moneda rea scoate din circulaţie moneda
bună,semnifica faptul că în rândul utilizatorilor se manifesta preferința pentru moneda din argint.
2.Monometalismul-rolul de metal monetar a fost îndeplinit fie de aur, fie de argint.
Marea Britanie a adoptat monometalismul în anul 1816, SUA în 1853, Portugalia în 1854,
Germania în 1873, Rusia şi Japonia în 1897.

• Monometalismul aur a cunoscut următoarele forme:

sisteme monetare bazate pe etalonul aur – monedă (gold specie standard);
sisteme monetare bazate pe etalonul aur – lingouri (gold bullion standard);
sisteme monetare cu acoperire mixtă (aur şi devize) denumite gold exchange standard
B)sisteme monetare nemetaliste

În prezent definirea unităţilor monetare se realizează prin puterea de cumpărare a acestora,

respectiv, prin cantitatea de bunuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu o unitate monetară.
• Cuantificarea acestui etalon este posibil de realizat prin determinarea puterii de
cumpărare a monedelor, pe baza indicilor de preţ, şi ulterior a cursurilor de schimb
între monedele diferitelor ţări.
 Consiliul Monetar

• Consiliul Monetar reprezintă o autoritate care emite bancnote şi monedă metalică acoperite
într-o proporţie de 100% în valută străină (denumită ancoră) deplin convertibilă, la un curs de
schimb fix.

• Consiliile monetare au funcţionat înainte de 1944 în ţările aflate în curs de dezvoltare

şi, în special, în coloniile britanice. Odată cu afirmarea suveranităţii lor în anii ’50 – ’60,
aceste ţări au înlocuit consiliile monetare cu sistemul monetar bazat pe Banca Centrală.

• Referitor la modalitatea de implementare a Consiliului Monetar au fost evidenţiate două

soluţii, şi anume: fie prin transformarea Băncii Centrale direct în Consiliu Monetar, fie prin
înfiinţarea unui Consiliu Monetar care să funcţioneze în paralel cu Banca Centrală;

• Atunci când Banca Centrală se transformă în Consiliu monetar, nivelul rezervelor

valutare trebuie să acopere în proporţie de 100% masa monetară aflată în circulaţie;
• Atunci cand Consiliul coexistă cu Banca Centrală, volumul rezervelor trebuie să fie la un
nivel suficient, pentru a fi susţinută credibilitatea instituţiei monetare (cazul Argentinei este
semnificativ în sensul că valuta de rezervă a reprezientat 66% din baza monetară).
 Comparatie Consiliu Monetar –Banca Centrala

• varianta Consiliului Monetar trebuie adoptată în funcţie de condiţiile economice, sociale şi politice
specifice fiecărei ţări şi numai în cazurile în care situaţia monetară nu mai poate fi controlată altfel;
• Prin Consiliu Monetar, Argentina şi-a redus inflaţia de la 2000% în anul 1991 la 5% în anul 1995; Bulgaria şi-
a stabilizat moneda, iar indicele general al preţurilor a scăzut de la 600% în anul 1997, la mai puţin de 10%
în anul 1997.
• varianta Consiliului Monetar poate fi privită ca o pierdere a independenţei în înfăptuirea politicii
monetare;
Consiliul Monetar Banca Centrală
● menţine un curs de schimb faţă de valută –
● practică un curs de schimb „fixat” sau
rezervă „flotant”
● acoperirea în valută străină este 100% ● acoperirea în rezerve străine este variabilă
● convertibilitatea este deplină ● convertibilitatea este limitată
● nu este o ultimă sursă de împrumuturi ● este o ultimă sursă de împrumuturi pentru
pentru băncile comerciale băncile comerciale
● nu reglementează activitatea băncilor ● stabilieşte şi modifică reglementările
comerciale privind activitatea băncilor comerciale
● prezintă transparenţă sporită ● oferă monedă atât în numerar, cât şi sub
formă de depozite
●oferă monedă sub formă de bancnote şi ●poate alimenta fenomenul inflaţionist
monedă metelică
● nu generează inflaţie ● poate finanţa cheltuielile guvernamentale
● nu finanţează cheltuieli guvernamentale ● practică o politică monetară discreţionară
● obţine profituri din dobânzi ● este puternic supusă presiunilor politice
● utilizează un număr restrâns de personal ● utilizează un număr mare de personal
• Exemple de tari cu Consiliu Monetar:
• Argentina, Antigua, Brunei, Djibouti, Republica Dominicană , Granada, St. Kitts şi Nevis, St.
Lucia, St. Vincent şi Grenadines, Hong Kong sunt ţări a căror valută este dolarul american;

• Bosnia, Bulgaria şi Estonia sunt ţări care la adoptarea Consiliului monetar şi-au legat
moneda de marca germană (iar în prezent euro), iar Brunei a adoptat ca monedă de
rezervă dolarul din Singapore.
1. Etape premergatoare ale Sistemului Monetar European.
2. Crearea SME –anul 1979;componente ale SME,moneda ECU;
3. Tratate privind crearea Uniunii Monetare Europene
4. Criterii de converegenta nominala si reala
5. Argumente pro si contra UME
6 . Moneda EURO
7. SEBC si Banca Centrala Europeana
8.Criterii de convergență nominală- România anul 2017
 1. Constituirea (în anii ’50) a:
◦ Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului
◦ Comunităţii Europene a Energiei Atomice
◦ Comunităţii Economice Europene
 2. 1967 – fuziunea celor 3 entități și crearea Comunitații Economice Europene(Tratatul de
la Roma)

Tratatul de la Roma -Obiective

a)realizarea unei uniuni vamale prin intermediul căreia ţările CEE să fie protejate de concurenţa
celorlalţi participanţi de pe piaţă;

b) asigurarea circulaţiei libere a capitalurilor și a forţei de muncă;

c) ealizarea unei politici agrare la nivelul comunităţii, care se protejeze producătorii Comunităţii de
restul producătorilor de pe piaţă ce obţin produsele agricole la preţuri mult mai mici.
 Aparitia şarpelui valutar prin intermediul căruia se urmăreau:

◦ evoluţiile monedelor din cadrul SME faţă de dolarul american (marja de fluctuaţie
fiind de +/-2,25%);
◦ marjele de fluctuaţie ale monedelor din cadrul SME între ele (marja de fluctuaţie
admisă fiind de +/- 4,5%).

În luna martie 1971, statele membre au convenit să realizeze uniunea economică şi

monetară.
În cadrul primei etape, acestea au creat un sistem comunitar de îngustare progresivă a
marjelor de fluctuaţie ale monedelor statelor membre.
Acesta, care a devenit cunoscut sub denumirea „şarpele” monetar,care a devenit
operaţional în luna aprilie 1972
✓ În luna martie 1979, procesul de integrare monetară a fost relansat prin crearea
Sistemului Monetar European (SME).
✓ Acesta a fost înfiinţat printr-o rezoluţie a Consiliului European, iar procedurile sale de
funcţionare au fost stabilite printr-un acord încheiat între băncile centrale participante.
Ţări participante: Franţa, Germania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg şi Anglia
Obiective:
✓ Adoptarea monedei europene ECU
✓ Susţinerea cursului valutar al propriei monede prin intervenţii directe pe piaţă ale
autorităţii monetare emitente
✓ ECU – monedă compozită

✓ Stabilirea mecanismului de schimb valutar (Curs valutar fix bazat pe un curs plafon şi
planşeu)
✓ Crearea European Monetary Cooperation Fund (1973) – rol important în menţinerea sub
control a ratelor de schimb ;
Currency 13.03.1979- 17.09.1984- 21.09.1989-
16.09.19 21.09.19 31.12.19
84 89 98
BEF 9.64% 8.57% 8.183%
DEM 32.98% 32.08% 31.955%
DKK 3.06% 2.69% 2.653%
ESP - - 4.138%
FRF 19.83% 19.06% 20.316%
GBP 13.34% 14.98% 12.452%
GRD - 1.31% 0.437%
IEP 1.15% 1.20% 1.086%
ITL 9.49% 9.98% 7.840%
LUF - - 0.322%
NLG 10.51% 10.13% 9.98%
PTE - - 0.695%
 „Raportul Delors” din data de 17 aprilie 1989 recomanda realizarea
uniuniieconomice şi monetare în trei etape „distincte, dar evolutive”.

 • Prima etapă urma să fie consacrată realizării pieţei interne, reducerii disparităţilor dintre
politicile economice ale statelor membre, eliminării tuturor obstacolelor din calea integrării
financiare şi intensificării cooperării monetare.

 • Cea de-a doua etapă trebuia să servească drept perioadă de tranziţie la ultima etapă, prin
stabilirea organelor de bază şi a structurii organizatorice a UEM şi prin consolidarea
convergenţei economice.

 • Cea de-a treia etapă presupunea fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb şi atribuirea de
responsabilităţi monetare şi economice depline diferitelor instituţi işi organisme comunitare.
✓ a avut loc la data de 7 februarie 1992.

✓ Prin acest tratat a fost instituită Uniunea Europeană şi au fost modificate tratatele fondatoare
ale Comunităţilor Europene.
✓ Acesta a pus bazele UEM şi a prevăzut o metodă şi un calendar pentru realizarea
acesteia.
✓ Etapele formarii Uniunii Economice si Monetare

✓ Prima etapă, (1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993) ale cărei elemente centrale au fost stabilite
înainte de Maastricht a reprezentat etapa consolidării pieţei
✓ Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creşterea convergenţei politicilor economice
şi a cooperării între băncile centrale în scopul încorporării practicilor monetare ale statelor
membre în cadrul Sistemului Monetar European.
✓ Cea de-a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994 şi s-a încheiat la 31 decembrie 1998.
✓ pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constrânse la a
evita deficitele bugetare excesive, şi de a iniţia paşi spre independenţa băncii centrale . În
procesul de creştere a independenţei băncilor centrale, Tratatul le interzice acestora acordarea
de facilităţi de creditare guvernamentale sau de achiziţii de instrumente privind datoria
publică direct de la acestea.
 Etapa a treia, a început la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile
între monedele statelor participante şi în raport cu euro.
 Ecu a fost înlocuit de către euro şi acesta a devenit moneda oficială a statelor membre
care participă în totalitate la politica monetară comună.
 Din acel moment, politicile monetare şi politica cursului de schimb sunt conduse in
euro, iar utilizarea monedei euro pe piaţa internaţională şi emisiunile de titluri de stat
sunt făcute în mod obligatoriu în euro.
 Statele membre participante au o singură monedă (euro) şi o singură politică monetară.
 Cursurile de schimb fixate irevocabil faţă de euro
 = 40,3399 franci belgieni
 = 1,95583 mărci germane
 = 340,750 drahme greceşti
 = 166,386 pesete spaniole
 = 6,55957 franci francezi
 1 euro = 0,787564 lire irlandeze
 = 1 936,27 lire italiene
 = 40,3399 franci luxemburghezi
 = 2,20371 guldeni olandezi
 = 13,7603 şilingi austrieci
 = 200,482 escudo portughezi
 = 5,94573 mărci finlandeze
 o rată scăzută a inflaţiei, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele mai
bune performanţe ale statelor membre participante în anul dinaintea examinării;
 dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească cu mai
mult de 2% dobânzile din cele mai performante state membre participante în
anul dinaintea examinării;
 un deficit bugetar care să nu depăşească 3% din PIB
 o datorie publică cumulată care să nu depăşească 60% din PIB;
 stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional în limitele
marjelor normale de fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin doi ani înaintea
intrării în zona euro.
 gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe în
PIB,
 ponderea comerţului bilateral că ţările membre ale Uniunii Europene în totalul comerţului
exterior,
 structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultură şi servicii),
 PIB-ul pe cap de locuitor, calculat fie în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, fie la cursul
nominal
 CRITERIUL CONDIŢIA DE ADERARE
FINANŢELE DEFICITUL Raportul între deficitul bugetar prevăzut sau efectiv şi PIB nu poate depăşi
PUBLICE BUGETAR 3%, doar dacă:
- raportul a fost diminuat în mod substanţial şi constant tinzând către nivelul
impus;
- depăşirea nivelului impus este temporară şi excepţională, fiind, însă, în
apropierea nivelului impus.
DATORIA Raportul între datoria publică şi PIB nu poate depăşi 60%, iar dacă nu, acest
PUBLICĂ raport trebuie să tindă către nivelul impus.
INFLAŢIA Asigurarea stabilităţii preţurilor, rata medie a inflaţiei, observată pe o perioadă de 1 an,
să nu depăşească cu mai mult de 1,5% pe cele aferente a 3 ţări cu cele mai bune
performanţe.
MECANISMUL Pe parcursul a doi ani moneda analizată să nu fi înregistrat devalorizări puternice care
VALUTAR să genereze grave tensiuni.
RATA DOBÂNZII PE Rata dobânzii pe termen lung (observată pe o perioadă de un an) să nu depăşească
TERMEN LUNG cu mai mult de 2% cele mai bune 3 performanţe în domeniu.

Criteriile de convergentă: http://www.ecb.int/pub/pdf/conrep/cr1998en.pdf

Anul Organizatia inființată Nr ţări Tări participante
participante

1952 - Comunitatea Economice a Cărbunelui

şi Oţelului
- Comunitatea Europeana a Energiei Belgia, Germania,
Atomice 6 Franţa, Italia,
Luxemburg,Olanda
1958 - Comunitatea Economică Europeană

1973 3 Danemarca, Irlanda, Marea Britanie

1981 Extinderea CEE 1 Grecia

1986 2 Spania ,Portugalia

1986 CEE devine Uniunea Europeană 12

1995 3 Austria, Finlanda, Suedia

Cehia, Estonia, Cipru, Letonia,

2004 Extindere UE 10 Lituania, Ungaria, Malta, Polonia,
Slovenia şi Slovacia
Romania
2007 2 Bulgaria

2013 Extindere UE 1 Croația

 completarea pieţei unice (o piaţă unică are nevoie de o monedă unică);
 creşterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare şi eliminarea costurilor
de conversie;
 reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale şi investiţii prin
eliminarea fluctuaţiilor ratei de schimb;
 transparenţa preţurilor;
 disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza
valutele ca instrumente de politică economică;
 scăderea inflaţiei, datorită disciplinei impuse economiilor care formază
zona Euro;
 fuziunea pieţelor financiare, care poate conduce la economii la scară;
 creşterea eficienţei şi obţinerea unor ritmuri de creştere economică înalte;
 întărirea poziţiei Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar
internaţional;
 facilitează atingerea ţelului creării uniunii politice;
 pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare
 pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naţionale nu vor putea să ia
decizii de politică monetară care să permită protejarea economiilor lor de
şocurile externe, în detrimentul altor ţări.
 diferenţe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de viaţă între statele
membre
 pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul şi din afara
Uniunii monetare
 costurile materiale pe care le incumbă înlocuirea monedelor naţionale cu
moneda unică, crearea instituţională şi modificările de natură legislativă cerute
de acest demers.
 În prezent, zona Euro include 19 state membre ale Uniunii Europene care au
adoptat moneda euro: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa,
Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Olanda,
Portugalia, Spania, Slovenia, Malta şi Slovacia.

 Euro a fost lansata la data de 1 ianuarie 1999, devenind moneda unică a peste 300 de milioane
de europeni.
 În primii trei ani, euro a fost o monedă de cont , utilizată numai în scopuri contabile, de
exemplu pentru plăți electronice.
 Numerarul în euro a fost pus în circulație abia la data de 1 ianuarie 2002, atunci când a
înlocuit, la cursuri de schimb fixate irevocabil.
 Din punct de vedere juridic, atât BCE, cât și băncile centrale ale ţărilor din zona euro deţin
dreptul de a emite bancnote euro. În practică, numai băncile centrale naţionale emit și retrag
efectiv bancnote (și monede) euro. BCE nu are casierie și nu efectuează operaţiuni cu
numerar. În ceea ce privește monedele euro, emitenţii oficiali sunt ţările din zona euro.
❖ Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor membre formează Sistemul
European al Băncilor Centrale.
 Din acest sistem mai fac parte şi băncile centrale ale statelor membre care nu fac parte din
zona Euro, şi care nu participă la luarea deciziilor cu privire la politica monetară unică pentru
zona Euro.

❖ Obiectivul declarat al SEBC îl constituie:

 menţinerea stabilităţii preţurilor
 definirea şi implementarea politicii monetare unice,
 crearea şi deţinerea de rezerve valutare ale statelor participante
 asigurarea stabilităţii sistemului financiar.
❖ S a înfiintat în anul 1999;
❖ Fixează rata la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând astfel masa
monetară și inflația.

❖ Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de
valută pentru a echilibra cursurile de schimb.

❖ Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către

autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
❖ Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.

❖ Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.

❖ Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta pentru
stabilitatea prețurilor.
❖ Optimum currency areas –zonele monetare optime -sunt grupuri de tari ale unei regiuni,cu
economii puternic corelate prin comertul de bunuri si servicii, si prin mobilitatea factorilor
de productie.(Krugman, P. R. & Obstfeld, M.)
❖ Literatura de specialitate evidenţiază trei criterii generale ce definesc o zonă monetară
optimă:
◦ mobilitatea factorilor de producţie;
◦ gradul de deschidere al economiei;
◦ gradul de diversificare al producţiei
❖ Pentru ca o zona monetara sa fie optima sunt necesare c o serie de criterii:
 Mobilitatea factorilor de producţie
 Gradul de deschidere a economiei;
 Gradul de diversificare a producţiei
 Integrarea financiară
 Existenţa unor rate de inflaţie similare
 Flexibilitatea preţurilor şi a salariilor
 Integrarea politică
 Sistemul Monetar International

1. Etape premergatoare ale SMI de la Bretton Woods;

2.Acordul de la Bretton Woods:Conferinta monetara si financiara internationala a Natiunilor

Unite si Asociate intre 1-22 iulie 1944 ;

3. Principiile care au stat la baza Sistemului Monetar de la Bretton Woods;

4.Analiza celor mai importante principii:
5.Moneda DST
6. Functiile si utilizarile DST;
7. Institutiile Sistemului Monetar International
8.Crizele financiare şi reformarea sistemului monetar internațional
 Acordul de la Bretton Woods

• Conferinta monetara si financiara internationala a Natiunilor Unite si Asociate intre 1-22 iulie
1944 ;

• Propuneri:
• au fost prezentate doua pozitii:a SUA si a Marii Britanii(Planul White si Planul Keynes);
• -ambele planuri incercau sa gaseasca solutii pentru reluarea tranzactiilor internationale si
refacerea economiilor;
• -SUA propunea o moneda numita unitas;
• -Marea Britanie propunea o moneda numita bancor;
• -se propunea un Fond de stabilizare care sa emita moneda unitas ;sau o banca centrala care sa
emita bancor;
 1.Etape premergatoare

• Ce este Sistemul Monetar International ?

• un ansamblu de reguli, reglementari,instrumente ,organisme si piete referitoare la emisiunea si circulatia
monedelor internationale;

au existat unele incercari de unificare si internationalizare monetara

• Uniunea Monetara Latina ,creata in anul 1865 de tarile :Franta,Italia Belgia si Elvetia ,avand ca unitate
monetara comuna francul(100 centime);
• Blocul Aurului,in anul 1933,in care tarile Franta,Belgia,Italia,Elvetia,Olanda si Polonia, care aveau
etalonul monetar bazat pe aur,au decis sa pastreze paritatile existente;
• Acordul Monetar Tripartit incheiat intre SUA,Franta si Marea Britanie,prin care promiteau sustinerea
unor cursuri ale monedelor si impiedicarea unor deprecieri ale acestora ;
 CE SOLUTII S -AU ADOPTAT?

S -au creat doua institutii financiare internationale :

✓ Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare ;

Acordul semnat la Bretton Woods totaliza 20 de articole care constituiau statutul Fondului Monetar
Internațional. Se prevedea că FMI este persoană juridică, fiind un sistem de organe de conducere, cu buget
propriu și cu un mecanism procedural de decizie și de interpretare a propriului statut.

Statele care aderă la Fondul Monetar Internațional își asumă o serie de obligațiuni cu titlu general:
✓ furnizarea de date financiare și economice necesare funcționării normale a operațiunilor Fondului Monetar
Internațional;
✓ eliminarea restricțiilor asupra efectuării plăților și transferurilor pentru tranzacțiile curente internaționale;
✓ eliminarea practicilor monetare discriminatorii și a practicilor monetare multiple;
✓ convertibilitatea, la cerere, a sumelor în monedă proprie deținute de alte țări.
S a adoptat etalonul monetar aur devize ;
– Dolarul a devenit moneda etalon si principala moneda de rezerva si plata;
– Dolarul a fost definit in raport cu aurul urmatoarea definitie: 1 $=0,888671grame aur (in functie de
rezerva de aur a FED ); 35dolari =o uncie de aur(31,05grame);
 3.Principiile care au stat la baza Sistemului Monetar de la Bretton Woods

• cooperarea monetara internationala;

• -cresterea echilibrata a comertului international;
• -dezvoltarea economica a tuturor membrilor;
• -stabilitatea cursului de schimb;
• -convertibilitatea monetara;
• -multilateralizarea platilor internationale;
• -asigurarea lichiditatii internationale;
• -echilibrarea balantei de plati;
•
 4.Analiza celor mai importante principii

• Stabilitatea cursului de schimb:

– a introdus optiunea pentru practicarea cursurilor fixe;

– fiecare tara trebuia sa isi defineasca moneda in raport cu $;fata de paritatea oficiala se admitea o
variatie de plus/minus 1%.
– -tarile trebuiau sa vegheze strict la respectarea acestor paritati; iar bancile centrale interveneau pe
piata valuata prin vanzari cumparari de dolari,pentru mentinerea cursului monedelor in limitele
stabilite;
– dolarul devine o sursa de instabilitate ,intrucat toate bancile centrale achizitioneaza dolari pentru a
putea interveni pe pietele nationale,in vederea mentinerii paritatilor fixe fata de dolar:
– FED ajunge in imposibilitatea de a converti la cererea autoritatilor straine dolarii in aur;
• CONCLUZIA: mentinerea unor cursuri fixe nu asigura automat stabilitate financiara si monetara.
• in anul 1971 se decide ca marjele de fluctuatie sa ajunga la plus/minus 2,25%;
 Principiul convertibilitatii monetare

• convertibilitatea reprezinta inlaturarea tuturor restrictiilor la platile curente,adica o tara pune moneda
sa la dispozitia celorlalte tari;
• convertibilitatea se refera la dolar dar si la celelalte monede;
• Dolarul american a fost singura moneda converibila in aur,la paritatea de 35 dolari uncia,FED ul avand
obligatia fata de celelalte banci centrale sa converteasca in aur detinerile de dolari;
• in cazul monedelor nationale,convertibilitatea se concretiza in desfiintarea restrictiilor in platile si
tranzactiile internationale dar si la obligatia bancii centrale de a cumpara moneda sa detinuta de o alta
banca centrala ;
• incepand cu anul 1968 au aparut restrictii in privinta convertibiliatii dolarilor in aur;
• -s au creat doua piete;una cu pretul liber al aurului si alta cu pretul oficial;
• -in anul 1971 pretul unciei devine 38$;in anul 1973 pretul aurului devine 45$ uncia;
• -in anul 1971,presedintele american,Nixon denunta sistemul monetar bazat pe aur si anunta
demonetizarea aurului(eliminarea aurului din functiile monetare).
• CONCLUZIE:principiul convertibilitatii dolarului in aur a functionat fara probleme pana in
anul 1968,apoi s a instaurat asa zisa anarhie monetara,urmand ca din anul 1971 sa fie
eliminata legatura dintre aur si dolar;
•
 Pincipiul lichiditatii;

• acest principiu presupunea ca Fondul Monetar International,ca institutie a sistemului monetar

international ,sa functioneze precum un “rezervor”care sa furnizeze ,la nevoie ,tarilor membre sprijin
pentru acoperirea deficitului balantei de plati curente:
• Aplicarea principiului lichiditatii a vizat :

✓ asigurarea vanzarilor contra monedei nationale a monedei altei tari ,pentru asigurarea
necesarului in vederea efectuarii unor plati;
✓ nevoia de lichiditate a tarilor in curs de dezvoltare a condus la elaborarea unui plan de creare a
unei monede internationale ,denumita DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE(DST);
 5.MONEDA DST

• DST este primul activ de rezerva(care sa fie detinut de o banca centrala),purtator de dobanda si creat prin
decizie institutionale;
• La momentul lansarii,definitia DST a fost :1 DST=1$ =0,888671grame aur;
• Incepand cu anul 1974,DST-ul se defineste pe baza unui cos de valute;
• DST –urile sunt emise si anulate de Fondul Monetar International ;are autoritatea sa creeze si sa aloce DST
catre tari ,in functie de cota de participare la resursele FMI:
• Orice alocare de DST trebuie sa tina seama de nevoia de rezerve ca mijloace de plata internationale pe
termen lung;
• Incepand din anul 1974,DST este compus din 16 valute ala tarilor cu pondere mai mare de 1 % in comertul
international;
• Din 1981 in cosul DST au fost incluse mondele :
• $,lira sterlina,yen japonez,Francul francez si marca germana;
• Din anul 1999,se introduce EURO care inlocuieste DM si FF;
 Structura DST in prezent

Friday, May 20, 2016

Currency amount under Percent change in exchange rate against U.S.

Currency Exchange rate 1 U.S. dollar equivalent
Rule O-1 dollar from previous calculation
Euro 0.4230 1.12140 0.474352 0.098
Japanese yen 12.1000 110.35000 0.109651 -0.381
Pound sterling 0.1110 1.45790 0.161827 -0.389
U.S. dollar 0.6600 1.00000 0.660000
1.405830
U.S.$1.00 = SDR 0.711324 2 0.042 3
SDR1 = US$ 1.405830 4

Cu incepere din noiembrie 2016,in structura DST se include si yuanul chinezesc,iar structura cosului este urmatoarea:

USD EUR CNY JPY GBP

0.58252 0.38671 1.0174 11 .900 0.085946

41.73%, 30.93%, 10.92%, 8.33%, 8.09%.
 Exemplu calcul valoare DST

• Structura DST in luna mai 2016 se prezinta potrivit tabelului de mai sus.
• In cosul DST intra: 0,4230 EURO; 12,100yeni; 0,111lire sterline;0,66dolari
• Pe baza cotatiilor monedelor fata de USD,din data de 20mai 2016,s-a determinat echivalentul in dolari al
contributiilor la cos,astfel:
• 0,4230Eur x 1,12140USD/Eur=0,474352 USD
• 12,100yeni :110,35yeni/USD=0,10965 USD
• 0,111lire x 1,4579USD/lira=0,161827USD
• 0,66USD=0,66USD
• Cosul DST este constituit din :0,4743USD+0,109651USD+0,161827USD+0,66USD=
• 1,405830 USD
• 1DST=1,405830USD
 6.Functiile si utilizarile DST

• Conform statutului FMI,moneda DST indeplineste urmatoarele functii:

• Functia de etalon monetar international(orice moneda se poate exprima in raport de DST);
• Functia de mijloc de rezerva(alaturi de aur si rezervele valutare intra in rezerva oficila a aunei tari);
• Functia de instrument de credit;
• Functia de mijloc de plata ,limitata doar la plata dobanzilor si comisioanelor datorate FMI:

❖ Ce face o tara membra a FMI cu alocarile de DST?

• are dreptul sa obtina o suma in valuta de la o alta tara ;sau poate fi furnizoare de valuta catre o alta tara ;
• Utilizari ale monedei DST
• pe piata financiara internationala,emisiuni de titluri exprimate in DST;
• se utilizeaza de catre tari pentru a plati dobanzi si comisioane catre FMI:
• se utilizeaza pentru incheierea de acorduri swap;
• se vinde sau cumpara DST contra unei valute;
 Avantaje si limite ale DST

• Avantaje si limite ale DST

• este o moneda mai stabila comparativ cu orice alta moneda;
• fiind emisa de FMI este o moneda independenta de situatia economica si financiara a unei tari;
• are un rol important in mentinerea rezervei internationale la un nivel echilibrat;
• sunt alocate gratuit de catre FMI;
• nu indeplineste decat partial functiile unei monede internationale ;
• nu este un mijloc direct de plata,ci unul indirect,prin mecanismul de convertire in valute ;
• circula intre autoritatile monetare :banci centrale,FMI si BIRD;
• sunt emise in functie de cotele de subscriere ale tarilor la FMI,ceea ce antreneaza decalaje intre tarile sarace si cele bogate;
 Institutiile SMI

1.FMI

• Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație internațională cu 188 de state membre. A fost
constituită prin Tratatul de la Bretton Woods din iulie 1944, având ca scop principal promovarea unei
economii mondiale sănătoase.
• Conferința de la Bretton Woods pentru restructurarea relațiilor internaționale monetare și financiare. A
condus la semnarea Acordului de la Bretton Woods ,care prevedea proceduri și reguli care să guverneze
economia mondială.
• Acest acord a condus la înființarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD,
cunoscută și sub numele de Banca Mondială) și Fondului Monetar Internațional
• FMI are ca scop principal promovarea cooperării monetare internaționale, garantarea stabilității financiare,
facilitarea comerțului internațional, contribuirea la un nivel înalt de ocupare a forței de muncă, la stabilitate
economică și combaterea sărăciei.
• Resursele fondului sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata unor cote în funcție de puterea
economică a fiecărei țări.
• Fiecare stat achita cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan
internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în
moneda națională.
• Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45% a cotei de subscriere începând cu 22
ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde de dolari americani.
 Relațiile României cu FMI

• România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având din data de 2
februarie 2016 o cotă de participare de 1 811,4milioane DST (0,38% din cota totală).
• România deţine 19 591 voturi, echivalentul a 0,39% din total.
• În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina,
Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova,Muntenegru,Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie
2012 şi Belgia si Luxemburg.
• Începând cu anul 1991, asistenţa financiară acordată de FMI :s-a concretizat în aprobarea unui număr
de zece aranjamente stand-by si trei împrumuturi speciale în cadrul unor facilități de finanțare.
• Din ultimele trei aranjamente stand-by, aprobate de FMI în anii 2009, 2011 și 2013, România a efectuat
trageri în valoare de 10,57 miliarde DST 1 (aproximativ 11,9 miliarde euro).
• In prezent, suma alocărilor cumulative de DST-uri aferentă României este de 984,8 milioane DST.
Conform Statutului Fondului, alocările de DST nu sunt purtătoare de dobândă atîta timp cât deținerile de
DST (soldul contului de DST) sunt egale cu suma alocărilor.
 Relatiile Romaniei cu FMI

• Programul Băncii Mondiale şi FMI de evaluare a sectorului financiar (Financial Sector Assessment
Program - FSAP). În acest context, experţii BM şi FMI au realizat raportul Financial Sector Stability
Assessment - FSSA, raport ce identifică principalele vulnerabilităţi ale sectorului financiar românesc şi
oferă un set de recomandări pentru corectarea acestora

• În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistenţă tehnică în câteva
domenii, incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea
bancară şi statistică.
 2.Grupul Băncii Mondiale

• Structura
• Grupul Băncii Mondiale este format din cinci instituţii financiare internaţionale:
• Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare BIRD/IBRD (International Bank for
Reconstruction and Development)
• Corporaţia Financiară Internaţională – CFI/IFC (International Finance Corporation)
• Asociaţia Internaţională de Dezvoltare – AID/IDA (International Development Association)
• Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor - MIGA (Multilateral Investment Guarantee Agency)
• Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investiţiilor - ICSID (International
Center for Settlement of Investments Disputes)
• Termenul generic de Banca Mondială (BM) se referă în principal la IBRD şi IDA, iar proiectele principale
de finanţare se derulează prin IBRD
 Banca Mondiala ;relațiile României cu BM

• BM a fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul
Monetar Internaţional.
• BM reuneşte 188 ţări membre, responsabile de modul în care este finanţată instituţia şi de alocare a
fondurilor. Sediul BM este la Washington D.C.
• România este membră a IBRD (din 1972), IFC (din 1990), MIGA (din 1992), ICSID (din 1975) şi IDA
(2014).
• Activitatea Grupului BM în România a început în anul 1991 şi cuprinde atât programe şi proiecte
publice, finanţate de către BIRD prin împrumuturi acordate direct statului, prin Ministerul Finanţelor
Publice, cât şi proiecte private, fără garanţie de stat, prin sprijinul acordat de către IFC şi MIGA;
• În perioada 1991-2015, BM (prin BIRD) a aprobat 96 de operaţiuni finanţate în România, cu un total
al angajamentelor de aproximativ 12,7 miliarde USD.
• BM a sprijinit reformele structurale şi privatizarea în România prin programele de
tip PSAL (Împrumut de ajustare structurala a sectorului privat) ; PAL (Împrumut pentru
ajustarea sectorului public ); programele de dezvoltare rurală şi de reducere a sărăciei ;
• În prezent, portofoliul BM în România cuprinde 16 operaţiuni active , în valoare de 2,6 miliarde de
dolari;
 Perspective ale relației României cu Banca Mondială

• Perspectivele relației România-BM: Noul Parteneriat Strategic pentru România (Country Partnership
Strategy – CPS) 2014-2017 : are ca obiective sprijinirea statului roman pentru accelerare a reformelor
structurale, diminuare a sărăciei şi promovarea prosperităţii prin trei piloni :
1. crearea unui guvern pentru secolul XXI (orientat pe buna funcţionare a administraţiei publice şi utilizarea
eficientă a tuturor resurselor, inclusiv fondurile europene);
2.asigurarea creşterii economice şi crearea de locuri de muncă (cu scopul de a diminua sărăcia prin
îmbunătăţirea mediului de afaceri, a administrării companiilor de stat, promovarea inovaţiei şi a agendei digitale
pentru competitivitate);
3.incluziune socială (motorul prosperităţii comune şi dezvoltării durabile );
• In viitorul apropiat, România va trece la o nouă etapă a colaborării sale cu BM;
• Romania va dobândi un nou statut în cadrul comunităţii financiare internaţionale, compatibil cu
statutul de membru UE şi de donator în cadrul politicii internaţionale de cooperare pentru dezvoltare;
• nu va mai putea implementa proiecte ale BM pe teritoriul său;
 Crizele financiare şi reformarea sistemului monetar internațional

• Sistemul monetar internațional actual nu este unul perfect, slăbiciunile lui fiind subliniate şi analizate în
literatura de specialitate autohtonă şi străină a ultimilor ani.

• După prăbuşirea sistemului de la Bretton Woods s-a ajuns, în etape, la o varietate a ratelor de schimb,
predominând cele flexibile, la o circulație liberă a capitalului, la o libertate în alegerea regimurilor valutare,
la o fluctuație excesivă a ratelor de schimb, la predominanța dolarului ca monedă de rezervă;
• Analizând funcționarea sistemului monetar internațional pe diferite perioade se observă că fiecare
sistem nu a avut o perioadă de funcționare mai mare de 40 de ani:
• sistemul bazat pe etalonul aur-monedă – 40 de ani;
• sistemul bazat pe etalonul aur-devize – 30 de ani;
• sistemul de la Bretton Woods – 29 de ani;
• sistemul post-Bretton Woods – 40 de ani.
 Cronologia evenimentelor monetar- financiare internaționale

• Marea Depresiune din 1929-1933 a fost rezultatul unui sistem monetar internațional caracterizat prin
instabilitate financiară, dezechilibre grave şi aparent greu de rezolvat la nivel mondial şi rate de schimb
fixe.
• Crizele financiare din anii ’90 de pe piețele emergente – Mexic (1994- 1995), Asia de Sud-Est (1997-
1998), Rusia (1998), Brazilia (1998-1999), Argentina (1999-2002) –au atras atentia asupra necesitatii
reformei sistemului monetar international.
• Aceste crize au scos la iveală o serie de deficiențe la nivelul sistemului monetar internațional, care ar fi
putut justifica o schimbare fundamentală.
• frecvența crizelor începând din 1973 s-a dublat față de perioada funcționării sistemului de la Bretton
Woods sau a etalonului monetar aur şi rivalizează cu criza din 1929-1933.
• crizele au devenit mai frecvente, dar nu mai severe.
• Au fost identificate 38 de crize financiare în perioada 1945-1971 (21 în țări dezvoltate şi 17 în țări
emergente) şi 139 în perioada 1973- 1997 (44 în țări dezvoltate şi 95 în țări emergente).
• Sistemul monetar internațional a devenit unul global si are caracteristici şi probleme noi, iar crizele
funcționale au devenit crize de sistem.
 Preocupari pentru “reformarea arhitecturii financiare internaționale”;.

• Criza globală din 2008 a scos la lumină cele mai serioase dezechilibre macroeconomice la nivel global, care
au ridicat probleme în funcționarea sistemului monetar internațional şi reprezintă provocări pentru reforma
acestuia.

• Dolarul american a fost un „refugiu sigur” la nivel internațional, dar a beneficiat şi de pe urma lipsei unor
alternative viabile.

• Sistemul monetar internațional actual, prin deficiențele sale, prin fragilitatea sa şi predominanța dolarului ca
monedă de rezervă, a contribuit la criza globală şi amenință perspectivele economiei globale.