Persoana juridică, subiect colectiv de drept.

Definiţie. Persoană juridică reprezinta asocierea a doua sau mai multe persoane
in vederea desfasurii unei activitati, dobandind drepturi şi obligaţii, în condiţiile
prevăzute de lege. În doctrina de inspiraţie franceză mai este denumită persoană
morală. Pentru a avea calitatea de persoană juridică, entitatea trebuie să
îndeplinească următoarele cerinţe, cumulativ: să aibă o organizare de sine
stătătoare; să aibă un patrimoniu propriu; să aibă un scop determinat, licit şi moral,
în acord cu interesul general.

Clasificarea persoanelor juridice:

a) După regimul juridic aplicabil
 persoane juridice de drept public – Statul, Administrația prezidențială,
Guvernul (Secretariatul General a Guvernului are personalitate juridică),
ministerele, judeţul, oraşul şi comuna, instituția prefectului, partidele politice,
precum şi alte entităţi declarate ca atare prin legi sau hotărâri de Guvern
(Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi
Publice, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Agenția Națională de
Administrare Fiscală etc.), hotărâri ale Consiliilor judeţene şi locale.
 persoane juridice de drept privat – societăţi comerciale, regiile autonome,
grupurile de interes economic, asociaţii şi fundaţii, organizaţiile cooperatiste,
societățile europene și grupurile europene de interes economic, sindicate,
organizaţii patronale etc.
b) După natura scopului lor:
- persoane juridice cu scop patrimonial (societăţi comerciale);
- persoane juridice cu scop nepatrimonial (non-profit): exemplu – asociaţiile
şi fundaţiile.

Elementele constitutive ale persoanei juridice. Conform art. 187 C. civ. „Orice
persoană juridică trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un patrimoniu
propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu interesul
general”. Prin urmare, elementele constitutive sunt următoarele:
- organizare de sine stătătoare (organizare proprie) - presupune existenţa unor
organe de
administrare, conducere și control ale persoanei juridice;

1
 - patrimoniul propriu (distinct faţă de patrimoniile altor persoane juridice, dar
şi faţa de
patrimoniul asociaţilor) – este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor
patrimoniale ale persoanei juridice;
- scop (obiect de activitate) propriu, care să îndeplinească următoarele
condiţii: să fie
determinat expres în actul constitutiv si să fie în concordanţă cu interesul general,
obştesc.

Înființarea, reorganizarea și încetarea persoanei juridice

1. Înființarea persoanei juridice

- Persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege. Prin excepţie,
în cazurile
anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa prin
acte ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri
prevăzute de lege (art. 191 C. civ.).
În toate cazurile, actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă
autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică.
Exemple: instituția Președinției României este înființată și organizată
potrivit prevederilor din Constituția României și din Legea nr. 47/1994 privind
serviciile din subordinea Preşedintelui României.
Guvernul este organizat porivit prevederilor din Constituția României și din
Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a
ministerelor.
Ministerele se înființează și se organizează prin hotărâre de Guvern, în
temeiul art. 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Guvernului României şi a ministerelor (ex. - Hotărârea Guvernului nr. 185/2013
privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale).
Înfiinţarea și organizarea serviciilor publice ale ministerelor şi ale celorlalte
organe centrale din unităţile administrativ-teritoriale se aprobă prin ordin al
ministrului, respectiv al conducătorului organului de specialitate în subordinea
căruia aceste servicii sau organe îşi desfăşoară activitatea (art. 44(1) din Legea nr.
90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a
ministerelor) .
Autoritățile administrației publice locale se înființează și organizează în
condițiile prevăzute de Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale. De
asemenea, în temeiul prevederiilor art. 36(3) lit. b) din Legea nr. 215/2001 a
administrației publice locale prin hotărâre a Consiliului local se aprobă, în

2
condiţiile legii, la propunerea primarului, înfiinţarea, organizarea şi statul de funcţii
ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituţiilor şi serviciilor publice de
interes local.
- Persoanele juridice de drept privat se înființează de la data înregistrării
(societățile,
asociațiile și fundațiile etc.) sau de la data îndeplinirii altor formalități prevăzute de
lege.
Societățile se înfiiințează de la data înregistrării în registrul comerțului în a
cărei rază teritorială se va afla sediul acestora (în acest sens Art. 41(1) din Legea
nr. 31/1990 a societăților dispune: „Societatea este persoană juridică de la data
înmatriculării în registrul comerţului”).
Asociațiile și fundațiile dobândesc personalitate juridică la data înscrierii în
Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei
circumscripţie îşi are sediul (art. 5(1) și art. 17(1) din Ordonanţa Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii).

2. Reorganizarea persoanei juridice

Noţiune. Reorganizarea persoanei juridice este operaţiunea juridică în care
pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice şi care are ca efecte
înfiinţarea, modificarea ori încetarea acestora (art. 232 C. civ.).
Modurile de reorganizare. Reorganizarea persoanei juridice se realizează
prin fuziune, prin divizare sau prin transformare (art. 233-243 C. civ.)

Fuziunea
Fuziunea se poate face:
- prin absorbţia unei persoane juridice de către o altă persoană juridică sau
prin
- contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcătui o persoană
juridică nouă.

Divizarea
Divizarea poate fi totală sau parţială.
Divizarea totală se face prin împărţirea întregului patrimoniu al unei
persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice care există deja sau
care se înfiinţează prin divizare.

Transformarea persoanei juridice

3
 Transformarea persoanei juridice intervine în cazurile prevăzute de lege,
atunci când o persoană juridică îşi încetează existenţa, concomitent cu înfiinţarea,
în locul ei, a unei alte persoane juridice.
În cazul transformării, drepturile şi obligaţiile persoanei juridice care şi-a
încetat existenţa se transferă în patrimoniul persoanei juridice nou-înfiinţate, cu
excepţia cazului în care prin actul prin care s-a dispus transformarea se prevede
altfel (art. 241(2) C. civ.).
Exemplu: transformarea unei societăţi pe acţiuni având sediul social şi
administraţia centrală pe teritoriul Uniunii Europene într-o Societate Europeană,
dacă deţine de cel puţin doi ani o filială reglementată de dreptul altui stat membru
în condițiile prevăzute de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2157/2001 privind
statutul societăţii europene (SE).

3. Încetarea persoanei juridice.

Încetarea existenței persoanei juridice are loc prin dizolvare. Dizolvarea este
urmată, de regulă, de lichidarea patrimoniului societății.

- Dizolvarea persoanei juridice poate fi voluntară, de drept sau judiciară.

Dizolvarea voluntară are loc prin hotărârea organelor de conducere ale
persoanei juridice (exemplu - societățile comerciale se dizolvă prin hotărârea
adunării generale a asociaților/acționarilor).
Dizolvarea de drept a persoanelor juridice are loc:
a) dacă termenul pentru care au fost constituite s-a împlinit;
b) dacă scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit;
Dizolvarea judiciară (forțată) se realizează prin hotărârea instanței de
judecată în situația în care scopul pe care îl urmărește persoana juridică sau
mijloacele întrebuinţate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii sau
ordinii publice ori dacă persoana juridică urmărește un alt scop decât cel declarat.
În cazul societăților comerciale, Legea nr. 31/1990 a societăților prevede și
alte motive de dizolvare în art. 227(1), cum ar fi de exemplu: declararea nulităţii
societăţii; hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive
temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea
societăţii;falimentul societăţii. De asemenea, potrivit art. 10(3) din Legea nr.
31/1990 a societăților în cazul în care societatea pe acțiuni are mai puţin de 2
acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice persoană interesată poate solicita
instanţei dizolvarea societăţii.
Dizolvarea persoanelor juridice de drept public are loc în cazurile şi în
condiţiile anume prevăzute de lege (art. 246 C. civ.).
Persoanele juridice înfiinţate de către autorităţile publice centrale sau
locale, nesupuse dizolvării, pot fi desfiinţate prin hotărârea organului care le-a

4
înfiinţat. În acest caz, dacă organul competent nu a dispus altfel, drepturile şi
obligaţiile persoanei juridice desfiinţate se transferă persoanei juridice
dobânditoare, proporţional cu valoarea bunurilor transmise acesteia, ţinându-se
însă seama şi de natura obligaţiilor respective (art. 250 C. civ.).

- Lichidarea persoanei juridice. Prin efectul dizolvării persoana juridică

intră
în lichidare în vederea valorificării activului şi a plăţii pasivului. Lichidarea
societății comerciale constă într-un ansamblu de operațiuni care au ca scop
terminarea operațiunilor comerciale aflate în curs la data dizolvării societății,
încasarea creanțelor societății și împărțirea activului net între asociați.
Persoana juridică îşi păstrează capacitatea civilă pentru operaţiunile necesare
lichidării până la finalizarea acesteia.
Dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii, transformării sau divizării
totale.

Destinaţia bunurilor rămase după lichidare. Bunurile persoanei juridice

rămase după lichidare vor primi destinaţia stabilită în actul de constituire sau statut
ori destinaţia stabilită în hotărârea organului competent luată înainte de dizolvare
(art. 249(1) C. civ). În lipsa unei asemenea prevederi în actul de constituire sau
statut ori în lipsa unei hotărâri a organului competent, precum şi în cazul în care
prevederea sau hotărârea este contrară legii sau ordinii publice, la propunerea
lichidatorului, bunurile rămase după lichidare se atribuie de instanţa competentă,
unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător, dacă prin lege nu se prevede
altfel.
Data încetării personalităţii juridice. Persoanele juridice supuse
înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise (ex –
societățile comerciale încetează la data radierii din registrul comerțului).
Celelalte persoane juridice încetează la data actului prin care s-a dispus
încetarea sau, după caz, la data îndeplinirii oricărei alte cerinţe prevăzute de lege.

Capacitatea civilă a persoanei juridice

Capacitatea civilă a persoanei juridice are două componente: capacitatea de

folosință și capacitatea de exercițiu a persoanei juridice.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice – reprezintă aptitudinea

persoanei juridice de a avea drepturi şi obligaţii civile.
Capacitatea de folosinţă restrânsă (anticipată de lege). Persoanelor
juridice supuse înregistrării (persoanele juridice de drept privat) li se recunoaşte de

5
la data actului de înființare posibilitatea de a dobândi acele drepturi şi de a-şi
asuma acele obligaţii care sunt strict necesare pentru ca persoana juridică să ia
fiinţă în mod valabil [art. 205(3) C. civ.]. Astfel, societăţile comerciale, asociaţiile
şi fundaţiile au de la data întocmirii actului constitutiv o capacitate de folosinţă
restrânsă care permite asociaţilor să realizeze, în numele viitoarei persoane
juridice, acte cu privire la depunerea la bancă în numerar a capitalului social,
încheierea contractului de închiriere a sediului etc. Capacitatea de folosinţă
restrânsă încetează în momentul dobândirii capacităţii de folosinţă depline.
Capacitatea de folosinţă deplină. Începutul capacităţii de folosinţă deplină
a persoanei juridice are loc de la data înfiinţării acesteia.
Încetarea capacităţii de folosinţă depline are loc odată cu încetarea fiinţei
persoanei juridice.
Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice –
reprezintă acea regulă de drept potrivit căreia, prin acte juridice, persoana juridică
nu poate avea decât acele drepturi şi obligaţii care sunt în concordanţă cu scopul ei,
stabilit prin lege, actul de înfiinţare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în
vederea realizării acestui scop este lovit de nulitate absolută (art. 205 C. civ.).

Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice – reprezintă aptitudinea

persoanei juridice de a dobândi şi exercita drepturi şi de a-şi asuma obligaţii, prin
încheierea de acte juridice, de către organele sale de administrare.
Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin
organele sale de administrare. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice,
în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice înseşi.
Faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi
persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuțiile sau cu scopul
funcțiilor încrediințate. Faptele ilicite atrag şi răspunderea personală și solidară a
celor care le-au săvârşit, atât faţă de persoana juridică, cât şi faţă de terţi (art. 219
C. civ.).
Persoana juridică dobândeşte capacitatea de exerciţiu odată cu înfiinţarea sa.
Încetarea capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice are loc odată cu
încetarea fiinţei persoanei juridice.