Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lucrare Doctorala - Rezumat
Lucrare Doctorala - Rezumat
FACULTATEA DE LITERE
ȘCOALA DOCTORALĂ ALEXANDRU PIRU
Conducǎtor științific:
Prof.univ.dr. Victor Olaru Autor:
Flavian Palade
CRAIOVA
2018
REZUMAT
Prima parte a lucrǎrii este alcǎtuitǎ din cinci capitole, cuprinzând fundamentul
teoretic pe care se bazeazǎ analiza practicǎ și rezultatele subsecvente acesteia.
2
evoluția sa istoricǎ care a fost puternic influențatǎ de specialiști din alte domenii ale
educației. Deși în zilele noastre, succesul unei interacțiuni interculturale depinde de factori
așa cum sunt limba, cultura și felul în care noțiuni precum stereotipurile și prejudecǎțile
interfereazǎ în relația dintre oameni ce provin din medii religioase, sociale și etnice diferite.
Ȋn plus fațǎ de aceasta, o atenție deosebitǎ este acordatǎ manierei în care identitatea
culturalǎ a unei anumite țǎri influențeazǎ comportamentul reprezentanților sǎi în întalnirile
interculturale cu oameni ce posedǎ trǎsǎturi de caracter diferite.
Al cincilea capitol se remarcǎ prin mai multe opinii exprimate de critici literari
reputați în ceea ce privește utilizarea limbajului în operele lui Conrad și, în special, a celui
diplomatic. Stilul sǎu se distinge prin faptul cǎ include un numǎr mare de aparente greșeli
de folosire a limbii, care se dovedesc a fi intenționate constituind instrumente stilistice
3
utilizate pentru enunțarea temelor principale ale romanelor si nuvelelor sale. Abundența de
adjective ce se regǎsesc în text conduce la un efect de redundanțǎ și imprecizie, dar Edward
Said vorbeșste despre un caracter duplicitar al limbajului care caracterizeazǎ operele
scriitorului polonez și se manifesta printr-o discrepanțǎ între ideile enunțate și felul în care
acestea sunt gândite a fi interpretate.
Cel de-al șaselea capitol prezintǎ efectele economice, politice și sociale ale
imperialismului și colonialismului în romanul intitulat Nostromo. Autorul realizeazǎ o
descriere amplǎ a celor douǎ concepte principale fiind evidențiate metodele folosite pentru
implementarea lor, precum și consecințele care derivǎ din aplicarea acestora. Locul de
desfǎșurare al evenimentelor este o țarǎ fictivǎ denumitǎ Costaguana, situatǎ în America de
Sud, o regiune turbulentǎ ai cǎrei lideri suferǎ de o lipsǎ de moralitate ce îi determinǎ sǎ
cedeze ușor în fața tentației de a se lǎsa mituiți în schimbul facilitǎrii accesului strǎinilor la
resursele naturale ale țǎrii. Nobilele intenții de dezvoltare a infrastructurii acestei mici țǎri
latine exprimate de cǎtre investitorii europeni și nord-americani se dovedesc a fi promisiuni
deșsarte. Mai mult decât atât, este dezbǎtutǎ maniera în care relațiile dintre personajele
romanului sunt afectate de forța irezistibilǎ a intereselor materiale.
4
Iluzia deținerii unei surse de venit atât de importante a dat naștere multor dispute între
oamenii care visau sǎ se ocupe de exploatarea sa. Conrad se referǎ frecvent la mina San
Tome folosind formula „Imperium in imperio” care are rolul de a sublinia imensa putere
economicǎ și politicǎ dobânditǎ de aceastǎ afacere.
Concesiunea Gould nu mai reprezintǎ doar un simplu mod de a face un profit imens,
ci joacǎ de asemenea un rol în reconfigurarea granițelor țǎrii așa cum este demonstrat în
aceastǎ lucrare. Potențialul financiar extraordinar al minei reprezintǎ cauza izbucnirii unui
rǎzboi civil între mișcarea revoluționarǎ condusǎ de generalul Montero și aristocrația localǎ
care s-a aliat cu reprezentanții puterilor strǎine. Lupta pentru intrarea în posesia argintului
scoate la ivealǎ toate imperfecțiunile societǎții Costaguaneze care este dominatǎ de corupție
și lǎcomie.
Aproape toate personajele se aflǎ sub influența nefastǎ a argintului care în final duce
la degradarea lor moralǎ. Ȋn primul rând, acesta exercitǎ o influențǎ ocultǎ asupra lui
Charles Gould care practic devine obsedat de ideea de a conduce mina, care aduce dupǎ
sine bani și putere și din acest motiv se izoleazǎ și își neglijeaza credincioasa soție, doamna
Emilia Gould. Ȋn ciuda realitǎții crude a acțiunilor sale, Gould este convins cǎ eforturile
sale economice sunt perfect justificate de legea moralǎ, deoarece ele nu servesc numai unui
scop personal, dar și unuia colectiv care constǎ în instituirea pǎcii și stabilitǎții politice la
nivelul instituțiilor administrative naționale și locale, precum și a armoniei și înțelegerii
reciproce dintre cetǎțenii obișnuiți. Ȋn plus, el acordǎ atât de multǎ importanțǎ misiunii sale
încât ajunge la concluzia cǎ prosperitatea financiarǎ a minei este de naturǎ sǎ contribuie la
creșterea semnificativǎ a standardelor de moralitate a populației. Transformarea suferitǎ de
Nostromo este cea mai clarǎ dovadǎ a influenței periculoase pe care interesele financiare o
pot avea asupra caracterului unei persoane. Descris inițial ca o persoanǎ complet
incoruptibilǎ, curajosul Capataz de Cargadores poreclit Nostromo cade și el în mrejele
argintului și încearcǎ sǎ ținǎ secret locul unde este îngropat în încercarea de a îl recupera și
vinde în diverse porturi internaționale. Pe mǎsurǎ ce îcepe sǎ se învinovǎțeascǎ pentru cǎ a
ascuns locul de depozitare al argintului, devine evident cǎ a atins ultimul nivel de
autodistrugere. Unul dintre liderii rebelilor, colonelul Sotillo este scos din minți de
5
posibilitatea de a pune mâna pe argint și face tot ceea ce poate pentru a afla unde este
ascuns. Singurul personaj care nu este interesat de soarta argintului este Emilia care refuzǎ
sa îi afle ascunzǎtoarea chiar și când Nostromo vrea sǎ i-o dezvǎluie în ultimele clipe ale
vieții sale.
O frazǎ-cheie care apare de mai multe ori pe parcursul romanului este „interesele
materiale”. Aceasta reflectǎ perfect motivul principal pentru prezența unor companii
engleze și americane într-un colț atât de îndepǎrtat al lumii. Deși Compania de Navigație
Oceanicǎ și Compania Cǎilor Ferate Naționale au scopul declarat de a aduce progresul și
dezvoltarea în Sulaco și alte regiuni ale țǎrii, aceastǎ retoricǎ fiind promovatǎ prin
intermediul unei succesiuni de formule diplomatice al cǎror scop este de a evidenția
avantajele unei colaborǎri fructuoase a autoritǎților din Costaguana cu partenerii veniți din
strǎinǎtate, în cele din urmǎ se dovedește cǎ unica lor preocupare este reprezentatǎ de
6
maximizarea profitului generat de exploatarea resurselor naturale gǎsite în aceastǎ zonǎ
geograficǎ izolatǎ.
Cel de-al șaptelea capitol constituie o cercetare atentǎ a vieții personajului care dǎ și
titlul romanului, Lord Jim, începând cu etapa copilǎriei care este caracterizatǎ de visul de a
deveni ofițer naval și de a realiza fapte eroice, continuând cu abandonarea pasagerilor
vasului pe care lucra și incheind cu moartea sa glorioasǎ care este pricinuitǎ de naivitatea sa
de a elibera o bandǎ de pirați. Jim parcurge un proces de evoluție deplasându-se dintr-un
spațiu cultural în altul, lǎsând în urmǎ Anglia, patria sa, și mergând într-un mic sat pe nume
Patusan situat în Peninsula Malaezianǎ, unde întâlnește un cu totul alt tip de societate
bazatǎ pe alte obiceiuri, tradiții și norme decât era obișnuit în Europa. Ȋn acest teritoriu
îndepǎrtat Jim obține recunoașterea oamenilor, precum și reușește sǎ atingǎo stare de pace
interioarǎ și sǎ-și recâștige încrederea în sine. Pe parcursul acestei pǎrți a tezei, sunt oferite
exemple de situații marcate de trǎdare și altele în care eroismul este scos la ivealǎ.
7
pasagerii de la moarte, prolificul comerciant german Stein, membrii triburilor Bugis-Malay
dintre care meritǎ menționați Doramin și fiul sǎu, Dain Waris.
Fiind bântuit de fatidicul eveniment petrecut cu vasul Patna, destinul lui Jim este
puternic influențat de întâlnirea cu naratorul istorisirii, un cǎpitan de navǎ mai experimentat
și mai înțelept, Charles Marlow. Ultimul dintre aceștia se aratǎ a fi empatic cu starea
nefericitǎ a lui Jim și percepându-l ca „unul dintre noi” decide sǎ-l ajute obținându-i mai
multe locuri de muncǎ. Tânǎrul marinar lucreazǎ ca funcționar în porturile din Indiile de
Est, dar când subiectul abandonului Patnei este amintit, renunțǎ la respectivul loc de muncǎ.
Apoi, Marlow realizeazǎ cǎ soluția idealǎ care îl poate face pe Jim sa-și continue viața este
sǎ meargǎ undeva unde nimeni nu îi știe trecutul. Astfel, cu ajutorul lui Stein, un negustor
expatriat, Jim ocupǎ funcția de manager al unui post de tranzacționare din izolatul ținut
denumit Patusan, situat în Orientul Ȋndepǎrtat.
Tema trǎdǎrii este adusǎ din nou în prim-plan spre finalul romanul când Cornelius,
omul pe care Jim l-a înlocuit ca manager al postului de tranzacționare și în același timp tatǎl
vitreg al lui Jewel, iubita tânǎrului englez, alege sa comploteze cu temutul pirat, Gentleman
Brown pentru a se rǎzbuna pe Jim pe care îl considerǎ vinovat de decǎderea sa. Gelos pe
Jim pentru succesul avut la conducerea tribului care l-a adoptat încǎ de la venirea sa în
Patusan, Bugis-Malay, și enervat de eșecurile sale personale, Cornelius îi divulgǎ lui Brown
existența unui canal lateral și astfel o ambuscadǎ este pusǎ la cale de cǎtre pirati pentru a
scǎpa de populația baștinașǎ care îi pǎzea. Ȋn timpul luptei, Dain Waris, cel mai bun prieten
al lui Jim și fiul șefului local al tribului Bugis este ucis, iar fostul ofițer naval britanic își
asumǎ responsabilitatea pentru moartea lui Dain acceptându-și în mod conștient pedeapsa
care are ca rezultat chiar moartea sa. Jewel se simte trǎdatǎ de decizia lui Jim de a se
prezenta în fața tatǎlui lui Dain și pentru cǎ nu a luat în considerare consecințele acestei
acțiuni. Femeia pe jumǎtate malaezianǎ este devastatǎ de faptul cǎ este lǎsatǎ singurǎ și nu
reușește sǎ-l ierte niciodatǎ pe Jim pentru moartea acestuia.
Cu toate cǎ Jim și ceilalți membri ai echipajului care trǎdeazǎ codul etic al ofițerilor
abandonând nava în mijlocul unei furtuni se presupune cǎ fac parte dintr-o societate
8
civilizatǎ de la care se așteaptǎ sǎ dovedeascǎ înalte norme de moralitate și demnitate
umanǎ, comportamentul lor aratǎ cǎ nu este în niciun fel superior celui al persoanelor care
locuiesc într-o regiune izolatǎ din Orientul Ȋndepǎrtat. Aceastǎ realitate crudǎ demonstreazǎ
cǎ actele de trǎdare nu sunt caracteristice oamenilor mai puțin educați și ca lipsa de
moralitate a devenit un fenomen generalizat care se aplicǎ tuturor categoriilor sociale. Prin
urmare, meritǎ precizat cǎ apariția unor astfel de cazuri de trǎdare nu este influențatǎ în
mod special de spațtiul cultural de proveniențǎ al protagoniștilor sǎi și cǎ ține de propria
conștiințǎ a oamenilor sa nu apeleze la astfel de comportamente incorecte.
9
care nu mai are niciun fel de viitor în interiorul națiunii sale și a cǎrui ultimǎ șansǎ este sǎ
depǎșeascǎ toate obstacolele care îi ies în cale, în încercarea de a-și crea un drum în viațǎ.
Fiind recunoscut drept lider de cǎtre cetǎțenii din Patusan care au încredere deplinǎ în
bunele sale intenții și se bazeazǎ pe imparțialitatea sa în înfǎptuirea justiției, marinarul
englez demonstreazǎ cǎ uneori un mediu aparent ostil ce este în multe privinț total diferit de
societatea european tradiționalǎ se poate transforma într-un spațiu favorabil dezvoltǎrii
personale. Chiar în aceastǎ zonǎ îndepǎrtatǎ a lumii Jim ajunge sǎ se cunoascǎ mai bine și
sǎ-și defineascǎ personalitatea ca un individ matur.
Pentru a concluziona, aceastǎ tezǎ se axeazǎ pe drumul inițiatic al unui bǎrbat din
Europa de la momentul visurilor eroice ale copilǎriei panǎ la evoluția sa ca adult trecând
prin mai multe spații culturale ce culmineazǎ cu partea finalǎ a vieții sale care îl înfǎțișeazǎ
ca un lider respectat al unui trib dintr-un colț izolat al arhipelagului Malaezian și în cele din
urmǎ cu moartea sa care vine ca o pedeapsǎ pentru bunǎtatea pe care o aratǎ fațǎ de un grup
de pirați. Pe parcursul cǎlǎtoriei sale de autodescoperire, temele trǎdǎrii și eroismului sunt
predominante, iar rata lor de frecvențǎ în diverse situații indiferent de nivelul de civilizație
al respectivei societǎți demonstreazǎ cǎ ele nu sunt trǎsǎturi de caracter înnǎscute, ci depind
de capacitatea fiecǎrui individ de a discerne între bine și rǎu. Imperialismul reprezintǎ de
asemenea o temǎ importantǎ în contextul plecǎrii lui Jim în Orientul Ȋndepǎrtat pentru a fi
numit managerul unui centru de tranzacționare ce aparține unei companii care face comerț
în acea parte a lumii. Sub pretextul unei acțiuni economice juste, bunurile materiale și prin
urmare populația nativǎ a Patusan sunt exploatate de cǎtre europeni.
10
De-a lungul Inimii Ȋntunericului devine evident cǎ ideologia oficialǎ promovatǎ de
Companie ascunde enorme scopuri economice care trebuie sǎ fie îndeplinite cu orice preț.
Inevitabil apare un conflict între vorbe și fapte, între bunele intenții predicate de
reprezentanții influentelor națiuni occidentale și asprele condiții de viațǎ și muncǎ care
trebuie sǎ fie îndurate de populația africanǎ prezentatǎ în nuvelǎ. Agenții Companiei recurg
treptat la un mod din ce în ce mai barbar de a obliga bǎștinașii sǎ procure cantitǎți imense
de fildeș care pot fi foarte simplu transformate în bani. Africanii sunt descriși ca o sub-
specie de oameni care nu sunt îndreptǎțiți sǎ cearǎ drepturi egale cu populația albǎ. Primii
dintre aceștia sunt considerați ca fiind executanții ideali ai ordinelor europenilor. Viața pe
continentul african cauzeazǎ degradarea moralǎ a celor mai inofensivi angajați ai
Companiei care sunt aduși la disperare de continua competiție pentru colectarea fildeșului
care devine singura lor preocupare.
Pe parcursul ultimei întâlniri cu mǎtușa sa înaintea plecǎrii spre Africa, Marlow își
dǎ seama cǎ ea l-a prezentat unor demnitari foarte influenți care au avut o contribuție
importantǎ la numirea sa în funcția de cǎpitan al unui vapor cu aburri ale lui Marlow rii.
Imaginea creatǎ de mǎtușa lui este cea a unei ființe supranaturale „un emisar al luminii, un
fel de apostol de rang inferior”. Aceste exemple de limbaj diplomatic dovedesc o datǎ în
plus statutul eropenilor printre așa-numiții sǎlbatici. Coloniștii sunt percepuți ca zeitǎți
îndreptǎțite sǎ decidǎ cine are dreptul sǎ trǎiascǎ și cine va muri. De asemenea, pot dispune
de resursele naturale ale regiunii și sǎ profite de forța de muncǎ a populației. Excelentele
recomandǎri ale lui Marlow cauzeazǎ invidia și suspiciunea multora dintre angajații
Companiei care au interesul de a îl descoase pentru a afla identitatea protectorilor sǎi din
Europa.
O expresie diplomaticǎ foarte importantǎ care apare de mai multe ori pe parcursul
nuvelei și meritǎ o atenție specialǎ în analiza sa este ”cauza nobilǎ”. Sub aceastǎ sintagmǎ
se ascunde adevǎrata activitate desfǎșuratǎ de angajații Companiei pe teritoriul Statului
Liber Congo. Principalul obiectiv al agenților este de a colecta pe cât de mult fildeș posibil
12
folosind metode care cu greu pot fi numite umane. Posibilitatea câștigǎrii unor sume mari
de bani îi face pe comercianții de fildeș sǎ fie într-o permanentǎ competiție care conduce la
haos și un tratament nemilos aplicat bǎștinașilor. Ȋntre timp, reprezentanții administrativi ai
Companiei încearcǎ sǎ menținǎ o aparențǎ de ordine și legalitate a acțiunilor lor motivând
totul printr-un plan filantropic de a instaura civilizația și cultura europeanǎ în Africa.
Kurtz este chintesența imaginii agenților a cǎror sarcinǎ, cel puțin în teorie, este de a
insufla populației locale virtuți precum umanitate, demnitate și integritate. Acest personaj
strǎlucitor pare sǎ fie opusul managerului Companiei având multe trǎsǎturi extraordinare și
posedând un nivel de educație mult superior celui al restului agenților. El dǎ impresia cǎ în
sinea sa se regǎsesc toate valorile care formeazǎ nucleul civilizației europene. El este un
apǎrǎtor înflǎcǎrat al ideii cǎ occidentalii au obligația moralǎ de a contribui la modernizarea
Africii și ar trebui sǎ investeascǎ mai multe resurse, precum și sǎ acorde mai mult interes
acestei cauze.
13
devine atât de mistuitoare încât Kurtz își abandoneazǎ toate normele morale anterioare și
dedicǎ ritualurilor sǎlbatice care sunt menite sǎ le demonstreze aborigenilor cǎ meritǎ sǎ
aibǎ parte de un respect profund în calitatea sa de lider spiritual și mai presus de toate
devine stǎpânul lor absolut.
Cea mai puternicǎ trǎsǎturǎ deținutǎ de Kurtz este talentul sǎu oratoric. Ȋntr-un
raport scris pentru o organizație numitǎ Societatea Internaționalǎ pentru Suprimarea
Obiceiurilor Barbare, Kurtz laudǎ superioritatea intelectualǎ și spiritualǎ a rasei albe în
comparație cu africanii, clamǎnd cǎ este datoria europenilor sǎ își impunǎ voința și sǎ își
extindǎ supremația în acele ținuturi îndepǎrtate ale Africii chiar dacǎ asta implicǎ folosirea
forței.
O dovadǎ suplimentarǎ a dominației lui Kurtz asupra întregii arii a Stației Interioare
o reprezintǎ felul în care se raporteazǎ la toate elementele importante ce îl înconjoarǎ.
Acesta considerǎ cǎ natura și bogǎțiile sale trebuie sǎ fie în proprietatea sa și este îndreptǎțit
sǎ dispunǎ de ele cum dorește fǎrǎ sǎ cearǎ permisiunea cuiva. Acest lucru demonstreazǎ o
datǎ în plus concepția sa distorsionatǎ despre rolul lui în acest imens mecanism al implicǎii
europenilor în Africa. Ȋn momentele sale de slǎbiciune și iraționalitate cauzate de boalǎ,
Kurtz vorbește despre cele mai prețioase lucruri ale sale „Logodnica mea, fildeșul meu,
stația mea, fluviul meu, al meu--” ceea ce reprezintǎ o confirmare a atașamentului sǎu
pentru simbolurile cǎrora și-a dedicat existența. Se vede în imposibilitatea de a accepta sǎ
plece și sǎ piardǎ imperiul pe care l-a construit, acesta fiind vǎzut ca principala sa realizare
14
și cea mai semnificativa sursǎ de alimentare a vanitǎții sale exacerbate. Cuvintele sale
sugereazǎ o încredere fǎrǎ precedent în puterea sa de a controla tot ceea ce se întâmplǎ în
zona sa de influențǎ și pe lângǎ aceasta o abordare egocentricǎ a tot ceea ce se aflǎ în jurul
sǎu.
Imaginea terifiantǎ a mai multor oameni spânzurați lângǎ tabǎra lui Kurtz într-o
manierǎ demonstrativǎ este o expresie clarǎ a metodelor crude și inacceptabile folosite în
relațe cu populația aborigenǎ. Acest tip de practici nu pot avea o justificare rezonabilǎ
întrucât nu aduc niciun fel de beneficiu economic nici Companiei, nici lui Kurtz personal.
Ele reprezintǎ o simplǎ metodǎ de satisfacere a nevoii conducǎtorului de a își reafirma
autoritatea, precum și un instrument de a determina sǎbaticii sǎ reținǎ care sunt urmǎrile
unei posibile nesubordonǎri. Stilul dictatorial de a își impune voința prin acțuni inumane
este generat de o lipsǎ de autocontrol care se manifestǎ din timp în timp și al cǎrui rezultat
este un masacru al oamenilor nevinovați.
15
pentru care trǎiesc, deoarece tot ceea ce fac este în numele adunǎrii unor cantitǎți uriașe din
aceste metale prețioase. Deținerea acestora nu îi face mai fericiți, din contrǎ cele douǎ
personaje sunt conduse la pieire. Ȋn plus, dorința lor nestǎvilitǎ de avere le afecteazǎ relația
cu persoanele iubite. Ȋn ciuda faptului cǎ motivul oficial pentru cǎutarea disperatǎ a
fildeșului de cǎtre Kurtz este intenția sa de a deveni vrednic de Logodnica sa, realitatea
aratǎ cǎ este mai interesat sǎ fie temut și în același timp aclamat de cǎtre bǎștinași și ceilalți
agenți ai Companiei. Obsesia lui Charles Gould de a conduce mina San Tome și de a o
transforma în cea mai profitabilǎ afacere din țarǎ îl înstrǎineazǎ de soția sa întrucât își
petrece tot timpul fǎcând eforturi pentru a își pune în aplicare idealul. Pe lângǎ asemǎnǎrile
deja enunțate, existǎ o diferențǎ în ceea ce privește tangibilitatea femeilor iubite de cǎtre cei
doi protagoniști. Ȋn timp ce Logodnica rǎmâne la distanțǎ și de neatins pentru Kurtz, Emilia
Gould este întotdeauna alǎturi de soțul sǎu, gata sǎ îi ofere sprijin moral. Din cauza
distanțǎrii din ce în ce mai mare dintre soții Gould, Charles devine la fel de inaccesibil
pentru Emilia precum este logodnica pentru Kurtz.
Cel de-al nouǎlea capitol prezintǎ raporturile dintre douǎ societǎți aparent opuse
guvernate de reguli și principii diferite, dar ai cǎror membri, așsa cum o aratǎ evenimentele,
nu sunt atât de diferitți în ceea ce privește practicile malefice precum trǎdarea, corupția și
minciuna. Asemǎnǎtoarea dezagregare moralǎ a personajelor este un semn evident al
faptului cǎ un individ poate fi corupt indiferent de mediul social, politic și cultural cǎruia îi
aparține. Tema trǎdǎrii este actualǎ în Sub Ochii Occidentului arǎtând cǎ atât în societǎțile
vestice, cât și în cele estice sunt extrem de dificil de identificat oamenii de încredere.
16
Autorul britanic de origine polonezǎ încearcǎ sǎ stabileascǎ motivele interioare care l-au
determinat pe Razumov, personajul central al romanului sǎ coopereze cu poliția pentru a îi
întinde o caapcanǎ colegului sǎu student, Haldin care i-a cerut ajutorul dupǎ ce îl asasinase
pe ferocele Ministru de Stat din guvernul Țarist, Domnul de P. Ȋn afarǎ de aflarea cauzei
trǎdǎrii lui Razumov, meritǎ identificate efectele dǎunǎtoare ale acțiunilor lui asupra vieții
celorlalți.
Ȋn mintea lui Razumov sunt mai multe justificǎri pentru conlucrarea cu autoritǎțile
ruse și unele dintre acestea se bazeazǎ într-adevǎr pe sisteme de gândire logice și
rezonabile. Apariția surprinzǎtoare a lui Haldin și perturbarea traiului liniștit al lui
Razumov îi creeazǎ celui din urmǎ o stare de nedumerire pe care reușește cu dificultate sǎ o
gestioneze, dar care trebuie rezolvatǎ cu rapiditate fiindcǎ în acest tip de situații o persoanǎ
nu poate adopta o poziție de neutralitate. Dacǎ tânǎrul student nu raporteazǎ la polițe crima
comisǎ de Haldin și încercarea lui de a scǎpa, ar putea fi acuzat de complicitate cu tabǎara
revoluționarǎ. La polul opus, dacǎ informeazǎ autoritǎțle ar putea fi de asemenea privit cu
neîncredere pentru simplul fapt cǎ era perceput ca un posibil reacționar și șansele sale de a
lucra într-o instituție publicǎ ar putea fi distruse. Astfel, pare imposibil pentru Razumov sǎ
fie simultan o persoanǎ onorabilǎ în fața revoluționarilor și un colaborator fidel al
guvernului.
Actul trǎdǎrii reprezintǎ punctul de început al unei lungi serii evenimente care în
cele din urmǎ duc la morți tragice, vieți distruse din cauza unei permanente stǎri de
neliniște, confuzie moralǎ și torturǎ psihologicǎ. Execuția lui Haldin, îmbolnǎvirea mamei
sale dupǎ ce a aflat despre soarta nefericitǎ a tânǎrului revoluționar și autodistrugerea lui
Razumov care se concretizeazǎ în handicapul sǎu din finalul romanului stau ca dovadǎ
pentru consecințele dramatice ale deciziei luate de protagonistul romanului.
17
resentimentele scriitorului fațǎ de Rusia cauzate de ocuparea Poloniei și greutǎțile îndurate
de polonezi în timpul conducerii Țariste, Sub Ochii Occidentului se ocupǎ cu idealuri mult
mai nobile. Autorul pretinde cǎ oamenii, indiferent de spațiul geografic în care trǎiesc, ar
trebui sǎ se axeze mai mult pe a se ghida în viațǎ dupǎ o serie de principii morale înalte și
sǎ caute sǎ își urmareascǎ scopurile cu o mai mare determinare, însǎ fǎrǎ a apela la acțiuni
imorale care amenințǎ sǎ le distrugǎ umanitatea.
18
Razumov în fața celorlalți partizani ai ideilor anti-Țariste care îl percep ca un reprezentant
uextrem de valoros și respectabil al convingerilor lor.
Una dintre cele mai importante cauze pentru care Razumov decide sǎ-și asume
responsabilitatea pentru faptele sale este aceea cǎ o considerǎ pe Natalia ca fiind o proiecție
a propriei sale personalitǎți și el însuși a devenit întruchiparea trǎsǎturilor de caracter avute
în trecut de Victor Haldin. Razumov nu vrea sǎ profite de bunǎtatea femeii și sǎ o
transforme într-o victimǎ a propriilor sale interese așa cum considerǎ cǎ Haldin a reușit sǎ
facǎ în cazul sǎu distrugându-i șansele la progres în viațǎ. Protagonistul romanului crede cǎ
nu i-a mai rǎmas altǎ soluție de a evita o sigurǎ degradare moralǎ decât sǎ mǎrturiseascǎ cǎ
a cooperat cu autoritǎțile Țariste avertizându-i despre planul de a fugi al lui Haldin, apoi
devenind informator al Poliției având ca misiune sǎ adune informații despre activitǎțile
puse la cale de grupul de revoluționari ce locuiesc în Europa occidentalǎ.
19
guvernatǎ. Guvernul Țarist represiv îl considerǎ un tânǎr cu un potențial intelectual ridicat
care prezintǎ toate calitǎțile necesare pentru a activa ca agent secret în interesul națiunii
ruse. El este considerat a fi un adevǎrat patriot.
Prin urmare, Sub Ochii Occidentului este un roman menit sǎ expunǎ cruda realitate
a relațiilor interpersonale existente în lumea modernǎ. Prezentând mai multe cazuri în care
personajele nu aratǎ nicio remușcare pentru folosirea unor metode dezonorante precum
trǎdarea, înșelǎciunea, corupția moralǎ pentru atingerea scopurilor și avansarea pe scara
socialǎ, devine clar cǎ situațiile descrise de-a lungul cǎrții sunt emblematice pentru întreaga
stare a națiunilor estice și vestice. Acestea sunt dominate de lǎcomie, ipocrizie și
superficialitate, deoarece oamenii duc lipsǎ de valori reale și nu reușsc sǎ înțelegǎ
importanța faptului de a fi uniți și a construi conexiuni puternice și de lungǎ duratǎ.
Multitudinea de termeni diplomatici care pot fi gǎsiți în operele lui Joseph Conrad
au menirea de a atrage atenția cititorilor asupra posibilitǎții interpretǎrii unui text în
numeroase feluri ceea ce înseamnǎ cǎ mesajul care se dorește a fi transmis de cǎtre un autor
nu este mereu ușor identificabil, astfel cǎ nu este recomandatǎ o citire literalǎ a unei scrieri
dacǎ suntem interesați de descifrarea adevǎratei sale semnificații.
21