Caracterizarea lui Allan din „Maitreyi” de Mircea Eliade

Personajul principal-narator al romanului exotic „Maitreyi”, Allan,

întruchipează prin structura sa spirituală, tipul tânărului intelectual
format, pentru care dragostea reprezintă o nouă cale spre cunoaștere.
Allan este caracterizat atât în mod direct, prin intermediul
autocaracterizării deoarece el înrolează și funcția de narator, cât și în mod
indirect (de către alte personaje sau de propriile sale acțiuni și gânduri).
Tânărul englez în vârstă de 24 de ani, aflat la începutul carierei sale
declară despre sine însuși că este „foarte mândru de cetățenia și
descendența mea continentală”, iar în India, el se simte ca „singurul
stăpân” pentru că era unicul străin de pe șantier printe ceilalți eurasieni,
lucru care îi oferea anumite privilegii, iar atitudinea sa mai umană
comparativ cu cea a celorlalți maiștri față de lucrători, îi impunea
superioritate, iar pe lucrătorii săi îi făcea mai docili. De asemenea,
susținerea și simpatia pe care Narendra Sen o împărtășea pentru Allan, în
special lupta dură pe care a dus-o cu cei din Consiliu, pentru a-l accepta
pe Allan să inspecteze terasamentul şi podurile pe linia Lumding-Sadyia,
denotă atitudinea candidă a faimosului inginer în adresa tânărului.
Din secvența: „Pe şantier eram singurul stăpân, pentru că eram
singurul alb. Cei câţiva eurasieni care supravegheau lucrările aproape de
pod nu se bucurau de acelaşi prestigiu” sustragem ideea supriorității de
rasă pe care o simțea Allan față de ceilalți maiștri eurasieni, bazându-se
pe principiul rasist că oamenii de culoare sunt inferiori.
În baza unor tangențe precum ar fi dorința de a avansa în
cunoaștere și interesul față de lectură, Allan fiind interesat de cărțile de
fizică-matematică, și a unor tehnici de autoanaliză psihologică precum ar
fi monologul interior și autointrospecția, am putea face referință între
Allan și protagonistul trilogiei „Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin
Preda- Victor Petrini.
În concluzie, personajul Allan, construit ca alter-ego al autorului,
întruchipează eroul masculin modern, caracterizat de luciditate și de o
continuă căutare a răspunsurilor la marile întrebări existențiale.
„Maitreyi” prezintă dragostea ca dimensiune esențială a experienței
existențiale umane. Fiind un roman al autenticității, el este o îmbinare a
mai multor specii literare (eseul, jurnalul, reportajul), având drept sursă
principală de inspirație experiența reală a lui Mircea Eliade în India.