Rezumat Preda Maria Ecaterina

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„GR. T. POPA” IAŞI

FACULTATEA DE MEDICINĂ
SINDROMUL METABOLIC ÎN OBEZITATEA COPILULUI
TEZĂ DE DOCTORAT
REZUMAT
Conducător ştiinţific,
Prof. Dr. Silvia Mătăsaru
Doctorand,
Maria Puha Preda
Iaşi
2011
CUPRINS
INTRODUCERE – Importanţa problemei......................................................................... 4
CAPITOLUL I – STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII DESPRE OBEZITATE ŞI

SINDROM METABOLIC – REZUMAT.................................................................................. 5
CONTRIBUŢII PERSONALE
CAPITOLUL II – STUDIUL OBEZITĂŢII COPILULUI..................................................... 7
Obiectivele studiului.................................................................................................................... 7
Material şi metodă....................................................................................................................... 7
Rezultate şi discuţii...................................................................................................................... 8
2.1 Stabilirea stării de nutriţie a copiilor studiaţi……………………………………………....... 8
2.2 Prevalenţa obezităţii…………………………………………………………………………. 8
2.3 Distribuţia pe sexe……………………………………………………………………............ 8
2.4 Distribuţia copiilor studiaţi după mediul de rezidenţă............................................................. 9
2.5 Distribuţia pe grupe de vârstă.................................................................................................. 9
2.6 Analiza antecedentelor heredocolaterale pentru obezitate, boli cardio-vasculare şi diabet
zaharat tip II.................................................................................................................................. 10
2.7 Studiul comportamentelor cu risc pentru obezitate şi boli cardio-vasculare şi diabet tip II.. 10
2.7.1 Sedentarismul………………………………………………………………..................... 11
2.7.2 Aprecierea alimentaţiei...................................................................................................... 12
2.7.3 Evaluarea fumatului........................................................................................................... 12
2.7.4 Evaluarea calităţii şi duratei somnului................................................................................ 13
2.7.5 Evaluarea stresului.......................................................................................................... 13
2.8 Măsurarea tensiunii arteriale şi a circumferinţei abdominale.............................................. 13
2.8.1 Tensiunea arterială............................................................................................................. 13
2.8.2 Măsurarea circumferinţei abdominale…………………………………………….......... 14
2.9 Aprecierea gradului de severitate al obezităţii.................................................................... 14
2.10 Concluzii............................................................................................................................. 14
CAPITOLUL III – STUDIUL SINDROMULUI METABOLIC ÎN OBEZITATEA

COPILULUI ............................................................................................................................ 17
Obiectivele studiului................................................................................................................ 17
Material şi metodă................................................................................................................... 17
Rezultate şi discuţii ................................................................................................................ 18
3.1 Definiţia sindromului metabolic.......................................................................................... 18
3.2 Studiul tuturor criteriilor definite pentru sindromul metabolic........................................... 19
3.2.1 Studiul obezităţii............................................................................................................... 19
3.2.2 Studiul disglicemiei la copiii obezi................................................................................... 23
3.2.3 Studiul dislipidemiei la copiii obezi.................................................................................. 25
3.2.4 Studiul tensiunii arteriale.................................................................................................. 32
3.3 Prevalenţa sindromului metabolic........................................................................................ 35
3.3.1 Studiul prevalenţei sindromului metabolic pe sexe........................................................... 35
2
3.3.2 Prevalenţa sindromului metabolic pe grupe de vârstă........................................................ 36
3.3.3 Corelare valorilor IMC-ului cu prevalenţa sindromului metabolic.................................... 36
3.3.4 Corelarea valorilor glicemiei a jeun cu prevalenţa SM...................................................... 37
3.3.5 Corelarea valorilor HDLc cu prevalenţa SM..................................................................... 37
3.3.6 Corelarea valorilor trigliceridelor cu prevalenţa SM......................................................... 38
3.3.7 Corelarea valorilor TA cu prevalenţa SM.......................................................................... 38
3.4 Analiza criteriilor FID, OMS şi NCEP-ATP III pentru diagnosticul sindromului metabolic în
lotul studiat.................................................................................................................................. 39
3.5 Evaluarea riscului cardio-vascular........................................................................................ 41
3.6 Evaluarea riscului diabetogen............................................................................................... 42
3.7 Intervenţia terapeutică în sindromul metabolic..................................................................... 43
3.7.1Tratamentul obezităţii asociate cu sindrom metabolic ...................................................... 43
3.7.2 Tratamentul disglicemiei.................................................................................................... 45
3.7.3 Tratamentul dislipidemiei................................................................................................... 45
3.7.4 Tratamentul hipertensiunii arteriale................................................................................... 46
3.8 Educaţia terapeutică.............................................................................................................. 47
3.9 Monitorizarea ulterioară........................................................................................................ 48
3.10 Măsuri profilactice.............................................................................................................. 48
3.11 Concluzii............................................................................................................................. 49
CAPITOLUL IV - CONCLUZII GENERALE..................................................................... 54

CAPITOLIL V PERSPECTIVELE TEZEI ......................................................................... 56
BIBLIOGRAFIE...................................................................................................................... 57
ABREVIERI
ANEXE
3
INTRODUCERE
Motto:
„Fiecare copil nou-născut din noul mileniu are dreptul de a
trăi până la vârsta de cel puţin 65 de ani fără a suferi de o
boală cardio-vasculară ce poate fi prevenită.”
Carta Europeană a Sănătăţii.
Importanţa prevenirii în copilărie a problemelor de sănătate din viaţa adultă a figurat

printre preocupările importante ale OMS. Prevenţia bolilor metabolice populaţionale (obezitatea,
diabetul zaharat tip II, sindromul metabolic, bolile cardio-vasculare) s-a impus tot mai serios în
ultimii ani din cauza multiplelor dovezi care atestă: creşterea prevalenţei obezităţii şi a
asociaţiilor ei morbide, posibilităţile limitate de tratament existente în prezent şi nu în ultimul
rând, costuri mari implicate.
Pentru ca prevenţia să fie posibilă trebuie să se cunoască factorii de risc şi trebuie să se
identifice persoanele cu risc crescut, iar intervenţia profilactică trebuie să fie aplicată de
timpuriu.
Imposibilitatea intervenţiilor genetice în practica medicală determină orientarea
eforturilor spre factorii de risc modificabili încadraţi în stilul de viaţă nesănătos al omului
modern, în special alimentaţia nesănătoasă şi lipsa de mişcare (sedentarismul).
În plus, există dovezi care atestă faptul că modificările pentru optimizarea stilului de viaţă
care să asigure menţinerea greutăţii în limite optime sunt mai uşor de adoptat pe termen lung,
comparativ cu modificările necesare reducerii ponderale şi menţinerii pe termen lung a noii
greutăţi.
Dacă studiul sindromului metabolic la adult s-a bucurat de o atenţie deosebită, în
literatura pediatrică această temă nu a beneficiat de atenţia corespunzătoare. Sindromul
metabolic a fost acceptat recent în patologia pediatrică şi este considerat un stadiu precoce a mai
multor boli grave ca diabetul zaharat tip II, bolile cardio-vasculare, a căror prevalenţă este în
creştere. Pe plan mondial prevenirea acestor boli a devenit un deziderat medical important. Studii
anatomo-patologice şi studii clinice au demonstrat debutul în copilărie a leziunilor
aterosclerotice, de aceea s-a profilat ideea că este necesară o depistare precoce a persoanelor
aflate la risc şi că profilaxia factorilor de risc trebuie începută încă din copilările.
Pornind de la aceste argumente şi gândind că sănătatea copilului o prefigurează pe cea a
adultului, s-a realizat acest studiu în populaţia infantilă din şcolile şi liceele din oraşul Găeşti,
judeţul Dîmboviţa. Am considerat că am putea aborda această temă, studiile în ţara noastră fiind
încă în stadiu incipient. Am dorit să ne aducem contribuţia la depistarea obezităţii şi aprecierea
gravităţii sale (sindromul metabolic) în rândul populaţiei infantile din ţara noastră, aceasta fiind
unul din importanţii factori de risc ai bolilor cadio-vasculare şi a diabetului zaharat tip II.
Demonstrarea existenţei sale la copil ar permite implementarea măsurilor de prevenţie în această
fază precoce în speranţa scăderii morbidităţii şi mortalităţii prin diabet zaharat si boli cardio-
vasculare.
Studiul a fost efectuat pe parcursul a 20 de luni (2007-2008). După stabilirea tulburărilor
de nutriţie la copiii din şcolile şi liceele din oraşul Găeşti, copiii obezi au fost incluşi în studiul
nostru. Menţionăm că participarea a fost liber consimţită, iar copiii au fost invitaţi să răspundă
unui chestionar amănunţit care a permis cunoaşterea factorilor de risc ai obezităţii şi a
asociaţiilor ei morbide.
4
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUL AL CUNOAŞTERII DESPRE OBEZITATE ŞI SINDORM
METABOLIC - REZUMAT
Obezitatea este o boală cronică ce se defineşte ca fiind excesul de ţesut adipos „într-o
proporţie care este periculoasă pentru sănătate”.
Ultimele decenii se caracterizeză printr-o creştere îngrijorătoare a obezităţii, atât în rândul
adulţilor, cât şi în cel al copiilor. Morbiditatea şi mortalitatea asociată obezităţii a atins cote
alarmante.
Din punct de vedere etiopatogenic, obezitatea este o boală foarte complexă, o
multitudine de factori sunt implicaţi în determinarea obezităţii: factori genetici, factori de mediu,
factori metabolici, factori psihologici, factori comportamentali, factori neuro-endocrini.
Combinţia diverşilor factori de risc şi a mecanismelor patogenice în proporţii şi cu secvenţialitate
diferită la nivelul fiecărui copil afectat de surplusul ponderal face ca o obezitatea să fie o boală
extrem de heterogenă.
Din punct de vedere morfopatologic, hipertrofia şi hiperplazia adipocitară explică
creşterea greutăţii corporale.
Fenomenul care stă la baza apariţiei obezităţii e reprezentat de un dezechilibru cronic,
între ingestia calorică crescută şi/sau consumul energetic redus care conduc la o balanţă
energetică pozitivă. Consecinţa este acumularea de ţesut adipos în exces cu alterarea structurii şi
funcţiei secretorii a ţesutului adipos. Factorii dietetici şi activitatea fizică redusă au o puternică
influenţă asupra bilanţului energetic şi pot fi consideraţi principalii factori modificabili ce
favorizează creşterea în greutate.
Modificările fiziopatologice în obezitate sunt induse de produşii secretaţi de adipocite
(citokine, peptide inflamatorii, angiotensinogen, substanţe procoagulante).
Obezitatea este asociată cu risc cardio-metabolic crescut, iar acesta depinde mai mult de
dispoziţia ţesului adipos, decât de volumul său total. Persoanele care prezită obezitate
abdominală (centrală sau androidă) au un risc cardio-metabolic mai mare decât cei cu distribuţia
gluteo-femurală (periferică sau ginoidă). Există diferenţe de structură şi funcţie între ţesutul
adipos visceral şi ţesutul adipos subcutanat care pot explica riscul cardio-metabolic asociat
obezităţii viscerale.
Sindromul metabolic este o complicaţie precoce a obezităţii care asociază un grup de
factori cu risc înalt de a dezvolta diabet zaharat tip II şi boli cardio-vasculare reprezentaţi de:
disglicemie, dislipidemie, hipertensiune arterială. Marea majoritate a cazurilor e legată de un stil
de viaţă sedentar şi o alimentaţie nesănătoasă. La copil, sindromul metabolic se conturează tot
mai pregnant odată cu creşterea prevalenţei obezităţii.
Tulburările metabolice caracteristice sindromului metabolic se întâlnesc aproape exclusiv
în obezitatea viscerală. Creşterea grăsimii viscerale este asociată cu accentuarea
insulinorezistenţei şi hiperinsulinemiei şi acestea cresc riscul comobidităţilor asociate obezităţii.
Obezitatea la copil şi adolescent este asociată cu acelaeşi riscuri şi comorbidităţi ca şi
obezitatea de la adult. Complicaţiile şi comorbidităţile care au consacrat obezitatea ca pe o boală
metabolică cronică sunt: complicaţii metabolice (insulinorezistenţă, dislipidemie aterogenă,
disglicemie, sindrom metabolic), boli cardio-vasculare (ateroscleroză, boală coronariană,
tromboembolism), complicaţii digestive (litiază biliară, steatoză hepatică), afecţiuni ortopedice şi
5
consecinţe psihologice. În aceste condiţii recunoaşterea şi tratamentul obezităţii asociate cu
sindrom metabolic la copil, are o importanţă deosebită.
Una dintre caracteristicile definitorii ale obezităţii este posibilitatea corectării. În
condiţiile stadiului actual de cunoaştere despre obezitatea la copil, obiectivele terapeutice
specifice principale sunt reducerea ponderală prin tratamentul dietetic şi creşterea activităţii
fizice, la care se adaugă terapia comportamentală. Optimizarea stilului de viaţă, rămâne
principala intervenţie profilactică şi terapeutică în managementul obezităţii întrucât intervenţia
asupra factorilor genetici în practica medicală curentă nu este posibilă.
Managementul obezităţii este unul dintre cele mai complexe din practica medicală, deoarece
obezitatea este o boală cronică ce implică o intervenţie de durată. Pe de altă parte, etiopatogenia
complexă, necesită o abordare mutifactorială, iar diversitatea comorbidităţilor asociate necesită
măsuri specifice cu o adaptare permanentă a intervenţiei terapeutice.
6
CAPITOLUL II
STUDIUL OBEZITĂŢII COPILULUI
Într-o primă etapă, studiul nostru şi-a propus diagnosticarea obezităţii într-un grup de
3761 copii din şcolile şi liceele oraşului Găeşti, iar în etapa următoare să cuprindă depistarea
sindromului metabolic la copiii obezi.
Studiul obezitaţii a avut următoarele obiective:
 stabilirea stării de nutriţie a copiilor (normo-ponderali, subponderali,
supraponderali, obezi);
 stabilirea prevalenţei obezităţii;
 distribuţia copiilor după mediul de rezidenţă: urban şi rural;
 distribuţia pe sexe a obezităţii şi a stării supraponderale;
 distribuţia pe grupe de vârstă a obezităţii;
 analiza antecedentelor heredocolaterale pentru obezitate, boli cardiovasculare şi
diabet zaharat tip II;
 studiul comportamentelor cu risc pentru obezitate, boli cardio-vasculare şi diabet
zaharat tip II;
 studiul complicaţiilor obezităţii.
Material şi metodă
Capitolul prezintă modalităţile prin care am realizat obiectivele propuse.
Am luat în studiu elevii din şcolile şi liceele oraşului Găeşti, judeţul Dâmboviţa, clasele
I–XII. Cercetarea s-a efectuat în perioada 1 septembrie – 30 octombrie 2007, participarea fiind
liber consimţită. Au fost luaţi în studiu un număr de 3761 elevi (2050 fete şi 1711 băieţi) având
vârsta cuprinsă între 6 şi 19 ani.
Metodele folosite au fost:

 Anamneza prin chestionar amănunţit.
 Examenul clinic pe aparate
 Măsurarea înălţimii cu ajutorul pediometrului şi măsurarea greutăţii
 Calculul IMC G(kg)/T2(m). În interpretarea valorilor IMC am folosit tabelele cu
percentile pentru vârstă şi sex (vezi anexe).
 Circumferinţa abdominală (CA) este parametrul unanim acceptat ca marker al
distribuţiei abdominale a ţesutului adipos. În interpretarea valorilor CA am folosit
tabelele cu percentile pentru vârstă şi sex (vezi anexe).
 Măsurarea tensiunea arterială. În interpretarea valorilor TA am folosit tabelele cu
 Investigaţii paraclinice efectuate în laboratorul Spitalului Găeşti (care au fost efectuate în
etapa a II a a studiului);
 Analiza statistică. În analiza statistică pentru a stabili dacă există o legătură între două
variabile am folosit următoarele două teste, astfel:
 pentru compararea mediilor unei variabile la două populaţii – testul Student;
 pentru a deterimna dacă există o asociere semnificativă între două variabile – testul
Chi.
7
Rezultate şi discuţii
2.1 Stabilirea stării de nutriţie a copiilor studiaţi
Stabilirea greutăţii şi înălţimii copiilor ne-a permis calculul indicelui de masă corporală (IMC =
G(kg)/T2(m)).
În raport cu indicele de masă corporală, au fost înregistrate patru grupe de copii:
 subponderali: IMC < percentila 5th (392 copii, reprezentând 10,42% din cazuri);
 normo-ponderali: percentila 5th ≤ IMC < percentila 85th (2938 copii,
reprezentând 78,12% din cazuri);
 supraponderali: percentila 85th ≤ IMC < percentila 95th (304 copii, reprezentând
8,08% din cazuri);
 obezi: percentila 95th ≤ IMC (127 copii, reprezentând 3,38% din cazuri).
Supraponderali şi obezi au fost 431 de copii, reprezentând 11,46 % din cazuri (fig. nr. 1).
304 (8.08%)
127 (3.38%)
2938 (78.12%)
392 (10.42%)
subponderali normo-ponderali
supraponderali obezi
Figura nr. 1 Starea de nutriţie a copiilor studiaţi
2.2 Prevalenţa obezităţii
Prevalenţa stării supraponderale a fost de 8,08% (percentila 85th ≤ IMC < percentila 95th
pentru vârstă şi sex).
Prevalenţa obezităţii în lotul studiat a fost de 3,38% (IMC ≥ 95th pentru vârstă şi sex) –
valoare apropiată de prevalenţa generală a obezităţii şi de tendinţa actuală de creştere a
prevalenţei acestei afecţiuni.
Numărul de copii obezi şi supraponderali (431 cazuri, reprezentând 11,46%) depăşeşte
numărul copiilor subponderali (392 cazuri, reprezentând 10,42% din cazuri) ceea ce ne arată, şi
în ţara noastră, ponderea mai mare a tulburărilor de nutriţie în exces.
2.3 Distribuţia pe sexe
Prevalenţa stării supraponderale şi obezităţii (tabelul I) a fost mai mare la sexul feminin,
diferenţă statistic semnificativă (p=0,00085/p=0,026).
8
Tabelul I. Distribuţia copiilor studiaţi pe sexe
Masculin Feminin p
Normoponderali şi subponderali 1477 1853
supraponderali 139 165 0,00085
Obezi 58 69 0,026
2.4 Distribuţia copiilor studiaţi după mediul de rezidenţă
Remarcăm o prevalenţă mai mare a supraponderii şi obezităţii în mediul urban (tabelul II), în
cazul obezităţii diferenţa este statistic semnificativă (p=0,0015).
Tabelul II. Distribuţia copiilor studiaţi după mediul de rezidenţă.
Mediul de rezidenţă
urban rural
Normoponderali şi subponderali 2420 910
supraponderali 174 (57%) 130(43%)
Obezi 76 (60%) 51(40%)
2.5 Distribuţia pe grupe de vârstă
Remarcăm că prevalenţa stării supraponderale creşte cu vârsta (fig. nr. 2), de la 24% la
grupa de vârstă 6-10 ani, la 29% la grupa 10-16 ani, fiind cea mai mare în perioada 16-19 ani:
47%. De asemenea, prevalenţa obezităţii creşte cu vârsta (fig. nr. 2), fiind cea mai mare în
perioada de adolescenţă, diferenţă statistic semnificativă (p=0.002141).
160
140 143
120
100
89
80
72
60 58
40 38
31
20
0
6-10 ani 10-16 ani 16-19 ani
copii supraponderali copii obezi
Figura nr. 2 Distribuţia copiilor supraponderali şi obezi pe grupe de vârstă
9
Tabelul III. Distribuţia copiilor studiaţi pe grupe de vârstă.
Grupa de vârstă P
6-10 ani 10-16 ani 16-19 ani
Normoponderali şi subponderali 906 591 1833
supraponderali 72 89 143
Obezi 31 38 58 0,002141
2.6 Analiza antecedentelor heredocolaterale pentru obezitate, boli cardio-vasculare şi

diabet zaharat tip II
Din totalul de 3761 elevi investigaţi au fost:

 fără AHC pozitive pentru obezitate, boli cardio-vasculare şi diabet zaharat tip II
– 2909 cazuri (reprezentând 77,3% din numărul total de cazuri - 3761);
 cu AHC de boli cardio-vasculare – 432 cazuri (reprezentând 11,5% din numărul
total de cazuri - 3761);
 cu AHC de obezitate – 376 cazuri (reprezentând 10% din numărul total de cazuri -
3761);
 cu AHC de diabet zaharat de tip II – 44 cazuri (reprezentând 1,2% din numărul
total de cazuri - 3761).
Comparând descendenţii provenind din părinţi cu AHC pozitive pentru obezitate cu
descendenţii proveniţi din părinţi normoponderali remarcăm că prevalenţa obezităţii creşte la
cei cu antecedente heredocolaterale pozitive pentru obezitate de aproximativ 10 ori (fig. nr.
3).
391 (90,7%)
40 (9,3%)
AHC obezitate AHC negative
Figura nr. 3 Corelaţia între AHC obezitate şi prevalenţa obezităţii
2.7 Studiul comportamentelor cu risc pentru obezitate şi boli cardio-vasculare şi diabet tip
II
Studiul comportamentelor cu risc s-a efectuat pe baza răspunsurilor la întrebările incluse

în chestionar şi a vizat alimentaţia, activitatea fizică şi sedentarismul, fumatul, consumul de
alcool, tuburările de somn, stresul.
10
2.7.1 Sedentarismul
Prevalenţa generală a sedentarismului a fost de 58%, iar la supraponderali 73% şi la obezi

89% (fig. nr. 4).
89%
100% 73%
80% 55%
60% 45%
27%
40%
11%
20%
0%
sedentarism activitatea fizică bună
normoponderali şi subponderali supraponderali obezi
Figura nr. 4 Prevalenţa sedentarismului în tot lotul investigat
100%
90% 89%
80%
70% 73%
60%
50% 55%
40% 45%
30% 27%
20%
10% 11%
0%
normoponderali şi supraponderali obezi
subponderali
sedentarism cu activitate fizică bună

Figura nr. 5 Comparaţie între activitatea fizică bună şi sedentarism
la copiii normoponderali, subponderali, supraponderali şi obezi
Tabelul IV. Evaluarea gradului activităţii fizice în tot lotul investigat.
Sedentarism Activitatea fizică bună

normoponderali şi 1846 1484
subponderali
supraponderali 222 82
obezi 113 14
11
2.7.2 Aprecierea alimentaţiei
Prevalenţa alimentaţiei nesănătoase a fost depistată într-o proporţie ridicată de

cazuri: la 60% din numărul total de cazuri (3761 copii). La copii supraponderali alimentaţia
nesănătoasă a fost în proporţie de 76%, iar la copii obezi în proporţie de 91% din cazuri.
S-a evidenţiat faptul că alimentaţia nesănătoasă se corelează pozitiv cu creşterea în
greutate (fig. nr. 6).
100%
90% 91%
80%
76%
70%
60% 57%
50%
40% 43%
30%
20% 24%
10% 9%
0%
normoponderali şi supraponderali obezi
subponderali
Alimentaţie sănătoasă Alimentaţie nesănătoasă
Figura nr. 6 Comparaţie între alimentaţia sănătoasă şi nesănătoasă

la copiii normoponderali, subponderali, supraponderali şi obezi
Tabelul V. Distribuţia copiilor în funcţie de alimentaţia sănătoasă/nesănătoasă.
Alimentaţie sănătoasă Alimentaţie nesănătoasă

normoponderali 1421 1909
şi subponderali
supraponderali 72 232
Obezi 12 115
2.7.3 Evaluarea fumatului
Răspunsurile la întrebările legate de fumat şi consumul de alcool la adolescenţi au fost

evazive şi neconcludente, dar fumatul pasiv în mediul familial a fost prezent în proporţie mare.
Un numar mare de copii este victima fumatului pasiv în mediul familial. Din numarul de
3761 de copii examinaţi, 41% suferă din cauza fumatului pasiv (1550 copii). Procentul fumatului
pasiv a fost la supraponderali 50% (152 copii) şi la obezi 58% (73 copii).
12
2.7.4 Evaluarea calităţii şi duratei somnului
Prevalenţa tuburărilor de somn la întreg lotul studiat (3761) a fost de 25%, iar la lotul de
copii obezi a fost de 30%, difereţa statistic semnificativă (p=0,03577).
2.7.5 Evaluarea stresului
Prevalenţa stresului la lotul de copii studiaţi (3761) a fost de 35%. Prevalenţa stresului
creşte la copiii supraponderali la 34% şi la copiii obezi la 39%, diferenţă statistic
semnificativă (p=0,009442).
Încercând o carcaterizare generală a copiilor luaţi în studiu, rezultatele noastre se înscriu
în tendinţa raportată în general în lume şi anume: copiii (îndeosebi adolescenţii) au un stil de
viaţă nesănătos caracterizat prin alimentaţie nesănătoasă, reducerea activităţii fizice şi
accentuarea sedentarismului, prezenţa fumatului pasiv, a tuburărilor de somn şi a stresului.
2.8 Măsurarea tensiunii arteriale şi a perimetrului abdominal

2.8.1 Tensiunea arterială
Tensiunea arterială a fost măsurată la întreg lotul de 3761 copii. Analizând datele
obţinute am constatat următoarele raportat la întreg lotul de 3761 elevi investigaţi.
 TA normală - 2671 cazuri (71%).
 HTA de graniţă – 752 cazuri (20%);
 HTA constituită – 338 cazuri (9%).
La grupul de copii normoponderali şi subponderali (3330 copii) au fost înregistrate
valorile următoare:
 HTA de graniţă - 649 cazuri (19%);
 HTA constituită - 156 cazuri (5%);
La grupul de copii supraponderali (304 copii) am înregistrat următoarele valori:
 HTA de graniţă - 76 cazuri (25%);
 HTA constituită - 106 cazuri (35%);
La grupul de copii obezi (127cazuri) am înregistrat următoarele valori:
 TA normală: 24 cazuri (19%).
 HTA de graniţă: 27 cazuri (21%);
 HTA constituită: 76 cazuri (60%).
Între valorile tesiunilor arteriale la copiii normoponderali şi copiii supraponderali există o
diferenţă statistică semnificativă (p = 0,0001206 pentru tensiunea arterială sistolică şi p =
0,022478 pentru tensiunea arterială diastolică), pe când diferenţa între valorile tensiunii arteriale
la copiii supraponderali şi obezi este statistic nesemnificativă (p=0,247).
Analizând rezultatele obţinute la întreg lotul şi separat în cele trei categorii,
subponderali+normoponderali, supraponderali, obezi, constatăm că valorile normale ale TA
sistolice domină la normoponderali, valorile tensionale de graniţă au un procent relativ
asemănător la toate grupele analizate, în timp ce la supraponderali se constată o creştere
semnificativă a procentului de elevi cu HTA constituită (statistic semnificativă), la grupa
13
copiilor obezi acest procent aproape se dublează, comparativ cu suprapoderalii şi este de 12 ori
mai mare decât al celor normoponderali (fig. nr. 7).
71% 76%
80% 60%
60% 40% 35%
40% 19% 20% 19% 25% 21%
9% 5%
20%
0%
TA Normală TA de graniţă TA constituită
în tot lotul
la copii normoponderali şi subponderali
la copiii supraponderali
la copiii obezi
Figura nr. 7 Variaţia tensiunii arteriale în raport cu starea de nutriţie
2.8.2 Măsurarea circumferinţei abdominale
Circumferinţa abdominală, ca marker al obezităţii viscerale a avut următoarele valori:

 CA < percentila 75th: 3634 normoponderali;
 CA > percentila 75th :127 copii din care CA > percentila 90th, 66 copii cu
obezitate severă.
2.9 Aprecierea gradului de severitate a obezităţii
Folosind tabelele cu percentile, la copil diagnosticul de obezitate se stabileşte pentru IMC

≥ percentila 95th, iar peste percentia 97th este considerată obezitate severă.
Din cei 127 copii obezi, 52% au avut IMC ≥ percentila 97th, deci au prezentat obezitate
severă însoţită de complicaţii – acesta a fost un argument pentru studiul sindromului metabolic
în obezitatea copilului.
2.10 Concluzii
1. Cercetarea s-a efectuat în perioada 1 septembrie – 30 octombrie 2007, fiind luaţi în studiu
3761 elevi (2050 fete şi 1711 băieţi din şcolile şi liceele oraşului Găeşti, (clasele I – XII), cu
vârsta cuprinsă între 6 şi 19 ani, participarea fiind liber consimţită.
2. Am folosit un chestionar pentru determinarea cauzelor si conditiilor favorizante si eaxamen
clinic complect.In interpretarea valorilor taliei, greutăţii, calculul IMC, circumferinţei
abdominale și TA s-au folosit tabele cu percentile pentru vârstă şi sex.
3. În raport cu indicele de masă corporală, au fost înregistrate patru grupe de copii:
 subponderali: IMC < percentila 5th (392 copii, reprezentând 10,42% din cazuri)
 normo-ponderali: percentila 5th ≤ IMC < percentila 85th (2938 copii: 78,12% din
cazuri);
 supraponderali: percentila 85th ≤ IMC < percentila 95th (304 copii: 8,08% din
cazuri);
14
 obezi: percentila 95th ≤ IMC (127 copii, reprezentând 3,38% din cazuri).
4. Supraponderali şi obezi au fost 431 de copii, reprezentând 11,46 % din cazuri Numărul
acestora depăşeşte numărul copiilor subponderali (392 cazuri, reprezentând 10,42%) ceea ce
ne arată, şi în ţara noastră, ponderea mai mare a tulburărilor de nutriţie în exces.
5. Aprecierea gradului de severitate al obezităţii în funcţie de IMC a evidenţiat un procent de
52% cu obezitate severă (IMC ≥ percentila 97th pentru vârstă şi sex )– acesta a fost un
argument pentru studiul sindromului metabolic în obezitatea copilului.
6. Circumferinţa abdominală, ca marker al obezităţii viscerale a avut următoarele valori CA <
percentila 75th: 3634copii, normoponderali; CA > percentila 75th: 127 copii din care CA >
percentila 90th: 66 copii (%)cu obezitate severă.
7. În ceea ce priveşte distribuţia pe sexe, remarcăm că prevalenţa obezităţii şi a stării
supraponderale este mai mare la fete faţă de băieţi, diferenţă statistic semnificativă
(p=0,0260/0,00085). Starea supraponderală reprezintă 45,7% la băieţi şi 54,3% la fete, din
totalul de 304 copii. Obezitatea reprezintă 45,6% la băieţi şi 54,4% la fete, din totalul de 127
copii.
8. Analizând distribuţia supraponderalilor după mediul de rezidenţă, observăm că 57% din
copiii supraponderali provin din mediul urban.
9. Distribuţia obezităţii după mediul de rezidenţă releva o prevalenţa mai mare obezităţii în
mediul urban (60%), comparativ cu mediul rural (40%). diferenţă statistic semnificativă
(p=0,0015).
10. Remarcăm că prevalenţa stării supraponderale creşte cu vârsta, de la 24% la grupa de
vârsta 6-10 ani, la 29% la grupa 10-16 ani, fiind cea mai mare în perioada 16-19ani: 47%.
11. Din punct de vedere statistic, din analiza distribuţiei stării supraponderale şi a obezităţii
pe grupe de vârstă, am constatat că nu există nici o diferenţă între proporţia de copii
supraponderali şi proporţia de copii obezi, în ambele grupe se constată o creştere procentuală
în paralel cu înaintarea în vârstă a pacientilor copii, procentul cel mai ridicat fiind la grupa
de vârstă 16-19 ani, aproape dublu faţă de grupa 6-10 ani.
12. Comparând descendenţii provenind din părinţi cu AHC pozitive pentru obezitate cu
descendenţii proveniţi din părinţi normoponderali remarcăm că prevalenţa obezităţii creşte
la cei cu antecedente heredocolaterale pozitive pentru obezitate de aproximativ 10 ori.
13. Susceptibilitatea genetică este demonstrată prin componenta ereditară puternică.
Aglomerarea familială a cazurilor (antecedentele heredocolaterale pozitive pentru obezitate şi
boli cardio-vasculare au fost prezente la 81% din cazuri) reflectă pe lângă predispoziţia
genetică şi efectul stilului de viaţă comun pentru toţi membrii familiei (dietă defectuoasă,
sedentarism).
14. Prevalenţa generală a sedentarismului a fost de 58%. Dacă analizăm situaţia
sedentarismului la cele doua sexe, remarcăm, aparent paradoxal, că băieţii au fost mai
sedentari decât fetele, existand o diferenţă statistic semnificativă. Prevalenţa
sedentarismului se corelează pozitiv cu creşterea în greutate fiind aproape dublă la obezi fată
de nomoponderali.
15. Prevalenţa alimentaţiei nesănătoase a fost depistată într-o proporţie ridicată: la 76% dintre
copiii supraponderali si la 91% din copii obezi.
16. Alimentaţia copiilor este nesănătoasă, caracterizată prin reducerea marcată a aportului de
legume şi fructe, carne şi produse lactate şi creşterea consumului de grăsimi saturate, produse
tip “fastfood”, dulciuri şi sucuri îndulcite cu zăhăr. Alimentele cu index glicemic mare sunt
consumate în cantitate mare. Copiii consumă alimente concentrate, conservate, viu colorate.
15
17. Orarul meselor este nesistematizat şi majoritatea copiilor au un număr de trei prize
alimentare zilnice (recomandările sunt de 4 – 5 prize pe zi).
18. Dacă fumatul pasiv a fost prezent la 41% din totalul copiilor investigaţi (3761 elevi),
analizând separat procentul fumătorilor pasivi în rândul copiilor cu greutatea peste normalul
vârstei şi taliei, constatăm o creştere progresivă la 50% în rândul supraponderalilor şi la 58%
în rândul elevilor obezi.
19. Prevalenţa tuburărilor de somn la întreg lotul studiat (3761) a fost de 25%, la copiii
supraponderali (304 copii) de 20% iar la grupul de copii obezi (127 copii) a fost de 30%
20. Prevalenţa stresului la lotul de copii studiaţi (3761) a fost de 35%, la copiii supraponderali
(304 copii) de 34% iar la copiii obezi (127 copii) de 39%. Copii sunt stresaţi de activitatea
şcolară (programă şcolară încărcată, pregătirea lecţiilor le ocupă foarte mult timp, examene)
sau a situaţiei de acasă (mediu social defavorabil, familii dezorganizate, violenţă domestică).
21. Analizând rezultatele măsurării tensiunii arteriale, obţinute la întreg lotul şi separat în cele
trei categorii, subponderali+normoponderali, supraponderali, obezi, constatăm că valorile
normale ale TA sistolice domină la normoponderali, valorile tensionale de graniţă au un
procent relativ asemănător la toate grupele analizate, în timp ce la supraponderali se
constată o creştere semnificativă a procentului de elevi cu HTA constituită: 35%, la
grupa copiilor obezi acest procent (60%) aproape se dublează comparativ cu suprapoderalii
şi este de 12 ori mai mare decât al celor normoponderali (5%).
22. Încă de la prima consultaţie, copiii supraponderali şi obezi au primit recomandari dietetice şi
de creştere a activităţii fizice pentru modificarea stilului de viaţă, cu scopul de a îmbunătăţi
starea de sănătate a acestor copii şi a preveni complicaţiile metabolice şi vasculare.
Complianţa bună la măsurile de optimizare a stilului de viaţă a fost apreciată la
aproximativ 50% dintre copii.
23. Informaţiile aduse în prima etapă a cercetării s-au dorit a fi o bază pentru selecţia copiilor
care vor fi investigaţi în etapa a doua cercetării în vederea stabilirii diagnosticului de sindrom
metabolic.
24. Din cei 127 de copii obezi 52% au avut IMC ≥ percentila 97th pentru vârstă şi sex, deci au
prezentat obezitate severă care se însoţeşte cel mai adesea cu complicaţii metabolice. Acesta
a fost un prim argument pentru studiul sindromului metabolic la copii obezi.
25. În acelaşi timp, măsurarea circumferinţei abdominale ca marker al obezităţii viscerale a arătat
la copii obezi studiaţi o proporţie de 52% din cazuri cu CA ≥ percentila 90th pentru vârstă şi
sex, cazuri asociate cu obezitate severă. Relaţia între obezitatea viscerală şi complicaţiile
metabolice asociate acesteia, a fost un alt argument pentru studiul sindromului metabolic.
26. Riscul cardio-metabolic cel mai mare se constată atunci când se combină un IMC crescut (≥
percentila 97th) cu o circumferinţă abdominală crescută (≥ percentila 90th). Asocierea unui
IMC crescut cu o CA crescută la peste jumătate din copii obezi studiaţi ne-a indicat faptul că
acesţi copii pot avea tulburări metabolice cu consecinţe negative asupra stării de sănătate şi
aceasta a constituit un argument solid pentru studiul sindromului metabolic în obezitatea
copilului.
16
CAPITOLUL III
STUDIUL SINDROMULUI METABOLIC ÎN OBEZITATEA COPILULUI
Etapa a doua a cercetării
Etapa a doua a cercetării a constat în studiul sindromului metabolic la un grup de copii

obezi (IMC ≥ percentila 95th pentru vârstă şi sex) o parte din aceştia proveniţi din şcolile şi
liceele oraşului Găeşti, iar restul au fost copii care au fost internaţi în serviciul de Pediatrie al
Spitalului Găeşti pentru afecţiuni intercurente având şi obezitate. Au fost cuprinşi în studiu un
număr de 100 de copii obezi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 19 ani. Participarea a fost liber
consimţită.
Studiul sindromului metabolic în obezitatea copilului a avut următoarele obiective:
1) Definiţia sindromului metabolic la copil
2) Studiul tuturor criteriilor pentru definirea sindromului metabolic la lotul de copii
obezi şi stabilirea valorilor limită (cut-off points) ale acestora:
 studiul obezităţii
 studiul disglicemiei,
 studiul dislipidemiei
 studiul hipertensiunii arteriale
3) Analiza descriptivă a datelor
4) Stabilirea prevalenţei sindromului metabolic în obezitatea copilului folosind criteriile
FID
5) Corelaţii între factorii de risc studiaţi
6) Informaţii despre sindromul metabolic la copil aduse de studiul nostru. Identificarea
factorilor care influenţează sindromul metabolic la copil
7) Evalaurea riscului diabetogen
8) Evaluarea riscului cardio-vascular
9) Măsuri de tratament
10) Măsuri de profilaxie
Material şi metodă
Metode folosite în studiul nostru:
 Anamneza obţinută prin chestionar amănunţit.

 Măsurarea înălţimii cu ajutorul pediometrului
 Măsurarea greutăţii cu ajutorul cântarului
 Calculul IMC = G(kg)/T2(m). În interpretarea valorilor IMC am folosit tabelele cu
 Circumferinţa abdominală este parametrul unanim acceptat ca marker al distribuţiei
abdominale a ţesutului adipos. În interpretarea valorilor obţinute am folosit tabele cu
percentile pentru vârstă şi sex (vezi anexe). CA ≥ percentila 90th a fost considerată
valoarea limită de la care apar complicaţiile metabolice
 Examenul clinic pe aparate a cuprins şi măsurarea tensiunii arteriale.
17
În interpretarea valorilor TA am folosit diagrame cu percentile pentru vârstă şi sex (vezi
anexe). Am considerat:
 TA normală sub percentila 90th
 HTA de graniţă – valorile situate de la percentila 90th până la 95th;
 HTA constituită – valorile situate peste percentila 95th;
 Investigaţii paraclinice efectuate în laboratorul Spitalului Găeşti care au permis
stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic:
 hemograma
 proteinemie
 electroforeza proteinelor serice
 lipemie
 colesterolemie totală
 LDLc, HDLc
 trigliceridemie
 glicemie
 teste hepatice (trasaminaze: TGP, TGO)
 radiografie de pumn (nuclei osoşi, vârstă osoasă)
 ecografia abdominală
 examen psihologic
 examen clinic endocrinologic (inclusiv stadializare pubertară)
 examene paraclinice speciale (pentru cazurile ce prezintă complicaţii)
 EKG
3.1 Definiţia sindromului metabolic
În definiţia sindromului metabolic am folosit criteriile FID:

Obezitate abdominală
CA persoană rasă albă
 ≥ 94 cm bărbaţi
 ≥ 80 cm la femei
Plus două din criteriile:
 TG > 1,7 mmol/l sau tratamentul dislipidemiei
 HDL < 1,0 mmol/l la bărbaţi
< 1,3 mmol/l la femei
 TA ≥ 130/85 mmHg sau medicaţie
 glicemie à jeun ≥ 5,6 mmol/l sau diagnostic de diabet
La complexul descris se adaugă starea protrombotică şi starea proinflamatorie.
Diagnosticul de sindrom metabolic se stabileşte prin prezenţa a trei din cinci factori. Criteriile
de diagnostic ale sindromului metabolic presupun stabilirea "punctelor limită" (cut-off points) ale
fiecărui parametru.
În definirea sindromului metabolic la copil, am folosit aceleaşi criterii FID care au fost
adaptate în studiul nostru pentru copil (folosind percentile pentru vârstă şi sex, vezi anexe):
 CA ≥ percentila 90th pentru vârstă şi sex
 Glicemia ≥ 100 mg/dl
 HDLc ≤ percentile 50th pentru vârstă şi sex
 TG ≥ percentila 95th pentru vârstă şi sex
18
 TA ≥ percentila 95th pentru vârstă şi sex
Sindromul metabolic reprezintă o asociere de anomalii metabolice care conferă un risc
crescut de apariţie a bolilor cardio-vasculare şi a diabetului zaharat tip II.
În cercetarea noastră, au fost studiate toate criteriile definite pentru sindromul metabolic.
Definiţia sindromului metabolic în obezitatea copilului s-a făcut pe baza consensului FID din
2005, completat şi modificat pentu copil în 2007 şi în 2009.
O importantă precizare este aceea că pentru diagnostic sunt necesare trei criterii din
cinci, fară ca prezenţa obezitaţii abdominale să mai fie obligatorie (consensul din 2009).
În diagnosticul sindromului metabolic la copil am folosit criteriile FID adaptate la
copil. Criteriile propuse de FID la adulţi pot fi folosite şi la copiii peste 16 ani.
Pentru FID sindromul metabolic se află la originea dublei epidemii mondiale de diabet tip
II şi de boli cardiovasculare.
3.2 Studiul tuturor criteriilor definite pentru sindromul metabolic
Studiul tuturor criteriilor definite pentru sindromul metabolic la lotul de copii obezii (100
copii IMC ≥ percentila 95th) şi stabilirea valorilor limită (cut-off points) ale acestora a cuprins:
 studiul obezităţii;
 studiul disglicemiei;
 studiul dislipidemiei;
 studiul hipertensiunii arteriale.
3.2.1 Studiul obezităţii
Diagnosticul obezităţii s-a pus pe baza:

 datelor de anamneză care au arătat factorii de risc obezogeni;
 examenului clinic care a arătat: aspectul somatic, manifestările clinice, distribuţia
ţesutlui adipos;
 datelor antropometrice: înalţime, greutate, perimetru abdominal;
 Calculului IMC=G(kg)/T2(m); în interpretarea IMC-ului s-au folosit tabele cu
percentile pentru vârstă şi sex. Diagnosticul de obezitate s-a stabilit pentru un IMC ≥
percentila 95th pentru vârstă şi sex.
Examenele paraclinice au fost efectuate în laboratorul spitalului orăşenesc Găeşti şi ne-au
permis stabilirea diagnosticului de sindrom metabolic la cazurile studiate.
Stabilirea gradului de severitate al obezităţii
Pe baza valorilor IMC-ului copiii obezi au fost împarţiţi în două grupe:

 IMC < percentila 97th pentru vârstă şi sex – copii cu obezitate fără complicaţii (39%);
 IMC ≥ percentila 97th pentru vârstă şi sex - copii cu obezitate severă (61%).
În lotul de copii studiaţi circumferinţa abdominală ca marker al obezităţii viscerale şi a
insulinorezistenţei a avut următoarele valori (fig. nr. 8):
 CA ≥ precentila 90th: 82 copii (82%)
 CA < percentile 90th: 18 copii (18%)
19
100 82
80
60
40 18
20
0
CA < percentila 90th CA ≥ precentila 90th
Figura nr. 8 Variaţia cicumferinţei abdominale
Creşterea perimetrului abdominal se corelează pozitiv cu creşterea IMC (fig nr. 9).
Sedentarismul a fost corelat pozitiv cu valori crescute ale perimetrului abdominal. Proporţia
mare a obezităţii severe (61%) asociată cu valori ale CA ≥ 90th explică prevalenţa crescută a
sindromului metabolic la lotul studiat.
97.5
97 97
96.5
IMC percentile
96
95.5
95
94.5 94.5
94
93.5
93
CA percentila 75th CA percentila 90th
IMC percentile
Figura nr. 9 Corelaţie între creşterea IMC şi creşterea circumferinţei abdominale
Considerăm că valorile critice ale circumferinţei abdominale peste care am observat că

este mult mai probabilă apariţia complicaţiilor metabolice sunt egale sau mai mari de
Considerentele de mai sus confirmă faptul că ţesutul adipos visceral este un predictor
major pentru sindromul metabolic.
Distribuţia copiilor obezi după mediul de rezidenţă
Analizând distribuţia copiilor obezi în funcţie de mediul de provenienţă, au fost

înregistrate următoarele valori:
 în mediul urban: 54 copii (reprezentând 54% din cazuri)
 în mediul rural: 46 copii (reprezentând 46% din cazuri)
Deci, în lotul studiat prevalenţa obezităţii a fost mai mare în mediul urban.
Distribuţia pe sexe
20
Distribuţia pe sexe a celor 100 copii obezi a fost:
 sex feminin: 53 cazuri (reprezentând 53% din cazuri);
 sex masculin: 47 cazuri (reprezentând 47% din cauri).
Remarcăm că în lotul de copii obezi studiaţi (100 cazuri) prevalenţa obezităţii este mai
mare la fete.
Distribuţia pe grupe de vârstă a obezităţii
Analizând distribuţia copiilor obezi pe grupe de vârsta am înregistrat următoarele valori:

 6-13 ani: 42 copii (42%)
 13-19 ani: 58 copii (58%)
Prevalenţa obezităţii în lotul de copii studiaţi creşte cu vârsta.
Analiza antecedentelor heredocolaterale pentru obezitate
Din totalul de 100 de copii obezi au fost:

 fără antecedente heredo-colaterale pentru obezitate 19 cazuri (reprezentând 19%);
 cu antecedente heredo-colaterale pozitive pentru obezitate 81 cazuri
(reprezentând 81%).
Remarcăm că prevalenţa obezităţii este foarte crescută la cei cu antecedente heredo-
colaterale pozitive pentru obezitate (81%).
Identificarea factorilor de risc obezogeni
Studiul comportamentelor cu risc pentru obezitate, boli cardio-vasculare şi diabet zaharat

tip II s-a efectuat pe baza răspunsurilor la întrebările incluse în chestionar şi a vizat alimentaţia,
activitatea fizică, fumatul, consumul de alcool, tuburările de somn, stresul.
Sedentarismul
Din totalul de 100 de copii obezi au avut (fig. nr. 10):

 activitate fizică bună: 20% (20 copii);
 sedentarism: 80% (80 copii).
20 (20%)
80 (80%)
sedentarism activitate fizică bună
Figura nr. 10 Prevalenţa sedentarismului în lotul de copii obezi
Remarcăm tendinţa spre un stil de viaţă sedentar: copiii sunt obligaţi să-şi dedice cea
mai mare parte a timpului liber pregătirii lecţiilor sau a examenelor. Numeroase activităţi de
21
relaxare au tot caracter sedentar: privitul la televizor sau lucrul la calculator, ascultarea
muzicii, cititul, etc. Remarcăm lipsa de facilităţi pentru practicarea exerciţiului fizic, lipsa
siguranţei pe străzi.
Prevalenţa generală a sedentarismului a fost de 80% (fig. nr. 10). Remarcăm că băieţii
sunt mai sedentari decât fetele (fig. nr. 11).
79% 81%
100%
21% 19%
0%
sedentarism activitate fizică
bună
Feminin Masculin
Figura nr. 11 Prevalenţa sedentarismului pe sexe
Aprecierea alimentaţiei
Rezultatele furnizate de chestionar asupra alimentaţiei la copiii obezi au fost următoarele:

 alimentaţia sănătoasă a fost prezentă la 10% din cazuri (10 copii);
 alimentaţia nesănătoasă a fost prezentă la 90% din cazuri (90 copii).
90 (90%)
10 (10%)
alimentaţie sănătoasă alimentaţie nesănătoasă

Figura nr. 12 Aprecierea comportamentului alimentar
şi aportului caloric la copiii obezi
Remarcăm că prevalenţa alimentaţei nesănătoase este foarte mare la grupul de copii obezi
– 90% din lot (fig. nr. 12).
Rezultatele obţinute se înscriu în tendinţa constatată la nivel mondial în alimentaţia
copiilor şi îndeosebi a adolescenţilor. Alimentaţia copiilor obezi este nesănătoasă,
caracterizată prin aport caloric crescut, prin reducerea marcantă a aportului de legume şi
fructe, carne şi produse lactate şi creşterea consumului de grăsimi saturate, produse tip
“fastfood”, dulciuri şi sucuri îndulcite cu zăhăr. Alimentele cu index glicemic mare sunt
consumate în cantitate mare. Copiii consumă alimente concentrate, conservate, colorate.
Orarul de masă este nesistematizat şi majoritatea copiilor au un număr de trei prize
alimentare zilnice (recomandările sunt de 4 – 5 prize pe zi).
Evaluarea fumatului
22
Răspunsurile la întrebările legate de fumat şi consumul de alcool la adolescenţi au fost
evazive şi neconcludente, dar fumatul pasiv în mediul familial a fost prezent în proporţie mare.
Un numar mare de copii este victima fumatului pasiv în mediul familial. Din numarul de 100 de
copii obezi examinaţi, 42% suferă din cauza fumatului pasiv (42 copii).
Evaluarea calităţii şi duratei somnului
Prevalenţa tuburărilor de somn la grupul de copii obezi (100 copii) din lotul studiat a fost
de 40%.
Evaluarea stresului
În lotul nostru de copii obezi (100 copii), prevalenţa stresului a fost de 40%.
Dacă stilul de viaţă nesănătos este rezultatul lipsei de implicare a familiei şi a şcolii,
valorile crescute ale prevalenţei factorilor de risc pot fi puse pe seama preocupării reduse a
medicilor şcolari sau pediatri în depistarea precoce a acestora.
Datele de mai sus ne arată că elevii aparţinând lotului de copii obezi au un stil de
viaţă nesănatos, puternic favorizant al obezităţii. Din anchetele efectuate reiese ca nici
familiile acestor copii nu s-au implicat deloc în adoptarea unui stil de viaţă sănătos, fie din
ignoranţă, fie datorită faptului că cei în drept să-i lămurească şi să-i convingă (medicii de
familie, medicii şcolari sau pediatri) nu au facut-o până acum.
Încercând o carcaterizare generală a copiilor luaţi în studiu, rezultatele noastre se înscriu
în tendinţa raportată în general în lume şi anume: copiii (îndeosebi adolescenţii) au un stil de
viaţă nesănătos caracterizat prin alimentaţie nesănătoasă, reducerea activităţii fizice şi
accentuarea sedentarismului.
3.2.2 Studiul disglicemiei la copiii obezi
Utilizarea tulburărilor glicemiei à jeun şi a toleranţei la glucoză pentru definirea

sindromului metabolic este o problemă importantă.
În lotul de copii obezi studiat glicemia à jeun poate fi grupată astfel:
 sub 100 mg/dl: 72 cazuri (72%)
 peste 100 mg/dl (5,6mmol/l): 28 cazuri (28%)
ADA în 2003, a stabilit limitele pentru alterarea glicemiei à jeun 100-125 mg/dl.
Testul de toleranţă la glucoză (TTG) este recomandat la copiii cu glicemia peste 100
mg/dl dar nu este necesar pentru diagnosticul sindromului metabolic (conform consensului FID).
Am efectuat TTG la copiii a căror glicemie à jeun a fost peste 100 mg/l şi la copiii care
au avut antecedente familiale pozitive de diabet zaharat (12 cazuri – 12%). Niciuna din aceste
grupe nu a înregistrat valori patologice peste 140 mg/dl.
Remarcăm că toleranţa la glucoză este influenţată de sex. Astfel, la sexul feminin
toleranţa normală la glucoză a fost de 83%, iar alterarea glicemiei à jeun 17%. La sexul masculin
toleranţa normală la glucoză a fost de 60%, iar alterarea glicemiei à jeun a fost de 40% în lotul de
copii obezi studiaţi (fig. nr. 13). Alterarea glicemiei à jeun în cazurile studiate de noi a fost
mai frecventă la băieţi.
23
83%
100% 60%
40%
50% 17%
0%
toleranţa normală la AGJ
glucoză
Feminin Masculin
Figura. nr. 13 Distribuţia stărilor de toleranţă la glucoză pe sexe
De asemenea, remarcăm că prevalenţa AGJ este influenţată de vârstă (fig. nr. 14): AGJ
creşte odată cu vârsta. Astfel, la grupa de vârstă 6-<13 ani prevalenţa alterării gliecemiei à
jeun este de 21%, iar la grupa de vârsta 13-19ani este de 33%. Toleranţa normală la glucoză
a fost la grupa de vârstă 6-<13 ani de 79%, iar la grupa de vârstă 13-19ani de 67%.
79%
67%
80%
60% 33%
21%
40%
20%
0%
glicemia < 100 mg/dl glicemia > 100 mg/dl
(toleranţa normală la (AGJ)
glucoză)
vârsta 6-<13 ani vârsta 13-19 ani
Figura nr. 14 Distribuţia pe grupe de vârstă a stării de toleranţă la glucoză
Tabelul VI. Distribuţia pacienţilor în funcţie de starea de toleranţă la glucoză
Glicemia à jeun Sex Grupa de vârstă

F M 6-13 ani 13-19 ani
<100 mg/dl 44 28 33 39
≥100 mg/dl 9 19 9 19
p (CHI test) 0,00915 0,2129
În concluzie, prevalenţa glicemiei à jeun peste 100 mg/dl s-a evidenţiat în proporţie
de 17% la fete, iar sexul masculin în proporţie de 40% (p=0,000915) diferenţă semnificativă
statistic.
Prevalenţa glicemiei à jeun peste 100 mg/dl a fost mai mare la grupa de vârstă 13-19
ani (p=0,2129) diferenţa nesemnificativă statistic.
24
Alterările toleranţei la glucoză se asociază cu alte stări patologice: obezitate,
hipertensiune arterială, dislipidemie, insulinorezistenţă – toate acestea ducând la creşterea
riscului cardio-vascular.
În lotul nostru, 28 copii (28% din obezi) au risc crescut pentru diabet zaharat în viitor şi
ar trebui monitorizaţi în acest sens. Este posibil ca schimbarea în timp util a stilului de viaţă şi
o monitorizare atentă a AGJ şi STG să împiedice apariţia diabetului zaharat sau măcar să-i
întârzie apariţia şi eventual să-i atenueze gravitatea.
În cursul studiului nostru am dorit să folosim un model matematic, care permite
măsurarea indirectă a insulinorezistenţei şi a funcţei β celulare: HOMA (HOmestatic Model
Assessement). Metoda de calcul utilizează glicemia şi insulinemia à jeun.
În studiul nostru, determinarea insulinemiei s-a efectuat la un număr mic de copii din
cauza problemelor financiare. La toate cazurile la care s-a efectuat insulinemia plasmatică à
jeun, aceasta a fost > 15 µUI/ml, ca marker al insulinorezistenţei. Numărul mic de cazuri (10
cazuri cu vârsta între 16-19 ani cu obezitate severă IMC > percentila 97th) la care s-a efectuat
determinarea (tabelul X) nu a permis să tragem concluzii ferme, dar reprezintă un indiciu
semnificativ al existenţei insulinorezistenţei şi implicit a sindromului metabolic de la această
vârstă. Toţi aceşti copii au prezentat obezitate severă (IMC ≥ 97th şi CA ≥ 90th), iar celelalte
componente ale sindromului metabolic (dislipidemie, disglicemie, HTA) au fost asociate.
Tabelul VII. Insulinemia bazală la copiii cu obezitate severă investigaţi (10 cazuri)
Glicemia à jeun Insulinemie bazală IMC percentile CA percentile HOMA HOMA B

(mmol/l) µU/ml IR
6,1 15,4 ≥ 97th ≥ 90th 4,17 118,46
6,5 21,3 ≥ 97th ≥ 90th 6,15 142
6,4 20,4 ≥ 97th ≥ 90th 5,8 140,6
6,4 19,61 ≥ 97th ≥ 90th 5,57 135,24
6,5 20,60 ≥ 97th ≥ 90th 5,95 137,33
6,3 18,60 ≥ 97th ≥ 90th 5,2 132,8
6,5 22,41 ≥ 97th ≥ 90th 6,47 149,4
6,2 18,25 ≥ 97th ≥ 90th 5,02 135,18
6,5 21,40 ≥ 97th ≥ 90th 6,18 142,6
6,2 17,50 ≥ 97th ≥ 90th 4,82 129,6
3.2.3 Studiul dislipidemiei la copiii obezi
Dislipidemia este un criteriu important în definirea sindromului metabolic la copiii obezi.

Două criterii pentru definirea sindromului metabolic aparţin dislipidemiei:
 trigliceridemie > 150 mg/dl
 scăderea HDLc (sub 50 mg/dl la sexul feminin şi sub 40 mg/dl la sexul masculin)
Obezitatea (îndeosebi obezitatea abdominală) şi sindromul metabolic sunt caracterizate
de un profil lipidic aterogen: hipertrigliceridemie, creşterea LDLc, creşterea colesterolului total
şi scăderea HDLc.
Dislipidemia care include creşterea CT, LDL, TG şi valori scăzute ale HDLc se asociază
cu o serie de complicaţii şi comorbidităţi cu riscuri majore pentru starea de sănătate a
pacientului. Toate fracţiunile lipidice sunt implicate în procesul de aterogeneză.
25
Simpla dozare a lipoproteinelor plasmatice şi managementul corect al factorilor de risc
hiperlipemianţi lipidici pot oferi şansa prevenţiei precoce a celei mai devastatoare
probleme de sănătate publică: ateroscleroza.
Am considerat suboptimală cercetarea numai a HDLc şi a TG. De aceea, în studiul nostru
au fost cercetaţi următorii parametrii lipidici şi corelaţiile lor cu indicele de masă corporală şi
perimetrul abdominal: colesterol total (CT), LDLc, HDLc, trigliceridele (TG).
Au fost stabilite valorile limită (cut-off points) de la care apar tuburările metabolice
asociate acestor parametri în cadrul sindromului metabolic.
Interpretarea valorilor colesterolului total, LDLc, HDLc şi trigliceridelor a fost efectuată
pe baza valorilor propuse de experţii NCEP-ATPIII [155].
Tabelul VIII. Interpretarea valorilor CT, LDLc, HDLc şi TG.
colesterol total mg/dl LDLc mg/dl interpretarea percentila

< 170 <110 acceptabil < 75th
170– 199 110-129 de graniţă 75th-95th
>200 >130 crescută >95
HDLc mg/dl
 < 40 mg/dl - scăzut
 ≥ 60 mg/dl – crescut
Trigliceride (mg/dl)
 < 150 mg/dl – normal
 150-199 mg/dl – de graniţă
 200-400 mg/dl – crescut
 ≥ 500 mg/dl – foarte crescut
Pentru colesterolul total (mg/dl) s-au efectuat trei calcule (fig.nr 15):
 valori acceptabile sub 170 mg/dl: 35 cazuri (35%);
 valori limită între 170 – 199 mg/dl: 28 cazuri (28%);
 valori crescute > 200 mg/dl sau mai mare: 37 cazuri (37%).
Valorile critice ale colesterolemiei totale peste care s-a observat apariţia
sindromului metabolic au fost egale sau peste percentila 95th (≥200mg/dl) a colestorelemiei
pentru vârstă şi sex.
35 37
50 28
Nr. cazuri
0
CT < 170 CT intre 170- CT ≥ 200
mg/dl 199 mg/dl mg/dl
Figura nr. 15 Valorile colesterolului total
26
Valorile colesterolului total se corelează pozitiv cu creşterea IMC-ului (fig. nr. 16).
98
IMC percentila 97 97
96
95 95
94 94 IMC
93
92
CT < 170 mg/dl CT 170-199 mg/dl CT ≥ 200 mg/dl
Figura nr 16 Corelaţia valorilor colesterolului total în raport cu IMC
Studiul pe sexe al colesterolului total la lotul de 100 de copii obezi a arătat că valorile
colesterolului total ≥ 200 mg/dl au prevalenţa mai mare la sexul feminin.
Analizând distribuţia pe grupe de vârstă am constatat următoarele:
 CT < 170 mg/dl are prevalenţa mai mare la grupa de vârstă 13-19 ani (36,2%)
 CT între 170-199 mg/dl are prevalenţa mai mare la grupa de vârstă 6-13 ani
(40,47%)
 CT ≥ 200 mg/dl prevalenţa mai mare la grupa de vârstă 13-19 ani (44,82%)
Se observă că valorile colesterolului total cresc odată cu vârsta (tabelul IX)
Tabelul IX. Distribuţia cazurilor în funcţie de valorile colesterolului total
colesterol total cex grupa de vârstă

F M 6-13 ani 13-19 ani
<170 mg/dl 19 16 14 21
170-199 mg/dl 13 15 17 11
≥ 200 mg/dl 21 16 11 26
p (CHI - test) 0,6982 0,06372
S-a evidenţiat că valorile colesterolului total ≥ 200 mg/dl au prevalenţa mai mare la
sexul feminin, p=0,6982 diferenţă nesemnificativă statistic.
De asemenea, s-a evidenţiat că valorile colesterolului total ≥ 200 mg/dl au prevalenţa mai
mare la grupa de vârstă 13-19 ani, p=0,06372 diferenţă nesemnificativă statistic comparativ
cu grupa de vârstă 6-13 ani.
Studiul LDL colesterolului la lotul de copii obezi
LDL colesterolul (mg/dl) în lotul studiat a prezentat următoarele valori (fig. nr. 17):
 valori acceptabile sub 110 mg/dl: 35% din cazuri
 valori limită între 110 – 129 mg/dl: 35% din cazuri
 valori crescute 130 mg/dl sau mai mare: 30% din cazuri
27
Valorile critice ale LDL peste care s-a observat apariţia sindromului metabolic a
fost peste 95th pentru vârstă şi sex (>130mg/dl).
35 35
35 30
Nr. cazuri
30
25
LDL < 110 LDL 110-129 LDL >130
mg/dl mg/dl mg/dl
Figura nr. 17 Valorile LDLc la lotul de copii obezi studiat
Studiul valorilor LDLc pe sexe a evidenţiat următoarele: atât valorile limită cât şi cele
crescute au avut o prevalenta mai mare la sexul feminin (fig. nr.18):
 Valorile LDLc cuprinse între 110-129 mg/dl au prevalenţa mai mare la sexul feminin
 Valorile LDLc ≥ 130 mg/dl au de asemenea prevalenţa mai mare la sexul feminin
Studiind prevalenţa pe grupe de vârstă remarcăm că prevalenţa valorilor LDLc ≥ 130
mg/dl este mai mare la grupa de vârstă 13-19 ani (fig. nr. 19).
S-a evidenţiat faptul că prevalenţa valorilor LDLc ≥ 130 mg/dl este mai mare la sexul
feminin şi la grupa de vârstă 13-19 ani. Între distribuţia valorilor LDLc la cele două grupe de
vârstă nu există o diferenţă statistic semnificativă (p=0,3095/0,3740).
18 17 17 18 18
20 12
Nr. cazuri
15
10
5 Masculin
0
Feminin
LDL < 110 LDL 110-129 LDL ≥130
mg/dl mg/dl mg/dl
Figura nr. 18 Valorile LDLc pe sexe
30 22
18 17 19
20 13 11
10
0
LDLc < 110 LDLc 110-129 LDLc ≥ 130
mg/dl mg/dl mg/dl
6-13 ani 13-19 ani

Figura nr. 19 Distribuţia pe grupe de vârstă a valorilor LDLc
28
Tabelul X. Distribuţia cazurilor în funcţie de sex şi vârstă a valorilor LDL colesterolului
LDL c Sex Grupa de vârstă

F M 6-13 ani 13-19 ani
≤ 110 mg/dl 17 18 13 22
110-129 mg/dl 18 17 18 17
≥ 130 mg/dl 18 12 11 19
p (CHI-test) 0,3095 0,3740
Studiul HDL colesterolului
Studiul HDL colesterolului la lotul de copii obezi studiati a prezentat următoarele

valori:
1) La sexul feminin – din 53 copii:
 HDLc < 50 mg/dl: 22 cazuri (42%)
 HDLc ≥ 50 mg/dl: 31 cazuri (58%)
2) La sexul masculin – din 47 copii:
 HDLc < 40 mg/dl: 8 cazuri (17%)
 HDLc ≥ 40 mg/dl: 39 cazuri (83%)
Valorile HDL critice (cut-off points) de la care s-a diagnosticat apariţia sindromului
metabolic au fost sub percentila 50th pentru vârstă şi sex.
Utilizarea scăderii HDLc drept criteriu de diagnostic al sindromului metabolic este
asociată celorlalte tulburari ale metabolismului lipidic şi confirmă complexitatea acestor procese.
Remarcăm că scăderea HDL colesterolemiei este mai frecventă la sexul feminin 42%
comparativ cu 17% la sexul masculin (fig. nr. 20), diferenţa fiind statistic semnificativă.
100% 83%
80% 58%
60% 42%
40% 17%
20%
0%
> percentila 50th < percentila 50th
Masculin Feminin
Figura nr. 20 Valorile HDLc pe sexe
Atât la fete cât şi la băieţi, valorile scăzute ale HDL colesterolului se întâlnesc în procent
mai mare la grupa de vârstă 13-19 ani (fig. nr. 21, 22), diferenţa între cele două grupe de vârstă
fiind semnificativă statistic.
29
40
30 17
20 12
10 10 14
0
HDLc < 50 mg/dl HDLc ≥ 50 mg/dl
6-13 ani 13-19 ani
Figura 21 Valorile HDLc la sexul feminin pe grupe de vârstă
40
30 23
20
10 16
6
2
0
HDLc < 40 HDLc ≥ 40
mg/dl mg/dl
6-13 ani 13-19 ani

Figura nr. 22 Valorile HDLc la sexul masculin pe grupe de vârstă
Tabelul XI. Distribuţia cazurilor în funcţie de valorile HDL colesterolului
HDL colesterol Sex Grupa de vârstă

F M 6-13 ani 13-19 ani
<50 mg/dl 22 - 10 12
≥ 50 mg/dl 31 - 14 17
< 40 mg/dl - 8 2 6
≥ 40 mg/dl - 39 16 23
p (CHI-test) 0,0076 0,7907
Remarcăm că prevalenţa HDLc sub percentila 50th (sub 50 mg/dl la fete şi sub 40 mg/dl
la băieţi) este mai mare la sexul feminin. Între distribuţia valorilor HDLc pe sexe există
o diferenţă statistic semnificativă (p=0,0076), deci valorile HDLc sunt influenţate de sex.
S-a evidenţiat că prevalenţa scăderii HDLc sub percentila 50th( sub 40 mg/dl la băieţi
şi sub 50 mg/dl la fete) este mai mare la grupa de vârstă 13-19 ani, diferenţă
nesemnificativă statistic (p=0,7907).
30
Analiza comparativă a valorilor CT, HDLc, LDLc şi IMC, CA
Analizând comparativ valorile CT, HDLc, LDLc, CA şi valorile IMC se observă

următoarele corelaţii (fig. nr. 23):
 valorile colesterolului total (CT) se corelează pozitiv cu indicele de masă corporală
(IMC) şi cu valorile circumferinţei abdominale (CA);
 valorile LDL colesterolului (LDLc) se corelează pozitiv cu indicele de masă
corporală (IMC) şi cu valorile circumferinţei abdominale (CA);
 valorile HDL colesterolului (HDLc) se corelează negativ cu indicele de masă
corporală (IMC) şi cu valorile circumferinţei abdominale (CA).
250
200
150
100
50
0
IMC percentila 95th IMC percentila 96th IMC percentila 97th
CT LDLc CA HDLc
Figura nr. 23 Corelaţii între IMC, CA, CT, HDLc, LDLc
Studiul trigliceridelor sanguine s-a efectuat la întreg lotul de 100 de copii obezi. În
interpretarea rezultatelor am folosit tabele cu percentile pentru vârstă şi sex (vezi anexe).
Trigliceridemia în lotul de copii obezi studiaţi a prezentat următoarele valori:
 TG > percentila 95th (150 mg/dl): 14 cazuri
 TG ≤ percentila 95th (150 mg/dl): 86 cazuri
Valorile trigliceridelor pe sexe au fost repartizate astfel:
 Sexul masculin
 150 mg/dl: 6 cazuri
 < 150 mg/dl: 41 cazuri
 Sexul feminin
Valorile trigliceridelor pe grupe de vârstă au fost repartizate astfel:
 Grupa de vârstă 6-13 ani
 Grupa de vârstă 13-19 ani
31
Tabelul XII. Distribuţia cazurilor în funcţie de valorile trigliceridelor
Trigliceride Sex Grupa de vârstă

F M 6-13 ani 13-19 ani
<150 mg/dl 45 41 40 46
≥ 150 mg/dl 8 6 2 12
P (CHI-test) 0,7376 0,02347
Prevalenţa hipertrigliceridemiei (> 150 mg/dl) a fost mai mare la sexul feminin,
rezultat nesemnificativ statistic (p=0,7376) şi la grupa de vârstă 13-19 ani, rezultat
semnificativ static (p=0.02347). Valorile trigliceridelor sunt influenţate de vârstă.
Valorile critice (cut-off poins) peste care s-a diagnosticat sindromul metabolic a fost
peste percentila 95th pentru vârstă şi sex (14% din cazuri). Prevalenţa relativ redusă a
trigliceridemiei ne face să credem că valorile critice pentru diagnosticarea sindromulului
metabolic sunt prea ridicate pentru copii. Valoarea critică a trigliceridemiei asociată riscului
crescut de sindrom metabolic trebuie încă să fie stabilită.
3.2.4 Studiul tensiunii arteriale
Studiul tensiunii arteriale s-a efectuat la întreg lotul de 100 copii obezi, iar în
interpretarea rezultatelor am folosit tabele cu percentile pentru vârstă şi sex (vezi anexe).
Valorile TA au fost grupate astfel (fig. nr. 24):
 valori normale TA < percentila 90th: 19 cazuri (19%)
 valori normal înalte 90th < TA <95th: 22 cazuri (22%)
 HTA semnificativă cu TA ≥ 95th: 59 cazuri (59%)
59
N
r 60
40 19 22
c
20
a
z 0
u TA < precentila TA între TA > percentila
r 90th percentila 90th 95th
i -95 th
Figura nr. 24 Valorile tensiunii arteriale
Studiul pe sexe a valorilor tensiunii arteriale la lotul de 100 de copii obezi studiaţi a
arătat următoarele (fig. nr. 25):
 valorile normal înalte ale tensiunii arteriale (percentila 90th ≤ TA < percentila 95th)
sunt mai frecvente la sexul feminin;
 hipertensiunea arterială semnificativă (TA ≥ percentila 95th) este de asemenea mai
frecventă la sexul feminin.
32
40 32
27
30
20 12
10 9 10
10
0
TA < percentila TA între TA ≥ percentila
90th percentila 90th- 95th
95th
Masculin Feminin
Figura nr. 25 Valorile tensiunii arteriale pe sexe
Studiul valorilor tensiunii arteriale pe grupe de vârstă, la lotul de 100 de copii obezi a
arătat că valorile tensiunii arteriale cresc odata cu vârsta (fig. nr. 26):
 la grupa de vârstă 6-13 ani
- valori normale ale tensiunii arteriale < percentila 90th: 6 cazuri (14,28%)
- valori normal înalte ale tensiunii arteriale între percentila 90th-95th: 12 cazuri
(28,57%)
- hipertensiunea arterială semnificativă TA ≥ percentila 95th 24 cazuri
(57,14%)
 la grupa de vârstă 13-19 ani
- valori normale ale tensiunii arteriale < percentila 90th: 13 cazuri (22,41%)
- valori normal înalte ale tensiunii arteriale între percentila 90th-95th: 10 cazuri
(17,24%)
- hipertensiunea arterială semnificativă TA ≥ percentila 95th 35 cazuri
(60,34%)
35
40
30 24
20 13 12 10
6
10
0
TA < percentila TA percentila TA ≥ percentila
90th 90th-95th 95th
6-13 ani 13-19 ani
Figure nr. 26 Distribuţia pe grupe de vârstă a tensiunii arteriale
33
Tabelul XIII. Distribuţia cazurilor în funcţie de valorile tensiunii arteriale.
Tensiunea arterială Sex Grupa de vârstă

F M 6-13 ani 13-19 ani
< percentila 90th 9 10 6 13
percentila 90th-95th 12 10 12 10
≥percentila 95th 32 27 24 35
p (CHI test) 0,01018 0,3149
S-a evidenţiat faptul că prevalenţa tensiunii arteriale ≥ percentila 95th este mai mare
la sexul feminin, diferenţă static semnificativă p=0,01018, deci valorile tensiunii arteriale sunt
influenţate de sex.
Prevalenţa tensiunii arteriale ≥ percentila 95th a fost mai mare grupa de vârstă 13-19 ani,
diferenţă nesemnificativă statistic (p=0,3149).
Corelaţii între valorile tensiunii arteriale, IMC, perimetrul abdominal, valorile CT,
LDLc, HDLc
Valorile TA se corelează pozitiv cu creşterea IMC (fig.nr. 27) şi a CA, creşterea
colesterolemiei totale, creşterea LDL (fig. nr. 28). Valorile tensiunii arteriale se corelează negativ
cu scăderea HDLc.
98
97 97
IMC
96 96
95 95
94
TA < percentila TA intre TA ≥percentila
90th percentila 90th- 95th
95th
Figura nr. 27 Corelaţie între valorile tensiunii arteriale şi IMC
250
200 199 200

170
150
129 130
100 110
85 90
75
50 50 59
40 35
19 22
0
IMC percentila IMC percentila IMC percentila
95th 96th 97th
TA HDLc CA LDLc CT
Figura nr. 28 Corelaţii între TA, CA, CT, HDLc, LDLc şi IMC
34
Prevalenţa crescută a TA la copilul obez confirmă datele din literatură şi este explicată
prin faptul că 61% din lotul studiat a avut IMC ≥ percentila 97th (obezitatea severă a fost
reprezentată în proporţie de 61%).
Valorile critice(„cut-off points”) pentru care s-a diagnosticat sindromul metabolic au
fost cele egale sau mai mari decât percentila 95th pentru vârstă şi sex.
3.3 Prevalenţa sindromului metabolic
Criteriile FID modificate pentru copil folosite în diagnosticul sindromului metabolic au fost
(folosind tabele cu percentile pentru vârstă şi sex):
 PA ≥ percentila 90th pentru vârstă şi sex
 plus încă două din:
- trigliceride serice ≥ percentila 95th pentru vârstă şi sex;
- HDL ≤ percentila 50th pentru vârstă şi sex;
- glicemia à jeun ≥ 100 mg/dl;
- TA ≥ percentila 95th pentru vârstă şi sex.
Prevalenţa sindromului metabolic în lotul de 100 de copii obezi (IMC ≥ percentila
95th), folosind criteriile consensului FID din 2005 completate în 2007 a fost de 58% (fig.nr. 29)
42 (42%)
58 (58%)
cu sindrom metabolic
Figura nr. 29 Prevalenţa sindromului metabolic în lotul de copii obezi
În cazurile studiate, prevalenţa sindromului metabolic s-a corelat pozitiv cu creşterea
gradului de severitatea al obezităţii, creşterea circumferinţei abdominale, scăderea HDL.
3.3.1 Studiul prevalenţei sindromului metabolic pe sexe

In lotul de copii obezi studiat prevalenţa sindromului metabolic la sexul masculin a fost
de 55,2%, iar la sexul feminin de 44,8%, procentul fiind mai mare la sexul masculin cu
10,4% (fig. nr. 30), diferenţă statistic nesemnificativă (p=0,5432).
55.20%
60.00% 44.80%
40.00%
20.00%
0.00%
Masculin Feminin
Figura nr. 30 Prevalenţa sindromului metabolic pe sexe

la lotul de copii obezi
35
3.3.2 Prevalenţa sindromului metabolic pe grupe de vârsta
Studiul prevalenţei sindromului metabolic pe grupe de vârstă la lotul de copii obezi

studiaţi a evidenţiat că prevalenţa sindromului metabolic creşte cu vârsta (fig. nr. 31), astfel:
 la grupa de vârstă 6-13 ani: 23 cazuri (54,76%);
 la grupa de vârstă 13-19 ani: 35 cazuri (60,34%);
Se remarcă o prevalenţa mai mare la adolescenţi (60,34). Diferenţa dintre proporţia
sindromului metabolic la grupa de vârstă 6-13 ani (54,76%) şi proporţia sindromului metabolic la
grupa de vârstă 13-19 ani (60,34%) este statistic semnificativă (p=0,006093).
35
40
23 23
19
20
0
6-13 ani 13-19 ani
fără SM cu SM
Figura nr. 31 Prevalenţa sindromului metabolic în raport cu vârsta
3.3.3 Corelarea valorile IMC-ului cu prevalenţa sindromului metabolic

S-au înregistrat următoarele două grupe (fig. nr. 32):
 grupul de copii cu IMC < percentila 97th (39 cazuri) a cuprins 20 cazuri cu sindrom
metabolic şi 19 cazuri fără sindrom metabolic
 grupul de copii cu IMC ≥ percentila 97th (61 cazuri) a cuprins 38 de cazuri cu sindrom
metabolic şi 23 de cazuri fără sindrom metabolic
S-a evidenţiat faptul că prevalenţa cea mai mare a sindromului metabolic este la
grupul de copii cu obezitate severă (IMC ≥ percentila 97th), rezultat nesemnificativ statistic
(p=0.346).
80
60 23
40 19
38
20 20
0
IMC < IMC ≥
percentila 97th percentila 97th
cu sindrom metabolic fără sindrom metabolic
Figura nr. 32 Corelaţia valorilor IMC cu prevalenţa sindromului metabolic
36
3.3.4 Corelarea valorilor glicemiei à jeun cu prevalenţa sindromului metabolic
Corelând valorile glicemiei à jeun cu prevalenţa sindromului metabolic (fig. nr. 33) s-a
evidenţiat faptul că toţi copiii care au avut glicemia à jeun 100 mg/dl (28 de cazuri
reprezentând 48,27% din totalul de 58 copii diagnosticaţi cu sindrom metabolic) au întrunit
criteriile definite pentru sindromul metabolic.
42
50 30 28
0
0
glicemia à jeun < glicemia à jeun ≥
100 mg/dl 100 mg/dl
Figura nr. 33 Corelaţie între prevalenţa sindromului metabolic şi
alterarea glicemiei à jeun
Acesta pare a fi unul din cei mai importanţi factori predictori pentru instalarea
sindromului metabolic la copil; important este şi faptul că este o investigaţie uşor de realizat,
accesibilă şi necostisitoare comparativ cu avantajele pe care le oferă pentru viitorul pacientului
copil.
3.3.5 Corelarea valorilor HDLc cu prevalenţa sindromului metabolic.
Copiii care au avut valori ale HDLc sub percentila 50th pentru vârstă şi sex (< 40
mg/dl la sexul masculin şi < 50 mg/dl la sexul feminin), au întrunit toţi criteriile definite pentru
sindromul metabolic (fig. nr. 34). Este vorba de 30 cazuri reprezentând 51,72% din totalul
copiilor diagnosticaţi cu sindrom metabolic.
42
50
30 28
0
0
cu sindrom fără sindrom
metabolic metabolic
HDLc ≤ percentila 50th
HDLc > percentila 50th
Figura nr. 34 Corelaţia între prevalenţa sindromului metabolic
şi valorile HDL
37
3.3.6 Corelarea valorilor trigliceridelor cu prevalenţa sindromului metabolic
Copiii care au avut valori ale trigliceridelor ≥ 150 mg/dl au întrunit toţi criteriile din
definiţia sindromului metabolic (fig. nr. 35). Este vorba de 14 cazuri, reprezentând 24,13% din
totalul copiilor diagnosticaţi cu sindrom metabolic.
44 42
50
14
0
0
cu sindrom fără sindrom
metabolic metabolic
TG < 150 mg/dl TG ≥ 150 mg/dl
Figura nr. 35 Corelaţia între prevalenţa sindromului metabolic
şi valorile trigliceridelor
3.3.7 Corelarea valorilor tensiunii arteriale cu prevalenţa sindromului metabolic
Corelând valorile tensiunii arteriale cu prevelenţa sindromului metabolic (fig. nr. 36) am
obtinut urmatoarele date:
 în grupul cu valori normale ale tensiunii arteriale (TA < percentila 90th) prevalenţa
sindromului metabolic a fost de 15,5% (9 cazuri);
 în grupul cu valori normal înalte ale tensiunii arteriale (percentila 90th ≤ TA < percentila
95th) prevalenţa sindromului metabolic a fost de 15,5% (9 cazuri);
 în grupul cu hipertensiunea arterială semnificativă (TA ≥ percentila 95th) prevalenţa
sindromului metabolic a fost de 69% (40 cazuri).
Din analiza acestora reiese clar faptul că prevalenţa sindromului metabolic este cea mai
mare la grupa de copii cu hipertensiunea arterială semnificativă (TA ≥ percentila 95th): 69%.
60 19
40
40
20 10 13
9 9
0
TA < TA între TA >
percentila 90 percentila percentila
th 90- 95th 95th
Figura nr. 36 Prevalenţa sindromului metabolic în corelaţie
cu tensiunea arterială
38
3.4 Analiza criteriilor FID, OMS, NCEP ATP-III pentru diagnosticul sindromului
metabolic in lotul studiat
Aşa cum reiese din tabelul XIV din cele cinci criterii admise de FID pentru diagnosticul
sindromului metabolic la copil, cele mai fidele, în studiul nostru, au fost: glicemia à jeun ≥ 100
mg/dl, HDLc ≤ percentila 50th, trigliceridele ≥ percentila 95th, toate cazurile în care au fost
modificate întrunind cele cinci criterii pentru diagnosticul sindromului metabolic. Pe locul doi ca
importanţă s-a înscris circumferinţa abdominală, care la cazurile noastre, deşi a fost peste
percentila 90th în 82 din cazuri, doar în 58 (70,73%) din cazuri au fost întrunite toate criteriile
pentru sindromul metabolic, deci acesta este mai puţin relevant la vârsta copilariei decât pentru
adulţi. Pe ultimul loc s-a situat TA ≥ percentila 95th, care la fel ca în cazul perimetrului
abdominal deşi prezentă la 69 din cazuri, doar 40 din acestea (67,79%) au întrunit cele cinci
criterii ale FID pentru diagnosticu sindromul metabolic. Ţinând cont că pentru diagnosticul
sindromului metabolic FID cere trei din cele cinci criterii, din cei 100 de elevi obezi doar 58 au
întrunit condiţiile pentru diagnosticul sindromului metabolic.
Tabelul XIV. Criteriile FID pentru diagnosticul sindromului metabolic adaptate în studiul nostru la copil
folosind tabele cu percentile pentru vârstă şi sex.
Criterii de diagnostic Număr de cazuri Număr de cazuri diagnosticate cu sindrom

metabolic
CA ≥ percentila 90th 82 58 (70,73%)
glicemia à jeun ≥ 100 mg/dl 28 28 (100%)
HDLc ≤ percentila 50th 30 30 (100%)
TG ≥ percentila 95th 14 14 (100%)
TA ≥ percentila 95th 59 40 (67,79%)
Tabelul XV. Alte criterii asociate diagnosticului de sindrom metabolic
Criterii asociate diagnosticului SM Număr de cazuri Număr de cazuri diagnosticate cu

sindrom metabolic
IMC ≥ percentila 97th 61 38 (62,29%)
CT ≥ percentila 95th 37 37 (100%)
LDLc ≥ percentila 95th 30 30 (100%)
Deşi indicele de masă corporală IMC este criteriul major de diagnostic al obezităţii, în
cazurile studiate de noi, IMC > percentila 97th a fost prezent în 61 de cazuri, doar la 38 din
acestea (62,28%) au fost întrunite criteriile FID de încadrare în diagnosticul de sindrom
metabolic. În ceea ce priveşte celelalte componente ale dislipidemiei, CT ≥ percentila 95th şi
LDLc ≥ percentila 95th analizând tabelul XII observăm că acestea au prezentat valori
revelatoare pentru sindrom metabolic şi s-au încadrat în acest diagnostic întrunind şi celelalte
criterii necesare.
Analizând ambele tabele cu criterii observăm că cele mai fidele diagnosticului de sindrom
metabolic la copil au fost dislipidemia (colesterol total, HDLc, LDLc, trigliceride) şi
glicemia á jeun, care s-au regăsit în toate cazurile noastre.
Am putea considera ca acestea sunt primele anomalii metabolice care apar în sindromul
metabolic şi am putea concluziona că cercetarea lor la toti copiii obezi ne-ar indica evoluţia spre
39
constituirea sindromului metabolic. În acest mod s-ar putea lua măsuri de prevenţie a agravării
situaţiei în timp util, de la vârsta copilăriei, modificarea acestora constituind un screening pentru
debutul sindromului metabolic la copil.
Am analizat şi celelalte criterii de diagnostic ale sindromului metabolic propuse pentru vârsta
adultă pentru a vedea în ce masură sunt eficace comparativ cu criteriile FID.
Pentru diagnosticul sindromului metabolic folosind criteriile OMS este necesară glicemia
à jeun ≥ 6,1 mmol/l (≥110 mg/dl) plus două din celelalte criterii din tabelul XVI.
Tabelul XVI. Criteriile OMS pentru dignosticul sindromului metabolic aplicate la cei 100 de copii
obezi studiaţi.
Criterii de diagnostic Număr de Număr de cazuri diagnosticate cu

cazuri sindrom metabolic
glicemia à jeun ≥ 6,1 mmol/l (≥110 mg/dl) 10 10 (100%)
TA ≥ percentila 95th(la copil) 59 10 (16,94%)
HDLc < 35 mg/dl (băieţi) şi HDLc < 39 6 (3 băieţi şi 3 6 (100%)
mg/dl (fete) fete)
TG ≥ 150 mg/dl 14 10 (71,42%)
IMC > 30 (la copil IMC ≥ percentila 97th) 61 10 (16,3%)
Microalbuminurie ≥ 20qmg/minut Necercetat
În cazul folosirii acestor criterii, numărul de cazuri care întrunesc aceste condiţii a fost
mult mai mic; analizând datele din tabelul XVI constatăm că (similar cu aplicarea criteriilor
FID), cele mai fidele s-au dovedit glicemia à jeun ≥ 6,1 mmol/l (≥110 mg/dl) şi HDLc < 35
mg/dl la băieţi şi HDLc < 39 mg/dl la fete, acestea regăsindu-se constant la cazurile
diagnosticate cu sindrom metabolic; pe locul 2 ca fidelitate urmează trigliceridele ( doar 71,42%
din cazurile cu creşterea trigliceridelor înscriindu-se în criteriile admise de OMS pentru
diagnosticul sindromului metabolic.
Folosind aceste criterii, relevanţa creşterii indicelui de masă corporală şi a hipertensiunii
arteriale se ridică doar la 16,3%.
În concluzie, folosind criteriile de definire OMS, prevalenţa sindromului metabolic
ar fi fost de doar 10% în lotul de copii studiat de noi.
Pentru diagnosticul sindromului metabolic folosind criteriile NCEP ATP-III este
necesară prezenţa a trei criterii enumerate în tabelul X.
În cazul folosirii criteriilor NCEP ATP-III pentru diagnosticul sindromului metabolic,
numărul de cazuri care întrunesc aceste condiţii a fost mai mic decât în cazul folosirii criteriilor
FID, dar mai mare decât în cazul folosirii criteriilor OMS.
Analizând datele din tabelul XVII constatăm că (similar cu aplicarea criteriilor FID), cele
mai fidele s-au dovedit a fi tot glicemia à jeun ≥ 6,1 mmol/l (≥110 mg/dl) şi HDLc < 1 mmol/l
(băieţi) şi HDLc < 1,3 mmol/l (fete), dar de această dată şi trigliceridele ≥ 150 mg/dl,
modificările acestora fiind regăsite la toate cazurile diagnosticate cu sindrom metabolic. Pe
locul al-II-lea se situează de această dată hipertensiunea arterială (TA ≥ percentila 95th) cu un
procent de 67,69 % din cazurile de sindrom metabolic. Folosind în cazul copiilor percentilele
pentru vârstă şi sex, şi nu valorile date pentru adultii de sex feminin sau masculin, valoarea
perimetrului abdominal creşte în importanţă, fiind peste normalul vârstei în 51,21% din cazurile
cu sindrom metabolic.
40
Dar, folosind la copil criteriile de definire NCEP ATP-III, prevalenţa sindromului
metabolic a fost de 42%.
Tabelul XVII. Criterii NCEP ATP-III pentru dignosticul sindromului metabolic la cei 100 de copii
obezi
Criterii de diagnostic Număr de cazuri Număr de cazuri diagnosticate cu

sindrom metabolic
CA > 102 cm la bărbaţi şi CA > 88 cm la 82 42 (51,21%)
femei (CA la copil ≥ percentila 90th)
Glicemia à jeun ≥ 6,1 mmol/l (≥110 mg/dl) 10 10 (100%)
TA ≥ percentila 95th (TA la copil) 59 40 (67,79)
HDLc < 1 mmol/l (băieţi) şi HDLc < 1,3 30 (8 băieţi şi 22 30 (100%)
mmol/l (fete) fete)
TG ≥ 150 mg/dl 14 14 (100%)
Isulinorezistenţă cu sau fără intoleranţă la - Cercetata indirect doar in 10 cazuri
glucoză (HOMA IR, HOMA B), tabel ....
Starea proinflamatorie (PCR) Necercetat
Starea protrombotica PAI-1 şi fibrionogen Necercetat
Comparând rezultatele aplicării celor trei tipuri de criterii de diagnosticare al sindromului

metabolic (tabelul XVIII), înţelegem de ce există mai multe tipuri de criterii şi pentru adulţii la
care sindromul metabolic este constituit şi de ce a fost atât de dificil de a găsi criterii de
diagnostic cât mai fidele, aplicabile la vârsta copilariei, când sindromul metabolic este la debutul
constituirii sale.
Tabelul XVIII. Prevalenţa sindromului metabolic folosind criteriile definite de OMS, NCEP
ATP-III, FID.
Criterii definite Prevalenţa sindromului metabolic

Criterii OMS 10%
Criterii NCEP ATP-III 42%
Criterii FID 58%
În urma acestei analize pe un numar de 100 de cazuri, concluzia noastră este că cele
mai bune criterii de diagnostic al sindromului metabolic la vârsta copilariei rămân cele
stabilite de FID în 2005 şi modificate prin consensul din 2009.
Aplicarea acestora este mai facilă, iar rezultatele ar permite iniţierea precoce a terapiei,
modificările respective constituind un puternic semnal de alarmă nu numai pentru medicul curant
dar şi un argument puternic pentru pacient şi familia sa în acceptarea schimbării stilului de viaţă
cât timp nu este prea târziu.
3.5 Evaluarea riscului cardio-vascular
Excesul de risc cardio-metabolic caracteristic sindromului metabolic este atribuit în cea

mai mare parte ţesutului adipos visceral.
41
Aterogeneza este un proces multifactorial, anomaliile metabolismului lipidic
reprezintă un factor cheie în dezvoltarea acestui proces.
Anomaliile lipidice care includ valorile crescute ale CT, LDLc şi TG, precum şi
valorile scăzute la HDLc se asociază cu un risc crescut de boală cardio-vasculară. Relaţia
între fracţiunile lipoproteice şi boala cardio-vasculară este puternică, graduală, continuă şi
independentă de alţi factori de risc cardio-vascular (HTA, obezitate), atât la sexul masculin cât şi
la sexul feminin, în toate regiunile geografice ale lumii.
Studiul nostru efectuat la 100 de copii obezi (din care 61% cu obezitate severă) a
arătat un profil lipidic aterogen în proporţii variabile:
 HDLc ≤ percentila 50th: 30 cazuri, 30%(toţi încadrându-se în sindrom metabolic: 100%)
 TG ≥ percentila 95th: 14 cazuri -14% (toţi încadrându-se în sindrom metabolic: 100%)
 CT ≥ percentila 95th: 37 cazuri -37% (toţi încadrându-se în sindrom metabolic: 100%)
 LDLc ≥ percentila 95th: 30 cazuri, 30% (toţi încadrându-se în sindrom metabolic: 100%)
Toate aceste cazuri fiind diagnosticate cu sindrom metabolic, considerăm că aceşti copii
au un risc crescut de boală cardio-vasculară (ateroscleroză subclinică) şi că se impun măsuri de
optimizare a stilului de viaţă cu scopul de a reduce incidenţa complicaţiilor macro şi
microvasculare în viitor.
În studiul nostru prevalenţa sindromului metabolic la cei 100 de copii obezi studiaţi a
fost de 58%. Menţionăm că exprimarea factorilor de risc metabolici a fost moderată
(disglicemie, dislipidemie, hipertensiune arterială).
Abordarea clinică a acestor copii în termeni de risc cardio-metabolic trebuie realizată
individual, cu identificarea factorilor de risc şi elaborarea diagnosticului clinic în vederea unei
intervenţii profilactice eficiente.
În concluzie putem spune că o trăsătură importantă a sindromului metablic este
reprezentată de asocierea sa cu boala cardio-vasculară aterosclerotică manifestată clinic sau
subclinic.
Sindromul metabolic – noţiune admisă recent în pediatrie – constituie un cumul de
anomalii metabolice datorate sau asociate obezităţii ce reprezintă un risc cardio-vascular prin
aterogenitatea lor. Deosebit de important este faptul că această combinaţie de factori de risc
determină un risc cardio-vascular mai crescut decât prezenţa izolată a factorilor de risc
tradiţionali.
Identificarea cât mai precoce a pacienţilor cu risc aterosclerotic crescut prin sindrom
metabolic permite monitorizarea şi sancţionarea terapeutică eficientă a factorilor de risc
cardio-vasculari legaţi de modul de viaţă, cu şansa reduceri morbidităţii şi mortalităţii la vârste
tinere.
3.6 Evaluarea riscului diabetogen
Obezitatea abdominală este un factor de risc major pentru diabetul zaharat tip II.
Adolescenţii obezi prezintă hiperinsulinemie consecutivă excesului de ţesut gras, în special cu
distribuţie centrală, la care se adaugă creşterea fiziologică a insulinorezistenţei. Adăugarea
insulinorezistenţei peripubertare la insulinorezistenţa determinată de obezitatea centrală
suprasolicită suplimentar pancreasul şi conduce la un risc crescut de epuizare β celulară şi la
diabet zaharat tip II. Pubertatea apare cu un an mai devreme la fete, ceea ce explică un risc mai
precoce la sexul feminin pentru diabetul zaharat.
42
Insulimemia plasmatică este crescută la persoanele cu scăderea toleranţei la glucoză şi
la cele cu alterarea glicemiei à jeun fiind un marker al insulinorezistenţei crescute.
Creşterea insulinorezistenţei la persoanele cu alterarea glicemiei à jeun şi scăderea
toleranţei la glucoză se asociază cu alte stări patologice (obezitate, hipertensiune arterială şi
dislipidemie) – toate acestea ducând la creşterea riscului cardio-metabolic. Asocierea factorilor
menţionaţi se întâlneşte în sindromul metabolic.
Deşi insulinemia plasmatică s-a determinat doar în puţine cazuri (10 cazuri) rezultatele
vin să întăreasca datele din literatura de specialitate, insulinemia fiind crescută peste 15µUI/ml la
toate cazurile investigate; trebuie precizat că e vorba de copii obezi, care se încadrează în
obezitate severă (IMC > percentila 97th şi CA > percentila 90th), iar celelalte componente ale
sindromului metabolic (dislipidemie, disglicemie, HTA) au fost prezente la aceşti copii.
Optimizarea stilului de viaţă şi reducerea greutăţii la supraponderali şi obezi sunt cele
mai eficiente modalităţi de prevenţie a diabetului zaharat tip II. Prevenţia riscului diabetogen
presupune o mai bună cunoaştere a factorilor de risc şi implementarea măsurilor de optimizare a
stilului de viaţă.
În studiul nostru, efectuat la 100 de copii obezi prezenţa tuburărilor metabolismului
glucidic (alterarea glicemiei à jeun) a fost de 28%. Având în vedere istoria naturală a AGJ,
apreciem că la aceşti copii cu alterarea glicemiei à jeun riscul diabetogen este de 25% în
următorii 3-5 ani, dacă nu se implementează măsuri de optimizare a stilului a viaţă (sau măsuri
farmacologice dacă răspunsul la măsurile de optimiare a stilului de viaţă nu sunt eficiente).
Măsurile de optimizare a stilului de viaţă sunt eficiente dacă se însoţesc de scăderea greutăţii cu
cel puţin 5%.
3.7 Intervenţia terapeutică în sindromul metabolic
Intervenţia terapeutică vizează toate componentele sindromului metabolic. Monitorizarea

periodică şi evaluarea rezultatelor sunt justificate de riscul diabetogen şi de riscul cardio-vascular
crescut al sindromului metabolic.
Obiectivele principale ale intervenţiei terapeutice sunt scăderea riscului diabetogen şi a
riscului de boală cardio-vasculară aterosclerotică, la care se adaugă reducerea factorilor de risc
trombotici şi fibrinolitici şi reducerea de stării proinflamatorii.
Mijlocul principal prin care se pot îndeplini aceste obiective este optimizarea stilului de
viaţă. Intervenţiile în modificarea stilului de viaţă ţintesc factorii de risc modificabili ce ţin de
stilul de viaţă: alimentaţia aterogenă, lipsa de activitate fizică, fumatul, tuburările de somn,
stresul. Toţi pacienţii cu sindorm metabolic sunt candidaţi la modificarea stilului de viaţă.
Factorii de risc metabolici cum sunt: dislipidemia aterogenă, alterarea glicemiei à jeun sau
scăderea toleranţei la glucoză, tensiunea arterială crescută pot beneficia de optimizarea stilului de
viaţă.
3.7.1 Tratamentul obezităţii asociată cu sindrom metabolic
Scăderea în greutate s-a dovedit benefică în reducerea tuturor factorilor de risc metabolic,
precum şi în prevenţia sindromului metabolic.
La pacienţii cu obezitate abdominală, obiectivul primar al scăderii ponderale este
reducerea până la 10% a greutăţii corporale într-o perioadă de 6-12 luni. Obiectivul final este de
43
a ajunge la un IMC ≤ percentila 85th pentru vârstă şi sex şi la o circumferinţă a taliei < percentila
75th pentru vârstă şi sex.
Tratamentul dietetic rămâne mijlocul terapeutic de bază în condiţiile actualului nivel al
cunoştinţelor despre obezitate.
Ne-am propus următoarele obiective generale:
1. Modificarea comportamentului alimentar. Schimbarea obiceiurilor alimentare vicioase
ale copilului şi adolescentului obez, stabilirea unui comportament alimentar sănătos şi
dezvoltarea măsurilor de autocontrol a ingestiei sunt elemente importante ale dietei.
2. Reducerea aportului energetic. Am recomandat un regim de slăbire cu restricţie
calorică evitând dietele dezechilibrate absolut contraindicate în perioada de creştere.
Am urmărit îndepărtarea grăsimii în exces la individul obez prin instalarea unei balanţe
energetice negative şi continuarea unui regim alimentar adecvat o perioadă suficient de lungă.
Restricţia calorică a fost exclusiv pe seama conţinutului de lipide şi hidrocarbonate ale
dietei; hihrocarbonatele nu trebuie să coboare însă sub un minim fiziologic (un minim de 20g pe
zi), efectul protector al hidrocarbonatelor avand mare importanţă.
Reducerea aportului caloric şi favorizarea activităţii fizice contribuie la menţinerea unei
diferenţe maxime între caloriile ingerate şi cele consumate favorizând mobilizarea şi
metabolizarea depozitelor de energie sub formă de trigliceride în exces.
Regimul de slăbire folosit a urmărit să asigure dezvoltarea normală a proceselor de
creştere şi dezvoltare. Pentru acest motiv nu au fost depăşite anumite valori minime ale
aportului caloric şi proteic ale dietei:
 pentru copilul preşcolar şi şcolar (sub 12 ani) aportul caloric recomandat a fost circa
60 kcal/kg corp/zi din greutatea ideală pentru vârstă;
 caloriile au fost repartizare astfel: 20% acoperite din proteine, 40% din
hidrocarbonate, 40% din lipide;
 la adolescenţi am recomandat o dietă hipocalorică cu o reducere cu 500 cal/zi a
aportului caloric zilnic. Aplicând această reducere a aportului caloric se obţine în
decurs de 6-12 luni o scădere ponderală de 7-10% a greutăţii corporale cu beneficii
aupra tuturor factorilor de risc modificabili cuprinşi în sindromul metabolic.
Controlul caloric al dietei la copilul obez presupune scăderea aportului caloric cu 30%
în mai multe etape:
 pentru grupa de copii 6-12 ani, regimul de atac, bine tolerat de copii, a cuprins o
dietă de 850 calorii per zi timp de 4 – 6 săptămâni, apoi timp de 2 – 3 luni se ajunge
la 1000 calorii pe zi iar în următoarele 12 luni – 1200 calorii pe zi, dieta continuându-
se şi în următorii 2 ani cu 1500 calorii pe zi,
 pentru adolescenţi (13-19 ani) regimul de atac a fost cu 1200 calorii pe zi (4-6
săptămâni) continuându-se apoi cu 1600 calorii pe zi următoarele 12 luni.
Pe tot parcursul tratamentului dietetic proporţia principiilor nutritive va rămâne
aceeaşi:
 55–58 % glucide, fără a scădea sub 20 g pe zi, condiţii în care se produce cetoza; la
copil dietele exagerate cu cantităţi foarte mici de glucide şi lipide duc la utilizarea
prteinelor ca sursă de energie, de unde influenţa negativă asupra creşterii;
 15–17 % proteine, din care ½ de origine vegetală şi ½ de origine animală, cu un
aport minim de 1,5g proteine pe kgcorp şi pe zi;
 27–28 % lipide, (cu un aport de colesterol mai mic de 100mg/1000 calorii),
reprezentate de uleiuri vegetale, acizi grasşi polinesaturaţi, vitamina E;
44
 consum mărit de fibre vegetale, din fructe, legume, cereale, pâine integrală, care
au un aport scăzut de calorii, cresc timpul de masticaţie şi împiedică consumul rapid
de substanţe nutritive;
 dieta va acoperii necesarul de vitamine şi minerale (Ca, Mg, Fe, Zn) necesare
organismului în creştere;
 apă simplă, fără adaosuri.
Cu aceste principii am alcătuit 5 – 6 mese pe zi cu următoarea componenţă în calorii:
 20% din caloriile zilnice la micul dejun;
 30% din calcoriile zilnice la prânz;
 20% din caloriile zilnice la cină;
 două gustări a câte 15 calorii.
S-a recomandat ca slăbirea să fie efectuată în trepte, aproximativ 0,5 kg pe săptămână, 2
kg pe lună dar nu mai mult de 4 kg pe lună.
S-a recomandat ca dieta să fie adaptata preferinţelor anterioare ale copilului pentru a
creşte complianţa pe termen lung.
Favorizarea activităţii fizice este un mijloc terapeutic important de realizarea unei
discordanţe între aportul caloric şi cheltuielile energetice. Activitatea fizică promovează
mobilizarea lipidelor şi utilizarea lor ca sursă de energie.
Ne-am propus un program individualizat de exerciţii fizice în raport cu toleranţa la efort.
La copiii obezi cu sindrom metabolic (insulinorezistenţa, HTA, dislipidemie), creşterea
activităţii fizice asociată cu scăderea ponderală va aduce o îmbunătăţire a parametrilor
menţionaţi, inclusiv a toleranţei la efort şi acest lucru trebuie să fie apreciat pozitiv.
3.7.2 Tratamentul disglicemiei
Obiectivul interveţiei terapeutice la pacienţii cu sindrom metabolic şi cu prediabet este

de scădea glicemiei à jeun sub 100 mg/dl pentru a preveni sau întârzia progresia spre diabetul
zaharat.
Atingerea unui nivel ţintă a glicemiei à jeun sub 100 mg/dl se poate obţine prin
intervenţiile în stilul de viaţă care includ: scădera ponderală (pierderea a 5-10% din greutatea
corporală) şi creşterea activităţii fizice (zilnic cel puţin 30 de minute).
La pacienţii la care optimizarea stilului de viaţă nu reuşete să atingă nivelul ţintă al
glicemiei à jeun se recomandă tratamentul farmacologic. Utilizarea metforminului a fost
acceptată recent şi în pediatrie. Metforminul scade producţia hepatică de glucoză şi creşte
preluarea glucozei în muşchii scheletici.
În studiul nostru pe 100 de copii obezi au fost diagnosticaţi cu prediabet 28% din
copii. La copii cu prediabet optimizarea stilului de viaţă a determinat scăderea glicemiei à
jeun sub 100 mg/dl şi astfel s-a obţinut prevenirea sau măcar întârzierea progresiei spre diabetul
zaharat.
3.7.3 Tratamentul dislipidemiei
Particularităţile dislipidemiei la pacienţii cu sindrom metabolic determină o abordare

terapeutică specială. Aceşti pacienţi necesită efectuarea unui bilanţ lipidic complet şi în funcţie
de particularităţile individuale trebuie stabilite ţintele teraputice în conformitate cu recomandările
ghidurilor.
45
Optimizarea stilului de viaţă reprezintă fundamentul managementului dislipidemiilor.
Este demonstrat faptul că modificarea compoziţiei corporale prin scăderea cantităţii de ţesut
adipos total şi visceral ameliorează semnificativ concentraţiile lipidelor plasmatice. De aceea,
obţinerea şi menţinerea greutăţii şi compoziţiei corporale ideale este un obiectiv important.
Ghidurile internationale recomandă pentru optimizarea stilului de viaţă exerciţiul fizic de
intensitate moderată sau crescută minim 30-60 minute zilnic, cu beneficii incontestabile
asupra lipoproteinelor plasmatice, în special a HDL colesterolului şi a trigliceridelor serice.
Cele mai importante aspecte ale optimizării stilului de viaţă în dislipidemii, cuprinse în
recomandările ghidurilor internationale sunt:
 dieta adaptată caloric, saracă în grăsimi saturate, acizi graşi trans şi alimente cu index
glicemic crescut. Se recomandă dieta de tip mediteranean.
 limitarea consumului de grăsimi saturate la maxim 10% din aportul caloric
 eliminarea grăsimilor trans
 creşterea consumului de grăsimi mononesaturate la 40% din totalul aportului de grăsime
 creşterea consumului de grăsimi polinesaturate (acizi omega-3) la 40-50% din totalul
aportului de grăsimi
 creşterea aportului de fibre alimentare la 50 grame/zi
 creşterea consumului de vegetale şi fructe
 reducerea consumului de carbohidraţi rafinaţi, utilizarea alimentelor cu indice glicemic
scăzut şi a carbohidratilor complecşi
 consumarea de proteine de înalta calitate din peşte, carne de pui
 efectuarea unui exerciţiu fizic de intensitate moderată sau crescută, minim 30-60 min/zi
 obţinerea şi menţinerea greutăţii corporale ideale
 limitarea consumului de alcool
 abandonarea fumatului sau menţinerea stării de nefumator
Majoritatea ghidurilor terapeutice indică iniţierea farmacoterapiei doar la persoane cu
risc cardio-vascular crescut sau foarte crescut sau când măsurile de optimizare a stilului de
viaţă nu normalizează tuburările metabolismului lipidic.
Clasele de medicamente antihiperlipemiante sunt: statinele, fibraţii, acidul nicotinic,
inhibitorii absorbţiei colesterolului, rezine, acizi graşi omega-3.
În lotul nostru de 100 copii obezi, corectarea tulburărilor metabolismului lipidic a
avut următoarele ţinte: CT ≤ percentila 75th, LDLc ≤ percentila 75th, TG ≤ percentila 95th,
HDLc ≥ percentila 50th.
La aceştia am acţionat prin determinarea optimizării stilului de viaţă (creşterea activităţii
fizice, modificările dietei, corectarea tuburărilor de somn, evitarea stresului, scăderea ponderală).
Trebuie menţionat că doar 50% din cazuri au avut o complianţă bună la recomandarile
primite. Rezultatul optimizarii stilului de viaţă a fost normalizarea parametrilor lipidici la
cei 50% din cazuri care au avut o complianţă bună la recomandarile primite. Ca urmare nu a
fost necesar tratament farmacologic.
3.7.4 Tratamentul hipertensiunii arteriale
Scopul tratamentului antihipertansiv este acela de a preveni, prin scăderea valorilor

tensionale, afectarea organelor ţintă şi apariţia bolii cardio-vasculare.
Controlul tensiunii arteriale are ca obiectiv terapeutic la copil obţinerea şi menţinerea
unei tensiuni arteriale < percentila 90th pentru vârstă şi sex.
46
Decizia de iniţiere a tratamentului antihipertensiv se bazeză pe două elemente importante
în egală măsură: nivelul valorilor tensiunii arteriale şi riscul cardio-vascular al pacientului.
Reducerea valorilor tensiunii arteriale se poate obţine prin măsuri nefarmacologice sau cu
tratament medicamentos.
Măsurile nefarmacologice presupun în primul rând modificarea stilului de viaţă şi se
adresează tuturor pacienţilor cu valori ale tensiunii arteriale care depăşesc valoarea considerată
„normală”. Scopul tratamentului nefarmacologic este de prevenire a apartiţiei hipertensiunii
arteriale la pacienţii cu tensiunea arterială normal înaltă, de reducere a valorilor tensiunii arteriale
în cazul pacienţilor hipertensivi şi de control al factorilor de risc cardio-vascular modificabili.
Principalele măsuri nefarmacologice ale tratamentului hipertensiunii arteriale cu efect
dovedit de reducere a valorilor tensiunii arteriale şi a riscului cardio-vascular a pacientului
hipertensiv sunt reprezentate de: controlul greutăţii corporale, creşterea activităţii fizice,
scăderea consumului de sodiu (2-2,5g sodiu pe zi), creşterea consumului de legume proaspete şi
alimente cu conţinut scăzut de grăsimi.
Pentru scăderea consumului de sodiu am recomandat:
 să nu se adauge sare la gătit şi în timpul mesei;
 să se verifice informaţiile de pe etichetele alimentelor procesate privind conţinutul în
sodiu, chiar dacă acestea sunt destinate copiilor;
 evitarea consumului de conserve.
În prezent este recomandată şi la copii şi adolescenţi dieta DASH. Aceasta este o dieta
bogată în legume şi fructe, cu consum de lactate degresate, carne de pui, peşte, nuci, cereale
integrale. Această dietă este săracă în sodiu, carne rosie, dulciuri, zahar şi are un conţinut mare
de potasiu, magneziu, calciu, proteine, fibre.
În tratamentul farmacologic al HTA la vârsta copilăriei, FDA a aprobat următoarele
clase de hipotensoare: inhibitori de enzima de conversie, blocanţi de receptori de angiotensină,
beta blocante, blocanţi ai canalelor de calciu şi diuretice (hidroclorotiazida).
În studiul nostru tesiunea arterială normal înaltă (percentila 90th ≤ TA ≤ percentila
th
95 ) a fost prezentă la 22% din cazuri, hipertensiunea arterială semnificativă (TA ≥
percentila 95th) a fost prezentă la 59% din cazuri.
La aceştia am recomandat implementarea măsurilor de optimizare a stilului de viaţă
însoţite de scădere în greutate, măsuri adoptate de doar 50% din pacienţii în această
situaţie, complianţa lor şi mai ales a familiilor lor fiind obţinuta în cele din urmă, după multe
insistenţe şi lămuriri privind beneficiile acesteia. Ca urmare, reducerea depozitelor adipoase şi
sporirea activitatii fizice a determinat normalizarea valorilor tensionale la copiii care au avut
o complianţă bună la măsurile terapeutice.
În nici un caz nu a fost necasar tratament farmacologic. Acest „experiment” a dovedit
eficienţa acestor măsuri terapeutice nonfarmacologice dacă sunt aplicate precoce şi se
perseverează în menţinerea noului stil de viaţă.
3.8 Educaţia terapeutică
Obezitatea cu sindrom metabolic este o boală cronică al cărei tratament impune măsuri de
optimizare a stilului de viaţă o lungă perioadă de timp, iar complianţa la tratament este foarte
importantă. Un efect terapeutic adiţional se obţine prin educaţie terapeutică.
Scopul final al educaţiei terapeutice este de „a împuternici” persoana cu boală cronică
să preia asupra ei o parte din îngrijirea bolii.
47
Educaţia trebuie înfăptuită de persoane specializate antrenate în acest proces. Ei fac parte
dintr-o ehipă terapeutică în care intră: medicul, nutriţionistul, psihologul etc.
În studiul nostru, acţiunile de educaţie terapeutică au contribuit la obţinerea unei
complianţe bune la intervenţia terapeutică numai în 50% din cazuri. Ceilalţi pacienţi nu au dat
dovadă de consecvenţă şi motivaţie pentru a transpune în practică cunoştinţele dobândite.
3.9 Monitorizarea ulterioară
Monitorizarea ulterioară a copiilor diagnosticaţi cu obezitate şi sindrom metabolic a cuprins:

 controlul perimetrului abdominal având ca ţintă scăderea sa sub percentila 90th
 controlul greutăţii având ca ţintă scăderea IMC-ului sub percentila 95th
 controlul tensiunii arteriale având ca ţintă scăderea tensiunii arteriale sub percentila 90th;
 examene paraclinice: la 3 luni, 6 luni, 1 an, 2 ani care au avut ca ţintă scăderea glicemiei
sub 100 mg/dl;
 scăderea CT, LDL şi TG sub percentila 95th pentru vârstă şi sex şi creşterea HDLc peste
percentila 50th pentru vârtă şi sex.
În monitorizarea ulterioară a cazurilor un rol important a revenit medicului şcolar şi
medicului de familie.
3.10 Măsuri profilactice
Profilaxia sindromului metabolic este o mare provocare pentru individ şi societate.

Prevenţia sindromului metabolic este posibilă prin optimizarea stilului de viaţă înaintea
apartiţei sale – acesta se impune cât mai devreme posibil. Măsurile de prevenţie se referă la
prevenirea factorilor de risc cardio-vascular şi factorilor de risc diabetogeni.
Determinarea celei mai bune intervenţii profilactice la pacienţii cu sindrom metabolic
este dependentă de riscul cunoscut sau estimat de boală aterosclerotică sau diabet zaharat, risc
care poate varia foarte mult între pacienţii care întrunesc criteriile de diagnostic ale sindromului
metabolic.
Pacienţii cu obezitate şi sindrom metabolic au risc crescut cardio-metabolic. Fiecare
element din componenţa sindromului metabolic este în fapt un factor care poate determina un
risc cardio-vascular crescut, dar totodată exprimarea moderată a componentelor sindromului
metabolic reprezintă un risc mai crescut pentru boala cardio-vasculară decât prezenţa lor
izolată. Mai multe, elemente ale sindromului metabolic care nu se găsesc în criteriile definite
(statusul proinflamator şi protrombotic, rezistenţa la insulină) sunt determinanţi ai riscului
cardio-vascular crescut.
Prevenţia pe termen lung a bolilor cardio-vasculare şi a diabetului zaharat tip II prin
tratamentul factorilor de risc ce ţin de stilul de viaţă a avut următoarele ţinte:
1. scăderea ponderală pentru a ajunge la un IMC < percentile 85th pentru vârstă şi sex prin
scăderea aportului caloric şi creşterea activităţii fizice;
2. activitatea fizică redusă – am recomandat cel puţin 30 de minute (preferabil 60 de
minute) de activitate fizică zilnică;
3. dieta aterogenă – am recomandat scăderea aportului de grăsimi saturate < 7% din totalul
caloriilor şi scăderea colesterolului din dietă sub 200mg/zi.
48
Prevenţia bolilor cardio-vasculare şi a diabetului zaharat tip II prin tratamentul factorilor
de risc metabolici a avut următoarele ţinte:
1. scăderea LDLc sub percentila 95th pentru vârstă şi sex;
2. scăderea hipertrigliceridemiei sub percentila 95th pentru vârstă şi sex;
3. creşterea HDLc peste percentila 50th pentru vârstă şi sex;
4. scăderea tensiunii arteriale sub percentila 95th pentru vârstă şi sex;
5. scăderea glicemiei à sub 100 mg/dl.
Intervenţia în stilul de viaţă a cuprins: controlul greutăţii corporale, creşterea activităţii
fizice, scăderea sodiului din alimentaţie, creşterea consumului de legume şi fructe proaspete,
scăderea consumului de grăsimi saturate şi colesterol şi scăderea cosumului de alimente cu index
glicemic mare; optimizarea stilului de viaţă este necesară la toţi pacienţii cu sindrom metabolic.
Pentru a se obţine rezultate este necesară dezvoltarea unor programe locale adaptate la
caracteristicile sistemelor de sănătate, culturale şi economice.
3.11Concluzii
1. Din cei 127 copii obezi au fost investigaţi pentru existenţa sindromului metabolic doar
100 de elevi, care, împreună cu parinţii, şi-au dat acordul pentru efectuarea acestor
investigaţii.
2. Au prezentat obezitate severă (IMC ≥ percentila 97th pentru vârstă şi sex) 61% din copiii
obezi studiaţi.
3. Antecedentele heredo-colaterale pozitive pentru obezitate au fost prezente la 81 de elevi
obezi (reprezentând 81%).
4. Prevalenţa obezităţii a fost mai mare în mediul urban ( 54%) si la sexul feminin: 53% din
cazuri
5. Prevalenţa obezităţii în lotul de copii studiaţi creşte cu vârsta: 6-13 ani: 42%,13-19 ani:
58%.
6. Dupa identificarea factorilor de risc obezogeni ce ţin de mediu, (pe baza întrebărilor
cuprinse în chestionar) rezultatele noastre se înscriu în tendinţa raportată în general în lume şi
anume: copiii (în special adolescenţii) au un stil de viaţă nesănătos caracterizat prin
alimentaţie nesănătoasă, cu reducerea activităţii fizice, cu accentuarea sedentarismului, si o
prevalenţă crescută a tuburărilor de somn şi a stresului.
7. Evaluarea activităţii fizice la lotul studiat a vizat atât activitatea fizică desfăşurată în cursul
orelor de educaţie fizică, dar şi cea practicată de elevi în timpul liber. Activitatea fizică din
cadrul orelor de sport este agreată de copii, dar pe măsură ce aceştia înaintează în anii
de studiu, paticiparea se reduce semnificativ. În ceea ce priveşte activitatea fizică cu
caracter recreaţional aceasta lipseşte la jumătate din copii.
8. Remarcăm tendinţa spre un stil de viaţă sedentar: copiii sunt obligaţi să-şi dedice cea mai
mare parte a timpului liber pregătirii lecţiilor sau a examenelor. Numeroase activităţi de
relaxare au tot caracter sedentar: privitul la televizor sau lucrul la calculator, ascultarea
muzicii, cititul, etc..
9. Prevalenţa generală a sedentarismului a fost de 80%, la cei 100 de copii obezi, băieţii
fiind mai sedentari decât fetele, diferenţa fiind statistic semnificativa.
10. Alimentaţia copiilor obezi este nesănătoasă (90% dintre copii), caracterizată prin aport
caloric crescut, prin reducerea marcantă a aportului de legume şi fructe, carne şi produse
lactate şi creşterea consumului de grăsimi saturate, produse tip “fastfood”, dulciuri şi
49
sucuri îndulcite cu zăhăr. Alimentele cu index glicemic mare sunt consumate în cantitate
mare. Copiii consumă alimente concentrate, conservate, colorate. Orarul de masă este
nesistematizat şi majoritatea copiilor au un număr de trei prize alimentare zilnice
(recomandările sunt de 4 – 5 prize pe zi).
11. Deşi nici un elev nu a recunoscut condiţia de fumător, 42% din copiii obezi se consideră
victima fumatului pasiv în mediul familial.
12. Prevalenţa tulburărilor de somn în rândul copiilor obezi a fost de 40%.
13. Metoda de evaluare a stresului a fost asemănătoare cu cea folosită în studiul INTERHEART
în care s-au adresat două întrebări simple legate de stresul de la şcoală şi stresul de acasă. În
lotul nostru de copii obezi (100 copii), prevalenţa stresului a fost de 40% .
14. Datele de mai sus ne arată că elevii aparţinând lotului de copii obezi au un stil de viaţă
nesănatos, puternic favorizant al obezităţii. Din anchetele efectuate reiese că nici
familiile acestor copii nu s-au implicat deloc în adoptarea unui stil de viaţă sănătos, fie
din ignoranţă, fie datorită faptului că cei în drept să-i lămurească şi să-i convingă
(medicii de familie, medicii şcolari sau pediatri) nu au facut-o până acum.
15. În studiul nostru am utilizat criteriile definite pentru sindromul metabolic după consensul
FID din 2005, completate în 2007 şi 2009 care sunt similare cu cele folosite la adult dar
modificate pentru copil.
16. Perimetrul abdominal ca marker al obezităţii viscerale şi a insulinorezistenţei a fost mai
mare de precentila 90th: in 82% din cazuri. Creşterea perimetrului abdominal s-a corelat
pozitiv cu creşterea IMC şi cu sedentarismul.
17. Considerăm că valorile critice ale circumferinţei abdominale peste care am observat că
este mult mai probabilă apariţia complicaţiilor metabolice sunt egale sau mai mari de
18. Alterarea glicemiei à jeun (peste 100 mg/dl) (5,6mmol/l) a fost prezentă în 28 cazuri
(28%), dar prevalenţa a fost mai mare la sexul masculin (40% din băieţi) faţă de 17% la
fete, diferenţa fiind semnificativă statistic.
19. Am efectuat TTG la copiii a căror glicemie à jeun a fost peste 100 mg/l şi la copiii care au
avut antecedente familiale pozitive de diabet zaharat (12 cazuri – 12%). Niciuna din aceste
grupe nu a înregistrat valori patologice peste 140 mg/dl.
20. AGJ creşte odată cu vârsta. Astfel, la grupa de vârstă 6-<13 ani prevalenţa alterării
glicemiei à jeun este de 21%, iar la grupa de vârsta 13-19ani este de 33%, dar nu există o
diferenţă statistică semnificativă între valorile glicemiei à jeun la cele două grupe de vârstă.
21. Pacienţii cu alterarea glicemiei à jeun (AGJ) şi cu scăderea toleranţei la glucoză (STG)
constituie două grupuri cu risc crescut pentru dezvoltare în următorii ani a diabetului zaharat
şi/sau a bolilor cardio-vasculare dacă nu sunt implementate măsuri de optimizare a stilului de
viaţă.
22. Deci, judecând după criteriile ADA, în lotul nostru, 28 copii (28% din obezi) au risc crescut
pentru diabet zaharat în viitor şi ar trebui monitorizaţi în acest sens. Este posibil ca
schimbarea în timp util a stilului de viaţă şi o monitorizare atentă a AGJ şi STG să împiedice
apariţia diabetului zaharat sau măcar să-i întârzie apariţia şi eventual să-i atenueze gravitatea.
23. Determinarea insulinemiei s-a efectuat la un număr mic de copii (10 cazuri cu vârsta între 16-
19 ani cu obezitate severă IMC > percentila 97th) din cauza problemelor financiare. La toate
cazurile insulinemia plasmatică à jeun, a fost > 15 µUI/ml, ca marker al
insulinorezistenţei şi reprezintă un indiciu semnificativ al existenţei insulinorezistenţei şi
50
implicit al apariţiei sindromului metabolic de la această vârstă (şi celelalte componente ale
sindromului metabolic: dislipidemie, disglicemie, HTA au fost asociate).
24. Valorile colesterolului total ≥ 200 mg/dl au avut prevalenţa mai mare la sexul feminin şi
la grupa de vârstă 13-19 ani (44,82%), diferenţă nesemnificativă statistic.
25. Valorile critice ale colesterolemiei totale peste care s-a observat apariţia sindromului
metabolic au fost egale sau peste percentila 95th (≥200mg/dl) a colestorelemiei pentru
vârstă şi sex.
26. S-a evidenţiat faptul că prevalenţa valorilor LDLc ≥ 130 mg/dl este mai mare la sexul
feminin şi la grupa de vârstă 13-19 ani. Între distribuţia valorilor LDLc la cele două grupe
de vârstă nu există o diferenţă statistic semnificativă (p=0,3095/0,3740).
27. Valorile crescute ale LDL se corelează pozitiv cu creşterea IMC şi CA.
28. Valorile critice ale LDL peste care s-a observat apariţia sindromului metabolic au fost
peste 95 th pentru vârstă şi sex (>130mg/dl).
29. Remarcăm că scăderea HDL colesterolemiei a fost mai frecventă la sexul feminin 42%
comparativ cu 17% la sexul masculin si la grupa de varsta 13-19 ani, diferenţa fiind statistic
semnificativă.
30. Valorile HDL critice (cut-off points) de la care s-a diagnosticat apariţia sindromului
metabolic au fost sub percentila 50th pentru vârstă şi sex.
31. Analizând comparativ valorile CT, HDLc, LDLc şi valorile IMC, CA am observat
următoarele corelaţii:
 valorile colesterolului total (CT) se corelează pozitiv cu indicele de masă corporală
(IMC) şi cu valorile circumferinţei abdominale (CA);
 valorile LDL colesterolului (LDLc) se corelează pozitiv cu indicele de masă
corporală (IMC) şi cu valorile circumferinţei abdominale (CA);
 valorile HDL colesterolului (HDLc) se corelează negativ cu indicele de masă
corporală (IMC) şi cu valorile circumferinţei abdominale (CA).
32. Prevalenţa hipertrigliceridemiei (> 150 mg/dl) a fost mai mare la sexul feminin, rezultat
nesemnificativ statistic (p=0,7376) şi la grupa de vârstă 13-19 ani, rezultat semnificativ
static (p=0.02347).
33. Valorile critice (cut-off poins) peste care s-a diagnosticat sindromul metabolic a fost peste
percentila 95th pentru vârstă şi sex (14% din cazuri).
34. S-a evidenţiat faptul că prevalenţa tensiunii arteriale ≥ percentila 95th este mai mare la
sexul feminin, diferenţă static semnificativă p=0,01018,si deasemeni o diferenţă statistic
semnificativă între valorile tesiunilor arteriale sistolice/diastolice pe grupe de vârstă (6-
13 ani şi 13-19 ani) la copiii obezi, în favoarea grupei 13-19 ani.
35. Valorile TA se corelează pozitiv cu creşterea IMC şi a PA, creşterea colesterolemiei totale,
creşterea LDL si cu scăderea HDLc.
36. Valorile critice („cut-off points”) pentru care s-a diagnosticat sindromul metabolic au fost
cele egale sau mai mari decât percentila 95th pentru vârstă şi sex.
37. Prevalenţa sindromului metabolic în lotul de 100 de copii obezi (IMC ≥ percentila 95th),
folosind criteriile consensului FID din 2005 completate în 2007 a fost de 58%. Prevalenţa
sindromului metabolic s-a corelat pozitiv cu creşterea gradului de severitatea al obezităţii,
creşterea circumferinţei abdominale, scăderea HDL.
38. În lotul de copii obezi studiat prevalenţa sindromului metabolic la sexul masculin a fost
de 55,2%, iar la sexul feminin de 44,8%, dar nu există o diferenţa statistic semnificativă
între proporţiile pe sexe a prevalenţei sindromului metabolic.
51
39. Se remarcă o prevalenţa mai mare la adolescenţi (60,34%). Diferenţa dintre proporţia
sindromului metabolic la grupa de vârstă 6-13 ani (54,76%) şi proporţia sindromului
metabolic la grupa de vârstă 13-19 ani (60,34%) este statistic semnificativă (p=0,006093).
40. Corelând valorile IMC-ului cu prevalenţa sindromului metabolic s-a evidenţiat faptul că
prevalenţa cea mai mare a sindromului metabolic este la grupul de copii cu obezitate severă
(IMC ≥ percentila 97th), rezultat nesemnificativ statistic (p=0.346).
41. Corelând valorile glicemiei à jeun cu prevalenţa sindromului metabolic s-a evidenţiat
faptul că toţi copiii care au avut glicemia à jeun 100 mg/dl (28 de cazuri reprezentând
48,27% din totalul de 58 copii diagnosticaţi cu sindrom metabolic) au întrunit criteriile
definite pentru sindromul metabolic.
42. Glicemia à jeun 100 mg/dl pare a fi unul din cei mai importanţi factori predictori pentru
instalarea sindromului metabolic la copil; important este şi faptul că este o investigaţie uşor
de realizat, accesibilă şi necostisitoare comparativ cu avantajele pe care le oferă pentru
viitorul pacientului copil.
43. Copiii care au avut valori ale HDLc sub percentila 50th pentru vârstă şi sex (< 40 mg/dl la
sexul masculin şi < 50 mg/dl la sexul feminin), au întrunit toţi criteriile definite pentru
sindromul metabolic (51,72% din totalul copiilor diagnosticaţi cu sindrom metabolic).
44. Copiii care au avut valori ale trigliceridelor ≥ 150 mg/dl au întrunit toţi criteriile din
definiţia sindromului metabolic (24,13% din totalul copiilor diagnosticaţi cu sindrom
metabolic).
45. Prevalenţa sindromului metabolic este cea mai mare la grupa de copii cu hipertensiunea
arterială semnificativă (TA ≥ percentila 95th): 69%.
46. Aplicând criteriile FID pentru diagnosticul sindromului metabolic în lotul studiat,
observam că cele mai fidele diagnosticului de sindrom metabolic la copil au fost
dislipidemia (colesterol total, HDLc, LDLc, trigliceride) şi glicemia à jeun, care s-au
regăsit în toate cazurile noastre cu SM, 100%): pe locul doi fiind circumferinţa
abdominală, (70,73%) şi pe ultimul loc TA ≥ percentila 95th (67,79%).
47. Ţinând cont că pentru diagnosticul sindromului metabolic FID cere trei din cele cinci criterii,
din cei 100 de elevi obezi, 58 (58%) au intrunit conditiile pentru diagnosticul
sindromului metabolic.
48. Am putea considera că acestea sunt primele anomalii metabolice care apar în sindromul
metabolic şi am putea concluziona ca cercetarea lor la toţi copiii obezi ne-ar indica evoluţia
spre constituirea sindromului metabolic. În acest mod s-ar putea lua măsuri de prevenţie a
agravării situaţiei în timp util, de la vârsta copilăriei, modificarea acestora constituind un
screening pentru debutul sindromului metabolic la copil.
49. Aplicând criteriile OMS pentru diagnosticul sindromului metabolic în lotul studiat
constatăm că (similar cu aplicarea criteriilor FID), cele mai fidele s-au dovedit glicemia à
jeun ≥ 6,1 mmol/l (≥110 mg/dl) si HDLc < 35 mg/dl la băieţi şi HDLc < 39 mg/dl la
fete, acestea regasindu-se constant la cazurile diagnosticate cu SM; pe locul 2 trigliceridele
(71,42% ),iar IMC si HTA se ridica doar la 16,3%. Prevalenţa sindromului metabolic ar fi
fost de doar 10% in lotul de copii studiat de noi.
50. Aplicând criteriile NCEP ATP-III pentru dignosticul sindromului metabolic, constatăm că
(similar cu aplicarea criteriilor FID), cele mai fidele s-au dovedit a fi tot glicemia à jeun ≥
6,1 mmol/l (≥110 mg/dl) si HDLc < 1 mmol/l (băieţi) şi HDLc < 1,3 mmol/l (fete), dar si
trigliceridele ≥ 150 mg/dl, modificarile acestora fiind regasite la toate cazurile diagnosticate
cu sindrom metabolic. Pe locul II se situeaza HTA (67,69 iar perimetrul abdominal creste in
52
importanta, ( 51,21 %). din cazurile de sindrom metabolic.Folosind la copil criteriile de
definire NCEP ATP-III, prevalenţa SM a fost de 42%.
51. Aplicând formula HOMA-IR şi HOMA-B de calcul indirect al insulinorezistenţei,
aceasta a fost prezentă la toţi cei 10 copii cu obezitate severă investigati, în fapt aceeaşi
copii care au prezentat şi dislipidemia.
52. Comparând cele trei criterii pentru diagnosticul SM, concluzia noastră este că cele mai
bune criterii de diagnostic al sindromului metabolic la vârsta copilăriei rămân cele
stabilite de FID in 2005 şi modificate prin consensul din 2009.
53. Aplicarea acestora este mai facilă iar rezultatele ar permite iniţierea precoce a terapiei,
modificările respective constituind un puternic semnal de alarmă nu numai pentru medicul
curant dar şi un argument puternic pentru pacient şi familia sa în acceptarea schimbării
stilului de viaţă cât timp nu este prea târziu.
54. Studiul nostru efectuat pe 100 de copii obezi (61% cu obezitate severă) a arătat un profil
lipidic aterogen în proporţii variabile:HDLc ≤ percentila 50th: 30%, TG ≥ percentila 95th:
14%, CT ≥ percentila 95th: 37%, LDLc ≥ percentila 95th: 30%, toţi încadrându-se în
sindrom metabolic. Considerăm că aceşti copii au un risc crescut de boală cardio-
vasculară (ateroscleroză subclinică) şi că se impun măsuri de optimizare a stilului de viaţă
cu scopul de a reduce incidenţa complicaţiilor macro şi microvasculare în viitor.
55. În studiul nostru, efectuat la 100 de copii obezi prezenţa tuburărilor metabolismului
glucidic (AGJ) a fost de 28%. Având în vedere istoria naturală a AGJ, apreciem că la aceşti
copii cu alterarea glicemiei à jeun riscul diabetogen este de 25% în următorii 3-5 ani, dacă
nu se implementează măsuri de optimizare a stilului a viaţă (sau măsuri farmacologice dacă
răspunsul la măsurile de optimiare a stilului de viaţă nu sunt eficiente).
56. Stilul nou de viaţă trebuie adoptat de întreaga familie, care va fi un puternic exemplu
pentru copil, iar acesta nu v-a mai fi supus tentaţiilor prezente când numai lui i se impun
restricţii iar celorlalţi membri ai familiei, nu. Doar 50% din cazuri au avut o complianţă
bună la recomandarile primite. Controlul greutăţii corporale, creşterea activităţii fizice,
scăderea consumului de sodiu, creşterea consumului de legume proaspete şi alimente cu
conţinut scăzut de grăsimi.
57. Rezultatul optimizarii stilului de viaţă a fost normalizarea parametrilor lipidici si
normalizarea valorilor tensionale la copiii care au avut o complianţă bună la
recomandarile primite (50% din cazuri). Ca urmare nu a fost necesar tratament
farmacologic.
58. Scopul final al educaţiei terapeutice este de „a împuternici” persoana cu boală cronică să
preia asupra ei o parte din îngrijirea bolii. Educaţia trebuie înfăptuită de persoane
specializate antrenate în acest proces. Ei fac parte dintr-o ehipă terapeutică în care intră:
medicul, nutriţionistul, psihologul etc. Procesul de educaţie trebuie să fie personalizat
59. Profilaxia sindromului metabolic este o mare provocare pentru individ şi societate. Pentru a
se obţine rezultate este necesară dezvoltarea unor programe locale adaptate la caracteristicile
sistemului de sănătate, culturale şi economice.
60. La vârsta fragedă a copiilor sau în perioada pubertară de mari transformări şi mare labilitate,
mai ales psihică, nu toţi pacienţii ar întelege exact sensul de „categorie cu risc crescut pentru
diabet sau boli cardio-vasculare”. Ei s-ar putea simţi marginalizaţi, chiar „bolnavi” deşi nu
sunt încă, impactul psihologic fiind, la această vârstă deosebit şi greu de evaluat amplitudinea
sa. Aceşti copii şi tineri trebuie să înţeleagă că de fapt adoptarea unui stil de viaţă sănătos,
atât din punct de vedere al alimentaţiei cât şi al activităţii fizice, nu face decât să le
53
consolideze sănătatea de care se bucură încă şi să îndeparteze neajunsurile legate de
obezitatea în sine şi de eventualele ei complicaţii.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII GENERALE
1. Cercetarea s-a efectuat în perioada 1 septembrie – 30 octombrie 2007, fiind luaţi în studiu
3761 elevi (2050 fete şi 1711 băieţi din şcolile şi liceele oraşului Găeşti, (clasele I – XII), cu
vârsta cuprinsă între 6 şi 19 ani, participarea fiind liber consimţită.
2. Supraponderali şi obezi au fost 431 de copii, reprezentând 11,46 % din cazuri
(supraponderali: 304 copii, 8,08%; obezi: 127 copii, 3,38%, din aceștia 52% având
obezitate severă (IMC ≥ percentila 97th pentru vârstă şi sex ).
3. Atât supraponderea cât şi obezitatea au fost mai frecvente la fete, la grupa de vârstă 16-19 ani
şi în mediul urban.
4. Din cei 127 copii obezi au fost investigati pentru existenţa sindromului metabolic doar
100 de elevi, care, împreună cu parinţii, şi-au dat acordul pentru efectuarea investigaţiilor;
din aceştia 61% au prezentat obezitate severă (IMC ≥
percentila 97th pentru vârstă şi sex).
5. Prevalenţa obezităţii creşte la copiii cu antecedente heredocolaterale pozitive pentru
obezitate de aproximativ 10 ori, comparativ cu cei fără antecedente heredocolaterale
pozitive.
6. Fumatul pasiv a fost prezent la 41% din totalul copiilor investigaţi (3761 elevi), dar,
constatăm o creştere progresivă la 50% în rândul supraponderalilor şi la 58% în rândul
elevilor obezi.
7. În timp ce la supraponderali se constată o creştere semnificativă a procentului de elevi
cu HTA constituită: 35%, la grupa copiilor obezi acest procent (60%) aproape se dublează
comparativ cu suprapoderalii şi este de 12 ori mai mare decât al celor normoponderali (5%).
8. Prevalenţa generală a sedentarismului a fost de 80%, la cei 100 de copii obezi, băieţii
fiind mai sedentari decât fetele, diferenţa fiind statistic semnificativă.
9. Prevalenţa alimentaţiei nesănătoase a fost de 76% la supraponderali și 91% la obezi
(prin aport caloric crescut, reducerea marcată a aportului de legume, fructe, carne şi produse
lactate şi creşterea consumului de grăsimi saturate, produse tip “fastfood”, dulciuri şi sucuri,
orar de masă nesistematizat).
10. Elevii obezi au un stil de viaţă nesănătos, puternic favorizant al obezităţii. Nici familiile
acestor copii nu s-au implicat în adoptarea unui stil de viaţă sănătos, fie din ignoranţă, fie
datorită faptului că cei în drept să-i lămurească şi să-i convingă (medicii de familie, medicii
şcolari sau pediatri) nu au facut-o până acum.
11. Utilizând criteriile pentru sindromul metabolic după consensul FID din 2005, completate
în 2009, similare cu cele folosite la adult dar modificate pentru copil, prevalenţa
sindromului metabolic a fost de 58% și s-a corelat pozitiv gradul de severitate al
obezităţii, creşterea CA, scăderea HDL.
12. Aplicând criteriile FID în lotul studiat, cele mai fidele diagnosticului de sindrom
metabolic la copil au fost dislipidemia (colesterol total, HDLc, LDLc, trigliceride) și
glicemia à jeun, regăsite în toate cazurile cu SM, 100%), pe locul doi fiind PA, (70,73%) si
pe ultimul loc TA ≥ percentila 95th (67,79%).
54
13. Glicemia à jeun ≥ 100 mg/dl pare a fi unul din cei mai importanţi factori predictori pentru
instalarea sindromului metabolic la copil ( investigaţie uşor de realizat, accesibilă şi
necostisitoare comparativ cu avantajele pe care le oferă pentru viitorul pacientului copil)
14. Aplicând formulele HOMA-IR și HOMA-B de calcul indirect al insulinorezistenței,
aceasta a fost prezentă la toți cei 10 copii cu obezitate severă investigați, în fapt aceeași
copii care au prezentat și dislipidemia.
15. Copii obezi (61% cu obezitate severă) cu un profil lipidic aterogen: HDLc ≤ percentila
50th, TG ≥ percentila 95th%, CT ≥ percentila 95th, LDLc ≥ percentila 95th: au un risc
crescut de boală cardio-vasculară (ateroscleroză subclinică) şi se impun măsuri de
optimizare a stilului de viaţă pentru a reduce incidenţa complicaţiilor macro şi
microvasculare în viitor.
16. La copiii cu alterarea glicemiei à jeun riscul diabetogen este de 25% în următorii3-5 ani,
dacă nu se implementează măsuri de optimizare a stilului a viaţă.
17. Doar 50% din cazuri au avut o complianţă bună la recomandarile primite (controlul
greutăţii corporale, creşterea activităţii fizice, scăderea consumului de sodiu, creşterea
consumului de legume proaspete şi alimente cu conţinut scăzut de grăsimi).
18. Stilul nou de viaţă trebuie adoptat de întreaga familie, care va fi un puternic exemplu
pentru copil, iar acesta nu v-a mai fi supus tentaţiilor prezente când numai lui i se impun
restricţii iar celorlalţi membri ai familiei, nu.
19. Rezultatul optimizarii stilului de viaţă a fost normalizarea parametrilor lipidici și
normalizarea valorilor tensionale la copiii care au avut o complianţă bună la
recomandarile primite, 50% din cazuri, fără tratament farmacologic.
20. Scopul final al educaţiei terapeutice este de „a împuternici” persoana să preia asupra ei o
parte din îngrijirea bolii. Educaţia trebuie înfăptuită de persoane specializate antrenate în
acest proces, într-o echipă terapeutică (medic, nutriţionist, psiholog etc.). Procesul de
educaţie trebuie să fie personalizat.
55
CAPITOLUL V
PERSPECTIVELE TEZEI
Prevalenţa obezităţii a atins cote alarmante. Pentru anul 2011 şi în viitor, experţii
apreciază că prevalenţa obezităţii la copil va creşte. În aceste condiţii recunoaşterea şi
tratamentul obezităţii la copil sunt foarte importante.
Identificarea cât mai precoce a pacienţilor cu risc cardio-metabolic determinat de
obezitate permite monitorizarea şi sancţionarea terapeutică a factorilor de risc ce ţin de mediu şi
a factorilor de risc metabolici cu şansa reducerii prevalenţei bolilor cardio-vasculare şi a
diabetului zaharat tip II. Este necesară implementarea de măsuri de optimizare a stilului de viaţă
(în principal implementarea unei alimentaţii sănătoase şi combaterea sedentarismului) în vederea
reducerii prevalenţei obezităţii şi comorbidităţilor asociate. Sunt necesare programe de sănătate
adaptate sistemului de sănătate, caracteristicilor culturale şi socio-economice locale.
Lipsa de implementare a măsurilor de optimizare a stilului de viaţă va determina
creşterea prevalenţei supraponderii şi obezităţii cu consecinţe dramatice asupra stării de sănătate
a copiilor.
Obezitatea severă (aproape exclusiv obezitatea viscerală) asociază complicaţii metabolice
cumulate în sindromul metabolic. Fiecare element din componenţa sindromului metabolic este în
fapt un factor ce poate determina un risc cardio-metabolic crescut. Chiar şi exprimarea moderată
a componentelor sindromului metabolic reprezinta un risc crescut pentru bolile cardio-vasculare
şi diabetul zaharat tip II. În plus, elementele care nu se găsesc în criteriile din definiţia
sindromului metabolic (insulinorezistenţa, statusul proinflamator şi statusul protrombotic) sunt
determinanţi ai riscului cardio-vascular crescut. De aceea, recunoaşterea sindromului metabolic
şi tratamentul lui cât mai devreme în copilărie are deosebită importanţă.
Puteam afirma, că şi la copil, reducerea ţesutului adipos (IMC ≤ percentila 85th pentru
vârstă şi sex) şi reducerea circumferinţei abdominale (CA ≤ percentila 75 th pentru vârstă şi sex)
vor determina reducerea factorilor de risc cardio-metabolic menţionaţi mai sus cu consecinţe
favorabile pentru sănătatea copilului. Se speră astfel ca prevalenţa bolilor cardio-vasculare şi a
diabetului zaharat tip II să scadă.
Toate componentele sindromului metabolic beneficiază de măsuri de optimizare a stilului
de viaţă. Sunt necesate programe de sănătate adaptate necesităţilor copilului. Lipsa de
implementare a măsurilor de optimizare a stilului de viaţă la copii cu sindrom metabolic va
determina o creştere a riscului cardio-metabolic. Complicaţiile cumulate în sindromul metabolic
vor deschide în continuare calea spre bolile cardio-vasculare şi diabet zaharat.
Putem concluziona că obezitatea este o boală metabolică cronică care poate fi prevenită
prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos. Astfel, obiectivele trasate în Carta Europeană de
Sănătate vor deveni realitate: „fiecare copil nou-născut din noul mileniu are dreptul de a trăi până
la vârsta de cel puţin 65 de ani fără a suferi de o boală cardio-vasculară ce poate fi prevenită.”
În etapa a doua a cercetării, studiul nostru a demonstrat că sindromul metabolic este
prezent în obezitatea severă la copil în proporţie ridicată, dar cecetarea noastră a prezentat mai
multe limite.
Cercetarea insulinemiei bazale s-a efectuat la un număr redus de cazuri care nu a permis
să tragem concluzii relevante asupra uneia dintre cele mai importante tuburări fiziopatologice din
sindromul metabolic: insulinorezistenţa.
În studiul nostru, nu au necercetate starea protrombotică şi starea proinflamatorie ce
caracterizează obezitatea severă asocită cu sindrom metabolic. Sunt necesare studii care să aducă
56
informaşii care să permită să se tragă concluzii legate de inflamaţia subclinică şi starea
protrombotică asociate sindromului metabolic. Unele aspecte legate de activitatea fizică la copii
şi adolescenţi necesită studii complementare. Cea mai mare importanţa o prezintă cercetările
legate de strategiile comportamentale şi metodele de creştere a activităţii fizice. Sunt necesare
studii de cercetare care să ofere suportul ştiinţific al creşterii activităţii fizice.
Sunt necesare studii suplimentare asupra riscurilor activităţii fizice, care deşi mai rare pot
apărea şi la copil.
BIBLIOGRAFIE
1. Pedro Velasquez-Mieyer, Sylvia Perez-Faustinelli, Patricia A. Cowan – Identifying

children at risk for obesity, type I diabetes and cardiovascular disease. Diabetes Spectrum vol.
18, Nr. 4213-220, 2005.
2. Francois Raoux MT – Cardio. Volume 2. Number 2. 174-82 Mars-Avril 2006. Dosier
Sindrome metabolique.
3. Ford ES., Gies W., Dietz WH. – Prevalence of the metabolic syndrome among US adults:
findings from the third. National Health and Nutrition Examination Survey. JAMA 2002;
287:356-9.
4. Maria Mota – Diabetul zaharat. UPDATE noiembrie 2007, pg. 147-148.
5. Fernandez JR – Waist circumference in children and adolescents
http:/www.gghjournal.com/volume 21/2009.
6. Kayoung Lee MD, PhD – Waist circumference percentile criteria for the pediatric metabolic
syndrome in Korean adolescents. Asia Pac. JClinNutr. 2008; 17(3);422-428.
7. Joey C Eisenmann – Metabolic syndrome in pediatric research. Cardiovascular Diabetology
2008, 7:17;
8. Su Jin Seo – The prevalence of the metabolic syndrome in Korean children and adolescents.
Yonsei Med J 49 no 4, 2008:563-572.
9. Paul Lepine – Syndrome metabolique 2009, http://passeportsante.net/fr/Maux/ Problemes/1-9
10. The metabolic syndrome in children and adolescents: the IDF consensus. Diabetes Voice
December 2007/vol. 52/Issue4.
11. The IDF consensus defi nition of the metabolic syndrome in children and adolescents/2007.
12. Marta L. Cruz – The metabolic syndrome in children and adolescents. Current Diabetes
Reports 2004, 4:53-62.
13. Ram Weiss Obesity and the metabolic syndrome in children and adolescents. The New Engl.
Med 2004;350:2362-74.
14. Alberti KGMM, Eckel RH, Grundy SM., et al. Harmonizing the metabolic syndrome: a joint
interim statement of the International Diabetes Federation Task Force on Epidemiology and
prevention, National Heart, Lung and blood Institute, American Heart Association, World Heart
Federation; International Atherosclerosis Society and International association for the Study of
Obesity. Circulation 2009; 120:1640-5
15. Weiss R., Dziura J., Burget T., et al. Obesity and the metabolic syndrome in children and
adolescents. N Engl J Med 2004, 350:2362-74
16. Nicolae Hancu. Epidemiologia sindromului metabolic in diabetul zaharat, nutritie si boli
metabolice, tratat 2, 2010, pg.466-470
57
17. V. Serban, M. Rosu. Rolul insulinorezistentei in diabetul zaharat tip 2 . In tratat roman de
boli metabolice, Serban V., UMF "Victor Babes", Timisoara, 2010, pg. 189-197
18. Carmen Ginghina, Patogeneza aterosclerozei, Mic tratat de cardiologie Ed. Academiei
romane Bucuresti 2010, pg. 189-200.
19. Carmen Ginghina, Sindromul metabolic, Mic tratat de cardiologie Ed. Academiei romane
Bucuresti 2010, pg. 183-188.
20. M. Poliac, D. Brega, I. Popa, Sindromul metabolic la copil si adolescent factori de risc
cardiovascular la adult, Revista Romana de Pediatrie, vol LVIII nr.3 pg. 234-239, 2009.
58
Abrevieri
ACC American College of Cardiology
ADA American Diabetes Association
ADN Acid dezoxiribonucleic
AGL Acizi graşi liberi
AHA American Heart Association
AGJ Alterarea glicemiei à jeun
BCV Boala cardio-vasculară
CA Circumferinţa abdominală
CT Colesterol total
DHA Acid docosahexenoic
DLP Dislipidemia
DZ Diabet zaharat
EASD European Association for the Study of Diabetes
EPA Acid eicosapentanoic
G greutatea
GT glucotoxicitatea
HbA1c hemoglobina glicozilată
HBP Calea de biosinteză a hexozaminei
HDL High Density Lipoprotein
HOMA HOmeostasis Model Assessement
HMG-CoA Hidroximetilglutaril Coenzima A
hsCRP High sensitivity C reactive protein
HTA Hipertensiunea arterială
IDL Intermediate density lipoprotein
IDF International Diabetes Associasion
IG Indice glicemic
IFN-γ, IL-6, IL-8 Interferon γ, Interleuchina 6, Interleuchina 8
IMC Indice masă corporală
IR Insulinorezistenţă
LDLc Low density lipoprotein
LT Lipotoxicitatea
NAFLD Non-alcoholic fatty liver disease
NASH Non-alcoholic steatohepatitis
NCEP ATP National Cholesterol Education Programe Adult Treatment Panel
NHANES National Health Nutrition Examination Survey
OMS Organizaţia modială a sănătaţii
OSV Optimizarea stilului de viaţă
PAI-1 Plasminogen activator inhibitor 1
RCM Risc cardio-metabolic
RCV Risc cardio-vascular
RMN Rezonanţa magnetică nucleară
SM Sindrom metabolic
SOPC Sindromul ovarelor polichistice
STG Scăderea toleranţei la glucoză
59
STH Hormon somatotrop
TA Tensiunea arterială
Tad/Tas Tensiunea arterială diastolică/sistolică
TG Trigliceride
TNF-α Tumor neclosis factor-α
VLDL Very low density lipoprotein
60
ANEXE
61
62
63
Percentile pentru cicumferinţa abdominală la copii şi adolescenţi pe
sexe
Valorile normale ale lipidelor şi lipoproteinelor(mg/ml) la copii (dupa Lipid Research

Clinics Program – MEMORIX PEDIATRICS)
Vârsta Colesterol Trigliceride LDLc HDLc
5th 50th 95th 5th 50th 95th 5th 50th 95th 5th 50th 95th
0-4 ani băieţi 112 156 200 34 59 112
fete 114 151 203 29 51 99
5-9 ani 126 163 205 32 55 105 68 98 104 36 52 73
121 159 203 30 51 101 63 90 129 38 54 74
10-14 ani 124 158 201 37 70 131 68 94 136 37 52 70
119 155 202 32 59 125 64 94 132 37 55 74
15-19 ani 120 155 203 39 68 132 59 93 137 35 51 74
113 146 197 37 69 148 62 93 130 30 46 63
64
BLOOD PRESSURE LEVELS FOR BOYS BY AGE AND HEIGHT PERCENTILE
SYSTOLIC BLOOD PRESSURE (mm Hg) DIASTOLIC BLOOD PRESSURE (mm Hg)
BP PERCENTILE OF HEIGHT PERCENTILE OF HEIGHT
Age percentil 5th 10th 25th 50th 75th 90th 95th 5th 10th 25th 50th 75th 90th 95th
1 50th 80 81 83 85 87 88 89 34 35 36 37 38 39 39
90th 94 95 97 99 100 102 103 49 50 51 52 53 53 54
95th 98 99 101 103 104 106 106 54 54 55 56 57 58 58
99th 105 106 108 110 112 113 114 61 62 63 64 65 66 66
2 50th 84 85 87 88 90 92 92 39 40 41 42 43 44 44
90th 97 99 100 102 104 105 106 54 55 56 57 58 58 59
95th 101 102 104 106 108 109 110 59 59 60 61 62 63 63
99th 109 110 111 113 115 117 117 66 67 68 69 70 71 71
3 50th 86 87 89 91 93 94 95 44 44 45 46 47 48 48
90th 100 101 103 105 107 108 109 59 59 60 61 62 63 63
95th 104 105 107 109 110 112 113 63 63 64 65 66 67 67
99th 111 112 114 116 118 119 120 71 71 72 73 74 75 75
4 50th 88 89 91 93 95 96 97 47 48 49 50 51 51 52
90th 102 103 105 107 109 110 111 62 63 64 65 66 66 67
95th 106 107 109 111 112 114 115 66 67 68 69 70 71 71
99th 113 114 116 118 120 121 122 74 75 76 77 78 78 79
5 50th 90 91 93 95 96 98 98 50 51 52 53 54 55 55
90th 104 105 106 108 110 11 112 65 66 67 68 69 69 70
95th 108 109 110 112 114 115 116 69 70 71 72 73 74 74
99th 115 116 118 120 121 123 123 77 78 79 80 81 81 82
6 50th 91 92 94 96 98 99 100 53 53 54 55 56 57 57
90th 105 106 108 110 111 113 113 68 68 69 70 71 72 72
95th 109 110 112 114 115 117 117 72 72 73 74 75 76 76
99th 116 117 119 121 123 124 125 80 80 81 82 83 84 84
7 50th 92 94 95 97 99 100 101 55 55 56 57 58 59 59
90th 106 107 109 111 113 114 115 70 70 71 72 73 74 74
95th 110 111 115 115 117 118 119 74 74 75 76 77 78 78
99th 117 118 120 122 124 125 126 82 82 83 84 85 86 86
8 50th 94 95 97 99 100 102 102 56 57 58 59 60 60 61
90th 107 109 110 112 114 115 116 71 72 72 73 74 75 76
95th 111 112 114 116 118 119 120 75 76 77 78 79 79 80
99th 119 120 122 123 125 127 127 83 84 85 86 87 87 88
9 50th 95 96 98 100 102 103 104 57 58 59 60 61 61 62
90th 109 119 112 114 115 117 118 72 73 74 75 76 76 77
95th 113 114 116 118 119 121 121 76 77 78 79 80 81 81
99th 120 121 123 125 127 128 129 84 85 86 87 88 88 89
10 50th 97 98 100 102 103 105 106 58 59 60 61 61 62 63
90th 111 112 114 115 117 119 119 73 73 74 75 76 77 78
95th 115 116 117 119 121 122 123 77 78 79 80 81 81 82
99th 122 123 125 127 128 130 130 85 86 86 88 88 89 90
11 50th 99 100 102 104 105 107 107 59 59 60 61 62 63 63
90th 113 114 115 117 119 120 121 74 74 75 76 77 78 78
95th 117 118 119 121 123 124 125 78 78 79 80 81 82 82
99th 124 125 127 129 130 132 132 86 86 87 88 89 90 90
12 50th 101 102 104 106 108 109 110 59 60 61 62 63 63 64
90th 115 116 118 120 121 123 123 74 75 75 76 77 78 79
95th 119 120 122 123 125 127 127 78 79 80 81 82 82 83
99th 126 127 129 131 133 134 135 86 87 88 89 90 90 91
13 50th 104 105 106 108 110 111 112 60 60 61 62 63 64 64
90th 117 118 120 122 124 125 126 75 75 76 77 78 79 79
95th 121 122 124 126 128 129 130 79 79 80 81 82 83 83
99th 128 130 131 133 135 136 137 98 98 88 89 90 91 91
14 50th 106 107 109 111 113 114 115 60 61 62 63 64 65 65
90th 120 121 123 125 126 128 128 75 76 77 78 79 79 80
95th 124 125 127 128 130 132 132 80 80 81 82 83 84 84
99th 131 132 134 136 138 139 140 87 88 89 90 91 92 92
15 50th 109 110 112 113 115 117 117 61 62 63 64 65 66 66
90th 122 124 125 127 129 130 131 76 77 78 79 80 80 81
95th 126 127 129 131 133 134 135 81 81 82 83 84 85 85
99th 134 135 136 138 140 142 142 88 89 90 91 92 93 93
16 50th 111 112 114 116 118 119 120 63 63 64 65 66 67 67
90th 125 126 128 130 131 133 134 78 78 79 80 80 82 82
95th 129 130 132 134 135 137 137 82 83 83 84 85 86 87
99th 136 137 139 141 143 144 145 90 90 91 92 93 94 94
17 50th 114 115 116 118 120 121 122 65 66 66 67 68 69 70
90th 127 128 130 132 134 135 136 80 80 81 82 83 84 84
95th 131 132 134 136 138 139 140 84 85 86 87 87 88 89
99th 139 140 141 143 145 146 147 92 93 93 94 95 96 97
65
BLOOD PRESSURE LEVELS FOR GIRLS BY AGE AND HEIGHT PERCENTILE
SYSTOLIC BLOOD PRESSURE (mm Hg) DIASTOLIC BLOOD PRESSURE (mm Hg)
BP PERCENTILE OF HEIGHT PERCENTILE OF HEIGHT
Age percentil 5th 10th 25th 50th 75th 90th 95th 5th 10th 25th 50th 75th 90th 95th
th
1 50 83 84 85 86 88 89 90 38 39 39 40 41 41 42
th
90 97 97 98 100 101 102 103 52 53 53 54 55 55 56
th
95 100 101 102 104 105 106 107 56 57 57 58 59 59 60
th
99 108 108 109 111 112 113 114 64 64 65 65 66 67 67
th
2 50 85 85 87 88 89 91 91 43 44 44 45 46 46 47
90th 98 99 100 101 103 104 105 57 58 58 59 60 61 61
th
95 102 103 104 105 107 108 109 61 62 62 63 64 65 65
99th 109 110 111 112 114 115 116 69 69 70 70 71 72 72
3 50th 86 87 88 89 91 92 93 47 48 48 49 50 50 51
th
90 100 100 102 103 104 106 106 61 62 62 6 64 64 65
th
95 104 104 105 107 108 109 110 65 66 66 67 68 68 69
th
99 111 111 113 114 115 116 117 73 73 74 74 75 76 76
th
4 50 88 88 90 91 92 94 94 50 50 51 52 52 53 54
th
90 101 102 103 104 106 107 108 64 64 65 66 67 67 68
th
95 105 106 107 108 110 111 112 68 68 69 70 71 71 72
th
99 112 113 114 115 117 118 119 76 76 76 77 78 79 79
th
5 50 89 90 91 93 94 95 96 52 53 53 54 55 55 56
90th 103 103 105 106 107 109 109 66 67 67 68 69 69 70
95th 107 107 108 110 111 112 113 70 71 71 72 73 73 74
99th 114 114 116 117 118 120 120 78 78 79 79 80 81 81
6 50th 91 92 93 94 96 97 98 54 54 55 56 56 57 58
90th 104 105 106 108 109 110 111 68 68 69 70 70 71 72
95th 108 109 110 111 113 114 115 72 72 73 74 74 75 76
99th 115 116 117 119 120 121 122 80 80 80 81 82 83 83
7 50th 93 93 95 96 97 99 99 55 56 56 57 58 58 59
90th 106 107 108 109 111 112 113 69 70 70 71 72 72 73
95th 110 111 112 113 115 116 116 73 74 74 75 76 76 77
99th 117 118 119 120 122 123 124 81 81 82 82 83 84 84
8 50th 95 95 96 98 99 100 101 57 57 57 58 59 60 60
90th 108 109 110 111 113 114 114 71 71 71 72 73 74 74
95th 112 112 114 115 116 118 118 75 75 75 76 77 78 78
99th 119 120 121 122 123 125 125 82 82 83 83 84 85 85
9 50th 96 97 98 100 101 102 103 58 58 58 59 60 61 61
90th 110 110 112 113 114 116 116 72 72 72 73 74 75 75
95th 114 114 125 117 118 119 120 76 76 76 77 78 79 79
99th 121 121 123 124 125 127 127 83 83 84 84 85 86 87
th
10 50 98 99 100 102 103 104 105 59 59 59 60 61 62 62
90th 112 112 114 115 116 118 118 73 73 73 74 75 76 76
95th 116 116 117 119 120 121 122 77 77 77 78 79 80 80
99th 123 123 125 126 127 129 129 84 84 85 86 86 87 88
11 50th 100 101 102 103 105 106 107 60 60 60 61 62 63 63
90th 114 114 116 117 118 119 120 74 74 74 75 76 77 77
95th 118 118 119 121 122 123 124 78 78 78 79 80 81 81
99th 125 125 126 128 129 130 131 85 85 86 87 87 88 89
12 50th 102 103 104 105 107 108 109 61 61 61 62 63 64 64
90th 116 116 117 119 120 121 122 75 75 75 76 77 78 78
95th 119 120 121 123 124 125 126 79 79 79 80 81 82 82
99th 127 127 128 130 131 132 133 86 86 87 88 88 89 90
13 50th 104 105 106 107 109 110 110 62 62 62 63 64 65 65
90th 117 118 119 121 122 123 124 76 76 76 77 78 79 79
95th 121 122 123 124 126 127 128 80 80 80 81 82 83 83
99th 128 129 130 132 133 134 135 87 87 88 89 89 90 91
14 50th 106 106 107 109 110 11 112 63 63 63 64 65 66 66
90th 119 120 121 122 124 125 125 77 77 77 78 79 80 80
95th 123 123 125 126 127 129 129 81 81 81 82 83 84 84
99th 130 131 132 133 135 136 136 88 88 89 90 90 91 92
15 50th 107 108 109 110 111 113 113 64 64 64 65 66 67 67
90th 120 121 122 123 125 126 127 78 78 78 79 80 81 81
95th 124 125 126 127 129 130 131 82 82 82 83 84 85 85
99th 131 132 133 134 136 137 138 89 89 90 91 91 92 93
16 50th 108 108 110 111 112 114 114 64 64 65 66 66 67 68
90th 121 122 123 124 126 127 128 78 78 79 80 81 81 82
95th 125 126 127 128 130 131 132 82 82 83 84 85 85 86
99th 132 133 134 135 137 138 139 90 90 90 91 92 93 93
17 50th 108 109 110 111 113 114 115 64 65 65 66 67 67 68
90th 122 122 123 125 126 127 128 78 79 79 80 81 81 82
95th 125 126 127 129 130 131 132 82 83 83 84 85 85 86
99th 133 133 134 136 137 138 139 90 90 91 91 92 93 93
66

Rezumat Preda Maria Ecaterina

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rezumat Preda Maria Ecaterina

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

„GR. T. POPA” IAŞI

SINDROMUL METABOLIC ÎN OBEZITATEA COPILULUI

INTRODUCERE – Importanţa problemei......................................................................... 4

CAPITOLUL I – STADIUL ACTUAL AL CUNOAŞTERII DESPRE OBEZITATE ŞI

CAPITOLUL III – STUDIUL SINDROMULUI METABOLIC ÎN OBEZITATEA

CAPITOLUL IV - CONCLUZII GENERALE..................................................................... 54

Importanţa prevenirii în copilărie a problemelor de sănătate din viaţa adultă a figurat

Metodele folosite au fost:

2.1 Stabilirea stării de nutriţie a copiilor studiaţi

Figura nr. 1 Starea de nutriţie a copiilor studiaţi

2.2 Prevalenţa obezităţii

2.3 Distribuţia pe sexe

2.4 Distribuţia copiilor studiaţi după mediul de rezidenţă

Tabelul II. Distribuţia copiilor studiaţi după mediul de rezidenţă.

2.5 Distribuţia pe grupe de vârstă

copii supraponderali copii obezi

Figura nr. 2 Distribuţia copiilor supraponderali şi obezi pe grupe de vârstă

2.6 Analiza antecedentelor heredocolaterale pentru obezitate, boli cardio-vasculare şi

Din totalul de 3761 elevi investigaţi au fost:

Studiul comportamentelor cu risc s-a efectuat pe baza răspunsurilor la întrebările incluse

Prevalenţa generală a sedentarismului a fost de 58%, iar la supraponderali 73% şi la obezi

Figura nr. 4 Prevalenţa sedentarismului în tot lotul investigat

sedentarism cu activitate fizică bună

Tabelul IV. Evaluarea gradului activităţii fizice în tot lotul investigat.

Sedentarism Activitatea fizică bună

Prevalenţa alimentaţiei nesănătoase a fost depistată într-o proporţie ridicată de

Alimentaţie sănătoasă Alimentaţie nesănătoasă

Figura nr. 6 Comparaţie între alimentaţia sănătoasă şi nesănătoasă

Tabelul V. Distribuţia copiilor în funcţie de alimentaţia sănătoasă/nesănătoasă.

Alimentaţie sănătoasă Alimentaţie nesănătoasă

2.7.3 Evaluarea fumatului

Răspunsurile la întrebările legate de fumat şi consumul de alcool la adolescenţi au fost

2.7.5 Evaluarea stresului

2.8 Măsurarea tensiunii arteriale şi a perimetrului abdominal

2.8.2 Măsurarea circumferinţei abdominale

Circumferinţa abdominală, ca marker al obezităţii viscerale a avut următoarele valori:

2.9 Aprecierea gradului de severitate a obezităţii

Folosind tabelele cu percentile, la copil diagnosticul de obezitate se stabileşte pentru IMC

Etapa a doua a cercetării

Etapa a doua a cercetării a constat în studiul sindromului metabolic la un grup de copii

Metode folosite în studiul nostru:

 Anamneza obţinută prin chestionar amănunţit.

3.1 Definiţia sindromului metabolic

În definiţia sindromului metabolic am folosit criteriile FID:

3.2 Studiul tuturor criteriilor definite pentru sindromul metabolic

3.2.1 Studiul obezităţii

Diagnosticul obezităţii s-a pus pe baza:

Stabilirea gradului de severitate al obezităţii

Pe baza valorilor IMC-ului copiii obezi au fost împarţiţi în două grupe:

Figura nr. 8 Variaţia cicumferinţei abdominale

Considerăm că valorile critice ale circumferinţei abdominale peste care am observat că

Distribuţia copiilor obezi după mediul de rezidenţă

Analizând distribuţia copiilor obezi în funcţie de mediul de provenienţă, au fost

Distribuţia pe grupe de vârstă a obezităţii

Analizând distribuţia copiilor obezi pe grupe de vârsta am înregistrat următoarele valori:

Analiza antecedentelor heredocolaterale pentru obezitate

Din totalul de 100 de copii obezi au fost:

Identificarea factorilor de risc obezogeni

Studiul comportamentelor cu risc pentru obezitate, boli cardio-vasculare şi diabet zaharat

Din totalul de 100 de copii obezi au avut (fig. nr. 10):

Rezultatele furnizate de chestionar asupra alimentaţiei la copiii obezi au fost următoarele:

alimentaţie sănătoasă alimentaţie nesănătoasă

Evaluarea calităţii şi duratei somnului