Putem depăși o infidelitate sau este

finalul cuplului?
Scris de: Psiholog Iulia Barca

Dacă nu dorim dizolvarea cuplului după o infidelitate, este recomandată psihoterapia Foto: Shutterstock

INFIDELITATEA TRĂDEAZĂ RELAȚIAFORME DE INFIDELITATEIERTAREA DUPĂ O INFLIDELITATE

MOTIVE GREȘITE DE A IERTA INFIDELITATEA

Un cuplu durabil presupune muncă, nu doar iubire, iar viitorul lui depinde de felul în care
cei doi parteneri își întrețin și cresc relația. O infidelitate se resimte precum un cutremur:
temelia este zdruncinată, încrederea pare să dispară și cădem pradă neputinței, în timp ce
rănile sufletești par de nevindecat. Există însă viață după infidelitate, iar uneori, mai
există și cuplul.

O infidelitate trădează relația

Odată ce formează un cuplu, între doi parteneri apare o a treia entitate: relația. Pentru ca
aceasta să se dezvolte, cei doi trebuie să se implice deopotrivă în creșterea ei. Aici intervin
negocierile, compromisurile sănătoase, deciziile pe care le luăm în interesul relației.

Procesul poate să nu pară la fel de romantic precum fanteziile pe care le avem desprerelațiile de
cuplu,respectiv doi parteneri care se iubesc și asta este suficient. Dar este sănătos să înțelegem
că o relație se construiește și nu rezistă în timp dacă nu îi acordăm atenția și implicarea noastră.

Iubirea este un aspect important, dar nu poate acoperi toate nevoile pe care le avem
într-un cuplu. Din acest motiv, dacă în cuplu apare infidelitatea, motivul ei nu este
niciodată simplu, dar este o trădare a celei de-a treia entități despre care vorbeam, a
relației.

Cu certitudine este important să avem încredere în partenerul de cuplu, să ne simțim protejați,

să avem siguranță afectivă, iar relația să fie un refugiu, o zonă de confort. Dar nicio relație nu își
va păstra aceste atribute dacă, odată atinse, le ignorăm și sperăm să meargă mai departe din
inerție.

Nu vom simți aceeași pasiune și atracțiefață de un partener pe care le simțeam la începutul

relației. Pentru ca ele să existe în continuare, trebuie să luăm decizia de a le acorda atenție, să
decidem, practic, în fiecare zi, să alegem același partener. Odată ce renunțăm la a face acest
lucru, lăsăm spațiu pentru o infidelitate: fie din partea noastră, fie din partea partenerului de
cuplu.

Forme de infidelitate

Infidelitatea cel mai adesea este asociată cu găsirea altui partener sexual. Și totuși, dacă
aceasta este aproape imposibil de depășit de către bărbați, pentru femei infidelitatea
emoțională este la fel de dureroasă.

Infidelitatea emoțională înseamnă găsirea unei persoane de sex opus care să îți devină
confident, sprijin, să îți satisfacă nevoi precum cea de validare, acceptare, înțelegere,
etc. Un astfel de rol îi este destinat partenerului/partenerei de cuplu. Odată ce căutăm
împlinirea acestor nevoi în afara cuplului, deschidem ușa către infidelitate și întoarcem
spatele partenerului.

Întrebarea este de ce nu apelăm la el? De ce nu permitem construirea intimității emoționale în

interiorul cuplului? Ce rețineri avem și ce ne dorim, de fapt?
De la infidelitatea emoțională la cea sexuală nu este decât un pas.Cât timp va trece până când
vom fi tentați să explorăm mai multe alături de cel care ne-a devenit „prieten” atât de intim?

Infidelitate poate fi considerată și păstrarea secretelor față de partener – aici nu mă refer

neapărat la dezvăluiri absolute, întrucât uneori părți din noi rămân ascunse (chiar și față de
propria persoană), alteori e sănătos să rămână așa – sau încredințarea lor altora.

Dacă vorbim despre infidelitatea sexuală, atunci e bine să ne întrebăm cum este viața noastră
sexuală în cuplu?

Cum era la început și cum a evoluat sau involuat? Ce lipsește și de ce avem rețineri în a discuta
cu partenerul? Infidelitatea sexuală poate fi o aventură de o noapte, care deseori trece fără
confesiuni, aflarea adevărului, fără urmări. Poate fi, însă, o altă relație, în paralel, compromițând
astfel cuplul. Într-o astfel de situație, partenerul infidel nu mai este deja în cuplu.

Există compatibilitate între infidelitate și iertare?

Deși la o primă vedere poate părea imposibil, există iertare pentru infidelitate, există cupluri care
decid să rămână împreună. Dar acest lucru presupune un proces în care cei doi își acordă timp
și răbdare pentru a-și vindeca rănile, înainte de a trece la reconstruirea cuplului.

Se spune că după o infidelitate, relația încetează să mai existe, iar cei doi parteneri vor
decide dacă vor merge mai departe pe drumuri separate sau… dacă vor începe o nouă
relație.

O infidelitate este o presiune uriașă asupra cuplului și este însoțită de multiple răni emoționale.
În funcție de trecutul fiecăruia dintre parteneri și experiențele de viață, evenimentul va fi trăit la
intensități diferite, cu urmări mai adânci sau șanse mai mari de vindecare.

Sunt cupluri pentru care o infidelitate este un soi de „ultima picătură”, care nu au ce reconstrui
pentru că nu găsesc nimic rămas între ei care merită să fie salvat.
Astfel de cupluri sunt cele sortite eșecului încă de la început, cele în care partenerii nu s-au
dezvăluit complet unul altuia, nu au discutat care le sunt așteptările, nevoile, prioritățile, care nu
au muncit la construirea unei relații solide. Deseori, o infidelitate poate fi o formă de sabotare
(sau autosabotare) prin care „îți arăt ceea ce nu am curaj sau nu știu cum să îți spun”. Finalul
este inevitabil.

Cuplurile care depășesc o infidelitate sunt cele în care ambii parteneri sunt dispuși să
își facă partea de travaliu. Cel rănit are nevoie să își proceseze suferința, cu sprijinul
celuilalt. Cel care a apelat la infidelitate, trebuie să fie dispus să fie alături de partenerul
rănit, acceptând suferința acestuia în toate formele ei, acceptând pașii pe care îi are la
rândul lui de făcut pentru a salva relația.

Datorită complexității proceselor implicate în acest demers, a intensității emoționale de care este
însoțit, se recomandă psihoterapia de cuplu. Iertarea, atunci când este decisă, va fi definitivă,
fără reîntoarceri asupra rănii din trecut, fără păstrarea învinuirii ca monedă de schimb între
parteneri.

Motive greșite pentru a ierta o infidelitate

O infidelitate poate fi iertată și depășită și din motivele greșite. Respectiv, atunci când nu suntem
dispuși să vindecăm rănile cu care am intrat în relație, când nu ne cunoaștem resursele
personale și nici valoarea, când stima de sine este doar o expresie uzitată, când frica de a fi
singuri este mai puternică decât cea de a fi într-o relație superficială.
 Cu toții avem un bagaj emoțional și de multe ori intrăm cu el în relații pentru că nu știm
cât de mare este, ce încearcă să ne transmită și nici cum să ne debarasăm de el.

Psihoterapia este indicată în astfel de cazuri, dar este o resursă la care rareori (dacă
nu chiar în ultimul moment) ajungem să apelăm.

Dacă propriul trecut este încărcat de obișnuințe de a renunța la sine în favoarea relației, de a nu
intra în contact cu nevoile noastre sau a ne fi teamă să le expunem celuilalt de teama de a nu fi
părăsiți, considerați vulnerabili, desconsiderați, de acumula stres și anxietate cu credința falsă că
„putem face față” sau „nu este sfârșitul lumii”, atunci vom ierta o infidelitate fără să acceptăm pe
deplin suferința resimțită, fără să ne vindecăm, chiar fără să iertăm complet.

Iertarea unei infidelități, la fel ca decizia de a încheia o relație, este necesar să fie analizate și nu
decise sub impulsul suferinței. Dacă psihoterapia de cuplu nu este o soluție în astfel de
momente, cea individuală poate oferi claritate, fiind un sprijin în alegerea celei mai bune soluții
pentru cel ce o urmează.