a,.

--

www.dacoromanica.ro
 AL. TZIGARA- SAMURCA$
MEMORII
I

www.dacoromanica.ro
Coperta : Ion .5.wala

www.dacoromanica.ro
AL. TZIGARA-SAMURCAS

MEMOR II
I
(1872-1910)

Editie critics de IOAN SERB i FLORICA SERB

Prefata de DAN GRIGORESCU

EDITURA GRAI $1 SUFLET CULTURA NATIONALA"

BUCURE$T1, 1991

www.dacoromanica.ro
ISBN 913-95403-0-3

973-95405-1-1

www.dacoromanica.ro
 PREFA TA

Istoria artei e, in cuprinsul culturii romanesti, o discipline relativ noud.

Cine rasfoieste colectiile revistelor de la sfirsitul secolului trecut $i din primele
decenii ale secolului nostru constatA cit de rare sint comentariile care izbutesc sa
dea contur coerent al sa motiveze judecatile de valoare, sa inlocuiasca exclamatia
admirativa printr-o analiza orientate de repere teoretice ferme. Studiile intemeiate
pe o cunoa5tere solidd a limbajului specific al artei lasau, pe atunci, locul, de cele
mai multe ori. unor notatii cu pronuntate inflexiuni lirice. Va mai trece o vreme
pins cind, in anii '20 si '30, instrumentele teoretice vor capita necesara precizie
$i o generatie de intelectuali cu un larg orizont umanist va investi opera de
exegeza istoric-artisticd, deopotriva pe aceea referitoare la creatia nationald si pe
cea menita sa releve valorile universale, cu puterea de a pune in lumina semnifi-
catiile fundamentale, trasAturile definitorii si calitatea estetica a diverselor directii
si epoci.
Alexandru Tzigara-Samurcas a fost, incontestabil, un premergator al acestor
istorici de arta care aveau sä afirme cu deplin& claritate legitimitatea unei disci-
pline ce respingea amatorismul $i improvizatia. A fost cel dintii specialist roman
caruia o universitate europeand i-a decernat titlul de doctor in istoria artei : la
11 martie 1396 (cind Tzigara-Samurcas nu implinise Inca 24 de ani), o institu tie
universitara cu prestigiul celei de la Munchen ii inmina titlul de doctor in filo-
sofie, magna cum laude, specialitatea istoria artei. Dizertatia, Simon Vouet, pic4or
de curte at lui Ludovic al XIII-lea, a fost publicata la Miinchen tot in 1896 ; de
atunci nu a mai vazut lumina tiparului $i a devenit una din raritatile
cilor europene.
Dupe cite stim, fostul doctorand al universitatii germane nu a mai revenit la
subiectul tezei sale si nici in memoriile de fate nu pare sa-i acorde prea multi
atentie ; alegerea unei asemenea teme poate fi, insa, sugestiva pentru gustul Una-
rului Tzigara-Samurcas. In contradictoriul secol al XVII-lea !rancez, pictura lui
Vouet reprezenta, in viziunea istoriei de arts de la sfirsitul veacului trecut (5i
mai ales in aceea a scolii germane), o etapa caracteristica a confruntarii intra
estetica barocului $i cea a clasicismului. Intoarcerea din Italia, in 1627, a viitorului
pictor de curte al lui Ludovic al XIII-lea" era interpretata ca un moment impor-
tant al asimilarii barocului de catre pictorii francezi ai vremii. Si nu incanal
indoiala o confirm& exegeza mai recenta ca influenta lui Vouet fusese mai
profunda decit aceea pe care o declansase trecerea lui Rubens pe la Palatul Luxem-
bourg ; s-a demonstrat, totusi. ca nu poate fi vorba de o italienizare" ai, cu atit

www.dacoromanica.ro
mai putin, de una violenta" aaa cum sustineau admiratorii lui Poussin (implicit
adversari ai lui Vouet), de pilda marele istoric de arta Julius Maier-Graefe. In
realitate, fn pofida viziunii sale, evident italienizante, pictorul de curte" nu a fost
un partizan al barocului ; in structurile recente ale artei franceze, el e discutat
mai curind ca un predecesor al clasicismului de la sfiraitul secolului al XVIII-lea,
decit ca un discipol al lui Tizian ai al venetienilor.
Se vede ea Tzigara-Samurca a intuit aceasta orientare (aproape cu desa-
viraire ignorata in vremea in care I i redacta dizertatia), pentru ca, e limpede,
conceptia istoricului roman de arta isi reveleaza, in ansamblul ei, substanta prin
excelenta clasicista. Nu stiu data aceasta poate fi explicate prin vreo trasaturd a
temperamentului sau ; el era mai curind un spirit dinamic, nelinistit, aparindu-ai
ideile cu o vehementa care it facea sa nu se poata apara intotdeauna de greaeli.
Felul in care Ii judeca adesea, in filele acestor memorii, de pilda, pe Tocilescu,
Iorga, Haret, Murnu, G. Oprescu, chiar pc Titu Maiorescu fata de care, in alte
imprejurari, Iii manifest& un afectuos respect dovedeate cit de lntens era
subiectivismul reactiilor sale care ajungeau uneori la o violenta greu de imagi-
nat pentru un om ce traia cu atita bucurie ceasurile de tihna impreuna cu sotia
si cu copiii sau strabatea potecile singuratice din preajma Sinaiei ori de la
Catina, cu un sentiment de mare inaltare sufleteasca. Duelul evitat in ulti-
mul moment cu o alts personalitate careia cultura romaneasca it datoreaza
mult, doctorul Istrati, exprima exact datele acestui temperament.
Formatia intelectuala e. probabil, in primul rind, raspunzatoare pentru orien-
tarea clasicista a ideilor sale. Tzigara-Samurcaa a pastrat Intreaga viata o profunda
stima fata de Odobescu, pe care it socotea (insemnarile de fata sint elocvente in
aceasta privinta) drept adevaratul sau magistru. Imprejurarile au facut ca. la
Universitatea bucuresteana, profesorii de istorie veche ai arheologie discipline
spre care se simtea el atras sa fi fost personalitati cu adevarat proeminente
Odobescu al Tocilescu. Cu acesta din urma avea sa nu se mai inteleaga mai tirziu,
relatiile dintre ei fiind marcate de nenumarate si inveraunate polemici ; dar, cu
Coate ca despre cursurile sale nu vorbeate pe un ton ce ar putea fi asemanat, cit
de cit, cu admiratia marturisita fata de prelegerile lui Odobescu, iai aminteate,
peste ani, cu placere" de exemplarul (pe hirtie specials ") din Inscriptiile profe-
sorului sail de epigrafie, pe care II prirnise de la el.
La Universitatea din Berlin a avut aansa sa audieze ultimele cursuri ale
batrinului Ernst Curtius, unul dintre cei care au sporit prestigiul arheologiei
germane in cea de-a doua jurnatate a secolului trecut. Dar cel pe care Tzigara-
Samurcaa avea sa-1 socoteasca a fi adevaratul sau indrumator in dificila discipline
pe care $i -o alesese a lost Adolf Furtwangler ; profesorul berlinez se ilustrase al
prin cercetarile intreprinse la Adamclisi, asa incit o anume afinitate sufleteasca
trebuie sa se fi stabilit Intre studentul roman $i magistrul care studiase un
monument atit de important din istoria tariff sale. Istoriile recente ale artei ii
mentioneaza pe Furtwangler mai cu seams pentru initierea unei indelungate ai
anevoioase opere de editare a operei lui Pliniu cel Batrin, opera inceputa Inca din
1877. Simplomatic, despre Hermann Grimm, poate. cel mai impunator reprezentant
al istoriei de arta is Universitatea berlineza In anii studiilor de acolo ale lui
Tzigara-Samurcaa, cititorul Memoriilor de fata aria foarte putin ; venerabilul

VI

www.dacoromanica.ro
profesor (se apropia pe atunci de 70 de ani) era, insa, un sustinator autoritar al
conceptiilor istoriorartistice de facture romantics de care studentul roman nu se
simtea, desigur, atras.
Grimm considera, de pada, ca marii maestri constituie nucleele in jurul
carora trebuie sa se concentreze studiile si culegerile" 1 ; ceea ce reprezenta un
alt tip de romantism decit cel care avea SA dea, nu peste multa vreme, contur
specific cercetarilor consacrate artei populare de carturarul roman. De aitminteri,
oricine poate fi surprins de contrastul dintre soliditatea si profunzimea studiilor
consacrate de Tzigara-Samurcas creatiei folclorice si ezitarile ce insotesc formu-
larea unor judecati de valoare privitoare la arta moderns. Cu exceptia. lui Nicolae
Grigorescu, caruia ii consacra mai multe pagini substantiale (cu toate ca, asa cum
se constata, admiratia lui se intemeiaza mai ales pe semnificatia subiectelor alese
de mange pictor si intr-o masura mai mica pe sensurile viziunif picturale, cu
adevarat innoitoare), putini sint artist' roman reprezentativi carora sa le fie
puss in lumina, cu argumente convingatoare, valoarea. Pnllady, pomenit in tree-
cat ; Luchian cuprins intr-o insiruire in care figureaza cu drepturi cel putin
egale acelora ale marelui creator al Anemonelor, Artachino, Mirea, Vermont,
Verona, Iordanescu, Kimon Loghi, Strimbulescu, Spathe (caruia i se datoreaza
relevarea sculpturii" !).
Tonul laudativ al cronicilor consacrate unor artisti uitati astazi G. Porn-
pilian 2, Oscar Obedeanu 3 sau N. S. Petrescu4 poate mira. Se cuvine insa sa
observain ea Tzigara-Samurcas a fost printre cei dintii care au relevat talentul
unui artist disparut inainte de vreme (la 29 de ani), Abcar Baltazar si ea 'lid
unuia dintre cei ce vor afirma cu reala autoritate specificul artei romanesti nu
i se contests valoarea.
De asemenea, intr-o cronies din 1910, i se recunoaste talentul lui Petrascu
(impunator prin soliditatea" 5 artei sale), iar o expozitie a artistilor din Grupul
celor patru" e semnalata in termeni ce confirms o optics, in cazul de feta, exacta 6.
0 cludata exceptie o prezinta Cumintenia primintului a lui Brancusi. Nu atit
pentrU ca, la data expunerii sale, in primii ani al secolului, un cunoscator erudit
al artei taranului roman nu a descoperit relatiile creatiei brancusiene cu adincile
izvoare ale spiritualitatii ancestrale ale poporului nostru ; la urma urmelor, foarte
putine au fost glasurile care s-au rostit cu deplina admiratie la prima intilnire cu
sculptura astfel definite, mult mai tirziu, de Constantin Noica : Este ca si cum
Brancusi ar fi sculptat nu devenirea intru tin% a unui lucru de pe pamint, ci
devenirea intru fiinta, intru omenesc, a Pamintului insusi". Greu de explicat e
numai Ca, la atitea decenii de la primele impresii provocate de Cumintenie, intr-o
vreme cind recunoasterea semnificatiilor acestei opere devenise unanima, autorul
memoriilor isi pastra parerile exprimate cindva cu abrupta adversitate.

1 Cf. Udo Kultermann, Istoria istoriei artei, traducere de Gheorghe Szeicely,

Bucuresti, Editura Meridiane, 1977, II, p. 51.
2 Pictorul G. Pompilian, Convorbiri literare", XLI, sept. 1904.
3 Pictorul Oscar Obedeanu, Convorbiri literare", XLVIII, martie 1913.
a Artistul N. S. Petrescu, Convorbiri literare", LXIV, febr. 1931.
5 Al. Tzigara-Samurcas, Scrieri despre arta romaneascd, Bucure.sti, Editura
Meridiane, 1987, p. 128.
6 Grupul celor 4, Convorbiri literare", LXIII, martie 1930.

VII

www.dacoromanica.ro
 Dar aid e continua o trasatura vrednicd, in fond, de lauds, a lui Tzigara-
Samurcas : fermitatea opiniilor. Pentru el, studierea unei probleme nu se incbeia cu
publicarea rezultatelor ; cercetatorul revenea asupra lor, be confirma sau le modifica
in functie de noile date puse la Indemind de investigatille sale. Totul se supunea
unui studiu continuu, neobosit, pe care savantul nu 11 considera niciodata incheiat.
Cind ayes sa1/45i adune, de pilda, in 1936, citeva dintre studiile $i articolele sale in
volumul Muzeografia romaneascii t, Tzigara-Sarnurcas a folosit prilejul pentru ae
adauga elemente noi, reiesind din experienta mai recenta de cercetator, a sa $i a
altora ; in majoritatea cazurilor, ele veneau sa intareasca argumentele continute
in textul initial. Dar nu o data precizarile din aceste note finale ale studiilor
republicate in 1936 dau ocazie unor noi interventii polemice care dezvaluie aceea$i
trasatura caracteristica a carturarului ce credea neabatut in dreptatea ideilor sale..
Inflexibilitatea opiniilor nu e neapArat un semn al rezistentei fats de concep-
tiile altora. Tzigara-Samurcas isi sustinea concluziile cercetdrilor cu ardoarea celuf
care ajunsese la ele dupd investigatii indelungate si sistematice. A fost unul dintre
cei dintii care au construit, intr-un domeniu al istoriei romanesti a culturii, rt
metoda. Se deslusesc aid beneficiile insusirii solide a lectiilor primite de tinaru/
cdrturar de la daub. personalitati atft de diferite intre ele Alexandru Odobescu
$i Wilhelm von Bode, un arheolog si un muzeograf.
Cursul lui Odobescu, urmat de Tzigara-Samurcas la Universitatea bucures-
teand, era cea dintii parcurgere a unei istorii generale a artei (careia savantul
roman ii daduse numele de ,.istoria arheologiei") ; pina atunci, o asemenea tem&
stiintifica nu mai fusese tratata la nici o alts institutie de invatamint superior dirt
Europa $i, probabil, din lume. Era, de fapt, ceea ce se cheama astdzi o istorie
a istoriei artei, prezentare critics a conceptillor care au prezidat asupra cercetarif
intr-un domeniu relativ nou in tam noastra. Influentata, cum remarca profesoru1
Virgil ratasianu 2, de Hegel, viziunea lui Odobescu se sprijinea pe urmarirea inter-
dependentei manifestarilor spirituale $i sociale" a. Drept urmare, eruditul roman
introducea criteriile unei cercetari complexe a tuturor manifestarilor artistice ale
unei epoci, deopotriva a monumentelor de arhitectura, a picturii, sculpturii, grafi-
cii, ca $i a vestimentatiei, mobilierului, monedelor, caligrafiei $i tipariturilor.
Scoala german& de muzeologie instituia, in ultimele decenii ale secolului
trecut, o practica potrivit careia muzeul era transformat dintr-un depozit ar
valorilor artistice intr-o institutie de educatie, in sensul cel mai exact al cuvin-
tului. La Hamburg, la Dresda $i, mai ales, la Berlin, istoricii de arta lucrau iii
muzee, obtinind rezultate comparabile intru totul acelora ale colegilor for de la
universitati. Figura cea mai importanta recunosc toti comentatorii epocii
era Wilhelm von Bode. Fusese, in tinerete, jurist $i adusese cu sine in domeniul
istoriei de arta unele principii din profesiunea lui de odinioara ; la stabilirea
originii unei opere de arta folosea, de pilda, ceea ce se numea ,.proba dovedi-

Selectia a fost de o severitate care a condus la eliminarea unor pagini

care ar fi putut contribui la definirea mai precisa a propriei conceptii stiintifice-
si a caror recuperare intr-o carte e absolut necesara.
2 Prefata la Udo Kultermann, op. cit., I, p. 16.
3 Ibid.

VIII

www.dacoromanica.ro
toare" i. Tzigara-Samurcas 1-a cunoscut pe savantul german cind acesta abia
implinise 50 de ani si se afla in deplinatatea puterii sale de munca ; Inca de pe
atunci specialistii socoteau ca imensele lui cunostinte de istoric al artei si fermi-
tatea caracterului sau au eonsolidat rolul important al muzeului in viata
Ceea ce, in 1915, va spune despre el un eminent teoretician al artei, Karl
Scheffler, era adevarat $i In vremea in care tinarul roman lucra la catalogarea
cabinetului de stampe si la organizarea bibliotecii muzeului berlinez : Pine la el,
muzeele erau administrate de birocrati sau de cite un pictor de curte ce-si impli-
nea aid obligatiile unei activitati cu totul secundare pentru el. Bode a trans-
format, insa, tezaurele colectiilor regale si prihciare intr-un bun accesibil poporu-
lui, conferindu-le o mare anvergura $i prestigiu si dovedind insemnatatea muzeului
Ca institutie de stat" 2.
Experienta berlineza a lui Tzigara-Samurcas e notate foarte sumar in memo-
rifle sale, iar intilnirea cu Bode si activitatea desfa$urata sub indrumarea acestui
autoritar erudit e abia mentionata ; ar fi fost interesant sa aflam cum s-a obisnuit
tinarul roman cu atmosfera din institutia condusa de cel despre care toti biografii
admit ca era o fire despotica ; mai ales ca, la rindul lui, avea un caracter atit de
independent. Si tragem, oare, concluzia. din spatiul redus in care e relatata peri-
oada berlineza a studiilor, ca studentul roman si maestrul sau nu s-au intcles
foarte bine ? N-ar fi, evident, exclus dar, dupa o jumatate de secol, cind sint
scrise paginile de fats, neintelegerea daca va fi existat era uitata si Tzigara-
Samurcas isi amintea numai de cistigul intelectual dobindit de contactul cu
marea institutie muzeistica germane.
De fapt, nici trecerii prin Paris din anii 1896-98 nu i se rezerva mai multe
pagini. Cu toate ca, si aid. a avut sansa sa-i intilneasca pe citiva reputati istorici
de arta si muzeografi. Andre Michel, despre care aflam ca tinea, la Ecole de
Louvre. cursuri pe care le audia Tzigara-Samurcas, a fost unul dintre stralucitii
elevi ai lui Taine $i ai lui Louis Courajod (cel pe seama caruia unii pun marele
avint atins de istoria francezd a artei in cel de-al treilea patrar al secolului
trecut In 1896, rind tinarul roman sosea la Paris. Michel era numit conser-
vator la Luvru ; studiile intreprinse aici de el, de-a lungul deceniilor, se vor
materializa. intre 1905 si 1929, intr-o monumentala sintezA a istoriei artei, in
17 volume (ultimele vor aparea postum), considerata si azi ca unul din pilonii
istoriei de arta franceze" 4.
La Scoala de Arte Frumoase din Paris, Tzigara-Samurcas a audiat cursuri
si a efectuat lucrari practice sub indrumarea lui Eugene Mintz, eel care, in 1893,
11 ajutase sa-si puna la punct bibliografia necesara redactarii tezei de doctorat 5.
Prin opera lui Miintz, s-a spus, istoria artei franceze si-a trait «perioada de

I Vezi Werner Weisbach, Und alles ist zerstorben. Erinnerungen aus der
Jahrhundertwende, Viena, 1937, pp. 88-96.
2 Cf. Wilhelm Waetzoldt, Deutsche Kunsthistoriker, Berlin, 1965, II, p. 118
(prima editie in 1924).
3 Vezi Frangois Fosca, De Diderot a Valery, Paris, 1960, pp. 188 si urm.
4 Lido Kultermann, op. cit., II, p. 163.
Vezi C. D. Zeletin, Cronologia din volumul Al. Tzigara-Samurcas, Scrieri
despre arta rorndneasca, pp. 28-29.
IX

www.dacoromanica.ro
renasterew t, Savantul francez i i arhitecturase un sistem in care fenomenul artis-
tic era privit ca o component& a istoriei culturii, in ansamblul ei ; vastele sale
sinteze privind culture Renasterii sau arta curtilor papale au constituit argumente
pentru ca autorul for sa fie numit un Burckhardt al Frantei".;2 (dar viziunea lui
se opunea direct, in multe privinte, aceleia a marelui savant elvetian). Dar peea4
ce e esential, probalgil, pentru formatia muzeografica a lui Tzigara-Samurcas,
Miintz s-a ocupat indelung de celebrele colectii ale familiei Medici $i de cele
aflate la Muzeul Paolo Giovio din Como ; el punea aici la punct o metoda de
cercetare amanuntita a operelor de arta si, mai ales, a tesaturilor, broderiilor, ai
mobilierului, orfevreriei, pieselor de lemn.
Elev al lui Odobescu, al lui Bode, Andre Michel si Mintz, Alexandru Tzigara-
Samurca* si-a elaborat propria metoda, imbinare a cercetarii arheologice (de la
care a preluat, in primul rind, stiinta reconstituirii unei constructii, a consolidarl
si a inlocuirii unor detalii deteriorate, fara a afecta aspectul original) cu muzeo-
logia. Cind, in 1906 (nu implinise inca 35 de ani), a fost numit director al Muzeu-
lui de etnografie, de arta nationala, arta decorative si industrial& (transformat mai
tirziu In Muzeu de arta nationala), a putut sa-si pun& in valoare temeinicele cunos-
tinte dobindite de la marii sai profesori, interpretate intr-un chip personal, pentru
ca insusi obiectul studiului sau la nou infiintatul muzeu era foarte diferit. Antici-
pind, de exemplu, cu trei decenii vasta opera de sociologie a culturii pe care avea
s-o realizeze Dimitrie Gusti la Muzeul Satului, el a adus in muzeu casa lui Antonie
Mogos din Ceauru, una dintre cele mai semnificative piese de arta ale taranului
roman din cite au fost cuprinse vreodata in colectiile de arts ale muzeelor din
tara noastra. (Surprinzator, cel care, Inca din primul deceniu al secolului, Intregea
atit de inspirat expunerea de la Muzeul national prin aducerea unei case tara-
nesti din Ceauru Gorjului, avea sa se °pun& ideil unor muzee in aer liber" pe
care o sustinea pe atunci Romulus Vuia3. S-ar parea ca, dupe 1947 data la
care incepea redactarea paginilor de fats poate si sub Inriurirea exemplului
constituit de Muzeul Satului de la Bucuresti, el va fi mai putin potrivnic unei
asemenea solutii.)
Interesanta e formullarea pe care, la inceputurile ei, o capata conceptia istoric-
artistica a lui Tzigara-Samurcas. Intr-un text din 1909, e explicate foarte limpede
relatia creatiei populare cu ansamblul artei nationale, intr-o viziune ce isi martu-
riseste obirsiile in ideile romantice ale generatiei de la 1848: ,,... numai cultivind
si dezvoltind arta populara, vom putea nazui sa avem vreodata o mare arta roma-
neasca. Aceasta va trebui sa porneasca de la studiul arnanuntit al elementelor
populare, caci numai astfel I i va pastra un caracter propriu si national" 4. Accen-
tul distinctly al textului acestuia, cu o neindoielnica important& teoretica in
cuprinsul operei lui Tzigara-Samurcas, vine, insa, din alt.& parte : asemenea
insusiri frumoase, oricit de raspindite si ereditare ac fi, se pierd totusi prin

1 Udo Kultermann, op. cit., II, p. 162.

2 Francois Fosca, op. cit., p. 175.
3 Vezi Muzeele in aer liber, Convorbiri literare", LXVI, oct.-nov. 1933,
republicat in Scrieri despre arta romdneascd, pp. 320-30.
4 Arta ttirantaui nostru, in Scrieri despre arta romd neascii, p. 46.

www.dacoromanica.ro
concurenta zdrobitoare a tirgurilor si influenta raufacatoare a semicultilor. Exem-
plele rele ale oragelor $i lipsa totals a unei educatii estetice in coals distrug
aplecarile artistice naturale ale poporului" r (s.n.).
Tinarul istoric de arta se formase, evident, sub influenta samanatorismului,
asa cum se, intimplase cu multi intelectuali a caror personalitate prindea contur
distinct la inceputul secolului. 0 marturisesc si rindurile scrise pe atunci despre
Nicolae Grigorescu, a Cann arta era inteleasa nu numai In primii ani ai
secolului, cind o asemenea interpretare era aproape generals, ci si mult mai
tirziu, in vremea redactarii paginilor de fats, deci dupe ce fusesera publicate
solide exegeze, dintr-o perspective cu adevarat moderns in sensul consfintit
de gdmiratorii de la Samanatortil".
Consecventa Mellor sale e ilustrata de imprejurarea ca, In memorii, el reia
fare modificari o consemnare publicata cu aproape o jumatate de secol mai
devreme, intr-o cronica din ziarul Epoca" de la sfirsitul anului 1903 2. Insotita
tot in conformitate cu ideile samanatoriste de versurile lui Alecsandri, cro-
nica din 1903 e preluata Intocmai, cu toate ca Tzigara-Samurcas e constient ca
ea ar putea sa pars desueta, dace intimplari recente precizeaza el nu
ne-ar dovedi cit de putin s-a schimbat, in unele privinte, mentalitatea de acum
mai bine de patru decenii". Nu stim la ce intimplari recente" se refereau
memoriile $i care puteau sa demonstreze ,,cit de putin se schimbase mental4-
tatea" de-a lungul a patru clecenii ce trecusera de la aparitia cronicii din 1903 ;
importanta' e. insa, aici consecventa unui carturar credincios unor principii despre
care avea convingerea ca sprijina insusi adevarul.
Putea fi subiecav ; dar niciodata ideile sale nu au fost fructul unor renun-
t.ari morale care ar fi avut drept stop obtinerea vreunui avantaj de un fel anume.
Avea un temperament razboinic ; se lupta pentru ca era convins de dreptatea lui.
Nu isi alegea adversarii ; a fost in stare sa se impotriveasca, fare nici un fel de
ezitare, celui care ii fusese profesor la Universitate, unul dintre savantii cei mai
respectati in epoca, lui Grigore Tocilescu. Porte ca nu toate greselile reprosate
profesorului sau erau pe deplin reale ; poate ca in ardoarea polemicii, 1-a acuzat
si de lucruri de care Tocilescu nu se Meuse vinovat. Dar, de fiecare data, atacurile
lui erau insotite de argumente stiintifice si morale si nu se limitau la simple ironic
si ridiculizari.
In numele unor principii inflexibile, Tzigara-Samurcas s-a luptat, in inte-
lesul cel mai exact al cuvintului, cu personaje a caror pozitie in ierarhia politica
$i socials a vremii i-ar fi putut atrage asa cum, de altminteri, s-a intimplat nu
o data primejdioase consecinte. Ciocnirea lui cu colonelul Brociner, director al
Palatului regal, e un exemplu de curaj si de fermitate in indeplinirea unor obli-
gatii pe care si le asumase.
0 parte insemnata a memoriilor e consacrata unor explicatii si justificari
ale celui ce primise foarte ingrata sarcina de a ramine, ca prefect al politiei, in
Bucurestiul ocupat. Stim din presa anilor imediat urmatori primUlui razboi mon-
dial (si chiar din aceea de mai tirziu) cit de violente au fost atacurile Impotriva

1 Idem, pp. 45-46.

2 Datatta astfel (25 decembrie 1903) in Memorii. $i 29 ianuarie 1904 in Biblio-
grafts' selective publicata de C. D. Zeletin in op. cit., p. 411.

XI

www.dacoromanica.ro
lui, eft de grele erau cuvintele folosite in articole semnate adesea de personalitati
de prim rang ale vietii noastre publice. Uneori, loviturile indreptate impotriva lui
Tzigara-Samurcas erau pornite dintr-o neindoielnica buns-credinta ; in multe cazuri,
insa, ele erau fie razbunari ale unor dusmani mai vechi, fie demagogice pretexte
ale unor persoane convinse ca astfel pot obtine, in atmosfera tulraire de pe
atunci, avantaje insemnate. Replica aceluia astfel invinuit e, insa, intotdeauna
clara si documentata. Nu numai ca functia ii fusese Incredintata de guvernul
roman si nu de autoritatile de ocupatie ; dar, asa cum rezulta din relatarile lui
Tzigara-Samurcas, ea a fost folosita in beneficiul populatiei bucurestene in spri-
jinul careia prefectul de politie roman a intervenit de multe on $i, mai intot-
deauna, cu succes. Era nevoie, evident, de un mare simt diplomatic pentru a
obtine de la dusmani pastrarea unei oarecare legalitati, curmarea unora dintre
abuzurile cele mai scandaloase, repunerea in drepturi a unora dintre cei perse-
cutati sau pedepsiti pe nedrept. $i toate acestea fare ca prefectul de politie, repre-
zentant al guvernului roman refugiat la Iasi, sa fats vreo concesie care sa lezeze
demnitatea nationals si sa dea satisfactii morale ocupantilor. Ramine, fireste,
ca istoricii sa stabileasca adevarul in toate detaliile sale, sa confirme sau sa
infirme de pilda referirile la spiritul justitiar, chiar plin de bunavointa al maresa-
lului von Mackensen din portretul desenat aici de Tzigara-Samurcas. Esential e,
insa (asa cum o dovedesc repetatele sale demisii), ca inaltul functionar roman nu
a pactizat cu armata de ocupatie si ca nu s-a transformat intr-un instrument at
ei. Dimpotriva, a intervenit in multe rinduri, in numele autoritatii cu care era
investit pentru a obtine eliberarea unor oameni politici sau intelectuali romani,
arestati de politia militara germane. (Peste trei decenii, in 1943, va izbuti sa-I
convinga pe von Killinger ca e cazul sa-1 asigure pe Ion Antonescu ca nu are
nici o pretentie in chestiunea pamfletului Baroane" si sa-i ceara eliberarea poetu-
lui din lagarul de la Tirgu-Jiul.)
Mai mult decit atita, trebuie sa i se recunoasca meritul de a fi luat masurt
energice care presupuneau adesea si un mare curaj pentru apararea patri-
moniului artistic national. De altfel. Alexandru Tzigara-Samurcas a fost unul din-
tre cei dintii istorici romani ai culturii care au construit un si-stem menit sa prote-
jeze monumentele de arhitectura si de arta ce concentrau, in insasi faptura lor,
sensurile istoriei noastre spirituale. Sa recunoastem ca nu erau multi cei care, la
inceputul acestui secol, aveau o viziune foarte clara asupra felului in care se
poate articula o metoda eficienta, capabila sa depaseasca studiul static al operei
de arta. Mare admirator, cum se stie, al lui Odobescu (despre a carui personali-
tate scria, intr-un articol aparut in toamna lui 1907, in Convorbiri literare", ca
e armonioasa si impunatoare in intregimea ei" 2), Tzigara-Samurcas considera ca
marele merit al profesorului sau este de a fi indicat deosebirile fundamentale
ce despart arheologia de filologie, cu care pins la el si chiar mai in urma era
confundata" Un marcant istoric de arta din generatia afirmata in ultimele
decenii 1-am numit pe Vasile Dragut scria cu prilejul aparitiei recentului
volum ce cuprinde o selectie a studiilor lui Tzigara-S,amurcas ; Se insists asupra

I C. D. Zeletin, Tabel cronologic, in op. cit., p. 36.

2 Vezi Scrieri despre arta romaneascd, p. 137.
3 Idem, p. 141.

XII

www.dacoromanica.ro
deprinderii de a dialoga nemijlocit cu obiectul concret inteles ca un document
capabil sä furnizeze simultan mai multe informatii. Din acest punct de vedere,
Al. Tzigara-Satmurcas se intilneste in convingeri cu Nicolae Iorga, prietenul sau
din tinerete si rivalul de mai tirziu" 1.
Constatare foarte adevarata : in pofida divergentelor citeodata, foarte
grave, asa cum rezulta din memoriile de fata dintre aceste cloud personalitati
cu temperamente atit de asemanatoare, ele ajungeau la concluzii surprinzator
de apropiate. Atit Tzigara-Samurcas cit si Iorga sustineau CA e nevoie sA fie
cercetate monumentele istorice ca marturii ale unui ideal estetic dintr-o epoc5
anume. Muzeul lua treptat locul bibliotecii si muzeologia se definea ca o disci-
pline complex& cu un program al &Anti scop era acela de a realiza o imagine
cuprinzatoare a istoriei culturale. Semnificativ e, in aceasta privinta, locul atit
de important pe care 11 ocupa. in memoriile sale. relatarea adevAratei lupte
purtata de Tzigara-Samurcas impotriva prejudecatilor si a indiferentei din epoctl,
pentru crearea Muzeului National.
In legAtura nemijlocita cu acest program, meticulos pus in punct, el a
afirmat un adevar foarte clar pentru vremea noastra, dar indeajuns de vag con-
turat $i nu numai la not in conceptiile istoriei culturii de la inceputul
secolului. Unitatea dintre arheologie si etnografie era, desigur, mai clar relevata
de realitatile evolutiei modelelor artistice $i arhitecturale din Cara noastra, unde
arta tArAneasca ilustra un proces de semnificativa continuitate. Tzigara-Samurcas
si-a dat seama mai bine decit majoritatea contemporanilor sal de importanta isto-
rica a culturii folclorice, de puterea ei de a lumina intelesurile unei stravechi
traditii ale card inceputuri se regasesc in formele studiate de arheologie. El a
fast constient de dubla insemnatate a artei populare : a studiat cu egal interep
obiectele ce atestau continuitatea unui indelungat proces istoric si pe cele create
mai recent (a fort de pilda, unul dintre cei dintli care au atras atentia asupra
valorii picturilor pe sticla de la Nicula. a originalitatii formelor ce exprima un
crez statornic al frumosului).
Cercetarile sale s-au indreptat, asa cum o dovedeste povestirea numeroas0-
lor lui calatotii peste munti, in Transilvania, $i in Moldova de miazanoapte, pe
atunci sub ocupatie austriack asupra unui intreg teritoriu unitar de culturA. Nu
a avansat o teorie a influentelor", chematA sa explice prezenta unor forme artis-
tice in spatiul existentei romanesti, in toate tinuturile locuite de romani ; ci a
sustinut, cu argumente ce dau masura unei intelegeri exacte a fenomenului, ca
arta si, in general, cultura romaneasca reprezinta rezultatul unui proces
comun de integrare a unor modele caracteristice intr-un ansamblu cultural de o
remarcabila unitate etnica.
De aici, preocuparea lui, statornic marturisita in paginile de fata, de repre-
zentare coerenta, convingatoare a valorilor romanesti In expozitiile organizate in
strainatate, de aid star" %data neobosita in incercarea de a stabili criterii dare
de ilustrare a unor adevaruri istorice si estetice. pilduitoare, de buns seama,
opozitia lui energica fata de orice improvizatie $i de vinovata superficialitate ce

a Vasile Dragut, 0 binevenia recuperare, In Arta", nr. 10/1987, p. 33.

XIII

www.dacoromanica.ro
operau intr-un domeniu de atare importanta. Si, deopotriva, fats de emfaza care
tindea sa inlocuiasca aclevarata elocventa a unei expuneri judicioase, intemeiate
pe un sever profesionalism.
In conceptia acestui organizator de expozitii, transformarea valorilor artei
in argumente capabile sa sustina o teza cu continut declarat patriotic era unul
dintre scopurile principale ale unei manifestari artistice internationals : in parti-
ciparile Romaniei la expozitiile de peste hotare, in anii aceia in care personali-
tatea statului ce-si cucerise de curind deplina independent& avea nevoie sa se
afirme clar, fizigara-Samurcas a respins solutiile estetizante, calofile, ca $i pe
cele' care ignorau originalitatea artei noastre, indeosebi a celei populare. In 1909,
cind a luat parte la organizarea sectiunii romanesti a Expozitiei finternationale
de arta populara, deschisa la Berlin, ideile privind valorile folclorului nostru capa-
tasera fun contur mai clar : se stia mai mult decit in secolul precedent despre
creatia taraneasca, desi Inca nu se intreprinsese o cercetare sistematica a vastului
ansamblu al acestei probleme. A fost unul dintre cei dintii carturari romani
care au dat acestei constiinte a valorilor un sens activ, implicind-o intr-o demon-
stratie cu caracter complex, orientate spre un stop patriotic afirmat fara nici
un fel de echivoc.
Tzigara-Samurcas era convins ca intreaga tara va putea fi mai, bine cunos-
cut& de straini data arta ei si, in primul rind, arta populara se va prezenta
intr-up chip care sa-i reveleze intelesurile specifice. Pentru intiia data notpaza
el, yorbind despre sus-amintita expozitie din Berlin , arta romaneasca a trecut
granitele, ocupind locul ce i se cuvenea, caci la celelalte expozitii internationale
arta taraneasca, se pierdea Irt mijlucul atitor produse eterogene." Aceasta latura
a, activitatii lui Tzigara-Samurcas merits subliniata, cu atit mai mult cu cit asa
cum se poate citi nu numai in energicele sale interventii impotriva improviza-
tiilor si a lipsei unor principii stiintifice, ci $i in cele ale altor multi oamenl de
culture ai vremii arta popular& era, nu o data, confundata cu pitorescul.
Cind, in 1944, va publica studiul Supravietuiri artistice din vremea dacilor,
el va incununa o indelungata opera de cercetare ce unea studiul arheologiei si al
etnografiei intr-o sinteza a carei forta de constructie nu poate fi regasita decit
in viziunea citorva, .putini, carturari din prima jumatate a veacului, interesati
de etnogeneza romaneasca. Mai greu de acceptat e, desigur, staruinta cu care
Tzigara-Samurca.$ minimaliza valoarea argumentelor filologice ; dar impresioneaza
juciditatea unei demonstratii valabile $i in situatia descoperirii, iptre Limp, a
unor date mai precise privind aceasta problem& esentiala a istoriei nationale :
Azi, ttaratiii romani se deosebesc de megiesii for nu numai prin limba lor,
clatina din primele secole ale erei crestine, dar, mai ales, prin arta lot, tot atit
de veche ca $i poporul insusi 1...]. Prin marturille artistice descoperite in tara,
din vremurile cele mai indepartate, s-a facut dovada peremptorie a adincului
sentiment artistic de care erau insufletiti stramosii nostri ; iar prin asemanarea
fundamental& a ornamentelor din acele vremuri cu acele ale tAranului de azi se
documenteaza descendenta direct& $i neintrerupta a acestuia din predecesorii.sai
indepartati Intocmai dui:id cum unele triburi se multumesc cu vocabularul
restrinS numai la satisfacerea nevoilor traiului in comun, alte neamuri se intrec
in abstractiuni din care se alcatuiesc minuni, superflue din punct de vedere utili-
tar, dar asa de binefacatoare sufleteste, cum ej de pilda, «Miorita> noastra $i

XIV

www.dacoromanica.ro
atitea alte legende sau doine ale etaranului roman" r. Concluziile lui Tzigara-
Samurcas sInt cu atit mai relevante cu cit le reiau, aproape intocrnai, pe cele ale
unor articole ptiblicate au cloud decenii mai devreme, pe cind, eel putin in, dome -
aiul istoriei de era, asemenea idei erau rostite destul de rar, glasul proaspa-
tului director at. Convorbirilor literare" neaflindursi un ecou pe mdsura impor-
tantei parerilor afirmate de el3.
Evident, pledoaria lui (amintita pe larg si in paginile de fats) impotriva
inaltarii in t@ntriil Bucurestiului a unei copii dupe Columna lui Traian $i in
slirijinril inldcuirii ei cu metopele si erenelele de la Adamclisi, ambele la fel
de ihtetesante pentru studiul istorico-arheologic, dar nu ca. diploma a originii
noastre roma-tie" 4 (a.n.) e de o surprinzatoare neadecvare la realitatea istorica.
Pe de o parte, Pentni ea rhonunientld de la Adamclisi a fost, asa cum prea bine
gtia autorul studiului din 1943, ridicat de romani pe pamintul locuit de daci,
abler deed in metope au fost identificati bastarnii, roxolanii si sarmatii care au
luptat contra romanilor sub Licinius Crassus, in anul 28 i.e.n., deci cu vreo
135 de ani inainte de razboaiele, lui Traian contra dacilor" I. Eiindca problema,
asa cum a punea Tzigara-Samurcas (si in numele careia cerea inlocuirea Colum-
nei Trajane), era aceea a semnificatiei monumentului din Dpbrogea pentru radd-
cinile dacice ale vechii noastre istorii.
Pe de alts parte, sinteza etnogenetiaa (asupra careia istoricii nostri s-au
pronuntat, si In ultima vreme, aducind dovezi peremptorii) inseamna o convie-
tuire a celor doua populatii ce au creat o unitate etnica fare putinta de a fi
tagaduita. Greseau, desiguri cei ce sustineau inaltarea Columnei ca sirnbol al
Infratirii noastre comune, trecute ¢i viitoarei cu Italia" 6, ironizati pe drept de
Tzigara-Samurcas ; se intelege ca nu aceasta era semnificatia monumentului din
Forul roman $t el e de o mare insemnatate nu pentru infratirea cu Italia", ci
pentru insasi istofia vechimii latine a romanilor.
I sad reprosat lui Tzigara-Samureas ca a sustinut cu prea mult entuziasm
restaurarile intrenrinse de Lecomte du Noily la monumente de semnificatia isto-
rica si artiStica a Trei-Ierarhilor si a Curtii-de-Arges. Avem, luso., obligatia sfi
observant ca aceste reprosuri au fost formulate, in. ruarea or majoritate, mai
tirziu, cind conceptiile privitoare la tehnica restaurarii s-au cristalizat : in, vremea
cind carturarul roman, care- deprinsese totusi o stiinta solid articulate a
semnificatiilor stilisticilor medievale, se alia cu partizanii arhitectului francez,
acesta lucra potriyit unei viziuni ce dobindise prestigiul unei sepal puternice.
Maestrului lui Lecomte du Noiiy, Viollet-le-Duc, i se incredintase restaurarea unora
dintre monumentele cele mai de seams ale istoriei Frantei (Notre Dame din

t Scrieri despre arta romdneascii, pp. 376-78.

3 Asa cum se stie, Tzigara-Samureas a fost director al Convorbirilor lite-
rare" intre 1924 si 1939.
3 Vezi Al. Tzigara-Samurcas, Arta Romaniei Mari. Contribuyia provincillor
alipite, Convorbiri literare", LVI, iah.-febr. 1924, pp. 92-122 ; mart. 1924, pp.
215-27.
4 Scrieri despre, aria romdneasc6, p. 37g.
5 Idem, p, 402.
6 Ibid.

XV

www.dacoromanica.ro
Paris, printre ele) 51, pe atunci, chiar si medievisti dintre cei mai rigurasi nn
puteau erode ca nu aceasta era solutia cea mai potrivita I.
Altele sint, fars indoiala, nedumeririle pe care le provoaca lectura paginilor
din memorille de fats. De pilda, generozitatea consideratiilor referitoare la a
carte, intro totul palida, despre arta franceza, semnata de Marie Bengescu si con-
siderate de un savant cu orizontul larg al lui Tzigara-Samurcas, intr-o recenzie
publicata in revista (cu o existents, dupe cite stim efemera) Le Journal des
Balkans", a fi o opera in care useaciunea unei documentatii precise, ce trebuie
prin forte lucrurilor sa constituie baza oricarei opere de eruditie, e amplt,
compensate de forma gratioasa si atragatoare". Poate ca nu numai prestigiul
premiului acordat de Academia Franceza, nici sentimentul fats de o indepartata
vara" de-a autorului recenziei au decis tonul mutt prea cald al recenziei : en
premiu de asemenea rezonanta decernat unei romance era, cu siguranta, de natura
sa stirneasca mindria nationals si, implicit, sä indemne la exagerarea merite-
lor earth.
Inca si mai greu de explicat altfel decit prin marele respect, marturisit de
nenumarate ori, fats de protectoarea sa. Carmen Sylva, e admirati a fats de o lite-
ratura altminteri farm calitati deosebite. A spune, tusk ca traducerile semnate de
Carmen Sylva au raspintlit peste hotare faima operelor romanesti, asigurindu-ne
$i un loc respectabil in literatura universals prin diversele sale opere in proza si
in versuri ca $i prin gindirile filosofice" inseamna a comite o abatere de la bunul
gust, abatere neasteptata la un om cu o asemenea culture.
In deceniile care au trecut de cind Tzigara-Samurcas isi formula concluziile
studiilor s-au produs multe modificari ale datelor fundamentale din istoria culturii
romanesti ; mai ales imaginea Evului Mediu si a creatiei traditionale tat-finest',
adica tocmai domeniile carora se consacrase cu precadere autorul paginilor cuprinse
in volumul de fats, au devenit incomparabil mai dare decit la inceputul seco-
lului. Cercetarile lui Tzigara-Samurcas au fost intreprinse cu incontestabila sagaci-
tate $t s-au intemeiat constant lucru rar pe vremea aceea in teritoriul istoriei
de arta pe o metoda coerent articulate ; dar orizontul for era fatalmente limitat
de o cunoastere insuficienta a structurilor eulturii din trecutul nostru. Nu numai
pentru ca, intre timp, istoricii au descoperit foarte multe elemente ale artet 51
arhitecturii medievale, au pus in lumina sensuri ideologice ale imaginilor, tar etno-
grafii 5i antropologii au demonstrat functia simbolica a unor semne ce fusesera
interpretate multa vreme drept simple dovezi ale simtului artistic, inclinat spre o
decoratie echilibrata, al creatorului popular. Ci $i pentru ca, in ansamblul tor,
conceptiile care Prezideaza asupra interpretarii faptelor aduse la suprafatii de
cercetarile din santierele arheologice 5i de cele ale echipelor de etnografi $i de
folcloristi s-au limpezit. S-au putut stabili relatii mai precise cu fenomenul cultu-
ral din alte parti ale Europei si din Asia, directiile dezvoltarii artelor romanesti

I Criticile indreptate impotriva restaurarilor intreprinse de Lecomte du Noily

critici, desigur, indreptatite par, poate. de o violenta exagerata in compa-
retie cu atitudinea adoptata fats de operatii similare, si ele foarte discutabile (cum
ar fi de pilda restaurarile de la Domnita Balasa, realizate de Alexandra Orascu,
intre 1881 $i 1888) : acestea din urma nu au fost privite cu aceea.si justificata si
explicita rezerva.

XVI

www.dacoromanica.ro
au fost definite mai clar, specificul, personalitatea for distincta au fost relevate cu
argutnente pe care generatia 1ui Tzigara-Samurcas nu avea cum sa be intuiasca.
De aceea, nu trebuie sa pare ciudate unele afirmatii referitoare la aspecte
nu indeajuns de exact lamurite in vremea cind erau faCate de eruditul istoric
al artei romanesti. Bunaoara, el considera ca fenomenul artistic din tara noastra
e un rezultat al influentelor preluate din diverse 'teritorii de culturA : intr-o
convorbire cu imparatul Wilhelm al II-lea. de pilda, el a pus in evidenta, dupA
cum isi va aminti aici, influentele diferite ajunse in tara : din Scandinavia
asemanarea covoarelor si broderiilor, din Byzant, in stilul bisericesc si din
Occident prin stilul romanic si cel gotic". 0Stilnl romanesc" fiind, astfel, rezul-
tanta unor elemente, evident eterogene, receptate in momente diverse ale consti-
tuirii lui.
0 sustinuse, in termeni asemanatori (deli componentele mentionate atunci
erau mai putin complexe), intr-o conferinta la Muzeul de arta si industrie din
Viena. Din relatarea lui Dimitrie Marmeliuc (pe atunci student in capitala
Austriei), publicata la 14 ianuarie 1911 in Vointa nationala", citata de Tzigara-
Samurcas, aflam ca vorbitorul a arunCat .,o privire retrospective istoricA de la
intemeiered Principatelor pins /a ivirea celor dintii monumente de arta' pe pamln-
tul romanesc" (s.n.). 0 asemenea teorie care sustinea ca monumentele de arta
sint ulterioare constituirii unor forme statale era, de fapt, un reflex al ,unei
conceptii foarte raspindite cum bine se stie in epoch, infatisind imaginea
mileniului intunecat". a unui Ev Mediu timpuriu ce cobora asupra intregii Europe
ca o epoca a ignorantei si a barbariei.
Yn realitate, vestigiile arheologice, descoperite si studiate in ultima vreme,
au relevat existenta unui remarcabil proces de continuitate a formelor culturii.
In pofida neincetatelor navaliri ale popoarelor migratoare, populatia autohtona
a reusit sa-si pastreze asezArile si indeletnicirile traditionale, fapt confirmat atit
de cercetarile arheologice cit si de terminologia de nbirsie Latina pe care limba
-romans a pastrat-o, institutiile proprii evoluind spre forme caracteristice feuda-
lismului timpuriu" 1.
Teza lui Tzigara-Samurcas e contrazisa de rezultatele sanaturilor arheologice
dintr-o perioada, bineinteles, mult mai recent& decIt aceea in care el o expunea in
conferinta %hla la Viena. Chiar dac5. nu se iau in consideratie edificiile inaltate
de romani in secolele ulterioare plecarii legiunilor aureliane (impunatorul pod
de la Oescus-Sucidava, bazilicile de la Tomis, Tropaeum Trajani, Histria, Callatis,
Sucidava, Slaveni 2), ci numai cele construite de populatia stabile la sud si est de
Carpati, tot nu se poate sustine ca activitatea constructive a romanilor a fost
intrerupta pins la intemeierea principatelor lor. Bazilica paleocrestina de la Dino-
getia, din secolele IVVI, biserica de la Niculitel (secolele XIXII), complexul
Monastic de la Basarabi (secolul al X-lea) sint. fireste, constructii de dimensiuni
modeste (si nici nu s-ar fi putut sa fie altfel intr-o vreme de tragica nesiguranta
a existentei zilnice), dar elocvente Ca manifestari ale unui spirit cultural
cacacteristi c.

I Vasile DrUut, Arta roma neascii, Preistorie, Antichitate, Ev Mediu, Renas-

tere, Baroc, Bucuresti, Editura Meridiane, 1982. p. 72.
2 Vezi idem, pp. 61-3.

XVII

www.dacoromanica.ro
 De asemenea, se cuvine retinut faptul ca multe cldxliri de proportii monu-
mentale ridicate de maghiari in Transilvania, ulterioare deci secolului al XI-lea,
au folosit, prin natura lucrurilor, un material traditional autohton (lemnul) $i, in
consecinta, $i o tehnica adecvata, preluata tot de la populatia locals, atita vreme
cit noii veniti nu aveau o e.xperienta de constructori, folosind pind atunci ea
toate popoarele migratoare corturile, Ceea to s-a petrecut Si cu slavii, ei neavind
o arhitectura supraterana i.
Nu pot fi ignorate nici constructiile de dincoace de munti, descoperite, e
foarte adevarat, mult dupa ce Tzigara-Samurcas f$i prezentase concluziile in sus-
numita conferintd. Nu se $tia, de pada, pe atunci de biserica descoperita sub
pardoselile actualului Sfint Nicolae domnesc din Curtea de Arges (constructia
originals datind din prima jumatate a secolului al XIII-lea), nu se studiasera
ruinele de la Cetateni, pe Valea DImbovitei, nici ale paraclisului Curtii voievotlale
de la Niculite12. Viziunea istorica a conferentiarului din 1911 (conforms, cum bine
este cunoscut, cu conceptiile dominante in epoca) nu i-au ingaduit sa se refere la
monumentele romanesti din Transilvania secolului al XIII-lea ; astazi, cind se
$tie mult mai mult despre relatiile dintre provinciile romanesti din aceasta vreme
a Evului Mediu, constructiile de la Densu$, Sintamarie Orlea, Strei, Mica-Minas-
tirea, Voivozi, Pe$teana, Nucsoara pledeaza pentru recunoasterea unei traditii ce
avea sa explice marele avint al arhitecturii din secolul al XIV-lea.
In afara de aceasta, foarte discutabild e parerea lui Tzigara-Samurca$ ca
stilul romanesc s-ar fi constituit abia la raspintia secolelor al XVII-lea $i al
XVIII-lea, adica in vremea lui Brancoveanu. Dezvoltarea criteriilor comparaticte
a permis revelarea unor inovatii care, introduse Inca de mult, confereau perso-
nalitate distinct& arhitecturii din Wile romanesti. Epoca brancoveneasca repre-
zinta, bineinteles, un moment de culme ; dar, asa cum s-a dovedit, evolutia pins
aid fusese continua, implinirile unor arhitecti $i artisti din secolele mai vechi
aveau un netagaduit caracter original.
. Nu se putea cere in 1911, inainte de a se fi studiat sistematic o parte alit
de insemnata a patrimoniului nostru national, ca personalitatea $colii romanesti
de arta s& fie Inteleasa pe deplin. Chiar si unii dintre colegii de generatie ai lui
Tzigara-Samurca$ (Iorga, Ghica-Budesti, Bal$) $i-au publicat studiile for funda-
mentale mult dupd aceea ; iar contributiile celor ceva mai tineri decit el (1. D. Ste-
fanescu, de pilda), care vor avea o pondere Insemnata in constituirea unei viziuni
cuprinzdtoare capabild sa dovedeasca limpede cit de puternica e expresia proprie
a gindirii artistice romanesti, nu vor aparea decit in anii '20 $i '30 ai secolului.
Avem azi la indemina un material foarte bogat de date $i de idei, rezultat al
unei munci sistematice asidue din ultimele decenii ; Evul Mediu $i Renasterea
romaneascd ni se infatiseaza intr-o lumina dark datorita cercetarilor unor istorici
de arta cu o cultura de specialita,te foarte solids, cu un larg orizont $iiintific, cu
precizie incontestabila a instrumentelor de studiu.

Vezi idem, p. 77.

2 Vezi Lia Batrina $i Adrian Batrina, Contribulii la cunoasterea arhitecturii
medievale in Dobrogea : biserica St. Atanasie din Niculitel (jud. Tulcea), in Studii
$i cercetari de istorie veche $i arheologie", nr. 4/1977, pp. 531-49.

X VIII

www.dacoromanica.ro
 Nici in privinta deslusirii unor semnificatii cu adevarat revelatoare ale
picturii vechi romanesti, nu. era posibil nu numai la data conferintei de la
muzeul vienez, ci nici atunci cind Tzigara-Samurcas isi scria aceste memorii ,A
fie inteleasa exact valoarea originala a operei scolii noastre nationale. Numele
lui Teofil, Mihul de la Cri$trl Alb, Grozie, al lui Nichita, Dobre $i Stefan (raspla-
titi cu generozitate de Alexandru eel Bun), al altui Stefan, de la Densus, al iero-
monahului Gavril, pictorul de Ia Balinesti, al lui Toma din Suceava, al nurnero-
silor miniaturisti inzestrati ca, de pilda, Gavril Uric, cel mai stralucit dintre
ei cu un atit de profund simt al compozitiei $i al culorii, erau acestea ca Si
altele de mare important& pentru configuratia traditiei noastre necunoscute.
Surprinde, insa, cit de putina atentie a acordat Tzigara-Samurcas intelesurilor
care se desprindeau din innoirile de la edificiile din epoca lui Stefan si a lui
Hares. 0 privire mai staruitoare ar fi descoperit, desigur, cit de importanta era
particularitatea constituita de folosirea, la bisericile maldovenesti, a arcelor etajate
diagonal, ceea ce dubla numarul pandantivelor si asigura un raport armonic intre
constructie $i pictura 1. $i, mai mult decit atita, ar fi observat cum, In impreju-
rarile unei influente Inca foarte puternice a picturii bizantin-paleologe, scoala
moldoveneasca s-a individualizat cum se va releva cu deplin temei prin
renuntarea aproape totals la hieratism, in folosul umanizarii personajelor si a
exaltaxii simtului monumental, ca purtator al ideii de demnitate" 2. E mai presus
de orice indoiala ea nici un istoric de arta nu accept& azi o formulare atit de
transanta cum era aceea din 1911 curentul bizantin si cel gotic se contopesc in
stilul romanesc".
Sint, insa, in opera lui Tzigara-Samurcas, si merite de netagaduit, pe care
vremea nu le-a estompat. Iata, de exemplu, lectia inaugurals, la sfirsitul anului
1913, la Universitatea bucuresteana ; cu o admirabila consecventa a respectului sau
fatA de Inaintasi, el isi punea activitatea didactics sub semnul continuarii ideilor
pe care le admirase la dascalul sau, Alexandru Odobescu. Aflam, deopotriva, din
relatarile presei, reproduse de Tzigara-Samurcas, ca, Inca din acest prim curs al
sau, el a subliniat legatura dintre istoria artelor si filosofie, dintre estetica $i
istoria artelor", punt de vedere la care, dupil trei sferturi de secol, comentatorii
fenomenului artistic subscriu fara nici o rezerva. Noi credem spunea atunci
Tzigara -Sarnurca. ca estetica trebuie sa porneasca de la artisti, sa cerceteze
conditiile in care acestia au plamadit frumosul, ad consulte opiniile si procedeele
lor" (s.n.). Cu alte cuvinte, critica biografista, foarte stimata in epoca si nu
numai la not era substantial nuantata, introducindu-se criteriul cercetarii idei-
lor artistice, modelatoare ale formelor de expresie, criteriu nu foarte frecvent folosit
in analizele de opere, la Inceputul secolului.
Arta preciza el urma sa fie studiata ea o manifestare socials ", artistul
fiind privit ca un producator", jar publicul ca un consumator". Limbajul e
uimitor de modern pentru anul 1913 ; Thigara-Samureas era, deci, nu numai la
curent cu cercetarile sociologiei artei, ci si se declara de acord cu ele, anticipind
preocuparile unei $coli care, eel putin fn domeniul istoriei de arts, se va afirma
is not mutt mai tirziu.

Vezi Vasile DrAgut, Arta ronzdneascd..., p. 184.

2 Idem, p. 185.

XIX

www.dacoromanica.ro
 A fast una din personalitatile proeminente ale istoriei artei medievale si ale
etnografiei romanesti. Parerile lui sint, cum e si natural, contrazise adesea de
evolutia faptelor si a ideilor, de noile date aduse la lumina de dezvoltarea shin-
telor, de cercetarile din aceste aproape patru decenii care au trecut de cind a
inceput el sa-si scrie memoriile. A avut, fara indoiala, vocatia memorialistului ; a
trait intr-o lume agitata, a privit-o cu multa luare-aminte si a comentat-o cu
pasiune. Sobrul istoric al culturii putea deveni patimas nu numai cind isi apara
opiniile stiintifice sau le ataca pe ale celor cu care nu era de acord ; ci si in
raporturile zilnice cu adversarii si cu prietenii.
I-a cunoscut pe cei mai de seams reprezentanti ai vietii publice din Roma-
nia de-a lungul a opt decenii ; s-a aflat in relatii amicale sau de colaborare cu
oameni de stiinta dintre cei mai ilustri din Europa $i s-a bucurat de stima lor.
Toti acestia apar aici, in notatii a caror culoare o da, in primul rind, tempera-
mental memorialistului, simtul ascutit de observatie si subiectivismul unui om ce
refuza net orice compromis.
Publicarea acestor pagini e, negresit, un act cultural vrednic de laudd.
Opera lui Tzigara-Samurcas, cu adevarat impunatoare, activitatea publicistica,
didactics, de propagandist luminat peste hotare al culturii romanesti, se intregesc
de data aceasta cu imaginea participantului la viata socials a tarii. Efectul initia-
tivelor lui in sensul apararii si valorificarii patrimoniului national se intelege
mai bine, de vreme ce e pus direct In legatura cu climatul cultural al epoch,
descris cu un simt evident al detaliului. A crezut fara ezitare in valorile culturii
romanesti, in dreptul acestei natii de a fi cunoscuta ca o creatoare a unei spiri-
tualitati de straveche traditie.
$1, dincolo de firescul subiectivism ce se desluseste in paginile aceqor
amintiri, se contureaza o imagine vie (nu o data intregita cu fapte putin cunoscute
pins aici) a unei epoci ce merits, fara indoiala, cunoscuta si la intelegerea mai
exacta a careia Tzigara-Samurca.s contribute mult cu insemnarile sale din volumul
de Lap. Valorificarea operei unuia dintre cei mai reprezentativi oameni romani de
cultura din prima jumatate a secolului nostru inregistreaza, cu acest prilej, un
moment important, pentru care editura si editorii merits calde cuvinte de
apreci ere.
DAN GRIGORESCU

www.dacoromanica.ro
 NOTA ASUPRA EDITIEI

Prin publicarea Memoriilor (inedite) ale profesorului si ristoricului artei

romanesti Al. Tzigara-Samurcas (23.III.1872- 30.IV.1952), initiem cuprinderea intre-
gii sale opere, intr-o serie de volume, in cadrul Editurii Graf si suflet Cultura
national-a'. In primele doua volume ale acestei editii apare prima parte a Memo-
riilor (1872-1918), iar in volumele III si IV, partea a doua a acestora (1919-1947),
scriere redactata de catre autor in ultimii ani ai vietii.
Reproducem textul Memoriilor lui Al. Tzigara-Samurcas dupe ultima ver-
siune, confruntata permanent cu prima variants, manuscrisul autograf al auto-
rului (cuprinzind si o serie de documente autentice), ambele forme ale lucrarfi
incredintate noua, in vederea editarii, de catre fiul memeorialistului. regretatul
poet Sandu Tzigara-Samurcas.
Concepute ca un roman al propriei formatii, ca o evocare a partieparii
lui la cele mai importante evenimente nationale din timpul vietii, ca o recon-
stituire fideja a numeroaselor si statornicelor sale initiative culturale, menite
sa ridice prestigiul artei si culturii romanesti in tars si strainatate (luind parte
la o seams de congrese si expozitii ca reprezentant al Romaniei), Memoriile lui
Al. Tzigara-Samurcas reprezinta o fresca a epocii pe care a strabatut-o memo-
rialistul, o imagine pitoreasca a Bucurestilor, o cronica a societatii romanesti din
aceasta perioada, o galerie de portrete originale ale unora dintre cele mai cunos-
cute personalitati politice si culturale romanesti.
Intemeindu-se pe documente autentice si originale, cuprinzind informatii
de prima important& .pentru istoria si cultura romaneasca, Memoriile lui Al. Tzi-
gara-Samureas sint scrise cu un rar har al evocarii epocii si oamenilor, cu sub-
stantiale reflectii pe marginea evenimentelor culturale si politice la care a parti-
cipat, constituindu-se permanent ca un elogiu al spiritualitatii romanesti, chiar
atunci end a intrat in contradictie cu unele dintre personalitatile de frunte ale
tariff. Strabatind cele mai diverse cercuri ale societatii romanesti de la dinastie;
in preajma carela a activat adesea, la Academie si Universitate, la artisti si
scriitori, pins la tarani de care s-a apropiat in calitate de istoric al artei natio-
nale si intemeietor al muzeografiei romanesti, Al. Tzigara-Samurcas realieeaza o
cronica plastics a oamenilor pe care i-a cunoscut si a locurilor prin care a trecut,
fie in tall, fie in strainatate.
Al. Tzigara-Samurcas isi reconstituie arborele genealogic pe sute de ani (pe
linia tatalui, al Tzigarestilor, s-a Inrudit cu familiile domnitoare, din neamul
Samurea-silor, al mamei, au fost caimacami ai Craiovei), i I evoca anti copilariei

XXI

www.dacoromanica.ro
sale bucurestene, in mahalaua Batistei, avind prieten pe fiul doctorului Kremnitz si
al poetei Mite Kremnitz, inviazd chipurile mentorilor sai spirituali (T. Rosetti, P. P.
Carp, Zizine Cantacuzino), creioneazd portretele dascalilor sai de licgu si universi-
tate, in legatura cu care of era numeroase documente si date inedite (B. P. Hasdeu.
I. Bogdan, I. Craciunescu, Gr. G. Tocilescu, N. Quintescu, T. Maiorescu, Coco Dimi-
trescu si indeosebi maestrul sau Al. Odobescu). Raporturile de prietenie $i colabo-
rare sau adversitate cu unele dintre cele mai prestigioase personalitati culturale
romanesti (S. Haret, N. Iorga, I. Bianu, I. Mincu, Gr. G. Tocilescu, Dr. C. I. Istrati,
V. Parvan, S. Mehedinti, Duiliu Zamfirescu, Octavian Goga, Ov. Densusianu,
D. Caracostea, G. Oprescu etc.), sentimentele sale de adevarat cult si profunda
pretuire pentru cei mai mari scriitori $i artisti (V. Alecsandri, G. Enescu, Emi-
nescu, Caragiale, Slavici, Delavrancea, Vlahuta, N. Grigorescu, I. Andreescu, T.
Aman, $t. Luchian, C. Ressu, Fr. $irato, Gh. Petrascu etc.), atitudinea si parti-
ciparea sa la evenimentele politice si culturale ale epocii (expozitia din 1906, raz-
boalele din 1913, 1916-1918, 1941-1945), alaturi de reprezentantii dinastiei sau
oameni politici (ca P. P. Carp, I. I. C. Bratianu, A. Marghiloman, Take Ionescu,
B. $tirbey, N. Titulescu, Al. Averescu etc.) rdzbat din paginile dense ale Memo-
riilor lui Al. Tzigara-Samurcas.
Ocupind diferite functii si responsabilitati culturale si politice, ca profesor
de istoria artelor, bibliotecar si director al Fundatiei Carol I (aproape 50 de ani),
director al Muzeului de arta national& (pentru a carui intemeiere si organizare
stiintifica a militat o viatd), prefect al politiei Capita lei $i reprezentant al Casei
regale in timpul primului razboi mondial, director al Convorbirilor literare (mai
bine de un cleceniu), Al. Tzigara-Samurcas a desfasurat o activitate multilaterala
venind in contact cu numeroase si marcante personalitati romane si straine ale
epocii, care sint conturate colorat, cu subiectivitate In paginile Memoriilor sale.
Deosebit de instructive, de o inalta valoare documentary istorica, scrise cu lard.
arta, Memoriile profesorului Al. Tzigara-Samurcas despre lumea artistica si literary
romaneasca, despre cele mai diverse straturi ale societatii romanesti fiind stra-
batute de un viu si nobil sentiment patriotic si umanitar totodata, vor tinteresa
cele mai largi categorii de cititori.
Din aceste pagini ale Memoriilor lui Al. Tzigara-Samurcas,. figurile impund-
toare ale mai multor generatii din care s-au recrutat adevarati ctitori ai statului,
invatamintultii si culturii romanesti, vor iesi imbogatite cu trasaturi fizice si insu-
siri morale necunoscute, car epoca si societatea rornaneasca vor putea fi mai pro-
fund si in chip nuantat cunoscute *i Intelese, cititorul contemporan, investigind
istoria nationals prin prisma celor mai inaintate cuceriri ale stiintei, urmind sä
amendeze cu obiectivitate si realism accentele, adeseori, idealizatoare ¢i subjec-
tive, ale memorialistului.
Compuse pe baza unor insemnari din epoca ale autorului, a unor date exacte
si a unor documente autentice, cu caracter personal sau public, prin citarea
abundenta din propriile lucrari sau a unor consemnari din press asupra
memorialistului, redactate In limba romans, dar cuprinzind si numeroase
pasaje in limbile franceza, italiand $i indeosebi germand, Memoriile lui Al. Tzigara-
Samurca$ reprezinta o adevAratA mina de informatii istorice *i cultural-artistice de
o inestimabila valoare.

XXII

www.dacoromanica.ro
 Dorim sa precizam ca aparatul critic al acestei editii cuprinde, in afara
de prefata, un substantial capitol de note $i comentarii, menit s'a contribuie la cit
mai deplina receptare, in toata bogatia de idei $i informatii $i intr-o perspective
cit mai obiectiva a operei memorialistice a lui Al. Tzigara-Samurcas.
Oferim loc, de asemenea, in cadrul editiei noastre, unor fotografii ale memo-
rialistului $i ale familiei sale, precum $i unor facsimile dupe scrisorile si docu-
mentele originate cele mai importante pe care be citeaza autorul (in volu-
mul al IV-lea).
Multumim pe aceasta cale lectorului de carte, doamna Viorica Florea
pentru sprijinul acordat la aparitia editiei noastre. Dorim, de asemenea, s.i,
aducem multumiri profesorului Ion Ardeleanu, care alcatuind referatul de speciali-
tate, ne-a facut sugestii deosebit de pretioase, de care am tinut seama in apara-
tul de note $i comentarii, precum $i profesorului Dan Grigorescu, prefatatorul edi-
tiei, care ne-a facut numeroase observatii $i sugestii ce s-au dovedit de un real
lobos /a bribunatatirea transcrierii textului din aceste volume.
EDITORII

www.dacoromanica.ro
 MEMORII
1
(1872-1910)

www.dacoromanica.ro
 1
NA$'rEREA

Mare trebuie sa fi fost fOrfoteala Ln casa parinteasca iri dimineata

zilei de 23 martie 18721 cind mi-a fost ursita venirea pe aceasta lime.
Aceasta impresie mi-au lasat-o marturisirile scumpei mele mame
careia nu-i displacea sa-mi istoriseasca din acele vremuri despre care
ninnai din cele aflate de la dinsa pot si eu grai acum.
Desi nu mai putin de cinci prunci s-au ivit sub acelasi acopera-
mint, de astd data o tensiune deosebita plutea in caminul altfel asa
de linistit. Masurile in asteptarea asa-zisului fericit eveniment" fuse-
sera lua.tc, potrivit traditiei bine stabilite : moasa, madame Banu, era
de veghe inca decuseara, inselindu-si nerabdarea prin rasucirea tiga-
rilor din bectemisul subtire taiat, de tats, care in aceeasi chesea cu
tutun proaspat cauta potoliea riervozitatii de care era stapinit. Incerca
el sa consoleze si pe jeluitoarea dui sotie cu vestea sosirii de la mosie
a carelor cu paiele de asternut pe strada, de-a aungul casei, ea o patura
apoasa menita sa inabuse zgomotul separator al tropotului tailor si
al huruitului rotilor pe caldarimul de bolovani.
In cash, avizate de paiele din strada, se adunasera si unele rube-
denii din mahala, la tevatura obisnuita, in asemenea imprejurari se
adauga nelinistea provocata de dorinta mamei, linpartasita de toti cei
de fata, ca asteptatul prunc sa fie neaparat un baiat. Era dreapta
consolare a pierderii primului ei nascut si aceleia recente a fratiorului
acestuia, ambii secerati de o molima ce nu-si aflase Inca leacul atunci.
Nici cele trei fetite, Incremenite in jurul patUlui rhamei, nu-i puteau
aline durerea sau tempera nerabdarea tealizarii gindului ce singur o
stapinea.
Cit de deprimata era sarmana maica-mea reiese si din scrisoarea
ei catre sora sa Maria, la Bruxelles, Flatata dirt 20 martie, cu trei zile
numai inaintea nasterii mele : Je ne doute pas que la mort de mon
pauvre garcon t'a aussi beaucoup carte et que tu aurais voulu etre
aupres de nous... Je ne puis me consoler : Je crois toujous le voir,
car, comme tu sais, is ktait nichi garcon bien aime ; je l'aimais plus
3

www.dacoromanica.ro
que tous les autres enfants. La mort de Tomita ne m'a pas Cant col:de
que celle de Tudosiea ; crois-moi, je ne puis rester seule dans ma
chambre. Je pleure et je tombe dans la plus grande tristesse.
Je crains avoir fait trop de difference entre lui et les filles et
voila pourquoi le bon Dieu m'a tellement frappee. Pauvre mere ! J'ai
mes deux garcons clans as terre ; au mois de septembre l'un aurait
six et a'autre trois annees. Pe sais que je dois me consoler et vivre
pour les trois pauvres files lesquelles vont tres bien".
In fine, in dimineata zilei de 23 martie sosi si momentul usurarii
suferindei, salutat de izbucnirea galagioasei bucurii a celor de fata
la vestirea nasterii baiatului de toti dorit.
$i mai impresionanta trebuie sa fi lost insa imediata consternare
stirnitd de tacerea pruncului nou venit, care intirzia sa trimbiteze sin-
gur prezenta sa in aceasta lume. Dar panica trecu in urma interventiei
binefacatoare a moasei, prin ale carei energice palme pe cele doua buci,
opuse fetei, restabilindu-se ciroulatia singelui, momentan sistata, fui
constrins a scoate plinsul prevestitor al participarii mele la viata pe
pamintul obstestii patimiri, pe care am cazut". A fost intiia-mi izbinda.
De indata dupa linistirea spiritelor prin asigurarea ca noul venit
era viabil, fericitul tata porni sa cluea stirea cea bung surorilor sale
din mahala, pornind, adauga mama, cu capul gol, pe atunci tinuta
neobisnuita, ba chiar rau vazuta. Tot iubitul meu tata se grabi, a
doua zi de la nastere, sa scrie iubitei cumnate" la Bruxelles va aduc
vestea nasterii fui Alexandru, ieri dimineata. Eleni este fericita si, slava
Domnului, sanatoasa oa si copilul eel balan si cu ochi albastri".
Pe mine, necugetatorul plod, misterioasa innodare a firului vietii
momentan Intrerupt. m-ar fi aasat indiferent, nefiind Inca preocupat
de dezleqarea dilemei "to be or not to be".
Fericita insa a fost sarmana lehuza, pentru care o incapatinare
din parte-mi, de a nu ramirs printre cei vii, ar fi putut avea urmari
grele, din cauza sanatatii sale subrede.
Prin dragostea netarmurita si ingrijirile deosebite de care m-am
bucurat in urma, iubitii mei parinti au avut satisfactia de a ma vedea
definitiv scapat din ghearele mortii, care dintru inceput miseleste ma
pindise.
Viata urmindu-si cursul normal, am si fost inscris in rindul noilor
cetateni dupa cum se atesta prin :
Buletinul de nastere din judetul Ilfov, Circumscriptia I a Comu-
nei Bucuresti, sub nr. 251, din anul 1872, luna martie 23/4 aprilie,
ca nascut la orele 7 si trei quarte, antemeridiane, ca fiu al d-lui Toma
Tigara si al d-nei Elena Tigara, din suburbia Batiste".
In extractul din registrul actelor nas-cuti" se specified sub acelasi
nr. ca Alexandru Tigara, ortodox roman, nascut din parinti legitimi,
la casa parintilor sac ca fiu al d-lui Toma Tigara, de ani 57, proprietar,
si al d-nei Elena Tigara, de ani 29, domiciliati in suburbia Batiste,

www.dacoromanica.ro
martori fiind Teodosie Tigara de ani 59, independinte $i Alexandru
Balaban, de ani 31, proprietar". Primul, fratele $i al doilea, varul
tatalui meu.
Altfel elocvente, decit aceste acte oficiale, ramin marturiile mamei.
Prin scrisoarea sa, din 16 ,aprilie 1872, tot catre sora sa, mama ii
comunica :
Ma tres there Marie ! La joie, la consolation que mon coeur,
eprouve a la naissance du petit Alexandre, je ne peux to dire. Me
voila de nouveau mere d'un garcon ce que je ne croyais pas ! Fasse
le del qu'il vive et qu'il salt bien portant et qu'il guerisse un peu
les cicatrices de mon coeur qui sant bien grandes. Chore Marie, je fais
tout mon possible pour oublier mon Tudersica ; run s'en est elle et
l'autre cher est venu.
Quelques heures avant d'accoucher je revels notre pore qui me
dit : +(Helene, Alexandre va venir ! Je lid ai demande d'oit it savait
cela, it me dit : to vas voir !* Enfin Alexandre est venu, son dernier
voeu s'est accompli".
In cloud scrisori urmeaza apoi nemultumirea mamei cu prima
doica, care neavind destul lapte, ma rasa flamind ; incercarile cu o
doica nemtoaica Si in fine : comme les fetes de Paques approchaient
et craignant de trouver une nourrice malade, je mis le petit a ma
poitrine, et maintenant c'est mai la nourrice du petit Alexandre".
In alts scrisoare, din 27 mai acelasi an, mai revine :
Mon cher Alexandre est bien portant et engraisse chaque jour :
II prend du lait avec du the d'anis pour l'habituer a manger. J'ai
heureusement trouve une tres bonne femme qui le nourrit, l'endort
a la place d'une nourrice. Je peux, si j'en avais le coeur, m'absenter
pour plusieurs heures de la maison sans etre obligee de lui donner
a toter. Je suis plus tranquille que je n'etais avec les maudites nou-
rrices, maintenant que je suis habituee a me reveiller la nuit pour
le nourrir. Tu dois voir le difference entre mon petit Alexandre et
les autres enfants : it est si propre et ne sens pas le lait. Maintenant,
pendant que je t'ecris, it pleure et je vais le consoler en le faisant
toter. Je le sens si doux a mon sein, ou it s'endort comme un ange".
Stiri despre prospera mea dezvoltare din primii ,ani se gasesc
$i in alte scrisori ale mamei catre sora sa Marie, precum $i de la alte
persoane catre aceeasi. Astfel fosta guvernanta a mamei $i a sorei sale,
ceha Beranek, scrie acesteia la Bruxelles, in 10 martie 1873 : Sie
sollen sehen was der kleine Alexander fur eM schones, liebes Kind ist".
Iar matusa mea, Catherine C. Saegiu, soil mai mare a mamei, scrie
surioarei de la Bruxelles, in aprilie 1874, Alexandre est gentil, char-
mant et gros, it a herite la blancheur, tant enviee du teint d'Helene
et avec ses boucles blondes et ses beaux yeux bleus ga fait le tete
d'un cherubin".
5

www.dacoromanica.ro
 Pacat numai ca ursitoarele, imbatrinitele mitologice Parce, caret
zice-se torcind firul vietii noilor nascuti le atribuie si diferite haruri,
eie nu prea au fost miloase cu mine, cu prea multe ponaase m-au
incarcat hidele babe, ale caror mutre, gravate, de nu mai putin renumit,
maestrul Goya, le dau aci in vileag drept razbunare.
In borcanelul de stela, mirosind a camfor, in care maica-mea
a pastrat cite o suvita din parul pruncilor sai, la care am adaugat
apoi pe acele ale copiilor nostri si chiar al nepotelului Alexandru Berza ;
bucla din parul meu este cea mai blonds.
Un ultim act oficial e cel din 15 martie 1873, de vaccinare al
Serviciului sanitar al comunei Bucuresti, semnat de medicul sef, Dr.
Athanasiu prin care se adevereaza ca Alexandru Cigana (sic) este vac-
cinat cu bun succes dupa cum se si arata prin semnele indelebile ce
poarta pe bratiu".
Cu aceasta se incheie dosarul prim al starii mele civile.
Desi sfidind ordinea cronologick cred totusi ca spre a nu fi clasat
intre numerosii vanitosi ce si-au schimbat ping si numele, este locul
aci sa lamuresc deosebirea dintre numele ce-1 port din 1899 incoace.
Motivul e urmatorul : fratele mai mic al mamei, Ion Al. Samurcas,
necasatorit si deci fara mostenitor, voind sa ma lase ca atare, mi-a
cerut sa ii perpetuez numele, adaugindu-1 la cel al tatalui meu. Con-
form legii numelui, atunci in vigoare, schimbarea de nume trebuia
anuntata timp de case hai pirn principalele ziare ale capitalei, ceea
ce am si facut, obtinind in urma numai prin Jurnalul Consiliului de
ministri, nr. 88 publicat in Monitorul Oficial nr. 277 18/30 martie
1899, pag. 9772, prin care in temeiul art. 12 din lege, se admite ca
tl-1 Alexandru Tzigara sa adaoge la numele sau patronimic pe eel de
<<Samurca*".
Ortografierea cu Tz in loc de T, pentru care am fost acuzat de
snobism se intemeiaza pe faptul ca astfel se traduce slova chirilicA
ti", a douazeci si treia a alfabetului, spre deosebire de litera T, a
douAzeci si doua din alfabetul chirilic si cu numele de tverdu. Mono-
grama tatalui meu cu slova ti" ce e compusa din doua picioare reu-
nite cu majuscul latin al aceleiasi litere. Cu Tz e ortografiat numele
si in atestatul de bacalaureat al tatalui meu (din 1833) si pe diploma
de pitar data de domnitorul Barbu Dimitrie Stirbey, ca si numele
rnosiei Tzigaresti. Diploma cu nr. 88 e datata din 10 dec. 1851, prin
care : dupa slujbele savinsite, Toma Tzigara e final .at in rang de pitar".
Diploma e pe coals de pergament, e tiparita cu titlul aurit si litere
latine imbinate cu stove chirilice. La frontispiciu un vultur, cu coroana
pe cap si truce in cioc, intre aripele intinse un lant cu cele 17 steme
ale judetelor muntenesti.
6

www.dacoromanica.ro
 II

BOTEZ

Dintr-o scrisoare a iubitei mele marne, catre sora sa, citez urma-
torul pasaj revelator al acestei procedari neobisnuite. De fried sa nu
ma piarda si pe mine ca pe cei doi frati inaintasi, parintii s-au rasat
ademeniti de superstitia ca botezarea de catre un necunoscut si anume
de un asa-zis nas de la Dumnezeu, ma poate scapa de moarte. Cedind
sfaturilor moasei, s-a procedat astfel cu mine : Pour qu'il nous vive
nous avons envoye le (petit avec la sage femme le deposer a la porte
dune eglise ; la un garcon de pretre le vit et cria : <4uite un copil
lepadat.. La sage femme se trouvait tout pros lui dit : .qu'il to vive,
prends-le et viens le baptiser.. Ainsi Alexandre fut baptise par un
garcon de huit annees, Nous avons tout fait pour qu'il nous vive".
Cit de raspindite sint in papor asemenea credinte, sau mai bine-zis
eresuri, ne confirms, pe linga Simion Marian si altii, si seriosul cer-
cetator doctorul Charles Laugier, fost inspector sanitar al Olteniei si
Intemeietorul Amicilor Stiintei" din Craiova, la care am conferentiat
si eu adesea. In ale sale Contributiuni la etnografia medicaid a Olteniei
(fara data, Craiova) aflam, la pag. 30, ca : Copilul care se naste dupa
altii morti, carora nasul nu le-a adus noroc, capata un nas «de la Dum-
nezeu.-, ales la intimplare. Copilul se pune la raspintie si moasa it
pindeste dupd tufis sau zaplaz. Primul trecator care se abate in directia
copilului e salutat de moasa cu cuvintele : traiasca, riasule !.-
Trecatorul trebuie sa boteze"... Intocmai cum s-a petrecut si cu mine,
la 10 zile dupa nastere, nasul meu fiMd fiul unuia din preotii bisericii
Sf. Vineri, din Calea Vacaresti, in tinda careia fusesem depus. In loc
de un act de botez al parohiei mele (precum cerea traditia), s-a inscris
pe Buletinul meu de nastere urmatorul adaos, cu chirilice : Aceasta
taind a botezului s-a savirsit de catre preotul bisercii Sfintei Vineri,
din culoarea de Negru, Protopop Teodor Iconomu, 1872, aprilie 21".
Numele-mi fusese dinainte hotarit a fi Alexandru, dupa tatal ma-
mei, de la care mi-a revenit gi icoana cu inscriptia greceasca. : O agios
Alexandros Konstantinopoleos" daruita dupd cum ara.ta insemnarea, in
frumoasa cursiva greaca, celebiului (nobilului domn) Alecu Samurcas".
Ea mi-a fost trecuta de matusa mea Maria, in 1899, cu dedicatie in
frantuzeste ; iar eu am daruit-o iubitului meu fiu Sandu, care, data
nu va avea copii, o va trece nepotului Alexandru Berza, care va fi
posesor deci in a cincea generatie, aducindu-i, doresc, mai mult noroc
decit predecesorilor detinatori ai sfintei imagini a succesorilor Alexandri
inaintasi.
Drept multumire pentru botezul meu in biserica cu icoana faca-
tc,,are de minuni, parintii mei au promis si s-au tinut de cuvint, sa
inchine de Pas ti daruri sfintului Altar, ca luminari, untdelemn pentru
7

www.dacoromanica.ro
candele, tamiie. etc. pins la implinirea celor 21 de ani, am dus regulat
la biserica, In afara de clarurile aratate, o mare luminare de ceara, cu
care preotul iesea din altar in seara invierii.
Mu lt m-au necajit surorile pentru aceste expeditii, pe jos, bine-
inteles, in care fiecare din ele purta o parte din daruri, iar eu o lumi-
nare, care, dupa ce ajunsese, La o vreme, cit mine de mare, a fast apoi
intrecuta de Inaltimea baiatului de 20 de ani. Cedind superstitiilor,
parintii au renuntat sa ma fotografieze, ca copil snit, dupd cum se pro-
cedase cu .ceilalti frati, de La care avem portrete din primii for ani.
Se spusese mamei ea reproducerea chipului sau chiar si numai masu-
rarea umbrei unei persoane, se cladeste de rauvoitori in ziduri, spre
a le intari, ,provocind insa moartea celui a carui efigie era frichisa intre
caramizi. E simburele legendei nevestei Mesterului Manole de la Arges,
ce se repeta si la alte popoare balcanice. Lata de ce nu am fotografii
din prima-mi copilarie.
Nu stiu intrucit poreclitul nas de la Dumnezeu" a lost sau nu
responsabil de prelungirea vietii mele, cert insa este ca s-a implinit
denumirea. de mosule-mosulica !" date de scumpa mea mama, Inca de
rind eram copil in fasa, in dorinta ei de a-mi asigura o eit de lungs
bAtrinete, la care am ajuns. Din cauza barbei albe, copiii din mahala
ma numesc ca legendarul Mos Craciun ; urarea mamei mele a avut
precadere fa-VA de foarfecele Parcelor si ale tuturor celorlalte precizari,
caci numai dorul mamei poate sa patrunda-n lume toate".
Dintre toate eresurile ce parintii si-au insusit, mai mutt de teams
decit de adevarath credinta, sper, interes.anta e notita, taiata din vreun
calendar si gasita intre hirtiile mamei
Be.rbecul (zodia) de la 21 martie la 21 aprilie".
Esti : (acel ce se naste in acest interval de timp).
Temperament voioi, intreprinzator, impulsiv, entuziast, citeodata
aprins si impetuos, .avind violente de scurta durata, observator pers-
picace.
Caracter desehis, spunind prea repede si prea pe fats ceea ce
gindeste, mergind drept la tinta, neplacindu-i complicatiile.
Citeodata aspru si brusc, capabil de combativitate, de energie, de
avint si de curaj (mai ales cind se gaseste in fata unor greutati sau
obstacole). Nu merge pe cal laturalnice. Este energic si curajos.
Sensibil, cu toate ca exteriorizarile sint tihnite, ii place a se arata
generos, marinimos si trebuie sa i se recunoasca o anumita nobleta a
earacterului, caracter ce de altfel e unor de jignit.
Tl dezgusta josniciile, minciunile, neclaritatea gindirii sau a vorbirii.
Yi place miscarea, lumina in toate lucrurile, lupta pentru placerea
de a-si masura puterile. Replicile sale sint inteligente, vioaie.
Este capabil de a avea insemnate calitati de initiative, responsa-
bilitate si inovatie. Poate fi chiar chemat sa conduce la locuri de frunte.
8

www.dacoromanica.ro
 Totusi, cea mai frurnoasa realizare ce poate obtine este aceea de-
a se stapini pe sine insusi, de a-si controla pornirile, nerabdarile, miniile
trecatoare, nevoia sa de a avea mereu dreptate si de a conduce pe
toata lumea.
Poate, in acest fel sa face mai mult decit a realizat ; poate pro-
gresa asupra lui finsusi si sa ajute si pe altii de a progresa repede.
Pentru a intelege bine individul, trebuie sa-ti dai seama de energia
vitals care it incleamna la actiune.
Are nevoie de miscare, de activitate, de spatiu, de claritate, de
schimbare, nu potte ramine inactiv nici marginit la o slujba de sub-
altern.
Are nevoie de a progresa, de a lupta, de a se impotrivi, de a stra_
bate. Are energia necesara. Daca n-o arata din fried sau modestie, ea
nu inceteaza totusi de a exista si nu e nevoie decit de o piedica pentru
a o redestepta.
Este capabil de a face lucruri marl, dar nu trebuie silit.
Este independent si vrea sa reuseasca prin propriile sale sfortari.
Sfaturile celorlalti nu-i spun nimic. Nu actioneaza decit dupe pro-
priile sale experiente. Nu trebuie sa fie silit si nici sa i se impuna o
discipline exterioara. Nu trebuie sä fie contrariat si nici nu trebuie sa
i se argumenteze. Se minie usor. Trebuie sa fie inconjurat de un mediu
impaciuitor, calm, care sa-i dea curaj fare sag linguseasca. Ii place
adevarul. Nu trebuie sa fie atitat, ironizat sau lust in bataie de joc.
Pornirile sale pot deveni violente. Trebuie sA-1 convingi prin senti-
mente umanitare, nobile, printr-o purtare curajoasa si echilibrata, din-
du-i exemplu.
Trebuie mai ales sa cauti a-i dezvolta capacitatile sale de con-
ducere si de creatie, caci nu are aptitudinile unui deschizator de dru-
muri noi. Ii place a-si crea singur drumul sau in viata si a iesi din
comun.
Nu trebuie deci silit de a urine idei preconcepute. Va sti totdeauna
sa cada in picioare si sa-si ajunga tinta, dace va sti sa-si dezvolte con-
centrarea gindirii si perseverarea in actiune".
Nascut intre 21 martie si 21 aprilie, cad in zodia Berbecului, ale
carui prevestiri se potrivesc, in parte, cu caracterul si insusirile mele.
Ramine ca altii, obiectivi, sa judece si sa decide dace, impreuna cu
iubita mea mama, care a pastrat notita, dace este sau nu asemanare.
Cei ce-mi cunosc activitatea si aceea de prefect de Politie sub ocupatie,
cind initiativa tinea loc de orice lege, poate ca vor gasi ca mi, se nime-
resc, in parte, prezicerileCtroscopului, caruia nu-i atribui nici o putere
oculta sau de orice alts nature. Daca notita n-ar fi tiparita, as putea
banui pe iubita mea maica de inspiratoarea ei ! Vioiciunea mi-o reeu-
noaste si Titu Maiorescu, care in ale sale notice zilnice citeaza pe vio-
iul Tzigara".
Numeroasele-mi procese, dueluni, polemici, de asemenea se potri-
vesc cu prevederile oroscopului.
9

www.dacoromanica.ro
 Am insistat asupra numelui ce port, deoarece confuzia e asa de
mare incit cu greu se mai pot deosebi purtatorii autentiei ai unor nume
,vechi de cei falsi. Contrar indiferentei celor mai multi, am actionat in
justitie pe Alex. Dinca, fiul unor Stincesti din jud. Prahova, care in:su-
smdu-si numele de Samurcas. pe care 1-a pocit dupa prima condamnare
n Samuracas4 el a facut o serie de escrocherii atit in strainatate cit
si in tail. A doua sentinta a Culla de Apel, Sectia. IX (dosar 1504, 941),
cind a fost din nou condamnat si sper ca urmasii mei se vor servi
de aoeste condarnnari spre a nu se la'sa pacaliti de acest escroc reci-
divist (nr. 1422/941).

III

BLAGOSLOVITII MEI PARINTI

Implinisem d-abia sapte ani cind 1-am pierdut pe iubitul meu tata,
pe cind de solicitudinea si dragostea mamei am avut fericirea sa ma
bucur o jumatate de veac. Astfel se explica deosebirea amintirilor, atit
ca numar cit si ca afectiune, fats de parintii mei.
De la ta.ticu" mi-au lamas mai cu seams impresii, amintiri vizu-
ale : it vad tinindu-ma pe genunchii lui, inconjurat de toti copiii, isto-
rlsindu-ne. cu mult h.az, tot felul de basme, nu-mi amintesc insa glasul
lui, pe cind adesea imi rasund in ureche vocea blinds a mamei cintin-
du-ne melodiile copilaresti ce nici azi nu le-am uitat : Sur le pont
sau : Au clair de la tune..., si atitea altele. Il mai vad pe
tata croindu-ne eu o indeminare de care nu ne puteam indestul minuna,
c...ocosei de hirtie sau increstind ouale de Pasti, evidentiind desenul prin
Inlaturarea culoarei rosii cu una din Iamele briceagului cu prasele ,de
baga, de care ma servesc Inca si azi. Minunat briceag, produs francez,
ca ferastrau, amnar, tire-Bouchon, sula, cimbrista etc. bun la intre-
buintari diferite. Cu o lama speciala a aceluiasi briceag tata claponea
cocosii, care in urma cresteau mari si gustosi dupa aceasta operatie
la care singur eram a.dmis. Pustile franceze de vinatoare si celelalte
dichisuri cinegetice ale tatei si le-au insusit fratii lui, eu nefiind luat
in seams ; mi-a scapat mama numai pantalonii de piele de caprioard
cu care mergea la vinat. Mare bucurie ne mai producea tata, cind venea
de la Oltenita on de la Bucuresti incarcat cu cutiile de tinichea con-
tinind pesmeti, stafide, smochine, mosmoane si alte bunatati d-ale gurii,
ce ne erau destinate. Impunator era cind cobora din sanie, invaluit
intr-o subs enorma, aduci-nd iepurii vinati pe mosie. Dar mai ales neui-
tate imi sint cavalcadele din jurul rondului din fata casei, cind, intor-
cindu-se calare din inspectia cimpului, ma lua pe sea, stringindu-ma
de pieptul sau in timpul calariei, de care nu ma saturam.
10

www.dacoromanica.ro
 Aceeai placere am procurat-o i eu fiului meu, Sandu, dupa cum
se vede din fotografiile de la Catina.
La intrecere ne luam, copiii, sa insiram pe degete rotocoalele de
fam ce, tacticos, le scotea tata din tigareta de sclipitor chihlimbar auriu,
groasa si lunga de o schioapa cum n-am mai pomenit alta La fel. Neui-
tate de asemeni, irni sint castelele spaniole" pe care, din cartile de
joc, le faurea tata si care se prabuseau la primul suflu al vreunuia
din noi.
Dupa sarbatorile Pastelui din 1879, mama s-a intors singura din
Bucuresti, taticu adormit fiind pe veci in urma unei crize de cord,
provocata de discutia avuta cu fratele sau mai mare, Hristache. care
nu achitase Eforiei cistiurile mosiei pe care tata i le trimisese totusi.
Doliul maicei, dar mai ales desele ei crize de plins si de dezna-
dejde, tare ne impresionau ; in jurul ei ne pomeneam cu totii jelind
pe taticu disparut, Med sa-1 fi vazut mort. Cu cit lipsa tatei era mai
simtita, cu atit dragostta pentru maica crestea, simtind ca acum numai
pe ea o aveam ca ocrotitoarea noastra. Dorul de ea ne era si mai mare
cind era nevoita sa lipseasca de la tara pentru o rinduire a numeroa-
selor afaceri la Bucuresti, lasindu-ne in buna paza a madamei, Din
acea vreme s-a cimentat acea nezdrucinata iubire a noastra, a tuturor
fats de nepretuita noastra mama, pe care surorile mele au ingrijit-o
cu acel devotament care le-a hotarit sa renunte la eventualele perspec-
tive de casatorie, consacrindu-se ingrijirii mamei lor, iar sora mea Olga,
calugarindu-se.
De atunci trebuie sa-mi fi dat si eu seama cit de nepretuita este
dragostea mamei si in schimb cit de binefacatoare iubirea ce aka de
steins ma lega de maica mea. Mai dezinteresata 5i mai invioratoare ca
iubirea aceasta, nu este alta, pe care numai grija $i atasamentul de
propriul camin o egaleaza, fard insa a o atenua.
Din marturisirile de mai tirziu ale mamei $i mai ales dupd pro-
pria-mi suferinta din 1939, deci la 67 de ani, cam la virsta la care
s-a stins tata, am tot mai mult convingerea ca aceleasi fenomene ale
inimei, de care am suferit eu 1-au rapus pe el in lipsa ingrijirii ce
m-a scapat pe mine. Sindromul Adam-Stokes nefiind Inca cunoscut
$i nici tulburarile produse de fasciculul His, nu i s-a putut aplica
regimul salvator ce mi 1-a impus maestrul Danielopol fara de care
as fi pierit cu sigurant-a. Nici in cazul meu, ca si al tatei, boala nu
a fost recunoscuta de ceilalti medici, veniti in absent-a salvatorului
Danielopol. Nici medicii de seama ai imbolnavirii tatei nu i-au recu-
noscut boala $i nici cei din Viena, carora s-a adresat Dr. Drasch n-au
putut da un sfat salvator. Si astfel, dupa prelungitele scaderi ale pul-
sului, s-a stins fara prea marl dureri.
Adinca mihnire ci disperare a mamei dupa pierderea iubitului
ei sot, dovedea cit de fericita sf armoniaasa trebuie sa fi fost casnicia
lor, cu toata deosebirea de virsta. Deseori ne spunea mama cit de min-
11

www.dacoromanica.ro
dra era la bratul sotului ei, zvelt si mai malt decit ea, dupe cum se
vede 'din frumoasa fotografie de la logodna lor, in care mama apare
decoltata si cu malaeovul de anatase, iar tata in ves.nic corecta sa tinut.5.
Mai adaoga mama CA din cauza frigului, a iesit cu fata asa de ingri-
j °rata.
Din dosarul de acte ale tatei lipseste actul sau de nastere, ramas
la vreo autoritate, careia a trebuit sä-1 prezinte. Datele pot insa fi
completate prin copia Extractului nr. 565 al Circ. II din 23 aprilie
1879", de care mama a avut nevoie la regularea drepturilor sale la
pensie. Din acel act rezulta ca Toms Tigara de 65 ani, rentier, pen-
sionar, nascut in Bucuresti (in 1814) fiul d-lui Gheorghe si Lixandra,
a decedat alaltaieri (deci la 20 aprilie 79) la orele 4 p.m. in casa sa
din suburbia Batiste, str. Polona 21".
Un prim document autentic al tatei este : Atestatul de invatatura
si de purtare nr. 366", in parte litografiat pe hirtie reglata. Textul
e impartit in doua coloane longitudinale : pe stinga textul e cu chiri-
lice, iar pe dreapta in latineste ; jos, in mijloc pecetea Eforiei Seca-
lelor", pe banderole data de : 1832, iar jos semnatura Directorului Scoa-
lelor : P. Poenaru.
Din acest atestat reiese ca tata a urmat in colegiul Sf. Sava din
Bucuresti Invataturiie klasului IV de umanioare cu silinta si ca la
eczamenul public al anului scolastic 1832-33 s-a clasificat dupd cum
urmFss7a (Dau in continuare textul latin) : In historia universali ab
origeane primorum sfatuum usque ad detectionem omerica cl. I Em.
Elementis linguae gallicae cl. I. Application arithmeticae ad actiona-
rium cl. II. Syntaxi linguae latini el. II. Idem graecae el. III. Delineatione
topographia cl. I. Em. <<Mores quod attinet legibus academicis conforrnes
exhibuit»".
Urmeaza pe cele doua rubrici semnaturile profesorilor cu chirilice
pe stinga si cu litere latine pe dreapta, si anume : F. Aaron, prof. de
istorie ; C. Anitias, de limbo. frantuzeasca, Gh. Pop, prof. de aritm. ;
G. Hill, de limba latineasca ; G. Ioanid, de limba grecensca veche ;
Walstein (Karl Wallenstein) prof. de desen, singurul care semneaza cu
chirilice si in compartmental latin.
Dupe acest examen, un fel de bacalaureat, tata a plecat la Paris,
iar diploma studiilor sale juridice a ramas la Ministerul Justitiei, cu
ocazia numirii sale in magistrature. Cu citeva luni inainte de cununie,
tata a demisionat ca membru al Curtii de Apel din Bucuresti, fiind
in ultimul timp inspector judecatorese cu salariu de 1 000 lei lunar.
Prin Monitorul, jurnal oficial al Principatelor Unite Romane, nr. 139
din 26 iunie (8 hale) 1865, Alexandra loan I decreteaza intre alte pensii
si a lui Thoma Tigara, de 666,25 lei pentru doua termene numai cit
service. Intre hirtiile ramase de la tata se mai gasesc si unele rapoarte
ale sale ca inspector precum si corespondenta sa cu ministrul justitiei
Vasile Boerescu.
12

www.dacoromanica.ro
 Un alt document este Actul de cununie" ornat de un frontispiciu
reprezentind doi ingeri plutind pe nori, tinind fiecare cite o coroana.
Din text reiese : ,,.ca la 12 sept. 1865, in Bucuresti, mahalaua Batiste,
s-a cununat dum.nealui Toma Tigara, fiul raposatului Gheorghe Tigara,
cu dumneaei Elena Samurcas, in religie ortodoxa a bisericei rasaritului,
ambii intru intiia cununie, nas fiindu-le d.N.G. Tigara cu d. Elena
Tigara (fratele mai mare si sora tatei).
Mosia Tigaresti dovedeste ca era de mai multe generatii in posesia
Tigaretilor, precum sint ei citati si in Buletinul Consiliului Municipal
din Bucuresti, din 1859 ; in Marele Dictionar geografic al Romaniei,
vol. V, 1902, mai este citat Tigareni din Mehedinti ce poate sa fi apar-
tinut vreunuia Tzigara din Craiova.
Sn legatura cu cununia mai exists si urmatoarea scrisoare, cu
chirilice, a fratilor mai mari ai tatei, datata din 19 iunie 1865, de la
mosia parinteasca Tzigaresti aproape de Gaiesti.
Redau aci o parte din aceste scrisori fratesti, dintre care aceea
a fratelui mai mare, Nae, este asa de inimoasa :
Sarut ochii, frate Tomito,
Scrisoarea dumitale in care imi scrii de cuvenitul fapt al con-
soartei idumitale cu nemarginita bucurie am primit-o si totodata v-am
binecuvintat, rugind pe imparatul ceresc sa va binecuvinteze si a va
darui viata vesnica unity si tihnita si a va spori casa voastra ca a lui
Avram si Isac, cu mladite, spor si cu tot binele si berechetul in casa
voastra.
Arata din parte-mi prea iubitilor dumitale parinti (socri) coconului
Alecu si cocoanei Zinichii ca le sarut minile, si ca sint odihnit in
cugetul meu ca si dumnealor tot aceeasi binecuvintare va va da ; de-
moazela, consoarta ta, u spui cuvenite complimente cu binecuvintare
ce vi le-am urat mai sus si o sarut duke. La toate surorile le sarut
dulce, si pe cumnati ii salut, precum si pe toti nepotii si nepoate..."
Urmeaza amanunte de afaceri, se cere tatei sa preschimbe, la
zaraful Petrache, o pi:3E1a de o suta cincizeci lire si sa dai iscalitura
dumitale, ca la soroc o platesc eu". Sint dorit frate N. G. Tzigara".
A doua scrisoare in continuare, pe aceeasi foaie, este de la fratele
Hristache:
Iubite frate Tomita,
Am primit scrisoarea dumitale si ne-am l'ucurat din suflet si Atot-
puternicul sa va binecuvinteze dupd cum voi doriti, cu toate fericirile
si unire". Urmeaza apoi .chestii de afaceri iata va trimit cai cu Tudor"
si apoi ca asteapta bani ca sa apandisesc alte aici care ma zoresc",
incheind : si sint fratele tau H. Tzigara".
Cu prilejul cununiei, de La scumpa noastra mama ne-a ramas
foaia de zestre urmatoare : Cu ajutorul Sfintei Troiti, foaie de zestre
ce 'dau la fia mea Elena la casatoria cu d-nu Toma Tigara, 1865, sept. 9 :
vDoo icoane a 1VLaicii Precistii imbracata in argint ; o truce de argint
ru pietre de rubin ; o icoana a Sfinvtului Pantelimon ; apoi in galbeni :
13

www.dacoromanica.ro
3 000 adica trei mii galbeni imparatesti in natures ; 78 galbeni, o pe-
reche cercei de diamant ; 68 g. o brow de diamant ; 54 g. o truce de
diamant ; 25 g. un inel cu o piatra de diamant ; 8 g. alt inel de diamant ;
72 g. serviciu de argint pentru mass de 12 persoane ; 25 g. o pereehe
sfesnice de argint ; 21 g. diverse inele, cercei si alte maruntisuri de
aim, 25 g. 0 pereche de motanii de chihlimbar ; 213 g. garderoba, aster-
nute, plapumi si perne ; 175 g. diverse obiecte de lengerie ; 200 g. in
natures spre completarea trusoului ; in total 4 000 de galbeni, peste tot».
Aceasta cu blagoslovenia noastra, iar mila, inaintarea, spor si viata
lungs in sanatate si fericire de la milosul Dumnezeu. (ss) Alex. I. Sa-
mourcassi si Zoe Samourcassi".
Doctorul G. Georganta, ginerele lui A. Samurcas iscaleste ca mar-
tor ; iar tata, ca toate aci aratate le-a primit. La cererea tatei, actul
a fost transcris la trib. Ilfov Sec. III dos. 6/25 octombrie 1868. De mina
mamei mai exista o lista amanuntita a hainelor si rufelor. Din obiec-
tele mai sus mentionate a mai ramas, mie, serviciul de masa de argint
si sfesnicele ; iar bijuteriile impartite surorilor si apoi trecute de eae
in mare parte fetitelor noastre Mitzi si Ancuta.
Despre -nunta, spunea mama ca, deli in cerc restrins, s-a petrecut
cu multa veselie in caca noud cle peste drum de a parintilor ei. Mindru
si multumit era tata, ne istorisea mama, conducind-o in casa de el con-
struita $i mobilata, in care au vietuit in cea mai perfecta intelegere din
12 sept. 1865 pind la 20 aprilie 1879, in care rastimp de 14 ani de cas-
nicie fericita. Din confruntarea datelor rezulta ca deosebirea de virsta
era de 31 de ani ! Tata nascut in 1814 si decedat in 20 apr. 1879 in
etate de 65 de ani, iar mama nascuta in 1845 s-a stins in iunie 1921
in virsta de 76 de ani. Au avut nu mai putin de opt ..ml'adite" si anume
pe Tomita, decedat de difterie ca prune, pe Zoica (t 15 iulie 1993),
Tudosica (t martie 1872), Elena (t act. 26, 1940) Olga calugarita cato-
lica (t 18 dec. 1922), Alexandru, Anette-Nety (t nov. 1893) si Mari-
oara, singura supravietuitoare alaturi de mine.
De la iubita mama (nascuta in 1845 si decedata in 4 iunie 1921)
ne-a ramas nestinsa dragostea si devotamentul cu care, in ciuda greu-
tatilor vaduviei si a averii risipite, si-a crescut copiii, pentru care s-a
sacrificat, renuntind la refacerea vietii, clesi multa vreme Inca si-a pa-
strat frumusetea si fragezimea infatisarii ei albe, mostenite numai de
o parte din copii, pe cind Zoica, Elena si Marioara aveau aspectul brun
al tatei. Statura zvelta $i mai inalta decit a mamei am mos'enit-o de
La tata, incumetindu-ma a-mi insusi celebrele versuri ale lui Goethe :
Vom Vater hab' ich die Statur, / Des Lebens ernster Fiihren, Von
Mitterchen din Frohnatur...", nu insa si die Lust zum fabulieren", pe
care nici maica n-a avut-o. Desi, fares a fi comas versuri, cu mare insu-
fletire ne povestea cle anii fericiti ai casatoriei sale ce Se insirau ca
scumpe salbe de margaritare albe", ce si noua ne-au ramas ascunse,
dar neuitate, in sufletele noastre.
14

www.dacoromanica.ro
 IV
BUNICII MATERNI $I STRABUNII PA,TERNI.

Fare a nazui sa stabilesc un arbore genealogic al familiei, voi

incerca totusi sa insir unele note asupra neamurilor din care ma crag,.
sere a dovedi ca sint rhai irnlclacinat in tara mea decit multi altii care
intemeiaza vechimea for romaneasca pe o rezonanta mai neaosa a unor
nume mai de recenta data insa decit al meu.
Pe cit de recluse sint stirile despre parintii tatei, pe atit de im-
belsugate sint acelea asupra Samurcasilor, care au locul for bine sta-
Unit in istoria veacului XIX, dupe cum se va vedea.
Maica mea, Elena, este a treia din fiicele clucerului Alexandru
Samurcas si al sotiei sale Zoe (Zinca) nascuta Ghiulbeiasi. Tatal lui
Alexandru Samurcas a lost vornicul Ion Samurcas, frate cu postelnicul
Costake Samurcas ; ei au avut un rol insemnat in revolutia lui Tudor
Vlaclimirescu, care a lost adapostit la manastirea Samurcasesti, ambii-
fosti caimacami ai Craiovei. intre 1313 si 1822. Despre vornicul Con-
stantin Samurcas vorbeste scrisoarea Cavalerului diplomat de Genz
cfn 31 dec. 1835 catre Alexandru Samurcas, prin care se arata im-
portanta rapoartelor vorrgcului catre fostul cancelar austriac (publicata
in Convorbiri literare, 1911). Alte scrisori ale generalilor Trubezkoi, Zu-
ccato se afla inedite in arhiva familiei aUtorului cartii. Pergamentele
de boierie ale bunicului meu Alecu Samurcas sint in bung stare si anume:
numirea sa ca serdar de vocla A. D. Ghika in 1837 ; paharnic 1842 si
clucer, boierie de rangul intii, de voievodul Gheorghe Dumitru Bibescu
la 1845. (Vezi I. Filitti : Banii si caimacamii Craiovei, Scrisul romanesc",
Craiova f.d. Asupra rolului Samurcasilor a se vedea ultima lucrare mai
clezvoltata : Otetea. Tudor Vladimirescu, 1944, unde se cuprirrde intreaga
literatura mai veche). Ion Ghica, in scrisori catre Alecsandri Vas le
(pag. 121 din Bibl. pt. toti) scrie : ,.Slugerul Tudor, chemat din vreme
in Bucuresti din ordinul amicului si protectorului sau Samurcas
porneste la 22 ghen. 1821 cu 100 de arnauti eteristi, trece 011111 si incepe
a suna pandurimea.
Pe vremea domnului Calimach, la 1814, doctorul Samurcas s-a
asezat is Iasi, unde s-a ingurluit cu domnita Marghioala. marn1 lui
Mihai Voda Sturdza. Apoi s-a stabilit la Botosani. avind mai multi f e-
ciori si fete. Sub Mihai Sturdza protomedic si vornic. Iar pe fiul lui,
Iordachi, armas mare si comis.
Si Jianu este iertat pentru unele nelegiuiri de dare VoJa Caragea,
subrugamintea marelui vornic Costake Samurcas, caimacam al Craiovei,
prin cartea deschisa catre caimacamul Craiovei din 1 iulie (Cock. I,
XXXVII, p. 558 din Istoria romdnilor de V..A. Ureche, torn. X).
La inceputul veacului trecut membri ai neamului Samurcas erau.
raspinditi in intreaga 'card, din Oltenia pins in Moldova. Dovada ca
erau de mai multa vreme stabiliti in tara ne-o dau diferitele numiri
15.

www.dacoromanica.ro
de localitati purtind numele lor. Avem astfel : I. Samuncasestii din Ilfov,
pe apa Ciorogirlei, un afluent al Sabarului, cu manAstirea cu acelasi
nume (Mamie Dictionar geografic at RomcIniei, vol. V, p. 312-313).
II. Samurcasii din Ilfov, hitre Buftea gi Cretulesti.
III. Samurcasii din Buzau, comma Gura Saratii (B. Iorgulescu :
Dicionar geografic al jud. Buzau, Bucuresti, Socec, 1892, pag. 431).
Alta ramuri au fost in nordul Moldovei. Numele dQ asonanta romaneasca
este insa de origina. turceasca, Insemnind spralceand de bland de samur
(Mustela Zibellina), adica blonde. E porecla data membrilor din familia
Petropol, care functionau ca dragomani sau alte insarcinari diplomatice
la Sublima Poarta din Istanbul.
Portretul strabunicei Catinca, nascuta Ralet, e intr-adevar foarte
Irumos prin atitudinea ei vioaie pi coloritul placut. Ea lade pe o ca-
napea, mina dreaptd pe sulul canapelei dep'anind metaniile. Pe capul
incins cu un turban de val albastru, la git un guler de broderie fins,
de Venetia probabil, peste iacaua de bland de samur la guler $1 la mi-
neci, are un sal persan din ramasitele caruia am injghebat o bucata
a frumosului model de tesaturi. Portretul pare sa fi fost executat de
un pictor francez venit in tars. Rama de lemn purta firma unei pra-
valii de culori din Marsilia!
Bunicul e solemn in fata unei draperii sprijinita de o coloanA ;
in costumul timpului cu cravats neagra in jurul gitului ; pe cap peruca
neagra, in dreapta, rezimata de masa, tine o cartulie, din care am mai
multe exempiare. E un volum din Friedrich Schillers Werke, in editia
din 1824 a lui I. L. Greiner din Gratz. Pe mass ochelarii caracteristici
pe care i-am gasit intre amintirile ascunse ale mamei. Lantul de aur
lung de doi coti ce-i hiconjura gitul a fost impartit fetitelor mete ; iar
sigiliul ce atirna $i inelul de aur cu insignele familiei din arafatorul
drept sint predate fiului meu, Sandu (Alex.).
Bunica, intr-o eleganta rochie decoltata cu mineci bufante, poarta
o multime de giuvaieruri, din care putine ne-au ramas. Cu aceste por-
trete din tinerete contrasteaza fotografia for de prin 1870, unde bar-
betele bunicului din portret sint inlocuite prin barba alba ce-i in-
conjura fata.
Bunicul a fost judecator la Curtea din Bucuresti, distingindu-se
in aceasta cariera Inca ca procuror la Sectia comerciala a Tribunalului
de Ilfov, cind a primit din partea lui Alex. D. Ghic,a Voievod a grati-
ficare de 4 800 lei (Buletinul Oficial 14 ghena!rie 1838, pag. 6 sau 5).
Mostenind de In unchiul sau, marele vomit Costache Samurces
si de In sotia acestuia, Zinc.a, nascuta Brinceanu, mosia Samurcasesti
i grija mandstirii intemeiata de acestia, el a demisionat din magistra-
tura, ocupindu-se de studiile sale, dupd cum o dovedeste din bogata
lui biblioteca. Dragostea lui de carturar o dovedeste Inca din 1843, cind
publica la Atena la Andrei Koromyla, a sa gnamatica greceasca in limba
francezA.
In 10 mai 1863 el daruieste Bibliotecei nationale din Capitals
manuscrisul ramas de la parinti" cu titlul Letopisetul Terei Romanesti
1.6

www.dacoromanica.ro
si a Terei Moldovier'. dupa cum reiese din scrisoarea publicata in Mo-
nitorul Oficial. (Ms. 2591 al Bibliotecii Academiei Romane, 426 foi, in-
folio, a Lost folosit de prof. P. P. Panaitescu si de C. Grecescu clasat
fhnd in sec. 18-lea. Amanunt in vol. II (Ms) al Bibliotecii F.U.C.I.).
Publicatiile Samurcasilor mai sint : D. Dimitrie Samurcas : lava-
;aura" sau poviifuire pentru facerea piinii etc., Iasi, 1818 1; Roxana Sa-
murcas : Erast, povestire dupa o tragedie pastoreasca, 1822 2 ; Comisul
Iordache Samuras : Spiteria casnica, dupd Hufeland, Iasi, 1848.
Despre gradul de cultura in care au fost crescuti copiii lui Alecu
Samurcas, ne dd cea inai buns dovada biblioteca de peste 3 500 volume,
din care 1 104 vol. au fost daruite Fundatiei Universitare Carol I, inre-
gistrate sub nr. de inventor de la 2 100 inainte.
In casa pardosita cu carti, dintre care nu lipseau §i cele de peda-
gogie, spre uzul copiilor, si intre altele faimosul Dictionnaire de la
conversation" in ale carui 30 de volume erau tratate subiectele cele
mai diverse, si-au facut educatia copiii lui Alecu Samurcas, ajutat de
guvernante straine, intre care si nobila refugiata polona d-ra von Re-
widski, de la care s-a mai pastrat o interesanta corespondents cu bu-
nicul meu, precum si de la Selma Beyer, profesoara de pian, care s-a
retras in 1862 la Karasan, linga Ialta. Maritindu-se, mama nu si-a mai
completat educatia in strainatate, ca sora ei Marie, care, impreuna cu
fratele ei, a continuat studiile si pianul la Bruxelles si apoi la Berlin,
unde unchiul meu a fost secretor la Agentia romans, coleg cu M. Emi-
nescu, de la care mi-au ramas scrisori, dintre care una e publicata in
Convorbiri literare din 1919, p. 393, iar altele utilizate de Scurtu in
lucrarea sa asupra lui Eminescu. De la mAtusa Marie ne-au ramas, intrq
altele, corespondente cu scriitorii straini si urmatorul raspuns trimis
de Ernest Legouve :
Din : Seine Port, Seine et Marne. Madame, je regois avec bien
de la gratitude votre lettre si sympathique relative a mon -,histoire
morale des femmes». Cest une grande satisfaction pour un ecrivain
que de voir sa pensee aller apres tant d'annees et a travers tant de
pays faire quelque bien a une personne serieuse et meditative comme
vous. Veuillez recevoir, Madame, tous mes remerciements et croire a
tous mes sentiments les plus distingues de consideration et de sympathie.
E. Legouve."
In afard de operele literare atit clasice cit si moderne, in toate
limbile, biblioteca bunicului mai continea si tratatele lui Fichte (anthro-
pologie), ale lui Froschhammer3, care dovedea, predilectia lui pentru
un teism rational, liber de autoritate si de dogme, pe care 1-a propa-
vaduit, probabil, §i copiilor sal putin habotnici, dupa cum a fost §i
generatia mea.

Cdlinescu, 1st. lit. rom., 1941, p. 6.

2 Ibidem, p. 71.
a Einleitung in die Philosophie u. Grundriss der Metaphysik, din 1858.

11'

www.dacoromanica.ro
 Casa bunicilor ocupa coltul dintre str. Po lona si cea Ita hand, in
fata casei tatei, compusa din doua corpuri : locuinta stapinilor, spre
stracla, iar in fata, despartite printr-o large curte, dependintele servi-
torilor, grajdurile si alte acareturi. La marginea orasului de atunci, pe
locul ocupat azi de casele nr. 25 si 27 din str. Icoanei, azi str. General
Lahovary, se afla via bunicului, la care nu se putea merge decit cu
caleasca, deoarece trebuiau strabatute mlastinile din str. Crinului, a
Salciilor (azi str. Masaryk), continuind prin marile mocirle constituind
azi Gradina Icoanei si imensa cladire a Scoalei Generale de fete. Via
a fost, dupa asanarea regiunii, incorporate de clad:rile joase constituind
hanul Samurcas, iar gradina cu casa ei a ramas locuinta matusei noastre
Caterina Saegiu, la care ne duceam des, ca copii, pe vremea strugurilor.
Pe acest loc a cladit in urma unchiul Jean Samurcas casele de la nr. 25
in al carui parter am locuit si noi multi ani, pins la moartea unchiului.
Biografia lui Ion Samurca§ ar fi lesne de alcatuit, pastrate fiind atit
ccrespondenta lui cu total sau cit si cu Schewitz, care dupa terminarea
claselor din Institutul acestuia din Bucuresti, 1-a trimis in pensiune la
latinistul prof. Dodorlein din Erlangen. Mai sint pastrate scrisorile un-
chiului ca student in MUnchen si apoi din Bruxelles unde si-a luat
licenta in drept. Dupe citiva ani ca secretor al Agentiei romane din
Berlin, sub ruda sa Teodor Rosetti, el a fost juclecator in Bucureti,
clemisionind din cauza de boala. Relatiile de prietenie cu M. E.ninescu
d:n vremea conlucrarii for sub Rosetti, reies din cele doua scrisori ce
posed si care au fost publicate (in Cony. lit., din iunie 1919, p. 393-398).
Despre parintii tatii, mama nu mi-a putut da stiri, ei fiind dece-
clati la casatoria ei ; cunostea numai marea for gospodarie din mahalaua
Otetari, vecina cu Batistea. In schimb, despre stramosii tatii am gasit
hrisoave, pe pergament, in sipetul cel imblanit in piele de caprioara
si frumos ferecat ce-1 mai posed. Documentele au fost rezumate de
N. Iorga. (Studii si documente, vol. V, 1903, pag. 121. 137, 143, 151).
Sint relative la proprietatea Vadenii-de-Sus din Gorj si la yule de pe
Valea Voievodului din Tirgoviste, ce au fost odinioara proprietatea Tig,i-
residue. (Tot Iorga, in vol. XI (1906), pp. 103-110. Documente mun-
tene din colectia d-lui Al. Tzigara-Samurca.$).
In hrisovul lui Radu Mihnea din 1613, se arata cum paharnicul
Turturea a adus in tars capul lui Mihal-Viteazul. In total, cu sigilii
si semnLturile voievozilor, erau 10 pergamente, de la 1540-1710, in
afara de multe altele pe hirtie. In aceeasi lads am aflat si raspindita
carte Cronograful lui Dorotei al Monembaziei, scrisa din porunca lui Petru
Vocla (Petru Schiopul, domn al Moldovei) din 1574-79 si 1582-91 cu
cheltuiala spatarului Zotu Tzigara de catre fratele acestuia Apostol
Tzigara. Dupe prefata cartii se publics portretul lui Zotu Tzigara, gra-
vat de Antonio Bosio, autorul lucrarii gravate : Roma sotterranea. Pe
!Inge zisa carte, am gasit si un exemplar aparte al portretului, caruia
i-am schimbat numai cadrul eel simplu, precum si pecetia gravata in
alama, reprezentind intocmai armoaria de pe portretul lui Zotu. Des-
crierea portretului a dat-o prima oars la noi B. P. Hasdeu, in nr. din
18

www.dacoromanica.ro
oat. 1877 al revistei sale : Columna lui Traian, pag. 518. Inscriptia gre-
ceased din jurul portretului suns astfel : Icoana luminatului domn Zotu
Tzigara din Ianina, marele spatar si ginerele serenisimului Principe a
toata lVLoldovlahia, Domnului Domn Petru Voievod". La dreapta por-
tretului : de ani 37-", iar la stinga insigna reprezentind un brat strin-
gind in mina un pumnal. Hasdeu insists asupra importantei acestui
portret ea si a cartii care, dupa D. Russo, a aparut in 16 editii intre
1631 $1 1798 la tipograful Gliki din Venetia, fiMd tradusa in romaneste,
manuscrisul aflindu-se in Muzeul Hohenzollern din Sigmaringen (V.
Lehner.: Furstlich Hohenzollernisches Museum zu Sigmaringen, 1872,
p. 4).
Academia Roman' a poseda 12 exemplare, din care unele in editii
mai noua pind la 1828. Ultime amanunte asupra cronicei si a lui Zotu
Tzigara se gasesc in D. Russo : Studii istorice greco-romane, torn. I,
p. 68-95, care (31 si 5 reproduceri dupa portretul lui Zotu, pagina de
titlu a cronicii, si per Petru Schiopul, ctitor al manastirii Galata cu
fiica sa. casatorita cu Zotu. Emile Legrand in Bibliographie hellenique
(Paris, Picard 1893) in vol. III, p. 426, da pe linga lamuriri asupra lui
Zotu si testamentul acestuia din 12 aprilie 1599. Testamentul fratelui
lui Zotu, al lui Apostol Tzigara, autorul cartii, a fost publicat de Iorga
in revi.sta Litergturd fi arta romeineascci, din 25 ianuarie 1901, p. 177-
180, dupa o copie autentificata ce am adus din Venetia. Testamentul
lui Zotu, dupa care am obtinut o copie autentificata, dlnd in prealabil
o deolaratie ca nu intentionam revendicarea daniilor lasate bisericei, e
publicat de Sathos, in a sa Meseroniki bibliothiki, Venetia, 1872, not.
in p. XCICI.
Cum a ajuns Zotu sa is in casatorie pe fiica voievodului Petru
Schiopul se relateaza in zisa cronica 1 pe care o redam aci dupa N. Iorga :
Documente grecegi privitoare la istoria rorriani/or. Partea I, 1320-1716,
Bucuresti, Socec, 1915, p. 85-86 :
Deci a voit si sa marite pe fiica sa, si au cerut-o multi boier-i
din partea locului $i din Constantinopol, dar el n-a vrut, ci avca in
Curtea lui un tinar minunat, anume Zotu, frumos la chip, subtire la
trup, la vorba indeminatec et duke, cuminte si cinstit, fecior in viata
lui, credincios la lucrurile stapinirii, pentru ca de multe on 1-a pus la
incercare, dar niciodata nu 1-a gasit la ceva citusi de putin viclean.
Si era din Lanina, din p5rinti de neam bun si de isprava de acolo, 51
era dupa tats Tzigara si dupd mama Apsara, nobili si unul si altul,
si, pentru ea era intelept si de folos la toate sj pentru ca. $tia carte
turceasca si greceasca, 1 -a orinduit spatar si dupa aceea vistier, si i-a
dat si pe fata lui cea prea inteleapta si prea cuminte de sotie, si a
cununat-o, si au facut nunti si veselie. Si a cinstit dumnealui Zotu
pe multi, si locul de nastere, si rudele si prietenii. Si era numele ei
Maria, iar dupa obicei i se zicea Doarnna. Maria, si au petrecut in
iubire si cinste, si cu copiii lor..."

T', 592 in editia din 1537 81 p. 453 din editia 1786.

19

www.dacoromanica.ro
 Tot aci Iorga publics o scrisoare din Venetia, din 20 dec. 1593,
a lui Zotu catre socrul sau Petru Schiopul.
In afard de pgrintii tatei mai am stire despre stolniceasa Efrosina
Tigara, care prin jalba sa din 5 oct. 1825, cere sa, i se plateasca datoria
ce are a lua de la Mgria-sa loan Caragea Voievod 1.
In Arhivele statului de la Chisindu se aft mai multe acte prin
care Jupinul Gheorghe Tigara, vame§ de Chisinau, cumpgra mai multe
bucati de pgmint, intre 1801 si 1804. 'Trebuie sa fie tatal lui Gheorghe
Tigara (scris si Cigala) din Iasi, autorul brasurii : Echilibrul Unirei,
1866, 18 pp., pe care mama 1-a cunoscut, ca var al tatei. Avea casa
si grading renumita in Sararie si cunoscut pentru glumele sale. Gene-
ralul Prezan pretindea ca printr-o fats a lui se inrudea cu mine.
In argtatul articol din 1877 Hasdeu afirma ca o ramurg din fa-
milia Tzigara exists ping astgzi in Tara Romaneasca, unii in Vlasca,
al jai peste Olt", si In Moldova dupg cum vazuram. Daca nu chiar din
Zotu, care pare-se nu a avut decit fete, dar foarte probabil din fratele
acestuia, Apostol, tats a unar fii, se trage neamul Tzigarestilor din
RomAnia, de la care tata a pastrat in sipetul sau impreund cu perga-
mentele fostelor for mosii, portretul si sigiliul lui Zotu, precum si cro-
nica editata de fratele acestuia, Apostol.
Zotu Spataru a murit la 12 aprilie 1599, la Venetia, unde Apostol
i-a pus o plated monumentala ce se mai and si azi, in dosul altarului
bisericei San Giorgio dei Greci : Ion Valondos, Ellinon ortodoxon aposkia
on Venetia, Tipgr. Foinin, 1893, p. 14. Din aceeasi carte se vede la
p. 185 ca Zotu a fost epistat", sau guardian" al bisericei in 1594 si 95.
N. Balcescu (Acte venetiene in memoriile textelor istorice, Academia
Romang, Seria III, torn. 8, Mem. 3, Bucuresti 1929) dg vederea bisericei
S. Giorgio si a mormintului lui Zotu Tzigara.
Dupg aceasta plata reprodusa si de Bgnescu, am obtinut tin es-
tompaj in dec. 1900, cind in calgtoria de nunta am avut ragaz sa ma
preocup de acest presupus strabun considerat ca atare si de tatal meu.
In hirtiile tatei am ggsit o harts gravata si colorata, 40 + 50 cm.
a Epirului", cu text grecesc, de Kostaki Tzigara din 1805. De acelasi
e si traducerea In greceste a Istoriei lui Carol al XII, de Voltaire, pu-
blicata la Venetia in 1806. Prin aceste documente tata pare a fi voit
sa tins firul leggturii sale cu acesti predecesori ai neamului sau, pe
care, in acelasi spirit, am insirat si eu aci.
Dintre cei trei frati mai marl ai tatei, n-am cunoscut decit pe
unchiul Tudose, care a venit la movie sa ajute la recolta vaduvei fra-
tJlui sau. Pe Nicolae, cel mai mare dintre frati, mort inaintea tatei,
au 1-am apucat, iar pe -Hristache, cauza boalei tatei, mama ne-a oprit
de a-1 vedea, si nici pe copiii lui nu i-am cunoscut. In vremea din
urma un tinar student Cornel Tzigara, fiu al unuia din bgietii lui
I Doc. la Academia Romans.

20

www.dacoromanica.ro
Hristache, a vrut sa-si insuseasca numele de Samurcas ; amenintat cu
proces, a renuntat, deocamdata numai, probabil !
Pe surorile tatei, Sica Tartasescu, avind rasa aproape de a noastra,
[care] deveni soacra prof. univ. dr. oculist Vladescu ; pe matusa Anica
Movila, din str. Italians, precum si pe fiica. acesteia Lukian le free-
ventam ca copii. Cu tinara yard Matilda Lukian ne jucam ca copii
pins ce s-a maritat cu avocatul Radoiu. In str. Dianei vizitam pe verii
tatei : Balaban. Cu acestia se incheie sirul cam lung al inaintasilor
si contimporanilor rude paterne.
Magulit sint de a fi putut gasi intact, in biserica San Giorgio
dei Greci din Venetia, in axa altarului, sub cerul liber, piartra mormin-
tala a marelui Sp5tar Zotu Tzigara, mort in 1599 si al carui nume
nealterat din tats in fiu, sper a-I fi purtat cu demnitatea traclitionala
familiei.
Din mindrul portret al Spatarului Zotu, tinind in dreapta spada
rangului sau, iar in stinga pumnalul prins in cingatoare, am impru-
mutat sterna lui, o mina ti-nind o spada, pe care am adaos-o in
inima armoariilor Samurcasesti, cu sprinceana si samurul, de la care
se trage numele. Aceasta sterna combinata alcatuieste ex-libris-ul rneu
si e gravata pe placa de marmura de pe locul vesnicei noastre odihne.

V
MANASTIREA SAMURCASESTI

Inserarea istoricului Manastirei Samurcasesti ad are Urmatoarea

indoita motivare : intli pentru a arata generozitatea bunicilor care pe
mosia for au infiintat si inzestrat schitul devenit apoi manastirea ce
le poarta numele, si al doilea pentru ca in cuprinsul acestei ctitorii a
familiei si-a petrecut o bung parte din copilarie iubita mea mama.
Manastirea se afla la distanta de 13 km. de capitals, pe drumul
de la Cotroceni la Bolintin, pe malul piriului Ciorogirla, un brat al
Dimbovitei, si de aceea se mai zice si manastirea Ciorogirla, deli in
actele oficiale e trecuta cu numele ctitorilor ei.
Infiintata a fost in 1808 de catre vornicul Constantin Sarnurcas,
fost, dupa cum s-a aratat, caimaoam al Craiovei. Fireste si in cazul
acesta o legends este la originea intemeierii mana.stirii : visul unui
cioban, care pe locul de azi al bisericii, a vazut o oaie alba ca zapada
cu trei coarne, de aci cele trei altare ale bisericii inchinate Domnului
de vornicul Iancu Samurcas. Dupa staruintele staretului din Cernica,
a arhimandritului Timotei, ctitorul renunta sa infiinteze schit de calu-
gari, ci 1-a destinat calugaritelor, primele fiind surorile chiar ale lui
Timotei, plecate de la manastirea Tigane§ti.
21

www.dacoromanica.ro
 Vornicul Constantin Samurcas, raposat la CraioVa. in 1822, nu
J -a prea ingrijit de viitorul manastirei, care se intretinea din veniturile
bilciurilor ce Divanul a incuviintat In 1811 sa se tie la manastire, la
care se adaoga mila crestinilor $i a vornicesei Zinca C. Samurcas,4
AceaAa prin diata din 31 martie 1831, adeverith.- de Mitropolitul Neofit
Ramnic, lasa ca mostenitor pe nepotul ei Alecu Ion Samurca cu mda-
toririle aratate in testament-111 aci reprodus. A.,upra acestei mandstiri
se poate consulta :
1. Ieromonahul Damian Stanoiu : Mcinastirea Samurcarsti, br, 8,
32 pp. Tipografia cartilor bisericesti, Buc., 1925.
2. Aricescu Istoria revolutiei romanilor din 1821, Craiova, 1874,
p. 185.
3. V. A. Ureche : Istoria romeini/or, vol. XI, p. 790, 1876.
4. Arhivele Statului, Dos. nr. 961/1862.
5. Emil Virtosu : Mcirturii not din viata lui Tudor V'ladimirescu,.
Cartea Romaneasca, 1945, p. 56.
6. Andrei Otetea : Tudor Vladintirescu si miscarea eterista in tei
rile romcineqti, Bucuresti, 1941 (a se vedea indicele p. 401).
7. Buletinul Comisiunii Monurnentelor istorice, an. XIX, fasc. 49,
sept. 1926. Inscriptii reproduse de V. DraghIceanu, cu greseli : Zoe
Samurca$ fiind socia" iar nu sora.
8. Marin St. Gheorghe a prezentat la Cernauti ca tea74 de licen#a
in teologie : 0 mancistire romtineascti unica in felul .ei : M-rea Samur-
cr- semi din Ilfov.
9. Bratulescu si Remulus Ilie : Mancistiri si biserici din judetul
17 o v.
Ocirmuitorul Mitropoliei Neofit Rimnic, adeverea, 1831, apr.
Urmeaza un lung testament, voi reproduce numai ultima pa-te.
Dupa ce spune ea lass mostenitor pe nepotul ei, dupa o luaga
lista de danii la biserici, prieteni $i rude, sfir$e$te in acest fel : Drept
aceea facut-am aceasta diata prin care imi arat cugetul mieu cum au
a urma mostenitorii mei dupa sfirsitul vietii mele. Si roe; din suflet
pe toti oricaruia am gresit in vreun chip ca o pacataasa sa ma ierite,
ca si ei sa dobindeasca ierthre in zica judecatii. Si pentrti ca sa aibs
taria aceasta diata insumi am iscalit fiind si pecetea, cum $i alte obra7e
am rugat de au marturisit, precum $i pe prea sfintia sa parintele
Mitropolit de au adeverit.
far care va indrazni a stria acest asezamint .al mieu, on din
partea bisericeasch va fi, sau din politiceasca, unul ca acela sa aiba
impotrivitor la ziva judecatii pre insusl Mintuitorul nostru Hs. nea-
trniPul judecator.
Zoita Samurcas vorniceasa (in greceste) 1831, martie 30.
Ilarion Argesanul
22

www.dacoromanica.ro
 Chesarie Buzoianul Martor
Alexandru Ghica
Ion Bitcoveanul pitar, scriitorul acestei dieti".
Nepotul testatoarei, Alexandru I. Samurcas, nepot de frate si fiu
adoptiv al vornicului Constantin Samurcas, la rindul sau voind sa asi-
gure viitorul Manastirii a lasat in 1847 urmatorul :

CTITORICESC TESTAMENT

Ziditorii sfintului lams Samurcasesti, raposatii vornicul Constantin

Samurcasi, unchiul nostru, si vorniceasa Zinca Samureasi, nascuta Brin-
ceanca, muma noastra sufleteasca, nelasind nici un asezamint pentru
aceasta rnanastire, precum nici vreo intocmitoare rinduiala pentru cir-
muirea lui, si pentru caci dreptul acesta de ctitor au trecut la supt
iscalitul, azn socotit de cuviinta cu dorinta din tot sufletul, de a-i
asigura viitorul, si a-i statornici alcatuirea pe temeiuri deslusife si
nesupuse la neprevazute intimplari ale lumei, precum multe pilde si
astazi se aduc inaintea ochilor nostri, far mai virtos cuvenindu-se a nu
se rasa acest sfint local (unde o sa ne fie vesnica locuinta) nici la dis-
pozitia si vointa urmasilor nostri, am chibzuit de neeparat trebui-ncios
spre vesnica pomenire a tot neamului nostru, si prin acest asezamint
privitor nu numai la tinerea si cirmuirea lui, ci si la inaintare la im-
bunatatirea si infrumusetarea sa, de i-am daruit si i-am statornicit
cele urmatoare :
1. Fiindca acest dumnezeiesc lacas Samurcasesti au fost zidit a fi
chinovion de maid cu paza totdeauna a vietii de obste intocmai dupa
asezaminturi si canoanele sfintilor parinti, de aceea si in viitor se va
pazicu nestramutare aceasta orinduiala, cirmuindu-se de sine si nea-
mestecindu-se la dinsul vreo alts dregatorie bisericeasca, sau politiceasca,
si pentru care sfirsit urmind a fi numai supt ingrijirea duhovniceasca
si supt privegherea unei manastiri iarasi chinovion, si fiindca sfinta
manastire Cernica nu numai ca este chinovion si se cirmuieste cu ase-
menea rinduiala iarasi chinoviarhiceasca, ci este si eu apropiere de acest
schit Samurcasesti, care manastire din inceput au avut duhovniceasca
ingrijire si priveghere asupra acestui schit Samurcasesti si de la care
de multi ani acum se trimetea totdeauna si parinte duhovnicesc, pentru
duhovniceasca trebuinta a maicelor din schit, de aceea rinduim a se
ingriji si in viitor schitul acesta la cele duhovnkesti de eel de acum
parintele starit al numitei manastiri, si de cei dupa vreme parinti
stareti ai ei, fara insa a avea osebit drept de amestec intru nimic la
venituri sau alte trebuinte ale lui.
2. In toata vremea biserica schitului sa fie in lucrare cu sfintele
slujbe si cu cele trebuincioase ale ei, avind trebuinciosi preoti slujitori
al bisericii, ca sa fim pomeniti a pururea la sfintul dumnezeiesc jert-
feliaic, atit noi cit si tot neamul nostru in veci.
23

www.dacoromanica.ro
 Starita ce se va riridui la schit are a fi dintre maicele ce lacuiesc
acum sau vor lacui dupa vremi intr-insul, iar nu din altele streine
dupd la alte schituri si care va avea stiinta de carte, va fi cuvioasa
cu purtari bone si placute, cu stiinta bisericii si a calugariei, si vred-
nica de a cirmui atit duhovniceste cit si trebile economiei schitului,
statornica fiind pe viata, fara a sa departa din .aceasta insarcinare, iar
daca la intimplare se va lapada de blind voia sa, on va muri, sau
cazind in neorinduieli trebuinta va cere de orinduirea alteia, atunci
se va alege cu calitatile de mai sus zise, si totdeauna de catre soborul
maicilor din schit, supt prezidentia parintelui duhovnic ce va fi la
schit orinduit din partea sfintei manastiri Cernica, care alegere se va
face indata si noua cunoscuta, precum asemenea dupa vremi si la
urrnasi mostenitori ai nostri trasi din neamul nostru si mai apropiati
da a se socoti si a se numi ctitori la acest sfint local, care-i vor fi
indatorati 1a orice intimplari a da maicilor ajutor precit vor putea,
precum 1a judecati, la asupriri nedrepte din partea cuivas, si alte
asemenea.
4. Sfinta biserica unde se praznuieste sfintul Nicolae, fiind zidita
spre a fi biserica de mir, si fiind afara din preajma bisericei sfintei
Troiti, va fi pentru botez si ingroparea lacuitorilor din satul Samur-
casesti-de-Jos, iar cununiile se vor face Ia biserica Sfintilor Mari Mu-
cenici Gheorghe si Dimitrie.
5. SA' nu fie volnic nimenea a instraina, sau a schimba, on a
strica ceva din arginarie, on de celelalte vesminte si odoarele bisericesti
cu care este cu indestulare inzestrata biserica, precum si din celelalte
zestruri ale schitului care se cuprind indeosebit inventariu, avind sub
iscalitura cei de acum starite, si care se iafla in miinile noastre, a pre-
face insa ceva si din aceasta zestre, adica din prost in mai bun, si
din mic in mai mare, nu se propreste, insa si aceasta cu instiintarea,
primirea si voia noastra, sau a acelor dupa vremi mostenitori ai nostri
trasi din neamul nostru.
6. Fiindca acest schit Sarnurcasesti, zidit fiind pe parnintul mosiei
noastre Samurcasesti, nu are nici un venit statornic, tiindu-se numai
[din] milostenia binevoitorilor pravoslavnici crestini, si cu cevas ce
dam noi dupa indatorirea ce prin viata au fault raposata intru fericire,
muma noastra sufleteasca Zoie Samurcasi, adica cu dare da lei una suta
pe hula, cincisprezece care da fin portarete pa an, 10 pogoane da ara.
tura pa an, fara dijma, sloboda pasune vitelor manastirii, si macinisul
fara oem la moara mosiei pentru trebuinta maicelor, care aceste toate
sa poate socoti numai pa obrazul nostru, iar noi dupa rivna ce avem
a asigura viitorul acestui dint local, a-1 inainta si a-1 vecinici, si dupa
intelegerea ce am avut cu prea cuviosia sa parintele arhimandrit Calinic
nastavnicul sfintei manastiri Cernica, in locul acelor dari da peste an,
lasind acum acest sfint lacas in ocirmuirea de sinesi, it statornicim
in schit slobod supt numirea Schitul Samurcasesti, si ii dam danie in
ohavnica stapinire a sa locul pa care este zidit, pe linga care ii mai
24

www.dacoromanica.ro
 facem danie si casele noastre cele marl de acolo impreuna cu curtea,
cu gradina cea mare cu findria si cu celelalte namestii imprejmuite
toate cu zid, si casa preotilor si locul pa care este zidita biserica sfin-
tului Nicolae cu toata imprejmuirea ei de zid, Inca ii mai dam danie
un codru de mosie din singura mosia noastra de mai sus, care alca-
tuieste si toata averea noastra, ca sa-i slujeasca drept vatra, si care
toate acestea sa cuprind in semnele aratate.
Asemenea facem danie acestui sfint schit Samurcasesti, in ohav-
nica sa stapinire, si via dupa acolo, de la care pins acum are numai
rodul, si care vie are intindere dupa masuratoarea inginereasca alatu-
rata si aceasta tot la planul de mai sus, despre rasarit stinjeni nouazeci,
despre miazanoapte stinjeni saptezeci, spre apus stinjeni nouazeci si
unul, si despre miazazi stinjeni saizeci si sapte.
7. Daca, fereasca Dumnezeu, se va intimpla a se risipi maicele
din acest schit, sau a se desfiint.a acest chinovion din inalta porunca
pentru intimplari neprevazute, atunci tot pamintul ce se da acum, si
casele, via si celelalte miscatoare si nemiscataare lucruri dupa eventa-
rion ce se afla in mina noastra, sa va intaarce in stapinirea mosteni-
torilor nostri, fara .a avea nisi un alt om drept a pretenderisi sau a
reclama stapinire si proprietate a acestor lucruri, iar cu celelalte lucruri
miscatoare si nemiscataare, ce se vor darui, sau se vor harazi de acum
inainte is sfintul schit Samurcasesti de catre unii, altii, sa va urma
precum sa va gasi cu tale de catra inalta stapinire.
Acestea toate ce sa coprind intr-acest ctitoricesc testament facut
numai de singura vointa si rivna a noastra, se vor pazi cu nestramutare
si de mostenitorii nostri intru toata intregimea lor, fara de a putea sa
preschimbe cel mai mic lucru din aceasta asezare sau a cugeta cineva
vreadata, on stapinire politiceasca, sau bisericeasca, a misca ceva spre
tisipirea maicelor si stricarea schitului sau a face cel mai mic lucru
impotriva acestui ctitoresc testament al nostru, care, snuruindu-se si
pecetluindu-se cu a noastra pecete, s-au dat in pa.strare in toata vremea
la sfintul schit, spre stiinta de abste si a maicelor de vietuiesc si vor
vietui intr-Insul, iar copie intocmai dupa aceasta s-au poprit in casa
n aastra.
(ss) A. loan Samurcasi, clucer
(ss) Zinca Al. Samurcasi
(ss) loan Bibescu
(ss) G. Cotofeanu
(ss) Constantin Zatreanu
Anul 1847 Octomvre".
Dispozitiile acestui testament au fost respectate si scutita a fost
manastirea si de legea secularizarii manastirilor, in urma adresei lui
Al. I. Samurcasi din 23 martie 1864, catre Prea Sfintitul Parinte Mitro-
polit al Ungrovlahiei, presedintele Adunarii legislative.
0 deosebita atentie acordit manastirii ministrul Cultelor N. Cre-
tulescu, Infiintind la manastire o scoala primara, uncle sa invete maicile
25

www.dacoromanica.ro
si surorile care nu stiu carte precum $i copiii din sat". Scoala a func-
tionat in fosta trapeza pind in 1875, cind s-a desfiintat.
In sept. 1866, domnitorul Carol vizitind manastirea si dindu-si
seama de nevoia reparatillor, a donat 600 lei pentru zugravirea bisericii.
Caci dupa reparatiile efectuate tot prin danii, maicele plingindu-se la
voda, din partea ministerului se insarcineaza pictorul N. Grigorescu sa
prezinte un deviz. El e de parere sa se faca tablouri putine, dar bune,
care ar costa 1 000 de galbeni daca s-ar angaja un artist pictor, si numai
500 galbeni daca s-ar da lucrarea unui pictor ordinar care ar trata imi-
tatiuni dupd estampe si gravuri".
Din nefericire, nu se tie pentri ce motiv, Grigorescu n-a pictat
biserica, care a fost incredintata artistului Tattarescu, care a incePut
zugravirea in 1870, cu fonduri donate de G. Vernescu si Teohande
(1 000 galbeni) si cei 600 lei not donati de Carol I.
Cu noua pictura biserica a fost sfintita in 17 dec. 1870. Tipul ma-
nastirii este cel obisnuit : in mijlocul unui patrat se afia biserica incon-
jurata de cladirile chiliilor ; dinspre opus e intrarea boltita, surmontata
de turla clopotnitei. In coltul dinspre rasarit al patratului se afla o cla-
dire impunatoare cu cloud caturi servind de stareti si camere de mu-
safiri. Cladirea frumos ornarnentata cu pilastri tertninati cu capitele
imitate din arhitectura vieneza a inceputului secolului al 19-lea, au
-servit ca model la mai multe cld.diri din capitals. Foarte boget orna-
mentate erau colturile cladirii dupa cum se vede din alaturatele foto-
-graf Aci s,r. refugia Tudor Vladimirescu cind venea la vornicul C. Sa-
murcas care .avea mare putere in sufletul lui Tudor, fiind fost in slujba
d-sale si am al casei de aproape". (Dupa cum afirma Naum Rimniceanu
in Bis. ort. Tom., vol. XIV, p. 337, iar Otetea, p. 103, afirma ca Samurcas
era unixl din patronii lui Tudor).
Cladirea solid construita a fost mistuita de un incendiu cc nu s-a
descoperit aecit dupa ce a mocnit o zi intreaga in podul ce a luat foc
de la un cos defect, in 26 sept. 1914.
Multi vreme cladirea a rajmas in stare de ruing, Lind mai tirziu
inlocuita printr-o cladire cu arcade cu totul deosebita de tea veche.
Ea serva si azi drept arhondarie si locuinta staretelar, care-si pastreaza
insa si vechile for chilii. Acestea tint de tipuri diferite : cu unul sou
cloud' caturi si de aparenta in genere modesta. In 1910, Teodosie Buiurga
a eladit in afaza de patratul manastirii, in partea dinspre rasarit, spre
Cmitir, 20 de chilii, in care s-au instalat si atelierele de tesatorie ale
m celor.
Este unica, cred, in felul ei, biserica cea mare. Avind trei altare
dupa cele trei coarne visate de cioban. Ctitoria lui Stefan cel Mare,
Sf. Nicolae din Iasi, avea si ea trei altare cele cloua laterale fiind
adaugate de Voda Ruset, au fost inlaturate la restaurare.
Desi mica de aparenta, biserica cea veche avea largime interioara
de 12 m., naosul si pronaosul fiind despartite prin doua rinduri de
coloane, in fiecare despartitura fiind doua rinduri de strane, adica in
totul sate rinduri de strane.
.26

www.dacoromanica.ro
 Catapeteasma se intinde de-a lungul celor trei altare Lind &ulnas
sculptatd in lemn ajurat si poleit, avind cloud rinduri de icoane impd-
rdtesti imbricate in argint.
Altarul din mijloc are hramul Sf. Treimi, si aci se oficiazd de
obicei Sf. liturghie ; la altarul dinspre nordi, al Adormirii M.aicii DoM-
nului se face liturghie numai la hramurile respective.
Biserica a suferit grozav in urma cutremurului din noiembrie 191.01
fiind sustinutd, ziddria tare crdpatd, prin sustineri, dupd cum arata
fotografia. Amenintind a se ddrima, biserica a fost ddrimatd, inlocuita
fiend prin mindra si mdreata clddire actuala in caramida aparentd,
trindu -se numai din modelul cel vechi cele trei alta -e.
p-
Lucrarea executata din initiativa pruiectului de Ilfov, arhitect Lind
I. Cernescu, este in stilul sobru al bisericilor din Muntenia, cu o singura
turld impozanta ; in fatadd un exonartex pe coloane torso, fa4ada des-
partita printr-un briu in cloud registre, eel superior cu arcade oa-be
sub un larg strat de zimti de caramidd. Sub noua sa infati5are biserica
este impundtoare. Interiorul nu e Inca pictat $i numai in parte mobilat
cu frumoasa timpla a vechei biserici si cu stranele ctitoricesti. Un fru-
mos candelabru de bronz, ddruit de ing. I. P. Gigurtu, actualul pro-
prietar al mosiei Samurcase$ti, atirnd in mijlocul bisericei, asteptind
sa poata lumina maretul templu.
Sfintirea noii biserici s-a celebrat duminica 30 mai 1943, de catre
I.P.S.S. Patriarhul Nicodem, a generalului D. Popescu, ministru de
interne, prefectul judetului colonel Cristache Gheorghiu, arhitectul si un
numeros public. lath descrierea festivitatii, dupd Curentul din 1 iunie :
La ora 10 dimineata I.P.S.S. Nicodem, patriarhul Romaniei, inconjurat
de un sobor de preoti in frunte cu P. S. Pocitan, vicar, arhimandrit
Atanasie Dined, marele eclesiarh Inochentie Tanasoiu, a inceput, in fats
bisericei, siujba de utrenie care precede sfintirea propriu-zisa. Corut
Sfintei Patriarhii a dat rdspunsurile.
In frunte cu marele Chiriarh al Bisericii noastre, soborul de pr oti,
purtind Sfintele Moa$te, au inconjurat de trei on noua biserica, dupd
fiecare ocolire s-a Ingenuncheat si s-a cetit Sfinta E,ranghelie a sfintirei.
Dupa a treia ocolire s-au adus Sfintele Moaste in f ata bisericii 5i
P.S.S. Veniamin Pocitan a rostit fraza sacramentald <<Deschideti vo. bo-
ieri portile voastre ca sa intre imparatul Slavei..
Din biserica s-a raspuns :
<<Cine este acest imp:drat al Slavei P.S.S. arhiereul Veniamin
Pocitan a rdspuns : .«Domnul eel tare $i puternic «Domnul cel tare
In rdzboaie !>, ,<Domnul cel voinic, acesta este imparatul Slavei..
Dupa rostirea acestei fraze de o cutremuratoare realitate, in frunte
cu I.P.S.S. Patriarhul Nicodem s-a intrat in biserica.
Dupd ce s-a dat cetire pergamentului si a pisanii. asa cum o cere
traditia, pergamentul a fost semnat de patriarh, ctitor ccl. N. Gheor-
ghiu, g-ral Popescu si de prof. Al. Tzigara-Samurca,. Pc.--ramentul a
lost pus_.apoi impreund cu moastele sfinte in piciorul de piatra al Sfintei
Mese din Altar, s-au turnat aromatele, cintindu-se <<Ve4nica pomenire-
27

www.dacoromanica.ro
pentru ctitorii si slujitorii acestui lacas de inchinaciune. Peste perga-
ment si moaste s-a pus piatra de marmard, simbol reprezentind piatra
dupa mormintul Mintuitorului.
In acest timp arhiereul si ctitorul au lost imbracati in .alb, imaging
evanghelica a Ingerului Pazitor. Soborul de preoti a primit luminari
de ceara cu servete albe. Incet, cu piosenie si cucernicie slujba sfin-
tirei noului lows se desfasaara in solemnitatea ei cu aclevarat unica.
I.P.S.S. Patriarhul Nicodem, luind prajina pe care se gasea Sfintul si
marele Mir, impreuna cu ctitorul au facut ungerea altarului, a cata-
petesmei, in dreapta si in stinga, dupa care sfintirea bisericei a luat
sfirsit.
Au urmat apoi discursul prefectului de Ilfov, care a facut un
scurt istoric al manastirH, aratind, intre altele, ca «in ceardacuil ei a
primit Tudor Vladimirescu vizita Pr. Sf. Ilarion al Argesului, venit sa
convinga pe capita.nul de panduri, sa nu fie prea aspru cu boierii».
A urmat raspunsul I.P.S.S. Patriarhului, din care extregem urma-
toarele pasagii : «Ne gasim la sfintirea bisericii ricilicata din evlavia
crestineasca. Regele Solomon, unul dintre cei mai vechi ctitori ai bise-
ricii, a spus ca biserica este casa lui Dumnezeu, Lui i s-a aratat Dum-
nezeu zicind: SA zidesti o casa, ca sa locuiesc in mijlocul vostru.
In aceasta raga va yeti aduna si va yeti spovedi durerile si yeti cere
ajutorul meu, iar eu o sa and din cer si o sa va trimit binecuvintarea".
In credint.a cresting, cu atit mai mutt biserica este casa lui Dum-
nezeu ; in sfinta masa sta adapostit trupul si sufletul Domnului Isus
Hristos...»
A multumit d-lui ministru de interne pentru aprobarea care a
dat-o tuturor cheltuielilor facute cu restaurarea si a binecuvintat pe
toti acei care au sprijinit lucrarea.
La ora 13 inaltatoarea solemnitate a luat sfirsit. I.P.S.S. Patriarhul
si inaltii oaspeti parasind localitatea ; a urmat apoi masa mare data
publicului asistent, drept pomana la tirnosire".

ODOARELE MANASTIRII

Din odoarele si obiectele de cult cu care ctitorii au inzestrat ma-

nastirea lor, am mai gasit, inainte de 1944, urmatoarele bucati pe care
le-am f otografiat.
1. 0 anafornita, batuta in argint, 30 cm. in diametru. In fund
e reprezentat Dumnezeu si Hristos in jurul globului pamintesc, iar
dasupra for Sf. Duh in forma de porumbel. Chenarul e ornat cu ele-
mente florale.
In jurul fundului inscriptia grece.asca, in traducere : dar al s1u-
jitorilor lui Dumnezeu Constantin si Zoita Samurcas, 1809".
Dupa aceasta anafornita, am o reproducere galvanoplastica execu-
tata de atelierul lui Resch din Brasov.
28

www.dacoromanica.ro
 2. Un epitaf (6,01 X 0,60 m.) reprezentind punerea Domnului Hri-
stos in morrnint, brodat In fir de our pe matase. Se pretinde a fi fost
brodat de insasi ctitorita Zinca Samurcas. Inscriptia greceasca Inseamna :
Milueste Doamne pe robii Constantin si Zoita si pe toti ortodocsii si pe
cei raposati.
3. Un alt epitaf (1,50 X 1 m.) reprezentind Adormirea Maicii
Domnului, pictura, cu urmatoarea inscriptie Intru nasterea Fecioarei
ai pa'zit, intru adormire lumea nu ai parasit de Dumnezeu nascatoare".
4. 0 cruce, lucrare in filigran de argint, aurit in parte, cu pie-
tricele de rubin, inscriptia : Aceasta cruce s-au facut de not robii lui
Dumnezeu, log. 'Stan Jianu of Craiova, 1761". Crucea a fost daruita
mana.stirii de Tudor Vladimirescu Inta-una din adapastirik sale la Sa-
m urcas esti.
5. 0 cruce mai mica, pe lemn de chiparos, cu sculpturi repre-
zentind pe Mintuitorul rastignit, pe fates, jar pe alta botezul Domnului.
Suportuil e de argint si are 4 pietre de topaz.
Mai se afla In biserica : un potir de argint, o candela mare, de
argint, cu inscriptia : Sevastita Sutu, n'ascuta Ghika, la 5 act. 1819 ;
si-a dat obstescul sfirsit la 17 dec. 1842". Mai jos sterna tarii. 0 cadel-
nita de argint, cu clopotel, un aghiasmatar de argint, si alte obiecte
de cult, daruite in parte de Constantin Sabareanu, ctitorul capelei ma-
nastiresti.
Icoanele in majoritate imbricate in argint, sint la locul lor, la por-
tile imparatesti si altar.
Carti de ritual mai vechi sint :
1. Evanghelia ortodoxa imbracata in catifea rosie cu piaci de ar-
gint reprezentind scene biblice si numele ctitorilor C-tin si Zoita Sa-
murcas, 1809. Pe calturile imbricate in argint sint reprezentati evan-
ghelistii.
2. Vietile sfintilor, tiparita la M-rea Neamt, sub mitropolitul Ve-
niamin, in 1811.
3. Chiriacodromion, tiparit sub Mih. Dositei, la 1806.
4. Tripiconu, din 1816.
5. Ceaslovul, tipa.rit la Neamtu, in 1835.
6. Muncile lunilor, din 1862.
7. Noul Testament, din 1819.
8. Triodul, din 1856 etc.
29

www.dacoromanica.ro
 Inseriptii pe morminte
Pe o piatra de mormint, cu armele familiei :
Aci se ociihneste, repausata in fericire, Zoe Samurcas, nascuta
1808 octombrie 20, decedata.1867 aprilie 17, socia fui Alexandru I. Sa-
murcasi si
Alexanclru I. Samurcas
sotul
dececlat la 29 septembrie 1870".
In partea de miazanoapte a bisericii celei mari :
Pe o piatra de mormint :
Maria Creteanu, nascuta Samurcas, 16 octombrie 1884, in al 83-lea
an al vietii sale".
Pe o piatra de mormint :
Sub aceasta piatra zace roaba lui Dumnezeu, Smaranda Zinca
nascuta Samurcas, decedata la 14 aprilie 1871".
loan I. Samurcas (senator) mort la 1873, 27 noiembrie in etate
de 68 ani".
Despre averea manastirii greu se mai poate vorbi dupa ce atitea
din danii au fost irosite.
Dupa moartea bunicilor, unchiul Ion Samurcas a subventionat
multi ani de-a rindul manastirea lasindu-i si un frumos legat prin
testament.
In afard de minima subventie a statului, maicile se intretin si din
produsul lucrului for : tesatorii si alesaturi, vindute si prin societatea
Domnita Maria", regina interesindu-se de starea manastirii la care
venea adesea calare de la Cotroceni.
Lista staretelor este redata in publicatia lui Damian Stanoiu.
Maica mea a copilarit la manastire cIt a fost retrasa acolo si Sofia,
fiica lui I. Heliade Radulescu, pe vremea cind acesta a trait in exil.
Dupd ettlatarii si studii in strainatate, Sofia Radulescu s-a intors la ma-
nastire devenind calugarita, ajungind chiar stareta, fiind in functiune
pins in ianuarie 1909, cind a murit, fiind ingropata in cimitirul mana-
stirii. Si noi copiii am cunoscut-o de aproape pe maica stareta Sofia,
care de cite on venea in capitala se abatea pe la noi, si pe care la
rindul nostru o vizitam in lunile de vara in p15.cuta ei retragere de la
Samuncasesti, de unde am multe placute amintiri.
In amintirea petrecerii mamei, ca fetita, la manastire, am tinut
sa dau aceste notice asupra ctitoriei strabunilor mei materni.
30

www.dacoromanica.ro
 VI
CASA $1 GRADINA TATEI
Dovada de gospodar iscusit a dat tata, cladindu-si, inainte de casa
torie, casa menita sa devie cuibul viitoarei sale familii.
Din numeroasele locuinte in care m-am perindat in decursul anilor,
tot aceea a iubitilor mei parinti imi apare ca cea mai placuta, raminind
invaluita in nimbul poeziei trecutului, de care cu cit mai mult ma de-
partez, cu atit mai clar imi amintesc, fara ca arnanuntele, rasa.ririd din
bezna uitarii trecatoare, sa lmprastie farmecul in care pluteste caminul
in care m-am nascut.
Cu toata dorinta veche, de cind m-am casatorit, de a urma pilda
tatalui, nevrednic am Yost sa-Tni injgheb si eu lm cuib al meu. $i acum
la batrinete, coborind inspre lacurile dinspre maizanoapte ale capitalei,
ma minunez vazind pe ambele parti ale splendidei sosele Jianu, atitea
palate unele nu mai frumoase ale contimporanilor mei care au
reusit sa aiba case proprii, fara sa pot sti cu cit mai mult ca mine vor
fi contribuit probabil la renasterea cultural& a tariff. Intorcindu-ma insa
de la lacuri si privind inspre sud, de departe, pe depsupra caselor ci
copacilor, rasare turnul verde al Muzeului de arta nalionala din $o-
seaua Kisselef. dindu-mi satisfactia ca totusi de mine e ridicata cea
mai inalta si fatoasa cladire din intreaga regiune, magulindu-ma tot-
odata cu gindul c'a nu pentru folosinta-mi proprie, ci pentru aceea a
intregului neam ea a fost conceputa si realiz.ata cu pretul atitor greu-
tati consul-mate mai ales in volumul de Muzeografie romaneasca ce i-am
inchinat.
Atenuind regretele fiului prin folosinta locuintelor oficiale de care
in schimb s-a bucurat de mai multe decenii, sa ne intoarcern la fru-
moasa realizare a vredniciei tatalui. Pink in 1945 era inca neschimbata
casa din str. Po lona 21, (acum str. Gogu Cantacuzino), ridicata de tata
in 1864, cum aratau cifrele din balconul de metal dasupra intrarii. Az:
e inlocuita prin blocul alipit de acel mai mare ridicat pe proprietatea
vecind a Porumbarului, servind acum drept circurnscriptie fiscala. Casa
tatei era chiar in inima mahalalei, peste drum de locuinta viitorului
sau socru. Avea doug etaje, cum se zicea atunci, nesocotindu-se par-
terul. In fata easel se afla gradina, inconjurata de altele. spatiul fiind
atit de liber de cladiri, incit din balconul nostru se vedea filfiind steagul
de la Palatul Regal.
Corpul principal al easel avea la strada doua incnperi : una spre
grading, cu doua ferestre odaia zisa turceasca si alta mai mica,
biroul tatei. Despartite prin holul sca'rii ; mai erau, Inspre curt0, sufra-
geria si anexa ei cu coridor spre bucatarie. Intrarea fn holul spatios
se facea prin usa cu gearnuri colorate, dtpDlata de una de stejar ce nu
se inchidea decit noaptea. In catul de j.e corespundeau celor de jos
budoarul mamei si iatacul parintilor ; tar dasupra sufnageriei cu anexa
o singura odaie, la inceput prevazuta ca salon, d,ar devenita odaia
copiilor.
31

www.dacoromanica.ro
 In continuarea anexelor erau grajdul de 4 cai, soproanele, podul
de fin si alte acareturi. In curte un put cu roatb., in fundul caruia ne
straduiarn sa prindem oglindirea lunei in fuga ei pe luciul apei.
Dintre incaperi, drags -mi era odaia turceasca, care mi-a ramas
mai bine intiparita in mince, desi a fost prima desfiintata la citiva ani
dupes moartea tatei. Tapisata in verde, odaia cuprindea o sofa mare,
imbracata ca si jelturile in matase verde, ripsata. In fata for o masa
rotunda, La nivelul sofalei pe care erau insirate scrumierele si chiseaua
de portelan alb cu ornamente argintate vesnic plina tie bectemis proaspat
taiat in casa. Pe o etajera joasa se afla narghileaua, cu care atit ne-am
jucat, ca copii, pins am distrus-o. Din serviciul de cafea au mai ramas
citeva felegeane de portelan din Viena azi vieux Vienne" cu marca
stupului de albine frumos aurite si colorate p ;ecum zarfurile for de
metal ajurat. Din serviciul de dulceata de clestar verde n-a mai ramas
decit cheseaua si linguritele de argint cu initialele tatei In chirilice. Ele-
gantul ibric turcesc a disparut, liznt fiind, neraminind decit ligheanul
de .arama. De urgia vremii si de mania distrugatoare a noastra, ca copii,
a mai scapat si pupitrul mobil de coran, imbracat in romburi de sidef
si de os, ce Incep a se detasa. Din panoplia de vinatoare a tatei nu mi-a
ramas decit iataganul, cu inscriptie turceasca pe placa de argint, cu
miner de corn de cerb, purtind gravate initialele in chirilice ale tatei.
si cloud pistoale cu c.remene ; pustile aduse din Paris si alte arme cine-
getice au fost impartite intre fratii tatei, eu, ca copil, fiind considerat
ca inapt de la mostenire. Dintre covoarele orientale nu am pastrat decit
un ghiordez si o cula cu fond albastru, ambele uzate, celelalte fiind
trecute fetitelor mele. Din incaperea alaturata a mai lamas biroul de
nue cu sertare adinci, revenit Ancutei, in a treia generatie. Calimara
de bronz cu relief, precum si tocul tatei dintr-un spin de pore-epic"
pe atunci, probabil, noutate in Europa, mi le-a pastrat mama ferindu-le
de distrugerea copiilor, a cazut prada cariilor care au macinat pe juma-
tate tocul asa de usor cu care tata parafa asa de avintat semnatura sa.
In biroul tatei era pitit si sipetul cu documentele si cartile despre care
a fost vorba. Casa de fier Wertheim, cu incuietoare prea simply pentru
specialistii de azi, a fost vinduta mai tirziu. Tot din odaia turceasca
am mai mostenit o bomboniera de argint cu inscriptia A madame
Helene Cigara, 1806", fara ca nici mama sa-mi Li putut spune tine era
acea cocoana frantuzita la 1806, cind in societate se vorbea Inca greceste.
Budoarul mamei, deasupra odaii turcesti, avea mobila de mahon
sau acajou", imbracata in matase ros-inchis lie de vin". Coltarul-
canapea, cu formele sale rotunjite, asezat in unghiul dintre ferestre,
era impunator, nepotrivindu-se in alte odai a fost vindut o data cu casa.
Pe peretii tapisati cu tapete rosii cu flori reliefate erau ornati de pei-
sagiul romantic reprezentind o prima fazes a temei : un dejeuner sur
l'herbe" adus de tata din Paris, ca si gravurile colorate franceze. Lampa
de portelan rozin de Sevres, si cele doug vase de flori, la fel, cu arma-
tura de bronz omit au mai existat pind in vremea din urma. Tot aci
era si gingasul birou al mamei, cu numeroasele sale ascunzisuri, in
32

www.dacoromanica.ro
care am zasit, pe linga batista §i florae ei de mireasa §i alte hirtii si
scrisori. familiale. Retelele albe cu broderii de flori prinse intre dra-
perille bogate, din matasea mobilei, filtrau in, odaie o lumina miste-
rioasa, sub g carei farmec ma trezesc si acum privind fotografial din
cadrul oval, reprezentind pe tata ducind la brat pe mama in. malacovul
de soie moiree".
Impresionant este tainicul limbaj al obiectelor negriiitaare 0 in
special al acestei imagin in care scumpii mei parinti, mindri si plini
de nadejde paseau impreunsa in necinloscutul vietii.
Odaia alaturata, iatacu parintilor, era to in verde, culoare la
modes atunci sau special preferata a for cuprindea patu, dublu de
bro.nz francez, iar pe pereti icoanele imbricate in argint aduse ca zestre
de mama. In patul eel larg am dOrmit si et; alaturi de Mama, rind
venind singura de la tares pentru afacerile succesiunii, fns libeta din
inchisoarea de la pension, spre a ma dezmierda cit sta in capitala. Cu
duiosie imi amintesc de acele zile fericite, In care din plin m -ani bum-,
rat de proverbiala : hochste Gliick der Erdenkinder".
Caminul asa desavirsit montat de tata, S-LA dezorganizat curind
dupes disparitia lui, reducindu-se intreaga gospodarie potritit moii situ-
atii financiare.
Inca din timpul razboiuJui din 18'77-4878, casa a fost trecator
rechizitionata de un general muscal, de ale carui chefuri a .suferit ma-
bila si mai ales vesela, deli ingrijitaarea easel, credincioasa Cristina,
reusise sa piteasca lucrurile de pret ce-i erau. incredintate si in special
serviciul de mass de argint cu initialele mamei, trecut in foaia de zestre
in valoare de 72 galbeni. Din serviciul de portelan de Meissen si din
eel al fabricci din Birmingham, Lindner & comp. nu au mai ramas decit
citeva talere : acel cu portretul domnitorului Carol si acel al catedralei
din Curtea de Arges.
Plecind, generalul rus a lasat Cristinei citeva piese de alit- ce nu
compensau uzarea mobilelor si celorlalte pagube. Ne-a mai ramas de
la rusi un tin'ar cline -lup botezat de not Cazacu", care ne-a pazit multi
vreme, el fiind totodata si un placut Insotitor in alergarile noastre prin
curte si gradina.
Cu vremea, frumoasele mobile imbricate in Matasuri s-au dete-
riorat ; catul de jos fiind succesiv abandonat deveni depozitul mobilelor
uzate. Budoarul deveni camera meat In locul coltarului din odaia tur-
ceased se urea canapeaua cea veche, servindu-mi drept pat, iar biroul
tatei drept masa de lucru ; iar holul de sus deveni sufragerie.
Jena financlard accentuindu-se, mama se Vaau nevoit'a sa vinda
gradina din fats casei, iar noua claclire ne rapi perspectiva larga de
pins aci, reducindu-ne si lumina. Neputind efectua unele reparatiuni
imperioase, mama, cedind sfaturilor unchiului, care prinuia o noua cia-
dire pe locul viei bunicilor, vindu -pest citva timp casa ce cu atita
drag si gust o infiripase tata si pe care cu nespusa durere am panasit-o,
cautind sa consolam pe mama ce cu greu se despartea de cuibul feri-
cirii sale.
33

www.dacoromanica.ro
 Gradina, mare, cit tot cuprinsul casei 51 al curtii, era caltul de
rai al tatei, pe care singur o ingrijise. Izolata era de strada printr-o
perdea de liliac de-a lungul grilajului de fier si prin inalte zaplazuri
de scinduri, de celelalte gradini inconjuratoare cu care impreuna ailed-
tuiau o mare oaza de verdeata. Era sadi-ta la intimplare, fara arttficii
51 de aceea cu infatisarea unui mic paradou (le Paradou de l'abbe
Mouret, par E. Zola) ca acela in care chiar un prea habotnic papistas
imbatat de farmecul naturii a pacatuit, ca si Adamul din Paradis.
Florile variind dupd anotimpuri 5i trandafirii ce se primeneau
toata vara, erau d-a lungul scundului grilaj de fier despartitor de curte,
iar in restul gradinii, fara alee ci numai poteci prin iarba verde, erau
saditi numai pomi roditori, multi din ei ca migdali, caisi, nuci, piersici,
ciresi batrini de mai bine de o generatie, printre care se furisau si
smochinii plantati si special ingrijiti si adapostiti contra frigului. In
acestei gradini, pe o movila, chioscul adumbrit de vita tamiioasa
sub care parintii obisnuiau sa ia, la racoare, gustarea for de dimineata
in zilele de yard in jurul unei mese de marmura albs, existents azi
la via din Merei. Printre arborii aflati inainte de cumpararea lotuati
deFaire tata se aflau 5i cei producatori ai gustoaselor Reineclaude"
ce de atunci prefer celorlalte fructe. Curind dupa ce ne-a parasit tata,
gradina, ramasa Mr' de stapin, s-a salbaticit, unii trandafiri dau in locul
florilor for boabe de maces, al caror suc tomnatic i1 sugeam, fard a
banui continutul de vitamine ce li se atribuie acum. In amintirea gra-
dinii tatei, m-am straduit sa sadesc la vie intr-un colt bine insorit, la
adapost de crivat, smochini, al caror gust de la tata 1 -am mostenit pe
linga atitea allele nerealizabile.
Din micul Paradou mi s-au tras si prietenii de mare pret in viata,
dupa cum se va vedea indata.

VII
MAHALAUA BUCURESTEANA
Prima-mi copilarie, pins la internarea in pension, am petrecut-o
la fara. Presupun ca a fost cea mai fericita epoca a vietii mele, deli
numai nebulos mi-aduc aminte de ea. Situatia mea, ca singur baiat,
era favorizata : nici cele trei surori mai magi 5i Inca mai putin cele
doua venite in urma-mi, disputau unele avantaje de intlietate ce-mi
acoradu de buns voie, cad eram le coq en pate" cum zicea mama,
sau der Hahn in korb", dupd spusa madamei Mina, fara insa sä fi
abuzat de asemenea privilegii. Si data se intimpla rareori, ca malculita
dragulita noastra sa fi alintat mai mult pe vreunul pe Benjamina
sau pe mosul" ei la nimeni nu incoltea sentimentul geloziei cad
34

www.dacoromanica.ro
de aceeasi dragoste ne simteam cu totii la fel ocrotiti sub aripa calda
a mamei. Amintirile de la tars m-au facut at apreciez mai tirziu, ea
tinar numai, versurile naive ale lui Alexandru Deparateanu, care cam
pe la aceeasi epoca, publica a se/ Viata la tare/ cu sfirsitul ce atunci
rni l-as fi dorit si mie :
Eu la lard voi sä mor,
Ca un fluture pe floare
Beat de soare
$i parfum incintator.

Cu mutarea noastra la Bucuresti, o viata noud a inceput.

De la tall mai mi-aduc aminte numai cum alergam cu suroriile
prin aleile umbrite ale parcului din jurul carei sau pe movila ramasa
telina din fata co-nacului vreun gorgan scit ? acoperita de scaieti,
palamida si lipani asa de magi incit ghemuiti ne puteam ascunde in
dosul lor. Mai imi rasare in memorie iedul cel alb, domesticit intr-atita
incit sarea peste mobile in casa, oprindu-se nedumerit in fata marii
oglinzi din said, amenintInd cu coarnele imaginea proprie.
Dar in afara de joaca ne luam la Intrecere in pronuntarea limbei
franceze, ale carei elemente de la mama le-am capa'tat, nemteasca fiind
lasata in seama madamei ale carei brasovenisme tot mama le coiecta.
De cuprinsul mahalalei Batistea, in rare m-am nascut si mi-am
petrecut eopilaria, am luat cunostinta prin spatiul aerian, ca sa intre-
buintez un termen al zilei de azi. Caci si acum de cite on ma poarta
gindul prin mahalaua mea, imi vijiie, parca, urechile de zbirniitul zme-
ului ce inaltam alergind nestingherirt prin maidanul larg de la incru-
cisarea strazii Poland cu cea Italiana, marit Inca prin curtea neingradita
a batrinului Roata, tovaras de vinatoare al tatei.
Prielnic era locul, vast pentru jocul zmeului, caci deasupra caselor
scunde dimprejur, vintul imparatea slobod peste gradinile inconjura-
toare. Cu zmeul ()data inaltat in vazduh, incepeam urmaririle conru-
rentilor din spatiul aerian sau fuga de vreun aparat inamic, ce se api o-
pia cu aceleasi intentii de a provoca doborirea prin scurtarea cozii
zmeului invidiat. Si astfel, cu nasul in vint, Lard alta busold, ci tirit
numai de sfoara aaratului zburator si fare/ temere de o circulatie ine-
xistenta pe strazi, parcurgeam diferitele sectoare ale mahalalei, dupe/
directia schimbatoare a curentilor de aer.
Singur $i mofluz cu degetul ros de sfoara, sau invingator in,otit
de banda asistentilor si cu un aparat caipturat in plus lichidam pere-
grinarile de care cu placere imi amintesc si acum. Cit de invioratcare,
pe atit de inocente, erau aceste raiduri aeriene fata de cele ale avica-
nelor de azi cu ale for ingrozitoare bombardamente !

Voi mentiona insa centrul oficial al mahalalei, dupe/ case ace.,ta

s-a si botezat, adica biserica Batistea, la patru case departare numai
de casa noastra.
35

www.dacoromanica.ro
 Asonanta strains a numelui se datoreste, dap& mai toti comen-
tatorii, lui Baptista Vel/eli, pe care Radu Voda Mihnea 1-a cunoscut
in calatoria sa, la Padua sau in Venetia. Aducindu-1 in tars, 1-a inzes-
trat cu o grading de pomin.a.", pe care venetianul Baptista ar fi rid_cat
o capeld de lemn, probabil in locul careia vataful Manchu a zidit; in
1764, biserica ce dainuieste pins azi.
Ar fi prezumtios din parte-mi, sä pretind ca-mi amintesc de infa-
tisarea arhitectonica si ornamentals de. odinioard a bisericei. Lipsa ama-
nuntelor este insA implinita prin frumoasa stampa a lui Preziosi, rcpre-
zentind biserica din prima decade a copildriei mele, artistul fiind de-
cedat in 1882.
Bisericuta vatafului Manchu are, prin dimensiunile ei reduse (25/
8 m.) aspectul unei capele in still]. particular al celei a doua jumAtati
a veacului al 18-lea, dupa ce, prin splendoarea maretului Horez brin-
cov enesc si prin miniaturile de la Fundenii Doamnei si Stavropoleosul
bucurestean, se impamintenise tipul elegant ca proportie si placut orna-
mentat al arhitecturii autohtone. Nespus de pitareasca este pentru ziva
de azi stampa lui Preziosi in care pulseaza viata ce cautam sa evocam.
In fata bisericei, o m,aghernita servind de plata a megiesilor, carora
li se of era marfa adusa direct de producatori, cum e tar.anca in costum
national purtind pe cap co§ul cu merinde, pe cind intr-un carucior,
teas de un dulau, olteanul cu caciula vinde zarzavaturile zilei. 0 alts
femeie, tot in ie si fate, cars pe cobilita tingirile cu ape de la cismea.
Strada e traversata de un boier in redingote si joben, alaturi de o
cocoand cu fusta lungs maturind caldarimul. Pe un perete, darimat,
indicatia citeata a numelui strazii dasupra unei cutii de scrisori, alaturi
de afire anuntind ,.Seratele cu duns" ale zilei.
Fundul tabloului e rezervat bisericutei cu doua turle, dintre care
clopotnita darimata printr-unul din tutremurele de la 1802 sau 1828,
e recladita in proportii imai mici decit ale tamburului de baza. Resturi
de ornamente policrome $i olanele acoperisului contribuiau la accen-
tu.F.,rea aspectului pitoresc al cladirii.
Restaurata de Comisia manumentelor istorice, biserica si-a reca-.-
patat in forma originals cele cloud* turle, inlaturiryclu-se cirpelile de
zidarie si zugravelile unor mesteri nu asa de priceputi si grijuiii ca
restauratorii judiciosi al zilelor noastre. Sub haina cea noud, biserica
si-a recapatat acurateta formelor originale, pierzind insd farmecul ye-
tustatii. caci mutilatiile succesive ale trecutului erau placut armonizate
de dintli vremii in scurgerea indelungata a anotimpurilor. Dasupra
iirIului reliefat, ce imparte in cloud caturi fictive fatada cladirii au mai
ramas citeva reminiscence : pictuile in medailioanele ce alterneaza cu
ferestrele de piatra ajurate prin ornamente flonale fard insa ca asernenea
resturi sa inlature raceala sub care monumentul operat se prezinta,
mai ales pentru cel ce 1-a cunoscut invaluit in poezia trecutului.
16

www.dacoromanica.ro
 Pe vremea cind zilnic treceam prin fata bisericei, ducindu-ma
la gimnaziul din apropiere, se construisera, in locul zidului parasit
a lui Preziosi, $irul de pravalii ce mai exist& si azi, ocupate de mace-
larie, brutarie $i circiuma mahalalei, puss in evidenta trecatorilor prin
sticlele cu continuturi divers si strident colorate. Frecventata de noi,
elevii, era placintaria, la fereastra careia se afla tejgheaua cu tava de
arama vesnic incalzita prin carbunii ce mocneau dedesubt si pe
care mi se taia cu pischirul (eutit in forma de semiluna) portia de pla-
cinta cu brinza sau si cu came, costind numai citiva gologani. $i acum
imi lass gura apa la amintirea gustoaselor romburi de placinta sau a
pufosilor covrigi cu susan sau a feliilor de dovleac si a semintelor ru-
menite in care. Pe asemenea bunatati ieftine se faceau prinsorile dintre
colegii gimnaziului.
Dar sa ne intoarcem la biserica noastra al carei parch era Popa
Petrache, fara alt nume cunoscut mie, barbat chipes, cu barbs alba
ingrijita, si foarte apreciat de drept credincioase ale mahalalei. Pe cit
de amabil, pe atit de putin eviavios, Papa Petrache se falea cu pre-
stanta-i irnpunatoare si vocea-i rasunatoare in bolta bisericutei lard
a se sinchisi de raspindire.a dogmelor crestinitatii.
Sub motivul de a ne feri de molipsirea bolilor rA.spindite prin
impartasania in comun, mama chema acasa pe preot 1a sarbatorile mai
de seams. Ma vad inghernuit in genunchi, Impreuna cu surorile. sub
patrahirul duhovnicului Petrache, care, in grabs rostea, ca pentru sine
numai, uncle rugaciuni pe care nici nu le desluseam. Spovedaniile de
Pasti se scurgeab tot asa de banal si ire viteza, popa, ca si noi fiind
incht.at sä lerminam cit mai curind asemenea ceremonie" lipsita de
insemnatatea de cel in drept de a o face.
Aspectului mahalalei mele, insusi maestrul Nicolae Grigorescu a
contribuit prin eternizarea unor infatisari ale vietii cartierului Batist,.o.
Locuind mai multi ani de-a rindul apartamentul de sus al casei clri
col(ul strazii Batistei si Pa lona, Grigorescu a imortalizat, printr-o serve
de schite in creion, principalele tipuri ce se perindau prin fata fere-
strelor sale. Ni s-a fixat astfel sacagiul, calare pe butoiul montat pe
doua roate, aducind abonatilor apa din Dimbovita, ce trebuia, irna,
decantata cu piatra acra, in recipiente de piatra poroa.sa ; pe zarza-
vagiul purtind pe umeri cobilita cu cosuri incarcate cu legume, fructe,
oua si alte merincle ; pe taietorul de lemne cu capra, fierastraul si
toporul in ,epinare ; pe bragagiul au fes pe cap, vinzind braga rece
i salep cald Lama ; pe plotogarul sau cirpaciul de ghete, sezind la
dulapul sau de lucru fixat la intrarea bisericei. Toate aceste tipuri, as
si multe altele, ca birjarul, cosarul si altii, alcatuiesc cea mai pretioa)a
ilustrare a vietii mahalalei Batistea.
Cu enuntarea unor asa de insemnate documente inchei amintirile
referitoare la mahalaua copilariei mele, a vremii fericite dintr -o viata
ulterior atit de schimbatoare.
37

www.dacoromanica.ro
 VIII
HERR BABY" $1 CASTELUL FERMECAT"
Dinspre Nord, grading tatei se invecina cu aceea molt mai vasta
a grafului Scarlat Rosetti, a carui locuinta mi,sterioasa, cu zabrele la
toate ferestrele si cu ceas in turnul deasupra intrarii era poreclita casa
cu cocosul rosu, din cauza indicatorului de vint, sub forma unei pasari
cocotata in virful unei prajini in spatiul Tiber din mijlocul gradinii.
Mai ciudat decit casa, era insusi proprietarul ei, Carol comite de Rosetti
cum singur se intitula. A se vedea : General R. Rosetti, Familia Rosetti,
vol. II, p. 70 ; si Valentineanu1, care iafirma ca i-a fast destul de un
an de hotie oficiala, ca Primar, ca sa-si creeze o stare care -1 face sa
traiasca astazi in toata comoditatea boiereasca".
Singur batrinul dr. chirurg, C. Severeanu (Amintiri in Gazeta
Municipals. 12 ian. 1943) are parere mai bung ; tot el ne confinma ea
fiica grafului, Caterina, s-a casatorit cu M. Mitilineu, fast ministru ple-
nipotentiar si tatal lui Ion, fost ministru sub regele Ferdinand si apoi.
Dar chiar Severeanu adauga : graful traia o viata foarte retrasa si se
pare Ca nu fusese insurat ; lumea spunea multe pe socoteala lui si
facea felurite supozitii ; C. Exarcu se presupune ca fiu natural al lui".
Graful dupa calatarii in Asia si la. Ierusalirn si participate la
campania din 1828-1829 din Crimeea, a ocupat in Cara diferite dre-
gatorii, lasind nu prea magulitoare amintiri din cauza caracterului sau
orgolios si abuziv. Aceeasi opinie defavorabila o avea si mama, din
vizitele grafului, ca vecin, la parintii ei.
Sinistre, mai presus de toate au fost descoperirile pe care, ca
copii, le-am facut in chioscul darapanat sl pustiu din fundul gradinei
megiesa cu a noastra. Dar sa nu anticipez, amanuntele aci rezumate,
fiind date numai spre a acredita caracterul straniu al celor ce vor urma.
Dupa moartea grafului (1802-1872) casa a foist locuita de fostul
ministru C. Bralloiu, iar : Simbata 2 aprilie 1882", T. Maiorescu, in
ale sale pedante Insemnciri zilnice : Kremnitzii se muta in str. Polona
23", vecina cu a noastra, de la nr. 21. Despre doctorul Kremnitz si
despre Mite Kremnitz, soUa doctorului, autoare si colaboratoare literara
a Carmen Sylvei, va fi vorba intr-un capitol special.
Deocamdata ne intereseaza fiul for George, cu vreo trei ani mai
tinar ca mine, ai carui parinti ii ziceau : Baby, iar dadaca lui, crezind
ca acesta e chiar numele lui de botez, vorbea de domnul Baby". Sub
acest titlu Mite Kremnitz a publicat in revista lui Paul Lindau Nord
u. Sud, din aprilie 1900, o nuvela : Herr Baby. Eine Kindergeschichte
(rearodusa si in brosura, tot la Schottlende in Breslau F.D. Un exem-
plar a fost depus de mine in Bibliatec.a Fundatiei Carol I.), in care
e vorba pe larg si de mine si de surorile mele Netty (Aneta) si Mica
(Maria) cu care George Kremnitz se imprietenise. Facind cunostinta
Biografia oamenilor mari, serisd de un am mic, Paris, 1857, p. 119.

38

www.dacoromanica.ro
prin spatiile libere dintre scindurile putrezite ale zaplazului dintre gra-
dint, dupa cum se istoriseste in nuvela.
Prietenia dintre copiii vecini devenind tot mai intima, ei trecura
printr-o deschizatura anume facuta in gard, cu aprobarea parintilor, in
gradina in care intr-IS bung zi planuira sä cerceteze si vechiul si darapa-
natul chiosc zidit in fund.
Descoperira intii o placa de marmura cu inscriptie sustinuta pe un
trunchi de copac gros. Cu ajutorul unui felinar mai dibuira, atirnind de
tavan, un sac, care dadu la iveala un schelet omenesc ! Survenind o fur-
tuna grozava, copiii se retrasera in casa de unde inspaimintati Inca de
descoperirea facuta, priveau la cladirea din gradina, care deodata, sub
presiunea vintului si a ploii torentiole, se narui impresionind grozav pe
aceia care d-abia o parasise.
Din cercetarile acute de doctorul Kremnitz se constata ea sche-
letul descoperit era al unei tinere fete, iar inscriptia greceasca a placii
de marmura arata ca fusese pe mormintul acelei copile, cu numele
Gloria pe care tatal o jelea, adaugind ca ea fiind lumina existentei sale,
nu mai putea trai Lira de ea.
Politia, avizata de cele descoperite se dezintereseaza deoarece tre-
cuti fiind treizeci de ani de la intimplarea celor relatate, cazul era legal-
mente prescris.
0 alter descoperire mai facu Baby cu guvernanta sa franceza, de
aster data in turnul cu ceasornic, dind de o lada continind o rochie de
fata, decolorata, prafuita de vreme si roasa de soared. si mai multe per-
gamente pe linger o serie de scrisori. Duper acestea scriitoarea Mite
reconstrui viata si disparitia Gloriei, plina de peripetii ce dau crezamint
legendelor sinistre ce se puneau in sarcina grafului. Las celor curiosi
sa cerceteze singuri aceste capitole din nuvela mentionatd, interesanta
ca document al societatii vremei aceleia. (Gura mahalalei, in conformi-
tate, pare-se, cu scrisorile din turnul casei, pretindea ca graful fusese
parasit de frumoasa sa sotie refugiata la Paris dupa ce ar fi rapit pe
fiica preferata, a odiosului ei sot, substituindu-i o alter fata, al carei
schelet 1-am descoperit not in sacul din chiosc, adevarata for flied fiind
retrasa intr-o manastire din Occident, spre ispasirea pac.atelor tatalui.
In cadrul memoriilor de fata ale baiatului de zece ani, ce eram
atunci, intereseaza in primul rind, prietenia strinsa cu mai tinarul meu
vecin Baby, caruia i se zicea Gege si marinimoasa protectie de care
m-am bucurat din partea acelora, autorizat a-i considera ca Onkel Willy
si Tante Mite, si ei considerindu-ma ca al for Adoptivsohn". Din caste-
lul fermecat", cum Maiorescu botezase caminul vesel al cumnatilor sit,
inlocuind casa ursuza de odinioara, mi s-au tras numeroasele si valo-
roasele avantaje de care m-am bucurat in viata.. Casa parinteasea a lui
Gege era un al doilea adapost al meu, cind de la pension nu puteam
merge acasd, duminica sau in vacante, din cauza vreunei molime infec-
tioase a surorilor, eram oaspeteie binevenit al Castelului". de unde
mai aveam avantajul de a vedea si vorbi chiar cu ai mei din balconul
39

www.dacoromanica.ro
casei de dincolo de grading. lar vacantele de yard' le petreceani cu Gege
la Sinaia, iar mai tirziu la Casa din padure" pe care $i-o cladise docto-
rul la Brand; in Vorarlberg.
Prin binefacatorji mei am fost, ca copil, introdus la Curte $i la
sarbatorile de la Castelul Pe les precum si mai tirziu la kermesa
de la Cotroceni. Si tot aci am cunoscut pe Maiorescu $i pe alti convor-
biristi precum si atitia oameni de seams romani si straini.
Dupa scandalosul divort provocait de Maiorescu, cu sotia lui, sora
Kremnitz, dupa 20 de ani de casnicie si dupa surghiunirea
sotiei si a fiicei sale, Livia, la Berlin, Castelul feivnecat a ramas interzis
fostului sau nas. Simbata seara insa aci se intruneau, concomitent cu
cele din str. Mercur 1, sedinte restrinse dar alese ale unor vechi convor-
biristi, ca P. P. Carp, Th. Rosetti, N. Burghele, N. Gene. Slavici si
Zizine Cantacuzino, care cetea traducerile sale din Schopenhauer in
asistenta arhitectului Lecomte du Noiiy precum si a diplomatilor germani
acreditati in Cara.
Inriurirea ce a aVut asupra mea salonul cel vrajit gal Tantei Mite
a fost expusa pe larg acum aproape un sfert de veac (Numarul jubiliar
al Convorbirilor literare nr. ian.aprilie 1927, p. 106-115. In calitate
de proaspat director al revistei grupului junimist am atribuit mai mult
acestuia unele inriuriri ce in caminul prietenului Baby le-am inregis-
trat. Desi tineri, ne era ingaduit sa luam parte la ass de fermecatoarele
intruniri de care numai in parte ne puteam imparta'si).
Si din cele relatate atunci voi reds aci crimpeie ale impresiilor care
au ramas neschimbate pina azi : In salonul ferrnecator ma atragnau
sanetele beethoveniene sl spre a ma pune la adapost de aceste valuri
navalnice eram fericit sa privese picturile si o mare placere imi procurau
culorile covoarelor orientate ce umpleau ttoata oasa : pe jos si pe pereti.
Hipnotizat de farmecul covoarelor, mi se desluseau pares mai bine si-mi
faceau placere cascadele de sunete ce nu conteneau. Ascultind muzica lui
Burghele caci pe el 1-am stiut Inainte de Beethoven rni s-au imbi-
nat pentru India oars sunetele cu impresiile vizuale. Nici nu $tiu care
din impresii au predominat. Mi-aduc aminte numai ca, dupa o asemenea
auditie, am iesit din salon cu o mare multumire sufleteased. Eram
mindru, pared as fi descoperit ceva, as fi gasit un tezaur. Mai mult
Inca pared s-ar fi deschis in mine o fereastra prin care vedeam acum
lucruri ce nu le observasem pina aci si auzeam mai distinct ca odinioara.
Impresiile acestea straninu 49-au parasit curind si : se tineau lipite de
sufletul meu, deli cu timpt eram liber... Simtkam o caldura interns
care Ifni facea bine, si aveam o mare pofta" de viata".
Intorcindu-ma in realitatea vietii de acasa, exercitiile reluate la
vioara, m-au descintat Intr-atit, inclt m-am lasat de vioara, iar gamele
surorilor grozav ma exasperau ; ma mai consolau covoarele din odaia
turceasea, care deli mai putin bogate, ca darurile regale din Castelul
vecin, se combinau cu sunetele ce-mi mai incintau urechile, ducindu-ma
in lumea cea noua, ce mi se revelase, asa deosebita de oea de pina atunci.
40

www.dacoromanica.ro
 Deosebit de placute erau si serbarile familiale, praznicele nasterh
diferitilor membri din casa dar mai ales cele de Craciun, cu
porn de Craciun cu darurile ce se imparteau, dupa solemna intonare in
cor a traditionalului cint : .,O Tannenbaum, o Tannenbaum, wie gran
sind deine Blatter", etc. Darurile erau insotite de bilete cu asa-zise
.,Julklappverse ". Intre alte multe carti si abiecte astfel primite. mi-a
revenit gi albuml in care Tante Mite mi-a scris amintirile ei despre
Eminescu. i Albumul era insotit de urmatharele versuri :
Ein Tagebuch ! welch unniitz Ding.
So rutt mein junger Freund geschwind,
Ich aber rath' ihm erns : so bring
Nur Dinge rein, die niitzlich sind"

Zizine Cantacuzino care lua parte la aceste serbari, mai prevaza or

ca mine, a pastrat toate aceste bilete, dupa cum se va vedea mai la vale.
Tot prin parintii noului meu prieten am fost introdus si in luriea
diplomatilor germani, a caror Legatiune fiind in casele Porumbaru.
vecind cu a noastra, se croise o poteca prin gradina noastra legind, f- -a
a mai ocoli pe strada, cele cloud caminuri germane. Ministrul Karl B'isch,
avind fete si baieti de vinsta noastra, repede s-au incheiat prieteniilc
prin intermediarul izolitului Gege.
Din numeroasele Si hazliile intimplari ale acestor frecventari voi
vita una mai caracteristica : Busch, venit aci din Istanbul, voind sa
cunoasca mai de aproape obiceiurile noastre, a cerut sa-i aduc, intf-
seara de Craciun, vicleimul ce pe atunci colinda capitala. Irodul condu-
cator al bandei vicleimului intrebind daca vrem reprezentatie cu sa-i
far perdea, toti am cerut, in speranta de a vedea mai bine, sä se joac
farce perdea, ceea ce insa, in limbajul figurat al actorilor, insemna in
mod cu totul liber : libertin. IniT-adevar, gesturile necuviincioase al;
tiganilor insotite de cuvinte obscene, din care unele de orig;na turceasca,
fiind intelese de ministrul filolog orientalist, au decis izgonirea vicleimu-
lui buclucas. spre marea noastra dezamagire.
De la ministrul filolog am anat. origina si sensul multor cuvinte
turcesti : Caraiman = papa negru; Cara-ghioz = actor de glume
proaste etc.
Altfel, placuti Si interesarrti au fost succesorul lui Busch 2, Bernard
von Billow, mai tirziu Cancelar al Reichului si ridicat Furst, gi secretarul
lui autenticul Prinz Lichnowsky, ajuns ambasador al Germaniei la
Londra, la declararea razboiului din 1914.

i Pe hirtia in care era invelit albumul era scris : Fluchtige Erinnerungen

an M. Eminescu. Meinem adoptivsohne anvertraut I Oct. 1893.
2 Pe Clement Busch, fiul diplomatului din Bucuresti, 1-am intilnit Ca minis-
tru de finante, la Berlin, sub guvernul lui Stressemann ; iar Johannes Busch,
nascut in Bucuresti, ne-a revenit ca atasat al Legatiunii germane sub ocupatie,
1916, aratindu-se binevoitor fat'a de romani.

41

www.dacoromanica.ro
 Billow cu frumoasa lui sotie, o printesa italiana, ne interesau mult
cind se duceau la d-rul Kremnitz pe poteca din gradina noastra, avind
totdeauna cuvinte de gluma, cind ne vedea, si daruindu-ne bomboane
ca pret al tacerii. Intimplarea a facut sa fi asistat la sfiosul debut ora-
toric al aceluia ajuns mare orator al Reichstagului. Trebuind sa tie, ca
ministru, de ziva imparatului, Ian discurs si ambitionind sa vorbeasca
liber, el veni sa faca repetitia la vecinii sal ; cu foita in mina debutan-
tul rosti cuvintarea de mai multe ori, examinindu-si gesturile si into-
natia, dupa care proba obtinu succesul dorit, dupa cum singur arata
in memoriile sale 1 aparute in mai multe volume sub titlul de
Denkwfadigkeiten.
In volumul IV, p. 651, descrie excursia in care, impreuna cu Gege,
I-am insotit la Sinaia pe Virful cu Dor, Wurfucudor" cum scrie el,
aratind si prinsoarea, die Wette", facuta cu mai virstnicul sau graful
Gulohowsky, ministrul Austriei care nu credea Ca urcarea pe Virful cu
Dor se putea face de doua ori intr-o zi. Pariul fiind cistigat, ca ghizi
benevoli ai lui Billow am luat si noi parte la libatiunea de sampanie
data de austriac, nu fard a fi resimtit efectul ametitor al nobilulu'
lichid francez ce ni se servea si noua, ca si comesenilor virstnici, In
pahare marl de apa !
Cu Lichnowsky si alti secretari ai legatiei si mai ales cu atasatii
militari germani am facut multe excursii pe jos in jurul capitalei, inva-
tind de la ei ma.surarea distantelor in mers dupa obiective fixate
dinainte.
Relatiile cu membrii Legatiei germane s-au pastrat multa vreme
perpetuindu-se astfel cunostintele capatate gratie prieteniei cu Gege si
a pirtiei diplomatice din binecuvintata gradina a tatei.
Fratia legata in copilarie cu Gege Kremnitz a ramas neclintita
pins azi : impreuna am petrecut vacantele la Sinaia, apoi la Brand ;
am locuit Impreuna ca studenti la Berlin unde el a venit mai tirziu ;
ne vedearn des de tot pe cind eu treceam doctoratul la Munchen, iar el
servea ca voluntar la regimentul .,Chevaux legers- din Nurnberg.
Cind in noembrie 1913 Gege lua in casatorie pe fiica generalului
camandant al garnizoanei din Frankfurt a. 0. unde era inregimentat
Gege, am asistat la nunta aducind din partea mamei cadoul miresei.
Cu acest prilej !Tante Mite a adresat mamei o inimoasa scrisoare din
care extrag urmatoarele pasaje dovedind strinsele relatii dintre cele
cloud familii :
,,,Berlin, 8 decembrie 1913. Ma chore et bonne Madame Tzigara,
Depuis que j'ai regu votre charmante lettre je tenais a vous en remer-
cier. Je ne saurais vous dire, combien vos bonnes paroles m'ont touchee.
Mon cceur et mes pensees sont reste a Bucarest, et si souvent je flotte

1 Parerile asa de entuziaste ale lui Billow despre Regele Carol I, conside-
rat Ca cel mai intelept rege din citi a cunoscut" gint consemnate in Convorbiri
literare, mai 1931, redate si in volumul Din viata Regelui Carol I, publicat la
Imprimeria nationalk 1939, 1 vol. 368 pag.

42

www.dacoromanica.ro
en reve autour de votre maison, je vis de nos souvenirs communs, de
notre passé dans la str. Po lona, du temps ou nos enfants etaient petits et
nous &ions de si bons voisins ; comme la vie a etc dure pour vous et
pour moi depuis... Dimanche dernier j'ai etc pour la premiere fois
Frankfort et j'ai vu le bracelet magnifique que vous avez donne a la
femme de Georges. Ma bru le portait au bras quand elle m'a revue et je
vous avoue que j'ai etc toute saisie de la splendeur de ce bijou. Vous
vous etes privee pour rendre le jeune couple plus heureux et plus fier
d'une amie comme vous... Votre Alexandre a etc comme un vrai fils pour
moi le jour de la noce. ou je me perdais parmi des strangers. C'est a
son bras clue je suis allee a l'autel quand la ceremonie religieuse a eu
lieu... Le bijou que vous avez donne a Ina est d'une beaute surprenante.
J'ai du pleurer en me rappelant la grandeur de votre sacrifice. Chere
Madame c'est presque trop ! Comment vous remercier je ne le sais pas.
Permettez-moi de vous embrasser et de vous dire qu'une bonte et une
generosite comme la votre fait oublier beaucoup de mechaneete sur
terre ! Ma fille se trouve bien indigne de tant de sacrifices, mais elle
salt honorer un souvenir qui lui restera saint a cause de la dame
qui le lui a donne. Je lui ai dit comment vous avez souffert toute votre
vie, combien vous etes sacrifice pour les votres. A vous de tout cceur,
Mite Kremnitz".
Pe cind eram prefect de Politic al Capitalei. de la 1916-1918, cal-
pitanul G. Kremnitz, vorbind perfect romaneste, a Post detasat la Coman-
damentul militar din Bucuresti, aducindu-mi reale servicii in aplanarea
unor inevitabile conflicte intre bastinasi si ocupanti ; pe cind fratele sau
Manoli, mult mai tinar, a trebuit sa fie rechemat la regimentul sau
dupa o scurta sedere numai la noi. Cu maiorul in retragere G. Kremnitz,
azi persista Inca cele mai amicale raporturi.

IX
INCHISOAREA DE LA PENSION
Feeria vietii libere de la tara a luat sfir,it cind a trebuit sd apuc
drumul scoalei. Bucuria schimbarii nu mi-a lasat posibilitatea de a intre-
vedea neplacerile ce ma pindeau in virtejul capitalei, dip. care nu stiam
decit de casa parinteasca. Mi-amintesc de plecarea medTa tara, la care
au asistat nu numai surorile, dar si toti cei din curte, cu Petre Vladica
in frunte. Eram mindru urcindu-ma singur cu mama in cupeul cu patru
cai inaintasi, pe coperisul cupeului erau In cadrul de fier legate gaini,
rate si saci cu merinde pentru ora.s 1.

Acelasi mijloc de transportat bagajul, pe automobil, de asta. (lath, s-a

reluat in bejania, pribegia razboiului din 1916, denumit, in deriziune fug boierii".
43

www.dacoromanica.ro
 Valmaseala de la periferiia orhsului puse capat visului in care cram
cufundat alaturi de indurerata si grijulia mea mama. A doua zi fui si
mai uluit de zgomotul orasului si forfbteala din pravalii pentru proCu-
rarea hainelor si zestrea de rufarie ceruta de internatul Schewitz t.
Introdus am fost de unchiul Ion Samurcas, fost si el elev al acestei
cea mai bund a vremii. Dupd ce fui pre2entat directiei ci dupe
t,coli,
predarea bagajului, elevii flind la masa, ma aflai in curtea cea vasta,
la umbra unor copaci uncle mai astepta un alt neofit. In curind furam
inconjurati de puhoiul de elevi care, dupd ce ne anchetara, fora a obtine
vreun raspuns, ne delasara nu Sara priviri ironioe. La sunetul clopo4ului
din curte, un pedagog, avizat, probabil, de prezenta noclor veniti, ne
concluse in clasa cuvenita ; o sera incaptaoare, cu tavan jos, prost lumi-
nata Yi cu zabrele de fier la ferestre. inipresia de inchisoare ce de la
inceput imi facu urrnarindu-ma, m-am hotarit sa evadez cit de cuend.
In recreatia de seara profitind de invalmaseala produsa de exterpi
plecind acasa, m-am furisat si eu pe poarta de fier. Ajuns la apropiata
incrucisare a strazii Scaune (azi str. N. Filipescu) cu Batiste si nestiind
incotro s-o apuc, am intrebat pe primul trecator unde este cases marne.i.
Camel interpelat dindu-si seama de situatie, ma readuse la scoala, find
predat la directie, unde batrina vacluva a fratelui directoruilui Schewitz,
ma primi parinteste .si dupe o ba.ajina dojana ma incredinta unui pe-
dagog, care ma supraveghe pins la dormitor.
Amara, a fost aceasta prima noapte de recluziune intre straini.
Nevoia insa ma sill sa ma obisnuiesc cu noua viata de cazarma : sculare
la 6 dimineata, spalare pe inghesuiala la chiuveta fora and'. curenta ;
cautarea incaltamintelor in mormanul de ghete aruncate toate la un
loc ; descinderea in clasa rau aerisita, luminata cu lampi de ulei ci
incalzita cu sobe de tuci. Asa-zisele ore de meditatie, in care mai mult se
somnola, durau pins la servirea cafelei cu lapte insotita de o buna
pitusca rumenita. La dejun si seara tot coltucul de piine brasoveneasca,
un amestec cu carton, servea de baza, cad. minearile din cauza mirosului
de seu erau, uneori, reepingatoare. Dupd mese aveam recreatii, Care pe

I Anton Schewitz, probabil sas Schewiss, 1815-1879 la Karlsbad, a venit In

Cara in 1842, ca profesor particular, stiind bine greceste, latineste, frantuzeste,
ungureste si romaneste.
Inflinteaza pensionul la 1847 ; chema din Fribourg, Elvetia, in 1849 pe Fl.
Thierrin care-i is succesiunea, lasata apoi fiului acestuia, Gabriel Thierrin.
De capacitatea lui Schewitz dau dovada si scrisorile sale catre unchiul meu,
fostul lui elev, pe care el 1-a trimis sa termine liceul la latinistul Dodarlem, din
Erlangen.
Pe baza prieteniei intre bunicul meu si familia Schewitz, si prin staruinta
vaduvei intemeietorului, am fost primit in scoala pe plata redusa. In schimb, ca
recunostinta, dupe intoarcerea mea din strainatate, am predat cursuri gratuite
in 1897-1899.

44

www.dacoromanica.ro
vreme bunt erau placute in carte, altfel ne intorceam ,in aceleasi sali
Au mirositoare care de-abia le para.sisem. Timpul dintre mese era
consacrat cursurilor, dindu-se precadere limbei franceze, care intr-adevar
se invata Mai bine ca +In orice alts scoala din tara. Si in timpul recrc..-
tiilor vorbirea in frantuzeste era obligatorie : recalcitrantii fiMd pedep-c
Rolul profesorilor parea, de altfel, a fi mai mult sa pedepseasca pe
cei cu lect;ile nepregatite, decit sg-i lamureasca asupra continuiului unoi
card destul de rudimentare. Orele de curs se scurgeau intr-o atmosfera de
generala plictiseala, lipsite fiind de orice animatie din partea dascalilor,
cafe, ca si elevii, erau in asteptarea clopotului liberator din amorteala
coplesitoare ce pe toti ii stapinea. Si acum mi-e mila cle atita vreme pier-
dun, de acele asa-zise meditatii" sterile. in care supraveghetorii erau
redusi la rolul de momii, impunind tacere, lard insa a se interesa de lucra-
rile elevilor cazuti intr-o toropeala generala, intrerupta numai de parasirea
clasei spre a face miscare sub pretextul, simulat, de cele mai multe or:,
ai unor nevoi firesti in localuri indepartate si grozav de rudimentare,
total insalubre si fara apa.
Cita dreptate avea bravul general R. Rosetti, felt a fost, sub mare-
salul Antonescu, ministru al Educatiei, sa inceapa inspectia scoalelor
prin mentionatele_ localuri, Inca asa de primitive si nedrepti au lost
aceia care, in deriziune, crezindu-se inteligenti, 1-au botezat ministrul
C iosetti !
De aceea cu nespusa nerabdare astep tam duminicile $i mai ales
vaca-ntele. sSi acum era ca si pe vremea cind unchiul Jean urma la aceeast
scoala, caci de la el am invatat urmatorul cintec, care cu repeziciuhe a
fost in,susit $i de generatia mea, nu fara a-mi fi auras aspra dojma.
denur4at Lind ca raspinditorul urmatoarelor Versuri, cintate pe a atie
atunci la moda :
Quel plaisir
Nous allons partir !
Des vacances,
Le beau temps commence
Sept jour d'avance ! (rep.)
Adieu les pommes de terre,
Les haricots pourris,
Je m'en vais chez ma mere
Manger de bons rotis
Tra-la-la. tra-la-la !

43

www.dacoromanica.ro
 Era asa de mare contrastul Intre scoala vi acasa, ea, dupd vaean-
tele petrecute in familie, plingeam amarnic cind trebuia sa ma intorc
la benevola inchisoare !
Din libertatea duminicilor am profitat numai in parte, cit time
mama era Inca la movie, unchiul venea sa ma scoata din scoala numai
dupa prim, ducindu-ma la cofetarie sau la plimbare, cu muscalul, la
Sosea, unde, atunci, in afara de citeva ease de la inceput, to credeai in
afara de oras si de aceea prima data cind am vazut cimpul Cu stiuktii de
porumb m-a apucat nostalgia vietli de la tars, de curind parasite ; vi
cu greu, in plinsete, am fost readus la inchisoarea cu ziduri inalte si
cu paznic la poarta de Fier, ce cu un zanganit sinistru se Inchidea in un-na
celor intrati.
Dupa instalarea mamei in capitals, veneam acasa in fiecare simbata
seara intorcindu-ma dupa 24 de ore la scoala de unde ma libera cad_
singuri nu eram lasati sa plecam Ivan tiganul, mostenit de bunicul ;
in loe de a ma chema din class, el aplica fruntea lui aramie de fereastra
elasei prin asta se vede cit de joasa era incaperea pentru ca toti
care-I vedeau sa-mi anunte sosirea baragladinei mele. Intr-o simbata
insa, nu mai 5tiu pentru ce pozna fiMd Invinuit si neprimind biletul
de voie", tiparit dar cu semnatura proprie a directorului, cu care ne
legitimam fata de portar, i-am spus lui Ivan ca sint oprit de a merge
acasa. El insa, din proprie initiativa, se duse la director si convingindu-1
ea nu se putea Intoarce la stapinii lui farce mine, reusi sa capete biletul
liberator, pe care, ii arbors la geamul clasei, mindru de fericita sa inter-
ventie diplomatica. Pedepsit am mai fost pentru iesirea in recreal,ie
iarna fara palton, cu scrierea in caietul de pensum", a verbului
Sortir sans paletot", la care, prins in recidiva, mi s-a adaugat si anexa
pendant la recreation". Ceea ce-mi scurta recreatia, nefiindu-ne per-
mis a scrie les pensums" in orele de meditatie.
Pe profesori nu-i iubeam si nici nu-i stimam, ternindu-ne numai
de ei, deoarece greselile erau reprimate fara cercetarea cauzelor si Para
lamuriri de Indreptare, netinindu-se seams de nici un sistem pedagogic.
Placerile erau asa-zisele ore de gimnastica, petrecute .afara, cu dan-
suri, mai ales cit time am avut pe animatorul vi saltaretul G. Moceanu,
care a dus faima jocurilor romanesti si tricolorul tarii ping peste coear.
Cu inlocuirea lui prin elevul sau Velescu, situatia se schimba, zveltul
si prea chipesul giovine rnaistru, imbracat in redingote de culoare si In.
3oben cum venea la exercitiuri pared ar fi fost la ceaiurile de cucoane
46

www.dacoromanica.ro
unde era nelipsit. De o forts erculeana, avind ca particularitate degetul
mare dublu la o mina, ne arata figuri complicate cerindu-ne si noud
sfortari peste puterile noastre. Refu7ind sa ma dedau la acrobatiile ara-
tate, fui urcat cu sila de dinsua pe fus $i invirtit de citeva on pins ce
lasat liber, cazui ca o cirpa pierzind cunostinta.
Recunoscindu-mi-se imposibilitatea unor asemenea exercitii, am
fost scutit, ca presupus, suferind de cord, dupa cum s-a dovedit in unma....
yn afara de orele de gimnastica, in curtea vasta a $coalei se jucau .
cei midi d-a leap$a sau baba-oarba, iar cei mari se imparteau in doua
tabere dusmane ale asa-zisului bar sau volintirii lui Tudor si turcii, altii
se jucau cu mingea, cu margele la borta sau mai ales cu ar$ice, minclri
fiMd cei cu ichiu mai bine plumbuit.
Dintre stersele figuri ale dascalilor voi cita pe ingrijit frizatul
elvetian Tosche zis le torchon" pe care-1 necajeam dimineata
cind fiind lard dintii falsi, deci mut, nu ne putea dojeni. Tot de franceza,
in clasele superioare si impunatorul Chardon, zis Baba , prieten
al decedatului intemeietor al pensionului Schewitz. Dupa care a dcve-
nit director elvetianul Florentin Thierrin, predindu -ne aritmetica, geo-
grafia, desenul $i caligrafia cea curenta ca si cea gotica, ronda si
batarda pe care le executam cu mare placere si indeminare. Dupa cum
reiese din caietele ce am mai pastrat.
In clasa a IV -a $i 1-a ginmaziala, intr-un local nou, luminos si bine
amenajat, am avut de limba 'Tanana, istorie $i latineste pe jovialul si
placutul ardelean Fe$teu, denumit de not mocanul ro$covan", caruia fi
plaeea ordinea in clasa $i aerul vemic primenit de care cu totii ne
bucuram. Yn ultimele clase atmosfera era in genere mai prielnica studiu-
lui $i eu bune rezultate, dupa cum se constata din trimestrialele buletine
de studii ce se trimeteau parintilor si din care multe sint pastrat,-.
Dupd aceste note si dupd premiile anuale, atit pentru studii cit si pentru
buna purtare, rezulta ca n-am fost dintre elevii cei slabi si, in afara
de prirnele impresii de inchisoare, trebuie sa marturisesc ca mai ales
in privinta limbii franceze am parasit scoala destul de bine preparat
pentru a putea continua cu usurinta studiile gimnaziale la stat.
Cu prilejul aniversarii a 85 de ani de existents a Institutului
Schewitz & Thierrin, condus acum de fiul celui de al doilea director, s-a
organizat la 19 mai 1932, o serbare la care am expus $i eu amintirile
47.

www.dacoromanica.ro
'mete. (In revista Natures dares. de seams a prof. Longinescu. Vezi Oir
Institutul Schewitz-Thierrin, schita istoricA, ,Buc., Minerva, 1906, in care
se dau fotografii vechi 9i cele not ale constructiilor cu sali .de baie, bazin
de 28 m. etc.) Ion Mjtilireu fast ministru a afirmat ca, ducindu-se
de la Shewitz la Paris, a constatat cit de bine fusese preparat in Institu-
tu din Bucureti. Cert este Ca, cu toate inerentele lipsuri ara'tate,
$,-.0aiai era cea mai serioasa din acea vreme in capitals in Para. i daces
IL -.rn drept reale., chiar in parte numai, atrocitatile expuse de La 6orntesse
de Segur in a sa lucnare Les deu nigauds (Contesa Segur neseutd
Rostopchine, autoare d nurneroase scrieri pentru tineret, 1799-1874, din
Bibliotheque Rose), apoi desigur ca Institutul Schewitz se dovedeste
"cu mult superior coli.lor similare din Franta.

X
LA GIMNAZIU

Timid, ca orice nou venit, am pa$it in curtea gimnaziulut Mihai

13ravul din strada Rotarilor (azi str. Caragiale nr. 17), la care fusesem
inscris, fiind cel mai apropiat de casa parinteasca.
Cazut ca un venetic in mijlocul celor imprieteniti prin traiul comun
in clasa I, pe care eu o facusem la Schewitz, ma simteam tare singur,
deosebindu-ma de ceilalti si prin hainele de sarbatoare ce imbracasern
pentru aceasta zi solemna pentru mine. Vrind sa parasesc curtea, alu-
zille rautacioase urmate de imbrincelile 9i amenintarile dd care am fort
escortat pins in strada, m-au inspaimMtat intr-atit, Inca, in bohote de
plins am rugat pe mama sa ma scuteasca de a me aventura in asemenea
-viespar. Cuvintele induiosatoare ale mamei ma hotarira totusi sa ma
Intorc, spre a mea fericire. Ajuns cu intirziere voita, intrai in clasa
tocmai cind profesorul terminase cetirea catalogului la sfirsitul caruia
gasi si numele meu. Vazindui-mä cu al sau manual in mina, ma opri
punindu-ma sa citesc. Pronuntarea-mi eorecta pi traducerea fares ezitar'e
..a textului propus stirnira mirarea profeLsorului Si consternarea colegilor,
cei mai multi cu totul straini de limba propusa. Dupe mai multe intre-
brtri ale congestionatului Tanase Tanasescu (intentionind sa se duca la
Paris 1§1 comandase carti de vizita : Than Thanasesco, iar colegul sad
48

www.dacoromanica.ro
prof. de franceza, care iii facuse studiile la Paris, Bonifaciu Florescu,
fiu natural, se pretindea, al generalului Florescu, sfatui indata pe Tana-
sescu sa faea un serviciu tarn la Paris : sa nu spuie ca e profesor de
frantuzeste ! Tanasescu, glumind in clasa ii placea ca pretinsele sale vorbe
de spirit sa fie apreciate, producind risul elevilor. La una din glumele
sale, permitindu-mi sa rid vadit prea tare, fui invitat sa viu in cance-
larie, unde incepu sa-mi faca morals, tot apropiindu-se de mine.
Stiindu-i ,,la main leste", ma feream indepartindu-ma pe masura apro-
pierii lui, faeind astfel ocolul mesei din mijlocul cancelariei. Survenind
directorul Stoicescu, intreba data ne jucam de-a Isaiia dantuieste" si
astfel scapai cu obrazul tealdr, sans jamais plus m'y laisser prendre".
Mai tirziu, Tanasescu ma chema la el acasa, dindu-mi sa coreete7
tezele elevilor, pe care nu avea timp sa le revada !) in acea prima zi
dupe cetirea mea, profesorul ce era si autorul cartii de limba
franceza, imi recomancla, spre perfectionare, studiul atent al cursu-
lui ce mi se propunea. Prin acest neasteptat succes, situatia irni
fu de indata schimbata, fats mai ales de cei marl. Dupe Craciun, vre'
trei din ei, in genere oboreni, n-au mai vent la .coals, fiind retinuti
pentru serviciul militar, recensamintul facindu-se in acea vreme, in
ianuarie. Atit de mare era deosebirea de virsta intre elevii aceleiasi
clase ! Tot Tanasescu apastrofa pe elevii turbulenti, invitindu-i sa-1
asculte, asigurindu-i : O voi boilor, eu sint tatal vostru !" Acei galigani
care chiar in acea dimineata fusesera amenintatori, acum speculau aju-
torul ce le puteam da la lunarele concursuri scrise, ei ma luara sub a
for ocrotire, aparinduema chiar impotriva acelora care pefsiflau panta-
lonii scurti, pe care, in curincl, i-am si parasit.
De aci incolo totul merse strung : eram traducatorul clasei din frau-
tuzeste, impartind in toate directiile biletele la concursurile scrise. Un si
mai neasteptat succes fu acela al angajarii ca meditator pentru frantu-
zeste de catre colegul Zaharescu, fiul unui bogat rnosier, platit fiind pen-
tru cele trei pfeparatii saptaminale, cu un pol pe lung, la care se mai
adaugau neprevazutele fructe si dulceturi si peltea ce ne asteptau in gos-
podaria imbel-,ugata a elevului mult mai batrin ca mine. Numai aceia care
la ass frageda virsta au reusit sa cistige, in mod onorabil, fie numai un
poi pe lung, aceia pot aprecia. bucuria ce mi-au facut piesele de our cu
efigi; diferice. cu si Lira Vicalie, mai ales ea nu erau in schimbul unei
istovitoare sudori a fruntei, pe care c resimtea numai elevul ce greu pro-
nunta pe u si eu, asa de usor prins de mine din gura mamei mele. Tare
mindra era maicuta aflind Ca copilul ei mosul- ei reusise sa cis-
tige bani de buzunar Si pentru cartile de la anticar.
Cornul profesoral era la noua mea ,coals ca pretutindeni si ca in-
totdeauna bun si rau, cu reactiunile respective ale elevilor : Celor con-
stienti de datoria for le raspundeau printr-o emulatie corespunzatoare
bunelor for intentii, ignorind sau persiflind pe ceilalti. In fruntea color
apreciati era directorul C. Stoicescu, predind limba romans si latina in
clasa a IV-a (autor a mai rnultor bune manuale didactice), era sobru la
vorba, demn, cu toata figura devastate de variola, se impunea fara ex-
49

www.dacoromanica.ro
ces de severitate, stiind sa aprecieze, cu spiritul dreptatii, reclamatiile
dascalilor Si ale elevilor, a carat- incredere stia sa o cistige far& abdicare
la drepturile inerente postului de conducator al unor elemente asa de
disparate. Ca dascal aproba Incurajator raspunsurile bune si se intuneca
dezaprobind pe cele nesatisfacatoare, fara intrebuintarea unor cuvinte de
ocara, ca altii. *i mai ales nu se credea infailibil, cind in cl. a IV-a mi-a
dat o nota de tot slaba la compozitie asupra lui Cicerone, din care tra-
duceam, presupunind, din cauza aman-untelor mai numeroase decit cele
date de el sau cuprinse in introducerea editiei franceze ce utilizam, ca
teza imi fusese facuta de altul, un presupus meditator, pe care nu-I
aveam el reveni dindu-mi nota zece, dupa ce i-am dovedit ca singur
utilizasem biografia mai ampla din Dictionnaire des hommes illustres",
din biblioteca bunicului meu. aducind chiar volumul respectiv cu subli-
nierile pasajelor utilizate. Citi alti dascali, admitind explicatiile, ar fi
revenit asupra unei note date ?
Un alt profesor pentru care am pastrat cea mai bung si recunesca-
toare amintire a fost Pandele Ionescu, proaspat venit de la studii din
Paris, ca dascal de greceste in cl. a IV-a, dupes ce Inceputurile le facusem,
in anul precedent, cu macedoneanul Mihaileanu, agasinat de un coreli-
gionar politic. Pandele Ionescu era elegant nu num_ai ca imbracaminte,
dar in toata tinuta si vorba lui a stiut sa ne destepte intr-atit dragostea
pentru disciplina predates incit, fard a ne fi obligat, unii dintre noi inva-
taram pe de rost dialogurile lui Lukian, ce eram tinuti sa traducem nu-
mai. Felul insa cum tinarul nostru dascal ni le recita, traducea si inter-
preta fard ajutorul cartii, ne impresionase punindu-ne in ambitie de a
face la fel. Tentative le noastre, nu prea reusite la inceput, incurajate de
simpaticul nostru mentor, au dus la neasteptatul rezultat : azi Inca, pot
reproduce fragmente din invechitul dar nostimul Lukian. Ca staruintele
laudabile nu ramin fara recompense neasteptate mi-a dovedit urmatoa-
rea intimplare : Dupes intoarcerea din strainatate, numit intr-o oomisie de
examen de bacalaureat la liceele particulare, am fost nevoit, la ref uzul
celorlalti colegi. sa primesc ca proaspat dr. phil. ce fals se interpreta
ca specialist in filologie sa primesc a fi examinator de greceste, deli
nu mai eram deice familiar cu aoristele si alte complicatii gramatim1e.
Norocul a vrut ca primul examen sa fie tocmai din Lukian, al cerui text
profesorul respectiv se grabi sa mi-1 prezinte. Inlaturind cartea ofe-
rita, cerui sa mi se traduces dialogul cu porcul de cline de Menippos",
pe care incepui sa-1 recit pe de rost, spre marea consternare nu numai
a elevilor, dar si a profesorului, care presupunind vasta mea cunostinta in
materie, se grabi sa corecteze el greselile scolarilor, salvindu-mi astfel
prestigiul prin lipsa unei interventii din parte-mi. 0 alta examinare de
greceste, totusi, nu am mai primit.
Pe simpaticul Pandele Ionescu 1-am mai Intilnit si in Cismigiu, unde
amindoi ne sileam sa alunecam pe gheata. El sarrnanul, necistigind destul
cu lectiile tot mai reduse, a luat licenta in drept, dar nereusind a face
avocatura a cautat sa-si satisfaca setea de cultures elina prin nectarul
clasic, care 1-a dus la pieire.
50

www.dacoromanica.ro
 Exemplul bun al dascalului ramine cea mai eficace metocla peda-
gogics.
In afar& de acesti doi dascali intr-adevar merituosi, am avut tot
felul de specimene : la istorie pe Ion Marescu, chiorul, purtind ochelari
albastri, mic la trup dar grozav de prezumtios. Autor al unui tratat de
istorie, alcdtuit din 2-3 rezumate pe fiecare paging, cerea sd fie stiute
pe de rost. Latina o preda in cele trei clase un pretins transilvanean
Adam desi dupd aparenta ci zgircenia lui' parea mai mutt sas, care
lepadase partea patronimica a numelui ; facea pe originalul venind la curs
cu cizme si cu o umbreld vargata. Ca daScAl : tipicar, pedant si artaobos,
urit de elevi pe care ii tragea de urechi si-i punea in genunchi. Un fiu
at lui violonist isi zicea Florescu !
Stiintele, zoologia, botanica si fizica ni le preda Dobrescu, in acelasi
timp judecator, ajuns chiar la Curtea de Apel. Stranie, ca si alegerea
acestor doua specialitati asa de diferite, era intreaga lui fiinta : domol
la. mers ca si la vorba, devenea lesne violent si crud... Cerindu-i sd ex-
perimentam aparatele ce se prafulau intr-un dulap, a refuzat pretextind
ca apat atele ar fi stricate, deli, fart stirea lui, noi le pusesem in funct-e,
bucurirclu-ne de succesele obtinute. Intrebindu-1 asupra unor nepotriveli
intre dictatul lui si pasajele respective din fizica lui Ganot, cumparat5
de la anticari, mi-a dat admirabilul raspuns: asupra acestui punct, noi,
savantii nu sintem Inca de acord !" Mare pehlivan, dar nu destul de n-
teligent pentru a nu fi demascat de elevi. Cit de prob putea fi ca jude-
cator un asemenea saltimbanc ?
La matematici s-au tot schimbat dascalii avind in treacat si pe
N. Cosdcescu, ajuns director al Postelor, sub tachisti, phid ce in clasa
a IV-a a venit I. Otescu, cu tot asa de serioase insusiri ca si Stoicescu,
lamurindu-ne admirabil problemele de geometrie, invdtate pe dinafara
lard a mai avea nevoie de carte.
Nul, ca dascal de geografie, era Lascu, dezinteresindu-se cu totul
de curs si de elevi. La examen fiecare din noi invatam cite un capitol
diferit pe care-1 recitam, Vara a tine seams de subiectul prevazut pe bi-
letul ce-1 trageam din teancul de pe catedra. Iar ca harti prezentam trei
bucati din teancul de vreo zcce, lucrate fiecare de un alt elev, dar puse
la dispozitia tuturor. Cu aceste h5rti asa de diferit desenate, i s-a in-
ftmdart. Noul ministru de Instructie D. A. Sturdza, venind pe neasteptate
la examen, observind colosala deosebire de facturd a celor trei hdrti ce
erau prezentate ca lucrari ale aceluiasi elev, le-a luat cu el, cind, impre-
und cu Lascu a pardsit clasa. Cum se va fi desdurcat in cancelarie cu-
noscutul cartof or; ce nu era insd si cartograf, nu stiu ; am aflat numai
Ca a fost mutat de la gimnaziul nostru.
Inexistent in clasa era maestrul de desen, Dendrino, un manechin
Perches imbracat, asteptind cu mai mare nerabdare decit a noastra su-
netul liberator al clopotolui.
Ca activitate extrascolara, din initiativa elevilor, fara vreun amestec
al dascalilor, am facut parte din coral benevol al bisericii Icoana din
apropierea gimnaziului. De Craciun am umblat, in bands, cu Mos Ajunul,
51

www.dacoromanica.ro
ce se incheia prin ospatul cu cataifuri, sarailie si tot felul de placinte
grecesti din primitoarea casa a bogatilor parinti ai colegului Georgiadi..
Tot in decursul anilor de ]a Mihai Bravul am calatorit pentru intiia
data cu trenul, petrecind vacanta de vara la Sinaia, la prietenul meu
George Kremnitz, cu care am fost introdus la speetacolele teatrale si alte
serbari de la Castelul Pe les, dupa ce luasem parte si la kermesa de la
Cotroceni, dupa cum s-a spus aiurea.
Prin participare la sedintele din Castelul fermecat, de care a fost
vorba, si prin atitea alte manifestari in afard de scoala, din gaoacea co-
pilariet tindea sa se libereze tinarul minat de un dor de viata noua si
de ispita necunoscutului.
De anti petrecuti in gimnaziu am pastrat cele mai bune amintiri,
avind si neasteptata surpriza la finele anului 1887--88" cind mi s-a
acordat pentru silinta la invartatura si buns purtare" premiul al 3-lea
dupa cum atesta Insusi ministrul Instructiunii publice si al Cultelor, T.
Maiorescu, semnat pe cartonul albastru lipit de teancul de carti ce am
primit la distributia cu muzica militara in sala Senatului, din localul Uni-
versitatii. tntre alte carti mi s-a dat si editia de lux a colectiei de poezii
poporane i din 1866 a lui V. Alecsanclri, frumos 1egata, in uraria mult
m-au indemnat la adunarea obiectelor de arta poporana" frumoasele §i
duioasele culegeri ale bardului de la Mircesti.
Din gimnaziu mi-au anal ramas si prietenti pretioase dintre care
culeg numai pe Paul Negulescu, profesorul de drept administrativ ; Ilie
Barbulescu, slavistul iesan ; inginerul Iancu Neculcea ; Alecsandru Dela-
decima, diplomat de la Ecole des Arts et Métiers" din Paris, ajuns di-
rector al Scoalei de Arte si Meserii din Iasi, carui.a., procurindu-i si mo-
dele vechi din muzeul meu, a obtinut succese la expozitiile din Cara ;
Const. Petrescu, eel mai vioi dintre noi, maestru in jocul de biliard, ab-
solvent al Politehnicei, a fost internat la Marcuta, de unde, mult mai
tirziu mi-a scris o scrisoare asa de limpede si de induiosatoare, incit
m-am repezit la dr. Obreja, directorul spitalului, cerind liberarea lui. In-
telegatorul profesor m-a luat cu el la spital lasIndu-ma singur cu vechiul
meu prieten, de a carui buns memorie si claritate a spiritului am fost
uimit, bucurindu-ne sinter de a ne fi regasit. in curind insa a trebuit
sa ma coning de efemera luciditate a celui, din nefericire, pe veci ex-
clus din cei sanatosi. In schimbul acestei prea sensibile pierderi, m-am
ales cu un var nebanuit : Moritz Rosenthal, care, prins rupind iliac din
gradina noastra si dojenit de unchiul meu, ce tocmai trecea pe acolo, i-a
ripostat ca avea dreptul la gradina varului sau", coleg de scoala. De
atunci am ramas cu ponosul acestei inrudiri neariene, care potrivit sta.-
ruintei caracteristice rasei, m-a urmarit multa vreme dupa parasirea
scoalei.
La 29 iunie 1945, Implinindu-se 80 de ani de la intemeierea Gim-
naziului Mihai Bravul, devenit Liceul Mihai Viteazul, din Bulevardul
Facile, 72, directorul noii institutii, prof. Tudor, aflindu-ma printre cei

s Poezii populace ale romdailor (n. ed.).

52
www.dacoromanica.ro
mai vechi elevi ai fostului gimnaziu, m-a invitat sa vorbesc la festivi-
tatea .aniversArii. In sala cea mare si frumoasa a liceului, IntesatA de
scalari si in fats autoritatilor scolare, In frunte cu fostul ministru
dr. C. Angelescu, am al-Mat enormele progrese realizate in rastimpul
celor optzeci de ani, omagiind pe ministrul mentionat si pe harnicul fost
director Roman carora se dateresc aceste realizari. Sala in care am vorbit
cra singura mai cuprinzatoare ca intreg localul fostului meu gimnaziu,
uprinzind si clasele instalate in grajdul casei boieresti din strada Ro-
tarilor. Fats de minunata bolts a salii si de inaltimea claselor actuale,
am amintit ca urcindu-ne pe band, not atingeam tavanul cu mina in-
tinsa, atit erau de joase oclaile in care eram inghesuiti in band neindes-
tulatoare. De la local am trecut la comparatia mijloacelor a educatiei ac-
tuale cu laboratoare bogate, biblioteci etc. fag de lipsa aproape
1otala a unor asemenea instalatii din vremea trecuta, exprimind, in cele
din urma, necontestata superioritate a corpului profesoral actual in locul
multor dilekanti nepregatiti ai trecutului.
Festivitatea s-a Incheiat prin surprinzatoare exercitii corporale si
printr-un frumos concert al ansamblului scoalei. Cu o nespusa satisfactie
am luat parte la aceasta serbare dovedind neinchipuitele progrese ce am
putut constata ca s-au realizat si in domeniul educativ, numai in decursul
unei vied.

XI
LA LICEU

In mahalaua Lucaci, alaturi de monumentala scoala primary de

ambele sexe, se afla de curind construitul local al Liceului Matei Ba-
sarab, cu sali incapatoare si curti vaste, unde mi-am petrecut ultimii
trei ani de scolarie.
Dupa opt ani in sir de coate roase pe bancile de lemn, ultima etapA
a purgatoriului scolar nu mai prezinta mare interes si mice rivna incepe
a se domoli.
Deosebirea intre gimnaziu si Iiceu consta, in primul rind, in dru-
mul ce aveam de parcurs ; de acasa la Mihai Bravul, drumul era scurt,
coboram, usor, dar totusi pe o pants, din Batiste pins in str. Masaryk pe
atunci str. Salciilor, ce cresteau pe rnalul mlastinei ce se intindea pins la
biserica Icoanei si indata dam de str. Rotarilor. La Matei Basarab, dim-
potriva, era lung drumul pe la biserica din Scaune, taind Calea Mobilor
pe la biserica Coltei si de acolo d-a curmezisul strazii Calarasilor prin
Mircea Voda in Lucaci. Cu intortochierile strazilor farA bulevardurile
de azi parcurgeam peste un kilometru, care de patru on pe zi fi:cea
un total de aproape cinci km.
In afara de noul curs de asa-zisa filozofie, celelalte nu erau decit
dezvoltarea materiilor predate in gimnaziu, un fel de pregatire in ve-
derea bacalaureatului, asa de nerabdator asteptat.
53

www.dacoromanica.ro
 In afara de timpul necesar implinirei obligatiilor scolare impuse
de program, tot ragazul era lasat altor ocupatii, sau mai bine-zis dis-
tractiei, si in special lecturilor care ocupau tot mai mult spiritele noastre
setoase de orizonturi noi.
Biblioteca bunicului, amanuntit catalogata de mine, ne oferea ten-
tatdi lesne de satisfacut. 0 variants placuta constituiau excursiile dumi-
nicale la manastirile din jurul capitalei, incepind cu cele mai apropiate
ca Plumbuita, Fundeni, Vacaresti, si apoi Samureasesti (13 km), Cel,nica
si Pasarea sau chiar palatul in ruins al Brincoveanului de la Mogosoaia.
Mares mea bucurie a fost ca, deli venit intr-un mediu cu totul
nou, am avut norocul sa intru in cele mai bune raporturi cu colegii cei
noi, care repede s-au convins ca nu venisem cu gind sa tulbur ierarhiile
stabilite, respectind traditia vechilor bursieri, colegi de seama, deosebiti
numai prin frumoasele for unifonme si chipiuri cu galoane de culoare. Cu
doi din ei, cu premiantul intIi Mita Constantinescu si cu un al doilea
Ion Tanasescu, zis Babuta, s-au stabilit de la inceput cele mai strInse
relatii ce s-au perpetuat, nealterate, In tot cursul vietii, foarte scurtata
din pacate, pentru ei. Mai intim I amicitie s-a stabilit cu Const. Banu, fiul
prietenei mamei care mi-a dat primele ingrijiri la nastere si dupa sfatul
careia parintii au consimtit at fiu bo'tezat in imprejurarile expuse. Cu
fratele Costache alegeam din biblioteca bunicului, cartile de cetit .si tot
cu el mergeam la Teatrul National, la galerie.
De profesori mai distinsi nu prea am avut noroc. Directorul. Zosima
Demarat, grec, vorbind ined cu accentul patriei sale, ne preda limba cla-
sled a neamului sau, insistind prea mult asupra gralnaticei, omitind in
schimb orice explicatie a interesantelor texte ce traduceam din Iliada,
cu personaje si legende asa de pasionante, pe care cu ajutorul unor carti
particulare, numai ni le la'muream.
Mare importanp isi da profesorul de limba romans si de latina
G. Dem. Theodorescu, pe scurt Ghedem, autor al unei bune culegeri de
cintece populare si al altor publicatii folcloristice precum si a unei pro-
sodii latine. Dupa exemplul maestrilor sai de la Paris unde fusese
bursier al statului Ghedem nu aparea decit in redingota si cu joben.
Cursurile sale erau ingrijite, dar lipsite de caldura comunicativa neoe-
sard. La cursul de latina venea cu foi razlete extrase din editii savante,
pe care le masca prin catalog si ale caror note le servea ca ale sale. Cit
de searbad era cursul sau ne-am dat seama cind, numit ministru al In-
struttiunii, el a fost Inlocuit de N. Barbul, dr. phil. al *coalei din Ber-
lin, care ne-a facut sa apreciem tot farmecul lut Horatiu, din care de
atunci am invatat pe de rost unele ode, pe care ni le lamurea cu atita
pricepere si entuziasm suplinitorul lui Ghedem, venit, din pacate, asa de
tirziu si pe un timp asa de scurt, la finele anului scolar !
*tiintele naturale ni le preda C. F. Robescu, zis C.F.R., vice-prese-
dinte al Camerei liberale si fost primar al capitalei, posturi care nu-i
lasau linistea cuvenita pentru cursuri, recomandindu -ne insa bune ma-
nuale franceze.
54

www.dacoromanica.ro
 De fizica si chimie am avut pe excelentul C. Son.tu, bun pedagog,
interesindu-ne prin variatele si reusitele sale experiente in bine inzes-
tratul sau laborator, cei mai bun din acea vreme. Cita deosebire de Do-
brescu de la gimnaziu.
La matematici schimbare de dascali pind ce intr-a VII-a am avut pe
blajinul Popescu, fratele d-nei E. Pogoneanu, ajuns profesor de geografie
la Iasi, care ne-a la'murit tainele cosmografiei.
Barbu Constantinescu, profesorul de istorie, era un original, care a
sfirsit la Marcuta. Un munte de om cu un cap cit un dovleac. *tia tiga-
neste, fiind, atunci, singurul autor al gramaticei acestei limbi. Ca direc-
tor de studii al Azilului Elena Doamna, ademenise pe o tinara eleva cu
care se casatori in urma. Cursul lui nu era lipsit de interes, sustinut de
ilustratiile din Guizot si Duruy, de volumele carora era vesnic incarcat.
Cetind in afara de manualul clasei (Bazota) si carti din biblioteca buni-
cului, eram elevul lui preferat, recurgind la mine de cite on altii nu pu-
teau raspunde la intrebarile lui. Slabindu-i-se insa memoria, semn pre-
mergator al boalei ulterioare, el uita intrebarea push, fiind astfel contra-
riat de raspunsurile primite. De aci se ivira discutii contradictorii intre
dascal si mine, avind ca urmare darea mea in judecata Consiliului profe-
soral, de care, dupd mai multe aminari ale intelegatorului director De-
marat, am scapat prin precipitata internare a sarmanului Barbu. Orele lui
din urma nu erau lipsite de incidente cornice, intre care voi cita patania
clamului Titu Caracas, ajuns presedinte de sectie la Curtea de Con-
turi ; intrebat ce produse specifice ne vin din Orient. Caracas, care se
intretinea cu vecinul sau, nebanuind despre ce era vorba, se precipita sa
ra.spunda dupa indemnul vecinului sau rahat ! Barbu, neintelegind
vorba intr-adevar cam bilbiita a lui Caracas, it obliga sa scrie raspunsul
pe tabla. La aparitia cuvintului rahat", mare scris pe tabla, un hohot
de ris izbucni in clash, provocind dascalului o criza de nervi premerga-
toare a tristului si apropiatului sau deznoda'rnint. De atunci Caracas a
ramas cu porecla scrisa pe tabla.
Papa Lacroix, popa raspopit, preda franceza, in orele de dupd prinz,
cind venea in clash aprins la fata si raspindind in jurul sau nu duhul
sfint, ci pe acela .,des vignes du Seigneur", carora ramasese credincios
si in noua sa patrie. De altfel, burduf de carte : editii rare ale clasicilor
francezi din selecta lui biblioteca erau orinduite dupa secole ca si sub
hilarul Tanasescu, de In gimnaziu ; am ajuns si sub Lacroix un fel de
monitor, dictind adesea, in locul prea obositului dascal, textul regulilor
ce ne preda. Profitabile pentru mine au fort conversatiile in frantuzeste
de-a lungul drumului din Lucaci pina. in Dealul Spirei, uncle avea o
locuinta intarita contra mahalagiilor care-1 considerau spurcat.
De nemteste am avut pe nemesul Comanescu, avocat, care, implicat
in unele afaceri nu prea Clare, a preferat sa-si spulbere creierul decit sa
apara in fata justitiei. Nemteasca lui era destul de relativa, si de aceea
nepretentios, se multumea cu traducerile irivatate pe dinafard dupa dic-
tatul meu in clash. Acelasi rol de traducator, din greceste, ii avea co-
legul meu mai virstnic Timoleon Pisani, venit din Galati, pentru care
litrnba contemporana greaca ca si cea clasica, nu prezentau greutati.
55

www.dacoromanica.ro
 Dreptul civic" si asa-zisa filozofie ne-au fost predate la inceput de
imbogatitul avocat si deputat liberal, Raceanu, de la care nu ne-am
ales cu ceva. I-a urmat citava vreme anecdotistul Th. Speranta, rezu-
mindu-se a traduce din manualul lui Paulhan, asupra caruia it provoca
la discutii seniorul nostru Pisani.
Dupd Speranta a venit licentiatul in filozofie N. N. Saveanu, fost
presedinte al Camerei si ministru liberal, care ne-a indemnat sa mergem
la cursurile fostilor sai profesori T. Maiorescu si Dirnitrescu-Iasi, ceea
ce am si facut.
Ore le de desen, cu Zamfirolu, dar mai ales cele de muzica cu chic-
risul Oprescu, erau prilej de distractie, degenerind, sub cel din urrna,
mai ales, la scandaluri provocate de intonarea simultana a unor arii di-
ferite, de grupuri deosebite, provocind o adevarata babilonie din care se
retragea invins sarrnanul Oprescu, silit de ceilalti profesori sa ne dea
note de trecere.
Cam tot asa de vesele erau si orele benevole" de italiene;;te ale
berbantului Papa Franchetti, foarte apreciat in pensioanele de fete,
carora le da lectii de galanterie !
Prietenie am legat cu C. Banu, mai tirziu prof. de istorie, apoi
deputat liberal, cu discursuri apreciate chiar de P. P. Carp, si in fine,
ministru in 1922-23 la Culte, unde mi-a lost de ajutor. Mitica Constan-
tinescu, fost director al liceului Matei Basarab, Babuta Tanasescu, inginer
de mine si secretarul lui Mrazec la ministerul acestuia, la Industiie ;
T. Pisani, ziaristul cunoscut si prin lupta de expulzare a neologismelor,
dusa prin Universul" ; C. Contescu, casatorit cu e nepoata a d-nei
Olga Mavrogheni, Grande Maitresse de S. M. Reine" si ca atare ajuns
ministru plenipotentiar ; M. Desliu, cu care faceam zilnic drumul lung
din Batiste in Lucaci, ajuns ca mare latifundiar, presedinte al Clubultri
Agricol, titlu de care era tare mindru ; cu Titi Cireseanu, mare pro-
prietar la Vdlenii de Munte, de unde a pastrat dragostea de tuica bund ;
ci cu alte celebritati de care nu-mi mai amintesc bine.
Interesanta este compararea celor cloud fotografii ale grupului tole-
gilor : una din clasa a VIII-a, a doua dupa treizeci de ani, cu ocazia unei
convocari la liceu sub presedintia profesorilor Sontu si Speranta, singurii
in viata atunci.

XII
BACALAUREATUL

Idealul, culmea fericirii oricarui licean, a fost si este Inca, proba-

bil, obtinerea diplomei de bacalaureat, ea era asteptata cu o febrila si
nestinsa nerabdare ca liberatoare de jugul scolariei. Un ultim help mai
era de trecut sau mai bine-zis, un hap amar de inghitit, inainte de pre-
zentare la examenul salvator si anume scurgerea vacantei de vat* cad
56

www.dacoromanica.ro
sesiunea bacalaureatului Incepea, pe atunci, cu citeva zile mai devreme-
decit Incheierea cursurilor liceale nepermitind proaspetilor absolventi de
a se inscrie.
Profitind Ca ministru al *coalelor era tocmai fostul nostru profesor
G. Dem. Theodorescu, citiva dintre fostii lui elevi lurindu-ne inima in
dinti i-am cerut sa dispuie aminarea inceperii bacalaureatului pins dupa
terminarea examenului de clasa a WI-a.
Formalistul si in genere timoratul Ghedem, in dorinta insa de a
lasa din trecerea sa ministeriala, destul de scurta de altfel, o hotarire
mai salutara, care dainuieste pins azi, el aproba cererea noastra, si ast-
fel ne puturam prezenta la bacalaureat, cistigind cele doua luni ce ne
separa de sesiunea din septembrie.
Cu certificatul liceului Matei Basarab de absolvire a clasei a
(1890 -1891) cu media de promovare 7,60 si purtare 8,92, din 26 iunie
1891, m-am inscris la bacalaureat.
Fara pregatirea din tim.pul vacantei ne-am incercat norocul, care,.
conform zicatoarei, a fost favorabil celor indrazneti (Audaces fortunes,
juvat", dupa cum invatasem din alteratele versuri din Eneida lui Vir_
gil, lamurite noua nu de Ghedem, ci de superiorul lui, suplinitorul Barbu,
al carui nume sint fericit a fi avut ocazia sä-1 mai citez a data).
Nu mici ne-au fost tuturor emotiunile, mai ales la probele scrise,
eliminatorii. Notele mai scazute la unele materii mi-au fost compensate
prin maximele capatate la altele si in special la versiunea franceza pe.
care am putut-o comunica numerosilor colegi din sala de supraveghere a
lui Papa Franchetti, avind aerul ca ne supravegheaza, nobil si impuna-
tor, cu gindul insa la ibovnica lui care, in fiecare sesiune, intervenea inr
favoarea numeroaselor, dar vesnic altor pretinse rude ale ei, dupa un
tarif binecuvintat. Nu era insa singurul uzind de asemenea ingaduinte
rata de nevoiasii candidati ; mai tinarul sau coleg, Craciunescu, profesor
de filozofie, a fost chiar, in cele din urma exclus dintre membrii comi-
siei de bacalaureat, din cauza practicarii pe o scars prea vadita a taxelor
particulare ce-i asigurau vilegiatura de vara.
Sansele de reusita erau in functie de gradul de omenie al comisiei,
compusa din profesori universitari, in genere destul de Ingaduitori cu
candidatii care mai uzau de asa-zisele recomandari, termen consacrat
constind din vorbe bune sau chiar biletele punind in evidenta meritele ti-
nerilor ; practices generalizata si aproape admisa ca un obicei al pamiptu-
lui, Cu profesori probi si omenosi ca Odobescu, C. Dimitrescu-Iasi, zis
Coco, V. A. Ureche pentru a numi numai pe citiva din Comisia noastra,
nepartinirea fata de candidati era pe deplin asigurata.
Diploma de Bacalaureat in Litere si Stint& in numele Majesta.Iii
Sale Regelui Carol I, cu nr. Universitatii 2242 si al ministerului 3375 imi
fu liberate la 24 sept. 1891, purtInd semnatura microscopica a ministru
lui P. Poni si a rectorului Al. Orescu.
Succesul fu sarbatorit printr-un chef la laptaria retrasa de la .5osea
a neamtului Wutz, unde in realitate se consuma mai mult alcool decit
lapte. Mindri bacalaureati ce eram acum, pe baza recentei patalamale de
5T

www.dacoromanica.ro
maturitate carturareasca, avuram totu5i de invatat ceva si de la acest chef
neacademic. Aflaram anume cum prea cinstitii si umanitarii debitori de
bauturi spirtoase spiritelor, nu Inca otravite de alcool, stiau sä le gra-
duiasca potrivit cu scurgerea orelor de consumatie. Dupa trecerea mie-
zului noptii, oberchelnerul pretextind oboseala din ajun, se retrase lasin-
du-ne in grija pioolului, caruia ii preda seria de stale ce urmau sa ni se
serveAsca in ordine de el bine stability : continutul de vin hind seazut
succesiv, ultim.a stela continind apa chiaara cu miros de vin numai.
Neexperimentatul picolo insa, uitind de unde urma sa inceapa la prima
cerere, ne servi tocmai cea din urma sticla, provocind protestarile celor
Inca nu ajunsi in halul prevazut pentru asa diluata bautura. Ober-
ch inerul nereusind sa linisteasca spiritele, cheful se terming cu pleca-
rea mai timpurie decit era socotita.
Pentru a compensa e5ecul chefului de la Sosea si a ne aerisi dupa
munca grea a bacalaureatului, un grup restrins de colegi consimti sa
intreprinda excursia ce fa'cusem in trecut de la Sinaia la Cimpulung.
Conditiile pentru participanti erau gologani pentru trenurile la Sinaia
si de la Cimpulung, precum si pentru cavalcada peste munti si pentru
de-ale mincarii pentru cloud zile 51 mantalele de ploaie respective.
Proviziile fury consumate din prima seara la pestera Ialomicioara foarte
admirata de toti. Cu mare entuziasm se efectua suisul pe Virful cu Dor,
pe care cei mai multi it urcau pentru prima oars.
Incomoditatea insa a culcusurilor pe fin, inlocuirea cafelei de di-
rnineata prin lapte crud cu mamaliga, indispusera pe unii dintre tir-
goveti, colegi pentru care farmecul naturii nu compensa avantajele
materials de acasa. Din cauza impedimentelor grupului celor nemul-
tumiti ajunseram seara d-abia la mandstirea Namaesti, uncle cu greu
am adapostit si ingrijit pe cei dintre noi prididiti de oboseala si nemin-
care. Mare inc.Trijorare ne-a produs in special colegul cam hapsin, Vila-
cros, care potrivit ordinului tatalui sau nu voi sa se dezbrace de man-
taua sa de ploaie in tot timpul cavalcadei : ajunsese intr-un hal de ne-
simtire ingrijoratoare, din care cu greu a fost reanimat. In urma el se
casatori cu fiica miliardarului Alecu Constantinescu (zis Porcul). a trait
mai Inuit in strainatate neluind parte in nici un fel la viata generatiei
sale din tara.
A doua zi, Sf. Ilie, fiind mare tirg la Cimpulung, ne-am putut
bucura de mindrele costume ale tarancelor de la munte, privelisti pito-
resti cum nu se mai vad decit in acuarelele lui Satmary 5i ale altor ar-
tisti mai vechi.
Dar de toate acestea. nu se interesau cei mai multi dintre blazatii
no5tri colegi ; nici perspectiva larg inabratisatoare si asa de luminoasa
de pe Virful cu Dor, nici Pestera cu stalactitele din care iese limpede
ca lacrima Dimbovicinara, nici privelistile variate de-a lungul drumu-
lui, nu-i interesau, nu-i uimeau, desi toate erau noi pentru ei. La ce
bun sa fii bacalaureat dar sa nu ai ochi sa vezi toate aceste minunatii
ale firei. De n -as fi avut pe prietenii Slatineanu si Jean Ghika ca val-
nici Insotitori, tare m-ar fi apasat raspunderea de ceilalti mofturosi,
58

www.dacoromanica.ro
nazuro-A, colegi, ale caror cusururi ieseau mai pronuntate in mediul
liber at naturii decit in incinta redusd a clasei. Cu asemenea impresii
neplacute m-am despartit de fostii colegi de liceu, dintre care numai
pe putini i-am mai frecventat in urma.
0 intllnire generals am incercat-o dupa 30 de ani de la baca-
laureat, cind ne-am si fotografiat impreuna, dar multi au lipsit la acest
apel.

XII bis
TENTATIA CELUI AL 12 DECEMVIR

Cu asemenea deziluzii m-am Intors acasa, unde o belea si mai mare

ma pindea. Prietenul Antonescu (zis si No lica) a venit sa-mi aduca
stirea extraordinara dupa el ca fusesem cooptat al XII-lea deoem-
vir at delegatiei ce urma sa apere in strainatate revendicarile Ligei
pentru unitatea culturala a tuturor romanilor", pe scurt Coana Liza".
In zadar am cautat sa-1 conving ca nici nu eram inca student.
deci nu puteam face parte of icial din clelegatie, caci avind bacalaureatul
incetam de a fi scolar, dar nu eram Inca student, cit time nu cram
matriculat de Universitate.
Ma aflam Intr -o situatie interrnediara, a unuia .,Mulus academicus",
adica nici cal, nici magar. Nelasindu-se convins de ref uzul meu, No lica
reveni cu Eliescu zis chioru, seful delegatiei, care de asemenea insists
expunindu-mi marile avantaje : drum gratuit, dus-intors la Paris, cu
oprire in Elvetia, intretinere in hoteluri bune si particulare la toate
banchetele si festivitatile ce ii asteptau. In schimb aveam numai obli-
gatia de a raspunde in frantuzeste opozitiei ce s-ar aduce revendicarilor
romimesti. Ca tilmaciu de nemteste se asigurase concursul studentului
Ch. Ionescu zis Barba Rosie, fost apoi profesor de limba germana
si director al Liceului Lazar.
Dintre decemviri, zisi si decempueri, mai faceau parte si impauna-
tul sl teatralul filfison Jean Th. Florescu, Mehedinti si altii .,ejusdem
farinae", de ceilalti neamintindu-mi.
La intimpinarea Ca nu cunosteam tezele in discutie, mi s-a asi-
gurat ca argurnentele Imi vor fi servite, eu neavind decit a le transmite
intr-o limba mai curenta decit frantuzeasca for scolara. Culrnea staruin-
tei se manifesta prin insusi protectorul delegatiei prea apreciatul avo-
cat, real fruntas parlamentar, Petre Cradisteanu. pre.sedinte al Ligei
fiind inca Grigore Bratianu. Intimpinindu-ma In cea mai eleganta graire
pariziana si cunoscind rezervele mele, Petre Gradisteanu ma asigura de
la inceput Ca en France tout bachelier es lettres est virtuellement etu-
,cliant". Ra.spurisurile mele in limba lui Moliere, satisfaciadu-1, pare-se,
eI cauta sa inlature si celelalte aprehensiuni ale mele, promitindu-mi
59

www.dacoromanica.ro
chiar o expunere in frantuzeste a tezei ce urma sa fie pleclatk termi-
nind printr-o expunere plina de farmec a vietii din Paris precum si a
minunilor din Versailles, unde urma sa se Incheie conferinta. Spre a
pune capat acestei momeli invocai, ca argument, fail replica, nevoia de
a insoti pe maica-mea, boinava, la bane de la Elopatac Furdii", unde si
plecai cu familia. In Inc de Versailles ma pomenii deci la Vilcele, cum
se zice pe romaneste acelor bai, fara a mai fi preocupat de soarta celor
12 decemviri dintre care era sa fac parte.
Dupa scurgerea de peste jumatate de veac, argumentele refuzului
meu mi se par foarte valabile, bucurindu-ma eh' am staruit sa nu pri-
mese marea onoare ce se facea proaspatului bacalaureat. Caci rezultatul
intreprinderii si al colaborarii mele ar fi putut fi sau negativ, si, in acest
caz, eu as fi fost tapul ispasitor, intrind in LTuniversitate cu ponosul
unui netrebnic ; sau, cad tot e posibil, sa fi obtinut prin discursurile
papagalicesti, un oarecare succes, ce m-ar fi imbatat si, dupa exemplul
celorlalti decemviri, sa ma fi complicat in arta retoriceasca de adunari
politice cu perspectiva de a ajunge deputat, dupa cum s-a intimplat cu
cei mai multi dintre cei cu care era sa ma bag in aceeasi corabie.
Hotarit e ca am avut norocul sau bunul simt de a fi ales solutia cea mai
buns cAci e cea mai cuminte.

XIII
VILCELELE IN LOC DE VERSAILLES

Propunerea ce mi se facuse era desigur foarte ademenitoare

tres allechante" de a fi dus pe spezele Ligei, la Paris si la Ver-
sailles, un trai usor, daca ntz si usuratec, in locul simplicitatii de 3a
Vilcele (Mile de la Vilcele sau Elopatak Ftirdti din judetul Trei Scaune,
la 634 m altitudine, erau renumite prin apele si baile sale minerale,
in numar de vreo zece varietati, continutul Ior de fier IntrecInd pe alte
bai din strainatate. Excursii : Lacul Sf. Ana si Baile Tusnad).
Totusi, am petrecut una din cele mai simpatice vacante, in sinul
familiei si al naturii. Am avut norocul de a face, de la inceput. cunas-
tinta perechii localnicului Robert Klement Maier & Fotograf (sic) mit-
glied mehrere Gelehrten Gesellschaften" cum era tiparit cu litere aurii,
pe cartoanele vieneze ale fotografiilor sale. Camera lui tapisata cu
numeroasele diplome ale Societatilor savante carora apartinea si Cu
peisaje pictate de el, mai era Imbicsita cu pasari impaiate, vitrine to
fluturi si flori presate precum si alte curiozitati, arheologice si mine-
ralogice din regiunea in care se fixase din cauza efectelor miraculoase
ale apelor locale asupra sanatatii sale subrezite. Cu lunga-i barbs firava,
ochelari §i tichie de catifea rosie pe cap, avea aerul unui magician mai
mutt decit al unui simplu fotograf pierdut in mijlocul ungurimei.
60

www.dacoromanica.ro
Tinara lui sotie, in costum sasesc de duminica si sarbatoare, se mai
impunea prin matasuri si horbote, cingatoare si pectorale de metal cu
simili nestimate care se armonizau de minune cu panglicile filfiinde de
diferite nuante. Ea era cunoscuta in regiune prin sfaturile ei medicale
si ierburile, alinatoare de boli, ce le impartea suferinzilor de mice neam.
Mindra Lica a domnului Preot (Herr Pfarrer) din Tartlan-Prejmar, tinu
sa ne arate locul ei de nastere, ducindu-ne cu brecul, imprumutat
intr-acest scop de parintii ei. Cu tinarul sas, alaturi de care stain pe
capra vehiculului ai carui telegari sprinteni ai Parohului, ii mina, greu
m-am putut intelege, el graind numai jargonul sasesc, care nu e decit
Mittethochdeutsche Sprache ce din evul mediu si pina astazi se mai
vorbeste in uncle regiuni nordice ale Germaniei, de unde au venit in
vremuri Indepartate si sasii din Ardeal. inmarmuriti am fost de gran-
diosul Kirchenkastell, unul din cele mai impu.natoare din tot Ardealul
si in care ni se facu o frumoasa primire cu un ospat la fel. Vasta
biserica, veche din veacul al XIII-lea e inconjurata de un zid circular,
Inait de peste zece metri, inauntrul caruia se gasesc trei caturi de mici
incaperi in care se refugiau familiile sasesti in vremuri de prigoana ;
azi aceste camarute serva drept depozite de cereale si alimente. Capela
cea veche, pe zidurile careia se mai vad picturi din vremea cind ea
slujea cultului catolic, serva azi ca depozit al ciozvirtelor de grasime
de porc (Speckkammer) din care proprietarii respectivi vin sa taie portia
neces.nra in zilele hotarite. $anturile de apa ce izolau adinioard, acum,
fiind secate, dau cele mai frumoase finete Impestritate cu pomi roditori
incarcati de fructe.
Din acea memorabila excursie mi-au ramas dragi sasii cu monu-
mentele si comorile for de arta pe care mi-a fost dat, din fericire, sa
le acrotesc, atit in vremuri bune cit si in anii grei ai razboiului, dupd
cum se va dovedi in urma.
Exsursii mai mici faceam impreuna cu perechea saseasca in cursul
saptaminii in tufisurile dimprejur si la lacul ascuns in padure ; iar
duminica cind Maestrul Robar", cum ii ziceau localnicii, astepta even-
tualii clienti, sotia fotografului insotita de surorile mele si de mine,
hoinaream dupd fluturi, buruieni si flori, intorcindu-ne, pe Inserate,
cu bratele incarcate si inimile inviorate de aerul ozonat si de voiosia
sufleteasca a tineretii nechinuita Inca de grijile si greutatile vietii ce o
pindeau in viitor.
Cu surorile mai maxi, la mosie, ne mai bucurasem de asemenea
rasfatate preumblari libere, care acum insa, printr-o mai adinca simtire
si apreciere a frumusetilor firii, aveau un farmec indoit. Imi amintesc
si acum cu drag si dor de alergarile nebune prin vagaunele din preajma
lacului sub neobosita conducere a zveltei sasoaice care, ca o Diane
chasseresse", cu nevinovata retea de fluturi in loc de ucigatoarea sa-
geata, in mina, inviorase pe surorile blazate de viata scolareasca din
aras. Dar chiar eu, desi mai excursionasem prin tars si prin ghetarii
Elvetiei, nu pot uita area vacant&
61
www.dacoromanica.ro
 Prin insistentele multilateralului fotograf avem Frupul intregii fa-
milii in jurul iubitei noastre mame, completat prin prezenta madamei
Mina si chiar a ciinelui meu Cuminte". Tot el a insistat sa ma foto-
grafieze impreuna cu mama spre a dovedi mares noastra asemanare.
E prima mea infati§are cu inceputul portului barbii, pe care de atunci
nu am parasit-o decit in 1928 pentru rastimpul de 9 ani 1.
De ispravile decernvirilor citi vor fi lost, nu stiu n-am aflat
decit la intoarcerea in capitals , la ElOpatak nefiind ingacluite ziare
din Regat, una din dovezile asupririi ungare contra centrelor cu popu-
latie romaneasca. Cu toate necontestatele succese a trebuit, totusi, sa
mai asteptam peste 20 de ani, sub regele Ferdinand incheierea razbo-
iului de intregire, pentru ca sa se fi realizat unitatea culturala" daca
nu a tuturor romanilor, a unora numai cel putin.
Solicitata colaborare a noului bacalaureat ce eram, chiar de as fi
luat toga celui al XII-lea decemvir, nu ar fi precipitat solutionarea pro-
blemei in discutie si de aceea nu regret a fi preferat farmecele Vilce-
lelor celor ale palatelor si parcului Regelui Soare, pe care am avut
prilej sa le cunosc pe indelete mai tirziu si sa le apreciez mai bine.
Tout vient a point a qui salt arttendre".

XIV
BILANTUL SCOLARIEI FATA DE AL ACTIVITATII
EXTRASCOLARE

Scoala secundara din vremea mea, deli legal gratuita §i scutita. de

oneroasele diferite taxe, ce in urma au compromis pretinsa gratuitate,
se solda totusi foarte scump, daca pretuiam vremea ce-i era consacrata.
Caci neinsemnate par azi rezultatele anilor petrecuti pe bancile gim-
naziului §i ale liceului incoronati prin parodia rezumativa a barnlnU-
reatului. In afara de unele cunostinte fundamentale §i de amintirile
placute ale unor rari lectii folositoare a citorva dascali de seama, toate
celelalte cunostinte abstracte s-au uitat fara nici un fobs pentru viata.
La nimic nu mi-au servit ecuatiile de diferite grade cu logaritmii, pre-
cum de asemenea in zadar am incarcat memoria cu aoristii grecesti a
lui Demarat sau cu picioarele tuturor felurilor de versuri din prosodia
lui Ghedem §.a.m.d. De muzicalitatea versurilor latine nu ne-am dat
seama decit dupa recitarile armonioase ale lui Barbu, loctiitorul' tardiv

i In fotografia (18 x 22) din 6 sept. 1891 cad constiinciosul fotograf Linea
sa dateze cu stampila zilei lucrArile sale pe care le considera ca documente. Grupul
e astfel compus ; din primul rind din fat.a. sora Marioara (Mica) ; Zoe (t1947) ;
mama (t1921); Aneta -Netty (t1893) ; Elena (t1940); iar in rindul de sus: madama
Mina Burg (t 1903) ; Olga (1- 1921) ; si autorul acestor rinduri.

62

www.dacoromanica.ro
al lui Ghedern ; scandarile acestuia sunau monoton a tocatura, el fiind
preocupat mai mult de cesura versului decit de sonortiatea si ca-
denta lui.
In domeniul moral de asemenea, din religie in afara de invatarea
pe de rost a Orezului si a poruncilor, care [se] memorau ca si prepo-
zitiile latine cu acuzativ sau ablativ, cu nimic nu ne-am ales. Nici
macar cunoasterea Bibliei nu ni s-a procurat, cel putin in pantile fru-
moase ale psalmilor lui David sau sfaturilor intelepte ale 1w Solomon
sau preceptele morale ale Ecleziastului. Din istorisiri morale, ca ale
Suzanei din care reiese judecata dreapta a lui Daniel, nu ni s-au sem-
nalat, deli tocmai in domeniul artei ele erau asa de des interpretate de
artistii tuturor vremurilor. Dispretul total pentru Vechiul Testament
se intindea si asupra celui nou, nevorbindu-ni-se nici macar despre
rolul inaltator al predicilor Mintuitorului sau de cele epistole ale evan-
ghelistilor care nu trebuie sa lipseasca din zestrea intelectuala a ori-
carui om cult. Toate aceste goluri si atitea altele a trebuit sa le impli-
nim in afara de scoala, prin carti cumparate de la anticarii Pinchas sau
Pohl, cind nu le imprumutam, pentru mine si doi, trei prieteni mai
apropiati, din biblioteca bunicului, de care a mai fost vorba.
Dar mai ales cu nici o indeletnicire practica nu ne-am ales, tot
invatamintul fiind pur teoretic : gimnastica, in loc de a ne obisnui cu
miscari rationale ale corpului, dupa sistemul suedez, se reducea la unele
acrobatii ; muzica, inexistent& ; iar desenul consta in copierea unor
modele stupide, ce circulau in class, transmitindu-se chiar din generatie
in generatie. Cu un, bagaj asa de usor si in buns parte impropriu vietii
de toate zilele ne-am fi ales cu putin, dupa cei opt ani de curs superior
petrecuti in scoala, daca nu am fi avut fericirea sa-i completam si sa-i
amplificarn prin activitatea asa -zisa extrascolara.
Drumul de acasa la liceu era lung de un kilometru si jumatate,
repetat de patru ori, era singurul profit ce trageam din frecventarea
scoalei ; intr-unele zile cind, deli nu aveam decit cursuri suplimentare,
trebuia sa ne ducem pentru a nu fi daf(i absenti. Acest sal-Laos exer-
citiu zilnic, indirect si intimplator numai in legatura cu scoala, mi-a
intretinut pofta de a umbla, ce, pe o scars mai mare, am satisfacut-o
prin excursiile in jurul capitalei si chiar in imprejurimi, mai departe,
atragind si pe unii colegi. Astfel am vizitat, pe jos, manastirea Samur-
casesti, unde eram vesnic bine primiti de maica stareta Sofia, Pica lui
Heliade Radulescu care ne retina la un frugal dejun plata vorba
vine prin stirile lumesti ce be aduceam si care erau asa de dorite.
Alteori ne duceam in directia opusa la manastirea Cernica, unde la
arhondarie ni se pregatea peste proaspat pescuit din apa ce desparte
cele doua biserici, si ni se aducea si borsul in trapeza calugarilor.
Pachete de tutun, dar mai ales o sticla de coniac din cele turtite, usor
de purtat in buzunar, aduse staretului ne asigura o buns primire.
Afars de aceste excursii din vacantele Pastilor sau cind erau cite
doua zile de sarbatori succesive, altele, mai mici, se intreprindeau
63

www.dacoromanica.ro
 duminicile pe la Mogosoaia voievodala, dar acum in mina si parasita
-sau la parcul Otetelesanilor, inainte de a fi predat Academiei Romane.
Monotonia drumului, intrerupta prin luptele contra ciinilor, in
trecerea prin sate, o mai animam prin exercitiile de evaluarea distan-
feelor pima la anumite puncte indepartate, verificind rezultatele prin
numararea pasilor pe portiunile stabilite ; metoda invatata de la atasatii
militari germani, cu care facusem asemenea excursii. In anii urmatori
am avut fericirea sa-mi largesc cimpul excursiilor petrecind vacantele
de vara la Sinaia, pe atunci d-abia in dezvoltare, dupd cum constat
dupa fotografiile vremii, pe care se vad Inca finete intinse acolo uncle
azi se inghesuiesc vilele sau hotelurile. In gazda la familia Kremnitz,
luat ca Insotitor al prietenului Baby, faceam excursiile sub conducerea
institutorului acestuia. (Primul pedagog angajat de dr. Kremnitz a 'fast
dr. Wilke, ajuns mai tirziu sef al socialistilor din Berlin, unde 1 -am
intilnit ca student acolo. Copil fiMd, de la el m-am molipsit de unele
vagi principii asa-zise socialiste si ca atare ca student in Bucuresti am
luat parte la intrunirile cu acelasi caracter ale tinerilor medicinisti in
frunte cu Paraschiv Stoianoff din Rusciuc, coleg la Schmitz si apoi la
Univ rsitatea noastra ; a fost expulzat mai tirziu din Elvetia si din Paris
pentru tendintele sale asa-zise anarhiste ; Vranialici, Parhon, Popescu
si altii de care m-am despartit insa definitiv si pentru veci prin repedea
mea plecare in strainatate unde nu mai aveam vreme sa ma gindesc
la asa ceva.
Dr. Wilke a fost curind inlocuit prin dr. Traugott Tamm, membru
corespondent al Academiei Romane, si autorul scrierii aratate, asupra
originii romanilor si ajuns mai tirziu Secretar particular al principelui
Ferdinand. De la acesti doi institutors am profitat enorm, mai ales in
perfectionarea limbei germane. (Cu Tr. Tamm am devenirt apoi prieten
vizitindu-1 si in retragerea sa de pe lacul Ratzburg in Lanenburg unde
a compus romanele sale, premiate in diferite rinduri.)
Excursiile prin munti, care uneori depaseau puterile noastre, dar
ne incintau tocmai prin neasteptatele surprize prin nevoia de a schimba
itinerariile de acasa stabilite. Tot prin parintii lui Baby am fost intro-
dus la de curind inauguratul Castel Peles, in a carui sala de teatru se
jucau si piese cu actori copii si pentru copii, la care luam parte. Vor-
bind tot mai curatel nemteste prin exercitiu in familia protectorilor in
care eram considerat ca adoptivsohn" ; de aceea invitarile la palat
erau mai frecvente decit pentru altii si eram chiar insarcinat cu con.-
vocarea tinerilor de virsta /Ilea pentru diferite festivitati. Astfel, intre
altele, pentru marea serbare pentru copii din Parcul Cotroceni, din
duminica de 28 mai 1888, a carui descriere arnanuntita, aparuta in
l'Indepen.dance rouiruline de marti 31 mai 1888, am regasit-o intre
hirtiile pastrate de maica-mea, probabil pentru ca era citata si odrasla
ei in lunga insirare semnata de cronicarul monden al vremii : Clay-
moor, sub care se ascundea R. Vacarescu, descendent autentic al vesti-
tilor inaintasi si luptatorilor pentru cresterea limbei romanesti, pe care
64

www.dacoromanica.ro
'acesta, ca si. nepoata sa Elena Vacarescu au inlocuit-o practicind numal
limba franceza. Un singur refuz am avut de inregistrat in adunarea de
tineri pentru zisa serbare si anume de la batrinul Nic. Butculescu, care
mi -a declarat ritos ca nu lasa pe feciorii sai sa faca pe mascaralele
la cheful neamtului", la care s-a imbulzit sa participe intreaga proti-
pendada toute la haute vol.& , cum ar fi zis Claymoor. (Neuitat
imi este halul in care m-a primit asa-zisul boier Butculescu, un bot
cu ochi, un ghem de om, sezind turceste in mijlocul patului, avind pe
el numai o camasd de pinza stravezie, larg deschisa in fata si lasind sa
-se vada intreg pieptul paros. Dintr-o farfurie minca bame cu pui pe
ale cfirui oase le tinea intre degete ; in fata lui sta o tiganca cu o sticla
pie vin in miini. Din copiii lui, din generatia mea eel mai mic, scund
si rotund ca si tatal sau, a pierit devreme, pe rind ceilalti doi, inalti
si frurnosi semanau cu mindra for mama de care nu se stie din ce neam
se tragea.)
Pentru a dovedi veracitatea chiar a celor mai neinsemnate afir-
matiuni, reproduc aici unele din invitatiile ce am primit de la Castel :
,.S rviciul M.S. Reginei. Marti 5/19 aug. 86. Din ordinul Maiestatii sale
Re ina vin a va instiinta ca sinteti invitat pe miine miercuri la 4 1/2
ore, la repetitia d-lui Manolescu in Castel. Livia Maiorescu." Alta din
5 aug. 87 : Service de S.M. la Reine. Par ordre de Sa Majeste la Reine,
J'ai l'honneur d'informer WI-me Kremnitz que sec enfants (eu si Baby,
Manoli avea doi ani), sont invites a la fête qui aura lieu au Chateau
jeudi 6/18 Aoitt. a 2 1/2 p.m. N. Romalo." Iar in privinta insarcinarii de
a gasi participanti la serbarea de la Cotroceni, urmatoarea : Service de
.S.M. la Reine. Monsieur Alexandre Tzigara est prie de m'envoyer la
liste des jeunes gens qui ont accepte un role a la kermesse d'enfants.
N. Romalo." La reception a Cotroceni a ete ajournee a cause du mau-
vais temps". Alta : Mon cher Aleangu, Sa Majeste vous a attendu hier
a six heures ; comme vous nsetes pas venu, je suis sure qu'on ne vous
a pas prevenu. Elle m'a chargee maintenant de vous prier de venir ce
soft, jeudi a six heures au Palais, pour qu'Elle s'entende avec vous et
le jeune Boeresco, qu'Elle a aussi invite, sur la fête de dimanche. Bien
entendu c'est au Palais en ville, pas a Cotroceni qu'Elle vous attend.
En vous priant d'exprimer a maman mon amitie devouee, je suis votre
vieille amie Mite Kremnitz 1."
Din lunga dare de seamy a acestuia pe patru coloane de ziar, voi
rezuma numai unele pasaje ale descrierii serbarii : Aux sons du me-
nuc-t de Mozart deboucha le cortege de la Reine, portant un costume
Reine-Marie-Antoinette, copie d'apres les gravures du temps : tablier
en satin blanc voile de vieux points, traine en satin mass brodee d'or,
corsage Dauphine, pli Watteau satin or et dantelles, plumes roses et

I Tante Mite, cum o numeam eu pe d-na Kr., mi-a Ii dedicat ale sale amin-
tiri asupra lui Eminescu, scrise in oct. 1893 meinem Adoptivsohn". Publicate in
Convorbiri literare ¢i in Toroutiu...

65

www.dacoromanica.ro
blanches sur la coiffure poudree en palissades a etages. La chaise de
la Reine tout en or, capitonee de satin bleu, broche de fleurs Pompa-
dour, le tapis en feuilles de roses naturelles..."
Si dupa ce enumera pe toti dernnitarii insotitori si pe doamncle
si domnisoarele in costumele corespunzatoare alaiului reginei, ajunge
la grupul cu caracter local, pe care-1 alcatuisem : un bragagiu 1".
Mr. Alex. Tzigara, costume veritable, en boucher ambulant, criant sa
marchandise qu'il portait sur l'epaule : mielu, mielu des petits agneaux
I

suspendus a une ..cobilitza.. Mr. Jean Costinescu patissier, M.M.I. Mo-

vila et Filodor criant : .trois brioches pour un ban !>. En sacagiu tres
autentique Mr. Jacobson... La Reine apres avoir fait le tour du jardin
dans sa chaise, s'arrete devant le pavilion du nouveau Trianon, oil le
roi l'attendait. Des demoiselles distribuerent des bourses avec des mon-
naies a l'effigie du roi Carol I, frappees a cette ocasion, les pieces
portant le nom : un Carol". Tous les enfants devaient acheter des
jouets avec ces monnaies. Apres la vente la serie des tableaux vivants
commenca : Jean Cantacuzene (Zizine) avec des experiences de physique,
ensuite ce fut le Guignol, dans lequel Mr. Davila a fait jouer ses
bonshommes en parfaits artistes, Caragiale donnant la replique".
Si scriitorul evreu Paul Lindau, directorul revistei Nord u. Siid,
in cinstea caruia pare a fi data serbarea, o descrie in ale sale : Aus
Clem Orient, fliichtige Aufzeichungen (Schottiernden), Breslau, 1890 sub
cap. XVII : Ein Kinclerfest im Parks Cotroceni. Fara a mai da, ca
Claymoor, numele participantilor, el descrie totusi amanuntit costumele
si organizarea serbarii, das die Konigin selbst geplannt u. in alien
Einzelhasten durchgeftihrt hatte", admirind carul reginei tras de patru
ponnys, cadou al regelui Suediei", in care multa vreme s-a plimbat
Carmen Sylva la Sinaia. Mai mentioneaza admirativ jocurile nationale
in costume autentice. Am insistat asupra amploarei acestei serbari, la
care a luat parte chiar si asa de rezervatul rege, pentru ca prin ea se
oz,lindeste nerozia si prosperitatea acelor vremuri de pace si imbucu-
rator belsug, la care mi-a fost dat sa iau parte, larginclu-mi cunostintele
de tot felul si orizontul de viata, asa de limitata prin simpla frecven-
tlre a scoalei.
Si mai instructive au lost excursiile mult mai importante facute
de la Brand in Voralberg, unde am petrccut atitea veri impreuna Cu
prietenul Baby. Tare. s-a largit orizontul si cunostintele prin peregri-
narile in Engadinul apropiat de resedinta noastra de vara. Prin anume
parti retrase ale muntilor elvetieni unde am aflat chiar populatii ale
eiror denumiri de animale casnice si obiecte uzuale semanau cu ale
noastre, provenind din aceeasi sorainte a qraiului latin popular, care
din Alpi s-a intins ping in Carpatii nostri.

I Claymoor ma da Ca macelar, pe cind in realitate am facut pe bragagiu].

Costumul alcatuit din salvari caramizii, o vest& albastra ornata in fats $1 in spate
cu gaietane negre, briu rosu, lat de o palms $i lung de peste trei coti, fes ro$u ;
a costat d-abia un poi $i a fost intrebuintat si de fiul meu in asemenea ocazii.
66

www.dacoromanica.ro
 Memorabila mi--a ramas trecerea peste ghetarul de la Scesaplana
(3 000 m) la Ragatz, in E1vetia, vnde regele Carol I petrecea vara cu
fratele sau Anton, impreuna cu care 1,-an } intilnit tocmai la intrarea in
oraselul de vilegiaturd.
Cu acel prilej regele oprindu-ma ne-a enumerat lard grey toate
punctele prin care trecusen4 amintindu-si-le din aceeasi exc,ursie facuta
la virsta de lg ani.
Folosul acestor excursii conta nu numai in largirea cunostintelor
geo-ethnografice altfel decit prin abstractiile din carti, dar si prin
patrunderea farmecelor diferitelor faze ale naturii si a variatelor aspecte
ale faunei si florei unor regiuni asa de deosebite de ale noastre.
Maretia naturii mi-a ramas intiparita prin popasul pe piscul cel
mai inalt al Scesaplanei, pe stinca plesuva dominind ghetarii ce se
intindeau de jur imprejur. Primele raze ale soarelui iesind de dupd
piscuri ne-au proiectat umbra pe gol, pe yid, adica pe stratul de aer
mai des, neincalzit incd de razele solare. In asemenea stranii impre-
jurari, sarmana, semeata flint& omeneasca e silica sa-si dea seama de
nimicnicia ei Lard' de maretia firei, pe care o nesocotim intrucit nu o
cunoastem. De pe culmile de mii de anetri, vedem cit de marunt graunte
e ingimfata fdptura omeneasca.
Adev5rata activitate extrascolard" era insa alta, constind din
invatamintele practice, capatate mai ales de la neuitatul meu mentor
Jean Al. Ca-ntacuzene, zis Zizine, [in] locuinta claustrala a caruia, ade-
varat laborator de fizicd, chimie, fotografie si galvanoplastie, opted si
astronomie, am avut de invatat mai mult decit in toti anii de scoala.
De dou5 on pe sAptamina eram oaspetele sau la dejunul altfel singu-
ratic al acestui batrin schimnic, ducind acum viata unui Faust. Tradu-
cerile sale franceze, din Schopenhauer, alternind cu lucrarile sale de
laborator. Ajutindu-1 in lucrarile sale, am invatat mestesugul foto-
grafiei si a diapozitivelor, cu care am avut satisfactia sa ilustrez
cursurile lui Odobescu ; galvanoplastia si reproducerile in gips, care
atit au mirat pe Tocilescu cel banuitor ineit a trebuit sa reproduc chiar
in fata lui citeva pecetii de pe documente. Tot de la Zizine am aflat
minuirea microscopului ce in urma mi 1-a ddruit si pe care it mai am
si azi cu o multime de interesante placi executate impreuna ; prin
luneta lui daruita in urma stapinilor mosiei Climesti, unde-si petre-
oea vara am observat cerul instelat si toate eclipsele din acele
vremuri, despre care in scoala nu ni se dau decit notiunile abstracte
din carti. Atita si ar fi de ajuns, in afar& de nenumaratele sfaturi
practice si chiar trucuri, asa de necesare si folositoare vietii de toate
zilele.
In afar& de partea practica mult am profitat si moralmente de la
filozoful, care cu atita abnegatie privea viata, pe care sub infatisarile
ei cele mai variate o gustase inainte de a ajunge la pesimismul scho-
penhaurian. In 18/30 dec. 1890 el imi scrie in albumul meu : A votre
age, mon jeune ami, it est difficile de preparer son avenir en se fon-
67

www.dacoromanica.ro
dant sur-sa propre experience du passé : mais vous pourrez deja savoir,
par celle des sages de tous les temps et de tous les pays, que la. vie
ordinaire est le plus souvent miserable, et qu'on s'en tire la bouche
mere et le coeur desseche ! Preparez-vous done des a present par vos
etudesune vie intellectuelle, parallele a la vie de tous les jours et dans
laquefle vous puissiez vous refugier le plus souvent possible : vous y
trouverez la fontaine de jouvence qui vous conservera la fraicheur du
coeur et de l'esprit et vous donnera de supporter le reste avec calme.
J, A. Cantacuzene."
Asemenea cuminti sfaturi nu mi-au fost date de nici unul din
dascalii scoalei si nici ai Universitatii, desi for le revenea datoria de a
pregati si imbarbata pentru viata pe tinerele mlatlite ce le erau incre-
dintate nu numai ca sa le imbuibe ou oarecare ieftine cunostinte, dar
sa le faureasca si caracterele.
Dintre toti profesorii universitari, singurul Odobescu, ca director
al coalei normale superioare, s-a preocupat si de educatie, nu numai
de instructia studentilor ce-i erau incredintati. Nefiind in tars, nu m-am
bucurat de sfaturile lui, dar din spusele colegilor de la acea scoala, am
aflat ca in fiecare zi unul din ei era invitat a lua masa cu el impreuna,
spre a se familiariza si cu obiceiurile si convorbirea unei alte ambianto
decit numai aceea a disciplinei unificatoare a oricarei scoli. Cit de bine-
voitor era maestrul chiar fata de tinerii sai corespondenti din straina-
tate, reiese din parinteasca sa scrisoare publicata si altele ce am primit
de la adevaratul pedagog al nostru. Multe din lipsurile de care mi-am
dat seama, am cautat sa le implinesc ca student in strainatate, undo
Ins& eram coplesit de alte- not obligatiuni dupa cum se va vedea mai
la vale.
rata in ce consta falimentul scoalei fata de viata extrascolara, pe
care, din fericire, am avut-o asa de bogata gratie protectorilor numerosi
si a atitor altora trecuti din vedere, carora, sub anonimatul ce-i ascunde,
le exprim aci profunda mea recunostinta de om batrin. Constient de
cite le datoresc am cautat, pe cit mi-a lost posibil, sa raspindesc mai
departe sdminta for cea buns, impartind sfaturi practice, intarite prin
experienta-mi proprie, atit numerosilor mei elevi, cit si tinerilor vlas-
tare familiale ce ma inconjurau.
Dar cine poate pretinde a -si fi facut intreaga datorie fata de
semenii sai ? In rezumat, cei sapte ani de curs superior la care trebuie
adaugati si cei din clasele primare, deci cei 11 ani legati de banca,
ne-au dat o sums de cunostinte exacte, lasindu-ne sa presupunem ca
prin ele ni s-a dat cheia priceperii lumii. Cu vremea, numai amplifi-
cind cunostintele, ne-am dat seama Ca cu cit mai mult stim, cu atit
ne convingem ca stim mai putin si ea niciodata nu vote ajunge la
cunoasterea tuturor tainelor firii. Aceasta maxima de inalta intelegere
in oripntul incercuit al scoalei, ea nu ne-o da, ci numai experienta
vietii.

68

www.dacoromanica.ro
 XV
RUDE LA IERUSALIM

In graiul sau figurat si pitoresc, romanul numeste pe pr teaorii

sai vrude la Ierusalim".
Desi neam de neamul meu nu se trage din partile palestiniene,
totusi am avut si eu rude sau sfinti acolo, si tare as pacatin potrivit
blestemului Talmudului : sa mi se lipeasca limba de cerul Lzurii" data
nu as grai despre ei reinnoindu-le vesnica mea recunost:nta binecu-
vintindu-i.
Inaltilor mei protectori regesti se yor consacra capitole speciale,
fiind, deocamdata, yorba despre acei care m-au condus pine la treptele
tronului regesc si anume de doctorul Wilhelm Kremnitz, medicul parti-
cular al regelui, si al sotiei lui Mite Kpmnitz, autoorea ,memoriilor
regelui si colaboratoarea Carmen Sylvei. Cum au awns s& se apropie
oamenii cei de la nord cu cei de la sud am aratat intr-un capitol pre-
cedeht. Dr. Wilhelm Kremnitz, nascut la Berlin la 16/29 mai 1844, ca
fiu al consilierului de justitie, se casatori cu fiica reritunitului chirurg
prof.' Adolf von Bardeleben. Ademenit de T. Maiorescu a carui sotie
era sora d-rului Kremnitz, acesta a venit in tars in 1875. Cu experienta
medical& a celor cloud razboaie germane (1866 si 1870r-71), la care
participase, el fu de un real folos pe linga serviciul de Cruce Rosie al
Principesei Elisabeta, devenind tetodata prietexul perechei domnitoare.
Apreciindu-se meritele, el fu numit medic sictind al doctorului Pa-
zelt, la Spitalul Brincovenesc ; in urma retragerii d-rului Patzdlt, el a
functionat ca medic *primar al sectibi de chirurgie, unde a desfasurat o
activitate de toti Opreciata. De la numerosil lui fosti interni si colabora--
tori, 'doctori din generatia mea,' am eules aceleast stiri despre fostul for
sef, pentru a carui stiinta, probitate profesionala si cinste personals nu
au decit cuvinte de laudad Cica el primea in serviciul sau pe once
bolnav, adunindu-se aici cazurile dubioase, respinsej pentru nesiguranta
reusitei de alti colegi ; iar cinstea lui nu-i ingaduia sa primeasca nici
un fel de recompense a serviciilor sale. Cat} dgsi gratuitatea spitali-
ceascA era yecunoscuta, unii dintre colegii sal, spusu-mi-s-a din diferite
paririt primeau, dace nu chiar pretindeauf rasplata in nature : putine
cu brinzh de la mocani, lemne de la padurari; care cu fin de la mosieri,
sau ovaz pentru caii d-lui dr. s.a.m.d. Caracterul Kremnitz era
recunoscut ca leal, franc si de un impecabil stint al dreptatii, recunos-
cindu-si, fara a se r5zbuna eventualele greseli. (Un caz, ca ilustrare,
intre atitea altele r La cererea Mitropolitului, Presedinte de drept al
Adininistratiei Spitalului Brincovenesc, Kremnitz ptimise ca intern pe
unul din prirnii candidati reusiti la examen', prezentindui-se, insa, apoi,
studentul Petre Cazacti fost in urma intpector si secretar general
al Ministerului 8anatatii cu dovada Ca el, reusind primal la concurs,
avea dreptul de prioritate, Seful Serviciului se scuza feta dd Inalt prea
69

www.dacoromanica.ro
Sfintul primind pe candidatul cu drepturi mai valabile.) Falnic si voi-
nic, cu privirea patrunzatoare In fata-i luminoasa, incadrata intr-o
bogata barbs neagra, Kremnitz era de o rata icompatimire si bunatate :
celor sarmani le da, o data cu retetele sale, si sumele necesare spre a
le procura.
Pentru a nu fi suspectat de partialitate in parerile aci exptimate,
voi spicui din ziarul Epoca din 22 iulie 1897, citeva opinii din lungul
articol, de trei coloane, consacrat d-rului Kremnitz, despre care se
afirma : El era dotat cu calitati excelente. Coleg ireprosabil, avind un
caracter cavaleresc, isi atrasese in curind simpatia confratilor si cunos
cutilor si nu intirzie de a intra si in bunele gratii ale suveranilor nostri.
Dr. Kr. ingrijea foarte mult pe bolnavii, la care era chemat, iar 1a
spital isi facea serviciul in mod. mai mult decit satisfacator. Nu refuza
sa ingrijeascd pe oricine, si cind clientul se intimpla sa fie asa lipsit
de mijloace, incit sa nu poata urma o curs mai potrivita acasa, facea
tat posibilul de 11 interna la Spitalul Brincovenese. Nu o data a ajutat
cu bani pe clientii sag saraci...
Pe linga cultura medicaid, dr. Kr. poseda veste cunostinte si in
literature, era placut in convorbiri si glumele lui usoare provocau
intotdeauna risul..." Iar ca concluzie, Epoca incheie : Dr. Kremnitz
moare sarac".
Ce elogiu mai frumos se poate aduce unui medic asa de ras-
pindit ?! (sic !)
Impreuna cu doctorul Buicliu si Cantacuzino, Kremnitz ingriji pe
principele Ferdinand bolnav de typhus, iar cind Alteta Sa bind in
convalescents se retrase la Sinaia, singur dr. Kremnitz ii mai este de
veghe. In dimineata de simbata 19/31 iulie 1897, dupe ce singur pe
bratele sale transportase pe convalescentul principe de pe un pat pe
altul, el iesi sa raporteze principesei, care juca tennis in vecinatatea
Faisorului. Simtindu-se rau, doctorul se retrase si cerind un ceai se
puse in pat, de uncle nu i-a mai fost dat sa se scoale un anevrism
i-a curmat zilele !!
Primele ingrijiri date de principesa Maria precum si acelea ale
doctorilor chemati in grabs nu putura anima corpul neinsufletit pe
veci. Regele Carol I aflind groaznica veste veni la Foisor exclamind :
Am pierdut nu numai pe medicul, dar si pe prietenul meu ; el a cazut
la datorie ca un soldat pe cimpul de lupta!"
Dr. Tatusescu, chemat sa imbillsameze corpul defunctului, m-a
asigurat ea a sucombat in urma unei aortite. Anuntindu-mi-se de la
Castel nenorocirea, mi se ceru adresa doamnei Kremnitz care astepta,
la vila sa din Brand, in Vorarlberg, sosirea sotului ei, dupe prevazuta
desavirsita insanatosare a printului. Cu primul tren plecai la Sinaia,
uncle am asistat la impunatoarele funeralii ce s-au facut celui asa de
neasteptat disparut.
TO

www.dacoromanica.ro
 Pentru a se 6ita vreo emotie principelui, caruia i s-a ascuns
nenorocirea, cbrpiil a 'foist dus pe o brancarda chiar in acea sbard la
paraclisul Vechii manastim
M.S, Regina si A.S. Principesa Maria, cu casele for civile si
militare, ministrii aflati la eSinaia, autoritatile locale, mai multe per-
soane de distinRtie urmau sonvoiul cel miscator, pe care 11 insoteau
patru lachei cu fad* aprinse. Pe tin catafale modest, acoperit cu
matase albA si neagra (culorile nationale ,ale defunctului) zace dece-
datul acpperit de flori, si jcoroane.
La ase dimineata, printesa Maria veni la manastire si dupd fie
acoperi mortul, cu coroane de flori naturala, ingenunche la picioarele
lui si plinse mult. Ppste ai venira si 4uveranii pentru a depune flora
si coroane pq sosciugul decedatului." Repprteaza Epaoa sl Adevcirul.
Ian l'Independance 'roumaine, in nr. 6175 intr-un editorial, scrie, intre
allele : La mort soudaine du dr. Kremnitz a Sinaia, dans un cadre
majestueux, a quelque chose de grand a cause des afflictions royales
ises en jeu, U flotte dans le recit de ces derniers moments, dans le
pieux ensevelissement, dans ces gerbed de leurs rependues a pleines
mains par des princesses, comme une reminiscence d'une oraison fune-
bre de Bossuet. Nos souveranis savent donner la note personnelle juste
quand ils le convient, a cote du souci d'une etiquette touj ours pleine
de grace, d'ailleurs, et ne seritant pas l'appret. Il y a quelque chose de
profondement touchant dans l'hommage qu'ils ont rendu a celui qui a
,contribue a rendre a ses destines leur fils adoptif, l'heritier presomptif
du tr6ne de Roumanie. Aupres d'eux attentive et delicate, la Princesse
Marie a associe la jeunesse et la beaute a cette pieuse manifestation.
La reconnaissance est une fleur divine, qui orna aussi bien le palais
que la chaumiere... Dans le convoi funebre d'un medecin je saltie le
depart de l'humanite."
Din cauza inundatiilor in Tyrol, doamna Kremnitz n-a putut sosi
decit in mare intirziere la Sinaia, uncle suveranul a primit intre timp
vizita principelui Bulgariei. Sosirea vaduvei, decedatului este astfel rela-
tata in l'Independance roumaine din 24 iulie 1897: La Reine trey
emue et le visage en pleurs, a regu la veuve dans ses bras a la descente
du train ; puis Elle l'a fait monter dans sa voiture et l'a conduite au
monastere, ou le corps de son maxi est exposé. S.A.R. la Princesse
Marie kart la priant et pleurant.
La veuve se jette a genoux pros du corps de son maxi et pleure
-silencieusement ; mais tout a coup elle s'evanouit et it faut la secourir.
Quel spectacle desolant que celui de cette Reine et de cette Princesse,
en larmes, secourant cette veuve accablee par le malheur qui la frappa
au point d'en perdre le sentiment. La Reine. se multiplie pour rappeller
M-me Kremnitz a la vie, lorsque ce resultat est obtenu, Elle fait des
efforts inouis pour arracher la veuve au spectacle de cette chapelle
ou git aujourd'hui, froid et inanime, celui que it y a quelques jours-
a peine, elle await laisse plein de sante et de vie.

71

www.dacoromanica.ro
 On parvient a decider la veuve a se rendre au Chateau de Pe les,
oil on l'a entouree tous les soins que son kat reclame".
Inmormintarea s-a facut in aceeasi zi ; la Sinaia, serviciul a fost
oficiat de Arhimandritul Nif on, staretul manastirii, asistat de patru
preoti, calugari ortodocsi slujind prohodul si psalmodiind vesnica pome-
nire a prctestantului, care cei 22 de ani ai maturitatii sale ii jertfise
pentru binele neamului romanesc, a carui tara o considera ca a sa
patrie adoptiva. La parasirea schitului pravoslavnic, pfarrer-ul protes-
tant, din Bucuresti, a luat conducerea convoiului mortuar si in osanalele
corurilor si numeroaselor delegatii germane, trupul decedatului fu
inhumat pe veci la locul ales de Regina, pe domeniul regal, la marginea
padurii seculare dinspre Poiana Tapului ; acolo s-a ridicat apoi o impo-
zanta cruce de marmura, pe care s-a fixat o placa de bronz gravata cu
o poezie a Carmen Sylvei. Locul ferit prin impunatori stilpi de granit,
reuniti prin lanturi groase, e menit sa eternizeze memoria acestui nobil
suflet disparut in asa de tragice imprejurari.
Am dat o amploare mai mare a stirilor despre acesti doi ai mei
sfinti de la Ierusalim, spre a se vedea stima si dragostea de care se
bucurau nu numai la Curte, dar si in opinia publica, reflectati prin
simpatia ziarelor, fata de acesti straini, ca atare, in genere, nu prea
indragostiti de societatea indigena si de nationalistii Epocii in special.
Vaduva zdrobita cle durere dupa alinarea aflata din partea suve-
ranilor la Castelul Peles, se duce la Bucuresti spre a decide masurile
stramutarii sale la Berlin, unde relua activitatea sa literara. Nu e
locul a se da aci bipgrafia si mai ales bogata bibliografie a scriitoaret
Mite Kremnitz, nascuta in Berlin ca flied din prima casatorie a cele-
brului chirurg prof. dr. Adolf von Bardeleben si casatorita cu asistentuf-
acestuia, dr. W. Kremnitz, pe care it urma in Romania in 1875. Dupa
succesele primelor romane, nuvele si traduceri din romaneste .sub denu-
mirea de George Allan, Mite Kremnitz deveni colaboratoarea Carmen
Sylvei, dind la lumina o serie de romane si piece de teatru sub pseu-
donimul Dita u. Idom. Bogata ei activitate de apoi i-a asigurat fru-
mosul renume de care se bucura in istoria mondiala a literaturii con-
temporane, iar ca opera ei capitals e considerat .romanul in doua
volume Ausgezvanderte, care descrie pataniile unor nemti emigrati in
Romania. Romanul intereseaza ambele natiuni deopotriva ; fara ca sa
impartasim paradoxul berlinez pretinzind ca : cel mai valoros roman
al Rornaniei ar fi aceasta opera germana".
Mite Kremnitz mai este si autoarea celor patru volume ale Memo-
riilor Regelui Carol I 1.
Enumerarea binefacerilor pentru care datorez acestei nobile pere-
che adinca mea recunostinta fiind mult prea lungs, ma voi margini a

Aus dem Leber' Konig Karl von Rumanian, aufzeichnungen einer Augen-
zeugen 4 vol. Cotta, Stuttgart 1894-1900. In editia a doua, cu prealabila autori-
zatie a regelui, anonimul martor ocular a fost Inlocuit cu numele autoarei carpi,
Mite Kremnitz.

72

www.dacoromanica.ro
arata ca, din prietenul de joc al micului lor baiat, Baby, am fost con
siderat apoi ca un fiu adoptiv al lor ei sfatuindu-ma si ajutindu-ma
ca adevarati parinti adoptivi. Gazduirea mea in timpul vacantelor de
yard la Sinaia si apoi in a lor Waldhaus din Brand, in Vorarlberg, si: t
numai o parte din binefacerile de care m-am bucurat din partea lor.
Gratie certificatelor doctorului, care constatase defectele cordului meu,
am fost scutit de exercitiile violente de gimnastica, care mi-ar fi putut
fi fatale. Dar in afar& de asemenea multiple ocrotiri, marele avantaj a
fost de a fi trait in mediul a§a de select al casei lor, unde am facut
atit de numeroase cunostinte de care am tras folds in viata. In primul
rind cunoasterea mini§trilor germani, pentru trecerea carora de la Lega-
tia, lipita de casa noastra, se deschisese o poteca prin gradina noastra
§i a Kremnitzilor, la care se ajungea astfel cu evitarea ocolului ;:e
strada §i astfel feriti de indiscretia vecinilor.
Cu copiii ministrUlui Busch, trei fete si doi baieti, ne intilneam
foarte des in vastele sali ale Legatiunii vecine, ei interesindu-se de.
cintecele §i jocurile noastre. Un incident demn de relatat mi s-a intim-
plat de Craciun cu Vicleimul chemat sa dea reprezentatia cu papusile
din lady si a personajelor insotitoare : Irod, magi, pastori etc. Tiganul
Irod intrebind daca sa joace cu sau fara perdea, iar eu nebanuind
sensul ascuns al alternativei, am tradus ad litteram si top au fost de
parere sa se joace ohne Vorhang" spre a se vedea mai bine. In jar-
gonUl tiganilor insa fara perdea insemna, fara orice rusine, dupa cum
a rezultat din gesturile obscene §i cuvintele injurioase ce le insoteau,
dintpe care, pe cele turcesti ministrul le eunostea din Stanbulul de uncle
venee. Jocul fu indata oprit, iar tiganii izgoniti, spre a lor nedumerire
si a copiilor nemultumire ; de atunci cunosc si eu sensul ascuns al
perdelii 1. Unul din baietii Busch a revenit ca ofiter german in 1916 si
nil-a' dat binevoitorul sau concurs in protejarea populatiei capitalei.
Dar in afara de acesti musafiri straini §i trecatori, in Castelul ferme-
cat', cum zicea T. Maiorescu caminului cumnatilor sai, 1-am cunoscut
pe acesta, in a carui casa eram si eu invitat in zilele de sarbatoare,
impreun5. cu Baby. Fiind invitat la unul din praznicele din 15 febr.,
ziva de nastere a lui Maiorescu, acesta ma intreba ce cariera voiam
sa-Mi aleg, iar eu, sub impresia prajiturii ce degustasem, am spus ca
voiam sa ma fac cofetar, producind mare hilaritate a oaspetilor, iar
mie procurindu-mi o prajitura ca consolare a jenei ce- ma cuprinsese.
Multa vreme in urma mi s-a zis cofetarul, §i de aceea n-am putut uita
aceasta. patanie. Frecventarea celor doua familii s-a intrerupt brusc,
prin despartirea lui Maiorescu de sotia sa, sora d-rului Kr. §i expedierea
acesteia, impreuna cu fiica lor, Livia, fosta domnisoara de onoare a
reginei Elisabeta, la Berlin, unde le-am regasit Ca student, in mare
strimtorare.

1 Episod povestit anterior la pag. 41.

73.

www.dacoromanica.ro
 Dupd izgonirea nasului Titus din raiul castelului de el, odinioard,
nimerit botezat, acesta pastrat, totusi, intreaga vraja. ; aci, iar nu
in str. Mercur. se adunau ctitorii Junimei" si ai Convorbirilor literare.
Cc nu 1 Petrache (Carp), .conu Toderita (Rosetti), nasul revistei. Mai
vinea N. Burghele, Gane, uneori Slavici si I. A. Cantacuzino-Zizine
care citea, in prezenta diplomatilor germani din traducerile sale din
Schopenhauer. Billow mentioneaza chiar in memoriile sale ca. la Bucu-
re5ti i-a fost dat sa cunoasca opera filozofului, compatriotul tau. Serlin-
tale literare alternau cu seratele muzicale, amfitrionul de cele mai multe
on cu N. Burghele absolvent al Conservatorului din Dresda sau
in cazuri mai rare conu Petrache cu conul Toderita executau, la pian,
sonata de Beethoven si alti clasici germani. Stdpina casei, Tante Mite,
cum autorizase pe fiul ei adoptiv s-o numeasca citea on o noua.
traducere din Eminescu sau un fragment din ultima nuvela sub tipar.
U5or e de inchipuit cit de inaltatoare erau pentru noi copiii Baby
si cu mine aceste sedinte, la care ne era ingaduit sa asistam, tacuti,
intr-un colt al spatiosului salon, bogat, dar cu gust ales mobilat, si
infrumusetat cu tablouri si covoare orientale, in mare parte dartiri
regesti cad onorarii nu primeau nici medicul regelui, nici autoarea
memoriilor sale. (Ce contrast cu sediul intrunirilor din Str. Mercur :
in mijlocul odaii o masa cu place de martnurd, rece Ca sj restul ; pe
pereti, pe mid socluri de lemn, busturile in ghips ale lui Hermes,
Apollo si inca doua tot asa de putin cunoscute ! Singurul object de
valoare artistica' era o gravure reprezentind pe Schopenhauer, claruita
de Zizine, pierduta intre simple fotografii. Si alte reproduceri, tot M
ghips, ale reliefurilor, tare recluse, ale noptii si zilei de Thorwakisen.
Ahtierea dupe o pseudo sobrietate cautatd recherchee degeneraza
user in cea mai anosta banalitate.) In simpatica sj calda atmosfera a
r- as e i Kremnitz, cram imbatat de valurile impunatoare ale simfoniilor
si de armoniile culorilor ce ne invaluiau, am simtit primele emotii ale
artei, coplesit fiind de ele sj purtat parca intr-o alts lume, necunescuta
pma atunci.
Scurtele popasuri din gara din Viena, intre sosirea Orient-expre-
suhli Si pornirea sa inspre vest, in drum spre Brand, permitindu-ne o
fugara vizitare a Muzeului din apropiatul Ober Belvedere, au contri-
buit de asernenea la larg,irea senzatiilor artistice primite in ca:stelul
ramas intr-adevar fermecator pentru noi copiii.
Vacantele din Waldhaus" erau tot atit de instructive ca sedintele
din Bucure.sti, mai ales cind batrinul pdrinte al amfitrioanei, profesocul
von Bardeleben, anima seratele prin lecturi din Goethe sau chiar din
Fritz Reuter, asa de greu de inteles de mine. Petrecerea vacantelor in

1 Conu, prescurtarea din Coconul-boierul , se atribuia, urmat de diminu-

tivu nurnelui de botez, unora dintre persoanele de seams : Conu Mitica (Sturdza),
Conu Lascar (Catargiu), iar din generatia mai tinatl : Conu Nicu (Filipescu).
C. _ Alecu (Marghiloman ; niciodata insa nu s-a spus conu Titu (Maiorescu) ; lui
I. C. Bratianu, liberaIii zis, gi chiar dupti moartea lui, numai domnul Bratianu,

'74

www.dacoromanica.ro
Casa can Pddure, din Brand, impreuna cu sfatosul tata at stdpinei si
cu caa de a doua generatie de copii ai sdi contemporani cu mine. (Pro-
fesorul v. Bandeleben a luat in a doua cdsatorie pe sora d-rului Krem-
nitz, caruia ii era deci acum cumnat desi socru dinainte. Din a doua
generatie de copii trei fete si un baiat, acesta din urmd, putin mai
ttnar ca mine, dar medicinist, rn-a introdus in cercurile studentesti mai
selecte, in care spre a mea surprindere se vorbea mult frantuzeste.
mi-a asigurat, ca student la Berlin, protectia ce, ca basmul cu Cocosul
Rosu s-a repercutat pIna in indepdrtata strdimitate. CA. nu fdrt fobs
mi-a fost regasesc in capitala Germaniei prieteni localnici, care in
multe imprejurdri au indrumat spre bine pe cel venit dintr-un mcdiu
cu mult inferior celui at Germaniei rendscinde din preajma inceputului
acestui al XX-lea secol in care intram.)
Opresc aci insirarea asa de incompletd a binefacerilor directe si
indirecte de pe urma magnificilor mei protectori, intrebindu-ma cc am
putut face in schim.b eu pentru ei, desi stiut este ca copiii, chiar 5i eel
a:doptivi, se cred indreptatiti a primi orice bunuri Lira alta obligatie
sau rasplatd din partea lor. Din penibila situatie de a fi clasat ca
nerecunoscator, tot tante Mite in-a liberat prin ultima ei scrisoare pri-
mita in asa de extraordinare conditiuni. (Scrisoare datata din 29 iulie
1915, predate postei deschisd si recomandata, nu 111i-a parvenit decit
dupd cinci ani, la 17 aprilie 1920, dupd cum reiese din respecti-vele
stampilari ale Postei. Pe verso plicului pe care-1 pastrez ca un docu-
ment curios e lipit un bilet cu text dublu : Aus An lass des Krieges
in Deutschland zuriick gehalten", Retenu en Allemagne a cause
do la guerre", Oberpostdirection Berlin"). Lesne de inteles nedumerirea
mea primind, in 1920, scrisoarea cu caligrafia asa de caracteristicii a
acelei pe care o stiam trecuta din viata inca din 1915. Scrisoarea lungd
de sase pagini, ultima primita de la tante Mite, este un ramas bun de
la lume, de o sfisiietoare deznadejde, plingindu-se de grelele situatii
prin care trecea in iulie 1915, adauga, drept contrast cu trecutul : Ich
denke an mein gliicklich Heim, wo es keine Not gab, u. Ihrer, als Heber
Junge, aLs Kluger, gewandter, eleganter Jiingling, Ihrer gedanke, ich
unaufhorlich Immer sehe, ich Sic in der Po lona eiligst durch Tor kom-
men, sehe Ihr liebes Lachen ; wie hat mein Mann Sie Berne gehabt, wie
oft haben wir ihn aufgeheitert; Sie wissen das alles kaum noch". In con-
tinuarea pasajului citat, referitor la mine, urmeaza: Sie haben seit dem
ein schones neues Leben gehabt-aber ich hatte seit 18 Jahren (decedarca
doctorului) nur Qual and Erinnerungen. So selbst sind jetzt in den
Jahren in denen mein Leben endete. Es war zu friih, zu hart-u. das
Satyrspiel des Verrats von alien Seiten, das ich ertragen musste, war
fast so unerhort wie der Weltkrieg.
Ich wunsche Ihnen alles Gute ! Filr mich gibts nur ein Gutes mehr,
das wissen Sie. In alter Treue Ihre M.K."
Din tragicul continut al scrisorii imi vine consolarea si lamurirea
nedurneririi mele prin afirmarea ca nu i-am fost indiferent nici sotului
75

www.dacoromanica.ro
nefericitei autoare a epistolei, si ca. adesea 1-am inveselit pe eel coplesit
de munca in folosul celor suferinzi. Cu drag imi amintesc de momentele
cind putin expansivul doctor stringea la pieptul sau pe acel Heber
Junge" de dinsul atit de protejat, dar care in schimb a fost nenorocit
a nu-i fi putut implini dorinta de a sustrage de la intentia de a deveni
ofiter pe fiul sau ce in zadar mi-1 incredintase sa-1 atrag in sferele uni-
versitare, pe cind studiam la Berlin.
Prin urmare tot deficient am ramas fata de bunele mele rude de
la Ierusalim a caror memorie imi este sfinta.

XVI
MENTORII MEI

De la amicul lui Ulyse si guvernatorul lui Telemac perpetuindu-se

numele de Mentor ca indrumator al tinerethlui, sub aceasta denumire
voi insira si eu pe citiva dintre principalii mei sfatuitori, aceia care
mi-au fost mai mult decit atita. Pe mai toti i-am cunoscut in casa
binecuvintata a parintilor prietenului meu Baby ; in afara de principiile
fundamentale de cinste si omenie de ei profesata, de care din coltul
nostru tacut ne patrundeam, m-am mai bucurat si de alte avantaje,
conu. Petrache Carp putindu-rna cunoaste in afara de sedintele men-
tionate, si prin prietenia mea cu fiul sau Ion. Carp mi-a fost un ade-
varat si pretios mentor prin a sa superba atitudine de cea mai inalta
etica. Dintre toti aceia care au contribuit, vrind sau nevrind, la edu-
carea mea, conu Petrache tine locul de frunte : Principiile sale aveau
o asa putere de convingere, prin forma for lapidara se intipareau asa de
pregnant in memoria ascultatorilor, incit ii urmareau pentru toata viata.
Azi Inca, desi mai batrin decit era el, atunci cind 1-am cunoscut, portre-
tul sau, e nelipsit, ca o icoana, din preajma mea, imi aminteste Inca
sfaturile lui binecuvintate care mi-au ramas ca litere din evanghelia
vietii mele. Din proprie initiativa, apreciind cunostintele mele de limba
germand in afard de cea franceza, m-a numit, ca proaspat student,
secretar al, de el nou creatului birou statistic, din care, cu a lui apro-
bare, am optat apoi pentru postul de la i\luzeul national de antichitati,
mult mai slab retribuit dar mai compatibil cu studiile si aspiratiile
mole. Tot el mi-a acordat din subventiile ministerului sau subsidii pen-
tru studiile mele in strainatate.
Iar cind m-am intors definitiv in tara si solicitat de liberali sa
intru in partidul lor, ii cerui mosului Toderita Rosetti sa-mi fie nas,
impreuna cu seful partidului, sa fiu trecut in noul si destul de restrin-
sul sau grup politic, conu Petrache tratindu-ma de gogoman, ma res-
pinse, aratindu-mi ca daca voiam sa realizez o parte, eel putin din cele
ce-i declarasem, trebuia sa ma feresc de a face politica, cad partidul sau
76

www.dacoromanica.ro
nu-mi poate garanta vreun ajutor, pe cind opozitia imi va pune toate
piedicile dacd voi fi inscris aiurea. Prevederile sale s-au adeverit, pri-
mele-mi numiri in invatamint s-au facut de libcrali. Soarta a voit insa
ca tot conu Petrache, ca ministru de finante sa inscrie in bugetul sta-
tului din 1912 suma de. cinci milioane prevazute pentru Muzeul national.
de la Sosea, care s-ar fi savirsit cu acest fond, daca ministrul Duca nu
1-ar fi irosit pentru alte scopuri, producind acca tragedie a Muzeultn,
dupa cum se va vedea mai la vale.
In procesul de calomnie cu cerere de 100 000 lei despagubire inten-
tat de Tocilescu, Carp a dispus ca cei mai buni avocati ai partiduiui
sau sa ma apere in fata Justitiei, cauza nefiind a intimatului, ci a
cinstei contra necinstei dupa cum s-a dovedit, reclamantul intimidat
de amploarea ce lua procesul, isi retrase actiunea.
Dar nu numai in viata particulars, ci si in cea publics Carp a
infierat pe adversarii sai, a enuntat principii azi Inca valabile : Omul
politic trebuie sa fie corect in viata lui private 5i dezinteresat in viata
lui publics ", sau adresindu-se tot lui Ionel Bratianu, el adauga : Nu
se poate face o confuzie nationala intre afaceri si politica". Iar despre
actorul Take Ionescu el spunea : Talentul nu justified toate incarna-
rile, dupa cum frumusetea nu scuza toate prostitutiunile". Sau, alts
data cind acelasi Take se reclama a fi fost ca un fiu al conservato-
rului Lascar Catargiu, Carp exclama : Ma intreb ce vor fi zicind Lascar
Catargi auzindu-se prenumarat Intre tatii d-lui Ionescu", aluzie la ori-
ginea color Sapte pantaloni" ai acestora.
In ianuarie 1911 guvernul Carp hotarind participarea Romaniei
la Expozitia internationals din Roma, pe care liberalii o refuzasera, conu
Petrache, din proprie initiative si contra alter competitiuni, ma numi
comisar general, cu conditiunea insa ca, o data fixat devizul, sä nu
mai reclam suplimente, cu care, de obicei, se incheiau toate manifes-
tarile de acest soi. Conformindu-ma indicatiilor primite am avut satis-
fictia de a le fi implinit cu prisosinta, dupa cum reiese din adresa
nr. 25 581/2 noiembrie 1913, prin care ministrul Afacerilor Straine,
T. Maiorescu, de care depindea misiunea impusa de Carp, imi comu-
nica : Ma grabesc a va exprima multumiri pentru modul cum v-ati
indeplinit misiunea de reprezentant al Romaniei la Expozitia din Roma.
Ain apreciat serviciile aduse de Dv. cu acest prilej, atit pentru orga-
nizarea expozitiei in timpul scurt de care ati dispus, cit si pentru ges-
tiunea financiara care lass, din fondul prevazut pentru cheltuieli, un
excedent de peste 2000 lei". Principiul carpist de a nu depasi fondurile
prevazute pentru cele 12 expozitii ce am organizat in urma in princi-
palele centre europene a fost strict respectat; chiar cea mai reusita
participare a noastra la mareata Expozitie din Barcelona, in 1929, s-a
soldat cu un excedent de 15 000 pesetas, provenit din vinzarea clubului
catalan c1,- la Monseny (1 200 m. altit.), a pavilionului romanesc con-
struit numai din lemn si anume demontabil.
In 1916, raminind in capitala ca insarcinat al regelui cu repre-
zentarea Casei Regale si a Domeniilor Coroanei, tot conu Petrache ma
77

www.dacoromanica.ro
sili sa prirnesc postul de prefect al Politiei, ramas vacant prin demisia
generalului Mustafa, lasat ca atare de catre guvernul libefal prig
decret aparut in Monitorul oficial. Trebuie sa recunosc ca, desi supu-
nindu-ma de buns voie cerintei conului Petrache, el a avut si de asta
data dreptate : set-Vieille reale ce am putut aduce concetatenilor med.
dupa cum se va vedea la locul sau imi sint si azi o mare magu-
lire considerind cei doi ani de truda in slujba obstiei, ca cei mai begati
si activitatii mele publice, pe care nici insultele, nici procesele ce mi
s-au intentat de fugarii intorsi in capitala nu ma fac sa-i regret. Si
in aceste vremuri grele, experienta si sfaturile conului Petrache mi-au
fost do cel mai mare folos.
In dorinta de a arata cit de putin recunostinta mea fat de
conu Petrache mi-am propus editura discursurilor sale si cu prealabila
sa autorizare am facet propunerile cuvenite Casei Socec & Comp. Prin
scrisoarea sa din 2 aprilie 1905, I. Socec imi raspuncle : Precum v-am
spur si verbal repetam si acum, fratele meu si eu, ca vedem cu placere.
ocaziunea ce ni se prezinta de a publica discursurile politice ale d-lui
P. P. Carp si gasind o satisfactie sufleteasca in faptul de a fi not etli-
torii acestei publicatiuni, ne grabim a accepta propunerea ce ne faceti
in mod formal si care prin colaborarea d-voastra binevenita, ne pune
la adapostul oricaror indoieli asupra coordondrii manuscrisului.
Ca sa atingem insa si partea mercantila a afacerii, declaram ca
n-avem pretentii pentru acoperirea cheltuielilor de tipar, cind acestea.
dupa toate probabilitatile, nu se vor acoperi din vinzarea cartii, clar
nu platim nici drept de autor sau coordonator".
Cu intirziere si apoi cu frecvente opriri in curs de tiparire, de
cite on lucrari mai urgente se impuneau, volurnul I al Discursuri -]or
aparu la finele anului 1907. Conu Petrache, in loc de prefata ceruta,
promitind o postafta" cum numea dinsul epilog,u1 ce urma sa incheie
intreaga publicatie, volurnul aparu fard vreo introducere si bineinteles
fara numele initiitorului si ingrijitorului tiparului. Volumul de format
16 X 21 si 482 pagini, cuprinde primele 52 discursuri parlameruare
rostite intre aprilie 1868 si rnartie 1888, fiecare cuvintare fiind prece-
data de un rezumat al expunerilor oratorilor orovocatori al interventiei
autorului volumului si al situatiei politice. Nu este locul si mai nu-mi
recunosc competenta de a da o analiza, oricit de sumara, a splendidelor
discursuri cu asa de variat continut : politic, social, financiar. Dar nu
ma pot abtine de a exprima profunda mea admiratie pentru femeinicia
tezelor si preciziunea verbal& a argumentului pe care se sprijina ora-
torul, nelasindu-se turburat de intreruperile neputincioase ale adver-
sarilor, gelosi de succesele obtinute de oratorul cel mai clasic si tot-
deauna parlamentar" cum recunoaste chiar presedintele adunarii (p. 260).
Pornind de la cele mai banale si neintemeiate afirmari ale Inaintasilor
oratorul ataca numai fondul real al chestiunilor ridicindu -se ping
la cele mai inaltatoare si pilduitoare sinteze ale chestiunilor in discutie
Multe din vederile sale sint chiar azi de actualitate. Astfel in discutia
bugetului pe 1881-82, Carp arata ce este adevaratul democrat, ca
78

www.dacoromanica.ro
rezultat al muncii, nu ca rezultat al intilnirilor politice pe tarimul.
parlamentar", Iar mai departe : Dind drepturi tuturor, trebuie sa asi-
guram si societatea care munceste in contra acelora care nu muncesc
si care nu au alt merit decit de a fi mai indrazneti in promisiuni pom-
poase ce fac poporului in.selat. Cerind insa munca trebuie sa asigurarn
si mijloacele care garanteaza acea munca. In aceasta privire, trebuie sa
avem in vedpre trei soiuri de clase clasa taranilor, clasa meseriasilor,
;
in acceptiunea larga a cuvintului" (p. 262-263). Intrebindu-se", ce
trebuie facut ea saasiguram munca acestor diferite clase", el preconi-
zeaza ca acordarile de paminturi sa fie permanente. De nu vom face
aceasta, adauga el, cu spiritul sail de prevedere, 30 martie 1881,.
ne vom gasi peste 30 de ani in o situatie mai trista decit astazi, adicil
Vara clasa de tarani proprietari si fara mosii ca sa procedam la o noua
impartire. Voind sa inlatur o asemenea adevarata nenorocire, am avut
onoarea de a prezenta o lege care garanteaza proprietatea mica in
miinile taranului. Nu ma opun de a se face cit voiti de multi tarani in
tara aceasta si de a imp'arti toate mosiile statului la tarani, insa cu o
conditiune ca acele mosii ()data impartite sa ma asigurati ca ele au
sa ramina pentru totdeauna in miinile taranilor". Iata ce preconiza, in
1881 ponegritul pe nedrept reactionar P. P. Carp ! ,Mai depare el apara
crearea unei comune rurale, celula in jurul careia se formeazd intregul
organism al statului. Tot el cere pentru meseriasi facultatea de a se
putea organiza in corporatii care sa le garanteze munca for in tara si
sa impiedice concurenta neleala la care sint astazi expusi, care produr
fenomenele sociale de care va plingeti cu totii" (p. 265). Si in conclu-
zie o tara in care averea omului, adica rezultatul muncii sale, atirnd
de la politica, aceea tara va fi in curind in prada anarhiei, sau in prada
strainului".
Trebuie sa adaug ea la exproprierea facuta de liberali, dupa pri-
mul razboi mondial, Carp predind taranilor Portia de pamint expropriat,
le-a remis totodata si jumatate din suma primita de la stat drept
clespagubire, deli nici o lege sau dispozitie nu pomenea de asemenea
marinimie voluntary din partea proprietarilor. Iar cind taranii de la
Tibanesti, mosia boierului, se plingeau ca recoltele for erau mai slabe
din cauza inferioritatii pamintului, conu Petrache dispuse ca prin ingri-
jirea personalului sau sa se cultive la diferiti mosneni cite un petec din
pamintul lor dupa metoda boierului, cu plugul si sarninta acestuia,
dovedind ca prin deosebirea culturii numai se putea obtine si pe pamin-
tul razesesc aceeasi recolta ca pe cel boieresc. Exemplul dat insa n-a
fort folosit decit de catre putini din indaratnicii mici cultivatori, care
la munca mai superficiala se impacau si cu recolta mai slabs.
Asemenea invataminte pretioase si de actualitate, in mare parte
se pot trage din aproape fiecare din cele 52 discursuri ale volumului.
Din nefericire celelalte cuvintari de la 1888 incoace nu au mai putut
fi reunite in volum, raminind uitate, numai in colectiile Monitorului.
Caci deli am insistat sa se continue cu tiparul materialul pregatit, dupa
o lungs asteptare a unei vinzari nesatisfacatoare, Casa Socec, devenita,
79

www.dacoromanica.ro
intre timp, Societate anonima, prin scrosoarea din 24 martie 1909; imi
comunica, printr-un administrator Indescifrabil", ca am dori sff not
sa continuant cu publicarea discursurilor d-lui P. P. Carp, dar numai
cu conditiunea de a ni se plat o parte din cheltuielile de tipar, iar
cheltuielile de coordonare sff corectura sa nu ne priveasca de loc". Ofus-
cat de asemenea conditiuni, autorul discursurilor a oprit continuarea
publicarilor. Avem deci numai un torso din opera neintrecutului
maestru al cuvintului, un crimpei din cea mai nobila factura, care, deli
neispravita, valoreaza incomparabil mai mult decit atitea volume de
discursuri, uitate pe vcac. Iar eu voi pastra slaba magulire de a fi
contribuit la adunarea materialului acelui splendid torso.
Evenimentele politice avind ca urmare trAdarea lui Carp de catre
chiar acela pe care el o viata intreaga it ajutase aparase chiar in
Parlament, si apoi izbucnirea razboiului n-au mai permis reluarea pu-
blicatiei discursurilor sff implinirea datoriei ce-mi asumasem.
Prin dolicefalia testei sale mai pronuntata decit chiar a nordicilor,
conu Petrache area o infatisare deosebita de a contemporanilor sai ;
jar prin raspunsurile sale sumare deli uneori taioase, chiar in vorbirea
curenta, nu numai de la tribuna, el trecea drept un om sever, deli in
realitate pentru cei ce-1 cunosteau mai de aproape, ascundea o inima
duioasa, compatimitoare si pe care desigur i-am cunoscut-o toti aceia
care au avut prilej sa fie oaspetii lui la Tibanesti, unde in cerc restrins
inaltele sale calitati sufletesti se reliefau mai evident decit in valma-
-seala cluburilor eterogene din capitala. Dar tocmai din cauza numeroa-
selor sale deosebiri intelectuale si sufletesti si mai presus de toate din
pricina sinceritatii sale in viata privata sff onestitate in cea publica,
conu Petrache nu era pe placul vulgului. Intocmai ca si Aristid cel
drept al elenilor, el a fost un ostracizat al vremii sale, neinteles si de
aceea invidiat de semenii sai. Astfel se explica cum, pe cind atitia
anonimi sint eternizati prin statui pe pietele publice sau cel putin prin
busturi de marmura sclipitoare in salile Parlamentului, imaginea lui
conu Petrache nu se mai gaseste, ea este pitita, dar cald pastrata in
inima citorva din admiratorii sai sinceri.
Chiar marele sff justul rege Carol I, ademenit de lingusirile inte-
resate sff zvonurile false ce prietenul de o viata, a lui Carp, T. Maio-
rescu a stiut sa raspindeasca in preajma tronului, s-a lasat inselat,
incredintind conglomeratului guvernamintul, cu dizolvantul Take Ia-
nescu, ca factor principal, incheierea atit de subreda a asa-zisei Pact
de la Bucuresti.
DupA ultimul consiliu tinut la Sinaia de care suveranul tarn,
acesta recunoscind greseala fata de Carp 1-a imbratisat, favoare de care
nu s-a mai bucurat nici unul din F fetnicii marelui rege.
Dar la moartea sihastrului de la Tibane§ti, regina Maria, vesnic
opusa politicei nationaliste a lui Carp, recunoscind lealitatea acestuia,
scrie vaduvei, la Tibanesti : Eu care foarte indeosebi eram combatuta
80

www.dacoromanica.ro
de el, am pastrat totusi un colt din inima mea pentru batrinul, cinstitul
gentlemen, care mi-a spus in viata deseori adevaruri.
Acum e in. pace. Aiba Domnul sufletul sau".
Multi dintre cei marunti la suflet nu vor fi putut infringe resen-
timentele for ca marinimoasa regina, nemernicia for insa nu scade
intru nimic maretia si dreptatea Aristidelui roman.
Teodor Rosetti.
In rindul mentorilor mei, un loc de cinste se cuvine conului Tode-
rita Rosetti sau mai bine zis mosului Toderita, caci ma inrudeam, prin
strabuna mea Rallet cu sotia sa coana Pulcheria, nascuta Beldirnan. El
face parte din grupul boierilor moldoveni care au contribuit la faurirea
Romaniei moderne. Cumnat cu Voda-Cuza, Doamna Elena fiind sora lui,
Rosetti nu a profitat de aceasta situatie raminind presedinte al Curtii
de Casatie, de unde, numai in 1875, intra sub L. Catargiu in minister,
fiind chemat chiar de Presedintele Consiliului in 1888, ca cel mai indi-
cat spre a linisti spiritele dupa lunga si abuziva guvernare liberala a
batrinului Bratianu. A fost apoi guvernator al Bancii Nationale si fon-.
datorul Bancii Agricole ; a mai fost primul agent diplomatic al Romd-
niei la Berlin, uncle a avut ca secretar pe unchiul meu Ion Samurcas
dind un real ajutor si studentului Mihail Eminescu, dupa cum reiese
din scrisoarea acestuia catre unchiul meu, publicata in Convorbiri
literare.
Studiile secundare si in parte universitare, pe linga doctoratul in
drept de la Paris, le-a absolvit la Viena, uncle de mai multe on a
citigat die rote Hose" la intrecerile de inot in Dunare. Acest falnic'
si robust Virbat si-a ales ca sotie pe micuta coana Pulcheria, care nu
ajungea nici la umarul sotului ei, si era asa de certata cu farmecele
feminine incit prietenii ii asigurau pe Rosetti ca, in calatoria ce avea
sa intreprinda la Sf. Munte, o putea lua cu sine, caci calugarii athoniti
o vor lasa desigur sa paseasca in incinta manastirii, unde altfel nici o
Nrietuitoare feminina nu era ingaduita.
Copii n-au avut si de aceea mos Toderita ma imbia la masa lui,
care se sconta cu o sticla de vin, cu care prilej se facuse obiceiul ca
severa qospodina sa scoata ea insasi o stela de vin special din bogata
for pivnita, asa de strasnic zavorita de stapina casei. Pivnita cu cha-
peneul larg pentru trecerea boloboacelor era mostenita de la circiuma-
rul care neputind termina casa decit de rosu, a vindut-o conului Tode-
rita, astfel explicindu-se asezarea ei la incrucisare de strazi si cu locul
viran din fata destinat horelor duminicale ; caci pe acea vreme aci era
periferia de miazanoapte a orasului, acolo unde lucrau povernele de
rachiu, de unde si numele strazii, Povernii.

1 Bibliografie. Ccmvorbirt literare au inchinat nr. din dec. 1937 centenarului

nasterii lui P. P. Carp, cu un articol introductiv ,de directorul revistel ; altul de
Lupu Kostaky 4i unul de G. Gongopol ; de acest din urrna e si excelentul studiu
publicat in Ramuri.
C. Gane : P. P. Carp Sl locul sau in istoria politica a flint 2 vol., 4, Editura
Universul", 1936. Fiecare vol. de cite circa 600 p. cu reproduceri si fotografii.
81

www.dacoromanica.ro
 Cu tot adaosul coloanelor de la intrare, locuinta si-a pastrat aspec-
tul modest rezumat prin inscriptia parva domus magna quies" ce cores-
pundea in totul caracterului de o rara modestie si profunda omenie a
sfatosului si deloc vanitosului stapin, caruia toate maririle cu care
fusese cinstit nu i-au schimbat firea, si vorbirea bine cumpanite ale
boierului moldovean. Mutt am profitat din expunerile vastelor sale
lecturi precum si din siaturile lui parintesti, blajine si lipsite de orice
urma de pedantism. Bogata lui biblioteca a fost trecuta in mare parte
Fundatiei Carol I. Cu toata marea deosebire de virsta, ma simteam
foarte apropiat, deloc intimidat de aceasta inalta personalitate. Opus
firei profund modeste a mosului, era fratele lui, Gh. Rosetti-Solesti,.
fost ministru al tarii la Petrograd, de uncle a luat in cAsatorie pe fiica
ministrului Giers ; din el se trage sportivul supravietuitor al acestei
ramuri moldovene.
Sub pretext de a ma distra, sau mai bine-zis a se distra, mosul
ma ducea la reprezentarile de circ sau la varieteurile din sala Eforiei,
uncle in realitate el se amuza nu mai putin ca mine. Placute indeosebi
erau lungile plimbari ce faceam in jurul capitalei si care se terminau
printr-o cinstire la Capsa. Cu el si cu Grigore Buicliu mi-a fost dat
sa fac in iunie 1898 cunostinta lui Nicu Filipescu, intr-o excursie
duminicala la Vacaresti. Conu Nicu expia acolo, facind exercitii pe
bicicletA, condamnarea in urma nenorocitului duel cu Lahovary de la
/ndependance roumaine. (Savantul jurisconsult, Gr. Buicliu zis
Buiuc membru la Casatie, era prietenul senior junimisti, fiind des,
vizitat de acestia in casa lui de holtei, frumos mobilata cu covoare
orientale, chiar conu Petrache venea adesea sa joace cu patronul cite
o partida de biliard sau [sa asculte] vreo sonata de Beethoven. Casa
din retrasa, dar centrala, strada Mitropolitul Saguna, paralela cu str.
Mercur, a mostenit-o nepoata lui Buiuo casatorita cu profesorul Popo-
vici-Biznoseanu, de aceeasi origina armeana, ca si generosul testator.
Cartile si documentele, in genere orientale, au fost din vreme daruite
Academiei Romane, dupd ce a publicat unele studii asupra relatiilor
armene cu Tara Romaneasca).
Pe mos Toderita it mai intilneam in Castelul fermecat, ca si la
Zizine Cantacuzino, cu care era aproape vecin.
La 18 iulte 1923, sosit in graba de la Sovata, la primirea tele-
gramei cu trista stire, a trecerii in Nirvana a conului Toderita, am aflat
impunatorul sfirsit al mult iubitului si onoratului meu mos, care in
virsta de 89 de ani, citind din Goethe, s-a stins linistit in jeltul sau,
pe prispa casei sale, dar totusi intreg la trup si cu mintea senina, cu
privirea spre gradina insorita." 1.

1 Pe cit de modesty i-a fost viata, pe atit de pompoasa ceremonia tumor-

mintarii, la care a asistat Principele Carol, reprezentantul regelui, intreg guvernul
cu I. I. C. Bratianu in frunte, reprezentanti al B.N.R., ai Academie] Romane, a]
carei membru de onoare era si o mare multime de fruntasi ai vietii politice
si culturale.

82

www.dacoromanica.ro
 Din discursul rostit de ministrul Cultelor, Const. Banu, extragein
urmatoarele pasaje asupra activitatii si firei marelui disparut :
Intristata adunare, cu sentirnente de recunostinta si de respect,
salut, in numele guvernului, rdmasitele pamintesti ale lui Teodor
Rosetti.
Din mijlocul nostru dispare cu dinsul Inca unul din cei din urma
reprezentanti ai generatiunei care a cladit Romania moderns. De nu-
mele acestei generatiuni sint legate sfortarile, sacrificiile, propasirea,
viata intreaga a vechiului regat, in care totul era de creat si a carui
existents era puternica chezasie a intregirii unui neam nedreptdtit si
asuprit.
Impreund cu toti acei care au alcatuit-o, Teodor Rosetti aducea
in viata publica un patriotism 'Ara sovaire, si fara de prihana. Marea,
tainica forta a acestor neobositi deschizatori de drurnuri a fost credinta
in puterile de viata ale neamului si numai aceasta credinta le-a dat
posibilitatea sa lupte cu toate greutatile vremurilor, cu toate nedume-
ririle si ingratitudinele oamenilor.
Acest profund simtamint patriotic era, la Teodor Rosetti, pus in
serviciul unei inteligente alese, obisnuite sa deosebeasca in amestecul
luptelor si in ciocnirea conceptiunilor linia de conducere, pe care ratiu-
nea i-o arata ca pe aceea, care trebuia urmata in interesul superior al
statului. Vasta si variata cultura, pe care si-o cistigase, ii usura desigur
sarcina de om de stat, pe care constiinta lui de roman si de cetacean
i-o impusese. 0 data insa cu aceste pretioase calitati ale mintii si ale
inimii lui, Teodor Rosetti mai aducea in viata noastra publica cloud
insusiri pe care contemporanii au stiut sa le recunoasca si posteritatea
va sti sa nu le uite. In acest valmasag de interese si de patimi care
este viata politica si in care omul public, ca si femeia lui Cezar, n-ar
trebui sa fie nici macar banuit, Teodor Rosetti a adus o nesovaitoare,
statornica, perfecta onestitate.
A mai adus, in sfirsit, in aceasta lume, rascolita de atitea pasiuni
si bintuita de atitea exagerari, o nota de moderatiune, pe care n-a
dezmintit-o nici in zilele cele mai agitate.
E posibil ca asemenea insusiri sa fie astazi mai putin pretuite.
Trdim, vai, in timpuri cind ignoranta cucereste atitea sufragii, cind
vulgaritatea apare ca dovada unui temperament robust, cind tranzac-
tiunile cu constiinta sint aplaudate de multi ca semnul neindoios al
intelepciunei si al abilitatii.
Teodor Rosetti n-a cautat insa niciodata sufragii, aplauze, popu-
laritati ieftine Si usor trecatoare. El s-a multumit cu mintea si cu inima
pe care i le dase Dumnezeu ; cu invatatura si cu experienta, pe care
zi cu zi si le dobindise ; cu cunostinta pe care si-o formase si careia i
se supunea, sa-si serveasca tara, on de cite on tara a simtit trebuintd
de serviciile lui, fara a cauta pentru aceste servicii alts rasplata decit
aceea, pe care oamenii alesi le-o cid simtamintul datoriei implinite.
83
www.dacoromanica.ro
 Pentru aceasta patriotica, inteleapta, nezgomotoasa dar rodnica
atitudine morala, tot asa de mult ca si pentru realizarile lui politice,
istoria ii va inregistra numele la locul de cinste al acelora care si-au
inchinat viata nu intereselor inguste si vremelnice, ci lucrurilor obstesti
si nepieritoare".

XVII
ZIZINE

I. A. Cantacuzino, mai cunoscut sub porecla Zizine 1, dupd ase-

manarea sa cu eroul cu acelasi nume, dintr-un roman al epocei, mi-a
fost nu nurnai un simplu mentor, ci un adevarat dascal de la care asa
de multe am invatat.
Fiind putin raspindit in biografiile noastre, ma cred dator a scrie
aci cele ce stiu despre el. Descendent al neamului Pascanilor, s-a nas-
cut in 4 ianie 1828, facind primele studii la Lemberg, apoi la renumitul
pedago; R. Teopffer din Geneva 2
Teopffer ii citeaza ca prince moldave" in ale sale Voyages en
Zigzag". Posesor al unei maxi averi, se duce in America si apoi dupa
casatoria sa cu Olga Sutu din Iasi, se stabili la Paris, unde a dus viata
de print, fiind invitat ca atare si la seratele de la Tuileries 3. Un alt
carton albastru, pe cind primul era portocaliu, continea aceeasi invitatie
pentru Madame la Princesse Cantacuzene. Anul nu 1-am putut fixa,
dar trebuie sa fi fost pe la finele sederii for la Paris, deoarece nu au
flat urmare invitatiilor ce, altfel, ar fi trebuit sa fie depuse la intrarea
Palat.
Veniturile mosiilor scazind, printul fu nevoit sa se intoarca in Ora,
unde lua parte la miscarea culturala a vremii, creind, in mai 1868,
Societatea Philarrnonica romana, impreuna cu printesele Ghica si Lucie
Negri, dr. Theodori, Dem, Stourdza, C. Exarcu si Eduard Wachmann,

I V. Alecsandri, intre altii, i se adreseaza astfel la 18 aug. 1887 Mon cher

Ziztne invitindu-1 la Mircesti unde, adauga : Je suis heureux de respirer de
l'a pur et de boire de l'eau fraiche".
2 De Anul nou 1897, Zizine mi-a daruit volumul poemelor lui Horatiu (ed. de
la Haga, 1721) care a apartinut profesorului Toepffer si a fost trimis de fiii aces-
tuia lui Zizine, in amintirea scolariel la Geneva. Volumul are o nepretuita valoare
oral cele 31 vignete desinate de Toepffer in marginea versurilor dup5 cum arat5
-ronicarul Charly Clerc in articolul sau din Journal de Geneve (24 oct. 1925) cind,
cu prilejul expozitiei romanesti de acolo, am aratat acest volum unic, in felul sau.
3 Intre hirtiile ra.mase de la el se ga.sesc si urmatoarele dou'a invitatii
adresate A Monsieur le Prince Cantacuzene, 73 rue du Faubourg St. Honore. Par
ordre de l'Empereur le Grand Chambellan a l'honneur de prevenir Monsieur le
Prince Cantacuzene qu'il est invite a passer la Soirée au Palais des Tuileries, le
mercredi 19 Fevrier a 9 heures. (ss) Duc de Bassano. (En uniforme. On est prig de
remettre cette carte en entrant").

84
www.dacoromanica.ro
proiectul de statut fiind scris de Zizine. In febr. 1870, it aflam ministru
de Finante sub efemera guvernare a lui Alex. Golescu. Sub el s-au
batut, spusu-mi-s-a, primele monede (napoleoni) de our cu efigia dom-
nitorului Carol. A mai fost agent diplomatic al tarii in 1866 la Belgrad
si Cetinie si apoi director al Tipografiei Statului, uncle a tiparit in
1874 splendida editie cu frumosul frontispiciu al volumului Pseudo
Kynegetikos, precum si brosura hazlie, ilustrata : Fumuri archeologice
scoase din lulele preistorice de un om care nu fumeaza., ale prietenului
sau A. Odobescu.
Din 1880 el se izola la ultima sa mosie Hantesti, pe care pier-
zind-o, din cauza datoriilor, fu nevoit sa se retraga la Bucuresti, fard
alt venit decit o renta anuala asigurata de o sord a sa chiar clupa
moartea ei. In linistea de la Cara a dat prima traducere, in frantuzeste,
a operelor lui Schopenhauer, continuata apoi si la Bucuresti : A. Scho-
penhauer : Le monde comme volonte et comme representation, traduit
en frangais pour la premiere fois par I. A. Cantacuzene, 2 vol. Socec,
Bucuresti, 1885. A mai publicat din Parerga ufnd] Paralipomelna.
Aphorisnies sur la sagesse dans la vie, par A. Schopenhauer, traduit
cn frangais, pour la premiere fois, par I. A. Cantacuzene, I vol., 4 ;
Felix Alcan, Paris, 1887 ; celelalte traduceri, ramase in manuscris allin-
du-se la Fundatia Carol I.
Din voluminoasa si spirituala sa corespondenta cu T. Maiorescu,
care 1-a si vizitat la Hantesti, ne marginim a da un singur exemplu
prin urmatoarea epistola din 12/24 ian. 1882, drept raspuns la fclicita-
rile lui Maiorescu de Sf. Joan (Alaturatul original cu suprimarea
cuvenita) :
Hantsesti 12/24 Janv. 1882.
Cher Monsieur Maioresco, votre lettre m'a fait le plus grand plai-
sir et ce n'est pas une maniere de parler quand je vous dirai qu'elle
m'est parvenue quand moi-merne je me preparais a ..rafriiehir les
lineaments de mon image dans le point lumineux de votre conscience*.
Vous faites des allusions a St. Jean, mais auquel des deux pen-
siez-vous ? car j'ai de commun avec le I-er l'habitation au desert et
avec le 2-me le gout de la peche ; d'autre part, it est vrai, aucune
Salome ne demande ma tete ni ce que recris n'est l'Evangile.
J'ai en effet regu le Slavici par M-e Kremnitz qui se montre pour
moi d'une bonte qui me touche ; cela me reconforte : it faut done que
je vaille quelque chose pour que des Bens que je prise haut s'interes-
sent a moi.
Que le diable enleve la politique si elle pouvait reussir a vous
vider. Mais non, vous etes le contraire du tonneau des Danaides ;' on
aura beau vous defoncer, vous resterez toujours plein. Aussi n'ai-je
pas d'inquietude a cet egard, continuez au contraire a faire de la poll-
tique et tachez de purger une bonne fois le pays du chancre rouge qui
le devore ; si le gouvernement actuel a la fois corrupteur des espri+s
et desorganisateur des interets, doit durer encore quelque temps, j'ai
85

www.dacoromanica.ro
l'intime conviction que la Roumanie court a sa parte ; sous quelle forme
se perdra-t-elle ? je n'en sais rien, mais une catastrophe est inevitable,
car... nous sommes independants !...
Vous avez l'amabilite de desirez ma presence a Bucarest, je vou-
drais moi-meme m'y rendre, non que la solitude pese a St. Jean, mais
je travaille trop, ne me distrais pas du tout et me seas de nouveau
souffrant ; une diversion me ferait du bien. Mais dans mes conditions
presentes, le sejour de Bucarest m'occasionne de doubles depenses que
je ne puis supporter ; je n'irai que pour reprendre et achever Paffaire
de l'emprunt. J'ai ecrit a ce sujet a Dem. Stourdza qui s'est empresse
de ne pas me repondre ; et si, directement ou par Th. Rosetti, vous
pouviez provoquer sa reponse, ce serait un moyen de me faire aller
a Bucarest. J'allais oublier de vous parler de Popa Tanda ; je vous
envoie ci-jointe la lettre que m'a transmise Odobesco, et qui vous mon-
trera de quelle taille est le Zopf de la vieille douairiere entretenue par
Buloz ; Slavici ne met pas assez de pommade a la bergamotte pour
qu'elle lui ouvre ses bras. Du reste avant meme d'avoir recu cette let-
tre, voyant le retard inconvenant, j'avais autorise Odob. a retirer le
manuscrit qu'il se charge de faire accepter par la Revue Nouvelle. Je
vous dirai prochainement le resultat de ses &marches.
Je viens d'achever l'Histoire de la Philosophie, et vais me vouer
exclusivement aux nouvelles roumaines ; j'elimine Lcipusneanu, j'avais
d'avance ecrit a 1\1-e Kr. mon opinion ld-dessus. D.Odobesco je prends
Doamna Kiajna et peut-etre aussi le conte qui se trouve a la fin de son
Pseudo-kynegetikos relises-le et dites-moi votre avis ; je n'ai pas encore
fire mon choix dans les Gane et I. Negruzzi. Mais en voila assez. Je
vous envoie en bloc amities et souvenirs pour tout le monde, et une
cordiale poignee de main pour vous. I. A. Cantacuzene".
Regele Carol I, care apreciase inaltele insusiri ale lui Zizine Inca
din trecerea sa la Ministerul de Finante, ar fi vrut sa-1 aiba ca maresal
al Curtii, insarcinare pe care el nu a primit-o, multumindu-se a fi
onorat de invitatiile la mesele suveranului, urmate de savante particle
de biliard.
Eu 1-am cunoscut in casa d-rului Kremnitz unde era nelipsit la
prinzurile si seratele literare de simbata cind se citeau traducerile sale
din Schopenhauer, pe care, dupa cum singur o spunea in Memoriile
sale, Bulov aci a luat cunostinta de filozofia compatriotului sau. Dar el
mai lua parte si la viata de familie a Kremnitzilor, asistind si la ser-
barea pomului de Craciun, care era in cinstea noastra, a lui Baby si a
m a. Dovada a placerii in care participa la aceste serbari este pastrarea
intre hirtiile sale a biletelor cu care darurile de Craciun circulau in
miinile asistentilor Inainte de a ajunge in ale adevaratului destinator.
Din aceste Julkleppzettel" scrise de insasi Mite si adresate lui Zizine,

1 Lui Zizine i se atribuie apostrofarea maresalului Gh. Philipescu. care se

corn iutise fata de banuitul sau concurent : ,.Je vous trouve trop cassant pour un
Monsieur qui est dans la vaisselle du Palais !".

86

www.dacoromanica.ro
transcriem urmatoarele : Verzeih, Du bist nur Stufenleiter, and gieb
dies Pacchen weiter". Sau : Wenn ich durch Deine Hand auch nur
hinschwand, Liess meine Hulle Ich Dir doch als Liebes pfand". Sau :
Wie gerne ich auch bei Dir bleibe, Ich machte doch nur base Triebe,
Drum gieb mich moglichst schnelle fort an den fur mich bestimten
Ort". Sau, in fine, pe un obiect ce ii revenea lui Zizine chiar : Wenn
Dich der Staat auch hat verschont Hier wirst Du schliesslich doch
bewohnt !" Insotit de aratatele Julklappverse" si mie mi-a fost dat, cu
asernenea prilej, albumul mentionat aiurea in care mi-a scris si Zizine,
in 18 dec. 1890, rindurile reproduse in capitolele XIVXV.
Principiile recomandate tinarului sau prieten, Zizine si le insusisa
singur acum cind, dezamagit de toate vanitatile si placerile lumei, se
retrasese la Bucuresti in cautarea unui nou fel de trai, impus mai ales
prin lipsa mijloacelor banesti si prin deficienta mereu crescincia a sand-
tatii sale. Spirit vioi si cultivat, interesindu-se nu numai de problemele
literare si filozofice, dar si de cele stiintifice, el cauta, in recluziunea
benevola ce si-o impuse aci, ca in afara de traducerile din Schopenhauer
sa se distreze si prin unele incercari din dorneniul aplicatiunilor sti-
intifice. Intr-acest scop a instalat un intreg laborator fotografic alaturi
de o mare luneta astronomica, prin care urmarea eclipsele si alte feno-
mene cosmice, urmind, la un moment dat, cursurile de embriologie si
morfologie ale profesorului D. Voinov, care intr-un articol din revist
Pagzni ie.Fene, pare-mi-se, a si semnalat pasiunea acestui interesant dar
intirziat elev al sau. In vederea acestor studii procurat microscopul
si chiar microtonul cuvenit. Cititor asiduu al revistei La Nature, el se
pasiona de o multime [de] alte experiente si indeletniciri, ca de repro-
duceri in sulf Si gips, instalind chiar si aparatele electrice pentru obti-
nerea de tipare galvanaplastice in arama. Intiia data m-a convocat in
apartamentul sau de la Fintina rosie", cum ii scrie Alecsandri, apoi in
casa din str. Cometa, azi str. I. G. Duca, nr. 28, unde avea un laborator
in toata regula. La toate aceste lucrari si experiente, ce, in chip firesc,
ina interesau, Zizine, in izolarea lui, cauta sa ma initieze adoptindu-ma
ca un fel de ajutor-laborant, un famulus al acestui dr. Faust, pe care
el asa de bine it intruchipa. De toate cite am vazut si invatat de la el,
si de care m-am folosit in viata, ii sint azi adinc recunoscator. Cu
vremea, asa se obisnuise cu prezenta mea, incit de Ia Climesti, unde
petrecea vara la verisoara sa Cozzadini, nascuta Ghika-Budesti, imi
telegrafia dinainte invite dejeuner lundi 6 Juillet. Cantacuzene". Alta-
data, printr-una din cartile postale inchise azi suprimate ma
aviza : Mon cher Alexandre, je suis ici depuis hier matin, et bien que
je vous sache... au plus ardent de la fournaise je voudrais cependant
vous voir ] venez done a l'heure qu'il vous plaira, vous ennuyez un
moment chez un invalide qui ne marche que d'une jambe. A vous
I. A. Cantacuzene. Ce 11/23 juin 1892". Cu citeva zile inainte, Ia 2/14
iunie 1892, primisem de la Climesti urmaloarea scrisoare : Rendez-
moi le service de passer a la maison chez moi ; vous y trouverez mes
deux lanternes rouges de laboratoire qu'a l'aide de Sophie it faudra
87

www.dacoromanica.ro
soigneusement envelopper et amballer dans une caisse de facon a pou-
voir les envoyer par poste a Roman. D'apres un premier essai, j'ai tout
espoir de bien pouvoir travailler avec la photosphere. Je vous remercie
d'avance pour la peine que vous aller vous donner ; j'aurai le plus
grand plaisir a recevoir de vos nouvelles et croyez-moi tout a vous.
I. A. Cantacuzene". De farmecul conacului de la Climesti cu vastul si
frumosul sau parc nu mi-am dat seama decit dupa ce prin decesul
Eugeniei Cozzadini, nascuta Ghica-Budesti, vara lui Zizine, mosia a
fost mostenita de Eugen E. Ghica-Budesti, care prin casatoria sa cu
Elena Cantacuzino, sora, dupd tat; numai, a sotiei mele am devenit
cumnatul lui Eugen Ghica, care ma invita la Climesti. Ad am mai gasit
amintiri despre Zizine, odaia musafirilor se mai numea odaia lui
Zizine", luneta lui era Inca montata pe pridvor ; mai exista jeltul
rulant cu care era condus la helesteul acum desecat din care
pescuia cu unditele sale pliante, conservate in buna parte ; se mai aflau
resturi din cArtile si romanele ce le aducea in fiecare vara pentru dis-
tractia tuturor.
La Climesti, unde dimineata se distra pescuind in helesteul din
parc, iar seara cerceta bolta cereasca cu luneta instalata acolo, avusese
un accidr'nt la picior. La experientele din str. Cometa, unde locuia, ii
plIcea sa aibA musafiri, dup5 cum reiese din scrisoarea sa din Ca
mercredi, 1 Mars, 17 Fevr. Mon cher Alexandre, Maiorescu vient ce
soir a 8 1/4 heures avec [quell ques etudiants pour assister aux pro-
jections. Si cele vous fait encore plaisir venez egalment, et si Mr. Toci-
lesco s'interesse a voir la dimension des projections ainsi que les autres-
details d'installation, it me sera ties agreable de le recevoir. A vous
s.s.) I. A. Cantacuzene". Am aratat aiurea ca la prelegerile lui Odo-
bescu faceam proiectii pregatite la Zizine. Tocilescu ar fi dorit si el sa
alba proiectii, dar s-a dezinteresat, nevenind nici la Zizine, desi imt
promisese.
Din strainatate unde am plecat in 1893, am continuat corespon-
denta. La felicitArile mele de Sf. Ion am primit urmatoarea scrisoare
din 15 ianuarie 1894 : Mon cher Alexandre, Votre lettre du 11 c. m'a
fait un sincere plaisir ; car bien que j'eusse souvent de vos nouvelles
par M-e. Kr., des nouvelles directes font toujours une autre impressi n.
Loin de vous en vouloir de votre silence, je suis moi-meme coupable
envers vous, et j'etais sur le point de vous ecrire depuis bien long-
temps, surtout pCur vous dire la part que j'ai prise a votre chagrin ;
bien que je n'ai jamais connu la pauvre defunte, on m'en a dit taut
de bien, que j'ai compris et croyez-le, partage vos regrets. Pourquoi
faut-il qu'ici bas ce soient toujours les meilleurs qui s'en aillent les
premiers ! Mais un esprit un peu energique doit savoir vaincre bientot
un premier abattement, et se consoler d'une perte par le souvenir, non.
sans douceur, de l'etre que l'on a perdu. Mortii cu mortii si viii cu viii.
Je suis bien content de ce que vous me dites de vos etudes, et si j'ai
un conseil a vous donner, a cote de vos travaux speciaux, occupez-vous
le plus que vous pourrez et sans perdre le temps de la premiere jeunesse
88

www.dacoromanica.ro
de la memoire, ocupez-vous dis-je de l'etude du latin et surtout du
grec. Ne faites pas comme moi, qui pleure amerement de n'avoir pas
consacre 10 ans de mes jeunes annees perdues, a l'etude des anciens
classiques. Donnez a ces travaux, ne fut-ce qu'une heure par jour, ne.
fusse qu'un jour par semaine ; mais d'une maniere systematique et
invariable. Vous en retirerez plus tard des jouissances et un profit qui
adouciront bien de ces tourments qui sement la vie de l'homme. Je
vous parle avec la plus profonde conviction. Vous aprendrez non sans
surprise que j'ai ete a Vienne ou je ne suis reste que 4 jours, et ofi
j'ai achete le materiel photographique dont j'avais besoin : dans quel-
ques jours les caisses seront a Bucarest et alors je travaillerai ferme.
Quant a la chromophotographie elle viendra aussi a son heure. Je finis,
mon cher Alexandre, en vous assurant que je suis tout a vous de coeur.
I. A. Cantacuzene, 28 str. Cometa."
Din pacate bunele lui sfaturi n-au avut urmare caci dupe cum
am aratat, desi am recunoscut insumi lipsurile semnalate, nu am mai
avut vreme sa repar greselile trecutului. tntors in Ora de la studii din
Germania si din Paris, relatiile cu veneratul meu mentor au devenit
mai intime si mai interesante._ Cu atit mai adinc am fost mihnit cind,
in 18/30 ianuarie 1898 am aflat ca in acea dimineata fusese gasit ne-
insufletit si rece in patul sau. Anevrism ?... Sub conducerea lui T. Ro-
setti am indeplinit formalitatile cuvenite la Cimitirul Belu, unde i s-a
asigurat pe veci locul nc. 39 din figura 50, nu departe de prietenul sad
Odobescu. Corpul sau fu depus in vechea biserica Sf. Visarion din fata
locuintei lui. Prin contributia citorva prieteni s-a acoperit apoi mor-
mintul cu o lespede de marmora purtind numele si datele nasterii si
mortii lui. Iar din ordinul varului sau D. A. Sturdza, atunci presedinte-
al Consiliului, casa lui fu sigilata, deoarece in lips& de mostenitori,
statul era singurul beneficiar. Inaintea aplicarii sigiliilor oficiale, im-
preund cu T. Rosetti constata,,em disparitia unor obiecte pretioase :
ca brelocul de our cu armele familiei si altele. Cercetarea ordonata de
primul ministru nu a dat nici un rezultat, menajera Sofia si bunul ei
prieten, avocatul M., din mahala, fiind gasiti nevinovati ! Bogata biblio-
teca si alte obiecte de laborator fury ridicate de ministrul Domeniilor,
reprezentant al statului ; 1557 volume literature si filozofie, neinte-
resind acel minister, au lost trecute, la cererea mea, in inventarul Fun-
datiei Carol I, unde sint catalo_ate cu mentiunea fostului for posesor.
Pared mai simt si acum c.-,Troaznica deznaciejde ce rn -a cuprins in
fata modestului parasit in biserica rece si paraginita in care sinuur
cram de veghe la capatiiul aceluia care atitea tari cutreierase, atitea
idei vinturase si atitea bunuri irosise in decursul celor 70 de ani impli-
niti pe aceste meleaguri.
A doua zi a fost dus la locul de veci unde 1 -am insotit impreund,
numai cu D. Sturdza, LascAr Catargiu, T. Marinescu, T. Rosetti,
A. Marghiloman, Menelas Ghermlni, Gr. Buikliu si Gr. Tuduri. Sic
transit gloria... Cantacuzeni.
82

www.dacoromanica.ro
 XVIII
BUDDHA

Nu numai sfaturi graite si scrise si pilde frumoase mi-au ramas

de la Faust-ul Zizine, ci al sau Buddha, cea mai de pret podoaba a
chiliei mele. Era unul din putinele obiecte de arta scapate din som-
ptuoasa-i locuinta din nobilul cartier parizian, despre care, cu durere
in suflet, isi amintea arareori. Desi prin diferite aluzii imi lasase spe-
ranta ca imi va lega aceasta opera de arta, ce atita admiram. De obicei
de Anul Nou primeam, din partea sa, cite o amintire: pour vos etren-
nes", cum zicea el : 2 vol. din Voyages en Zigzag de Toepffer ; iar in
1897 chiar exemplarul de clasa a lui Toepffer, a operelor lui Horatiu,
in editia de la Haga din 1721. Prin vignetele originale prin care Toepf-
fer a ilustrat aceasta carte, ea devine un unicum de mare valoare,
dupd cum arata si cronicarul Charly Cler, dupd ce a vazut originalul,
in articolul sau din Journal de Geneve din 24 oct. 1925, intitulat D'Ho-
race, de Toepffer et d'un prince roumain. Tot in asemenea conditii am
capatat craniul pe care si-1 procurase pentru studii abandonate in
curind ; si unele obiecte rare de portelan. De la el am si primul apar,71
f atografic, portativ, cu care am facut ucenicia in aceasta specialitate.
Prin sfirsitul neasteptat, Buddha, ca si intreaga avere a lui Zizine, in
lipsa unor mostenitori directi, reveni statului, tare, insusindu-si biblio-
teca, dispuse vinzarea prin licitatie publica a restului obiectelor. In
lupta cu rapacii concurenti desi nu intotdeauna, din fericire
priceputi in asemenea imprejurari, am reusit la mezatul din 30 oct.
1898, in schimbul unor grei talanti, sa-mi insusesc atit de dorita °per',
de arta, pe care spre mai mare siguranta ma grabii sa o depun deo-
camdata in casa din vecinatate a mosului Toderita Rosetti. Spre marea
mea surprindere insa, conu Toderita ma ruga sa las noua mea achizitie
in depozit la el, spre a se bucura de ea, asigurindu-ma insa ca., bine-
inteles, Buddha ramme proprietatea mea necontestata. Fireste ca n-am
putut sa refuz asemenea cerere si desi foarte sigur de cuvintul dat,
ramineam ingrijorat de soarta pretiosului obiect in cazul cind stapinul
casei ar fi disparut fara a fi luat dispozitii in aceasta privinta. Spre
amintirea conventiei, de cite on intram in parva domus" din str. Po-
vernii, nu uitam sa ma inclin in fata Buddha-ului zalog."
La stirea decedarii conului Toderita, intorcindu-ma de la Sovata,
unde eram in vacanta, avui linistitoarea surpriza de a gasi la mine
acasa pe mult doritul meu Buddha, pe care chiar in dimineata cala-
toriei sale spre locul de magna quies" a avut grija sa dispuna sa-mi
fie rcmis, dupd cum arata biletul scris de nepotul defunctului, gene-
ralul Lambrino, cu urmatorul cuprins : Din partea d-lui Theodor
Rossetti, care inainte de a muri a spus sa se clued acest suvenir d-lui
Tzigara-Samurcas, ca amintire din partea lui. 18 iulie 1923". Interpre-
tarea ca Buddha mi-ar reveni ca amintire" din partea defunctului,
trebuie sa fie o eroare din partea generalului, caci conu Toderita nici-
'90

www.dacoromanica.ro
odata nu se considerase ca posesor al obiectului depus numai la el. Azi
Inca acest bilet este fixat in suportul statuetei ce timp de un sfert de
veao adorasem impreuna cu scumpul disparut si care acum este numai
a mea.
In calatoria din Faubourg St. Honore la Hantestii Moldovei, ph-
cidul simbol al intelepciunii vechiului Orient si-a pierdut floarea orna-
mentals ce inconjura bustul ca o ampla aureola, prin a carui lipsa
figura apare azi mai putin hieratica, capatind un aspect mai uman, dar
nu mai putin impunator.
Desi cu tot suportul in forma de floare de lotus, nu masoara mai
mult de jumatate de metru, Buddha, sezind pe picioarele-i incrucisate,
doming intreaga incapere, profilindu-se admirabil pe rosul, de nuanta
singelui inchegat, al covorului oriental ce-i serva acum drept fond.
Forme le ample ale trupului sau molatec in parte numai usor dra-
pat in cele 7 cute traditionale pe spate, figura sa rotunda, pleoapele
d-zbia intredeschise, gura ingrijit modelata schitind un surfs enigmatic,
miinile impreunate prin contactul tuturor degetelor, contribuie toate
la desavirsirea impresiei de completa liniste a celui stapinit numai de
puterea profunda de care e ammat misteriosul idol cu lucitoarele pietre
de pe frunte si din parul cel stilizat din care apar urechile, exagerat
lun,gite, inenite sa nu scape nimic din cele ce se spun. La mine urechile
n-ar fi fost un pericol de a se lungi, caci nu i-am adresat nici o ruga,
rugaciune sau rugaminte, multumindu-ma a-1 contempla si a ma bucura
de invioratoarea infatisare a acestei desavirsite opere de arta. Vazuta
din Ltd, statueta apare normal asezata pe soclul ei orizontal ; privind-o
din laturi insa, constatam usoara inclinare a planului, anume astfel
amenajat spre a da iluzia linistitei fatade. S-au aplicat aceleasi meste-
sugite dar neaparate corectari ale statuariei eline si ale coloanelor Parte-
nonului spre a se obtine din partea privitorului perfectiunea viziunei
ce singura caracterizeaza adevaratele opere de arta.
Impunatoarea infatisare cu sclipirile aurii ale lacului invechit ce
acoperd intreaga statueta redesteapta doctrina veche de mai bine de
cloud milenii, a acelora care pentru intreg Orientul indepartat, din
China si din Indii ping in Japonia, reprezinta cunostinta absoluta a
tuturor fenomenelor vietii". Caci prin realismul tot mai accentuat al
infatisarilor umane sub care se prezinta, vechiul zeu Buddha arata cum
pierzind din primitivele sale insusiri divine", el ramine totusi sim-
bolul suprem al intelepciunii ornenesti. Ca atare conteinplu si eu a mea
statueta, veche de mai multe veacuri, dupa cum dovedeste nu numai
stilul ei bine caracterizat, dar si surprinzatoarea ei usurime, adica lipsa
de greutate a lemnului special din care e faurita ; cu cit mai batrine
.cu atit mai usoare devin asemenea statuete in decursul vremii I.

1 Examinind la un anticar, din Rue de la Paix. un exemplar asemandtor cu

at meu si cautind sa-i apreciez vechimea cintarindu-1 in mind, vinzatorul observd
indata ca acest mijloc era cel mai sigur pentru aprecierea vechimei acestor
statuete.

91

www.dacoromanica.ro
 Alaturi de celelalte frumoase icoane crestine si pravoslavnice ce-mi
impodobesc chilia, dindu--mi osebite, dar tot atlt de inaltatoare satisfactii
artistice, Buddha ocupa un loc important, amintindu-mi totodata pe
neuitatul mentor al tineretii, de la care dupa peripetiile aratate mi-a
revenit in cele din urma.

XIX
STUDENT SI SLUJBAS LA BUCURESTI

Inviorat la sorgintele Vilcelelor si incintat de cele vazute si traite

in lunga vacanta cistigan, prin not insine intorcindu-ma :n.
Bucuresti am reluat lecturile noastre favorite ca si plimbarile in splen-
didul Cismigiu in compani a prietenilor Costache Banu si Timoleon.
Pisani (Al. Slatineanu-Turcul , stI. Ghica-Beizadeaua insurindu-se
cu surorile gemene Metaxa s-au grabit sa fuga la Paris, primul urrrind
medicina, al donee Scoala de Mine.)
Locul intilnirei era in gradinita din jurul lui Mihai Vit'azul, deli
calare el parea mic fata de statuetele de marmura din dreapta si din
stinga care-1 strajuiau, Ca doi impunatori pedagogi, pe eroul simb lie
al unirii tuturor romanilor. (Spiru Haret cocotat pe un soclu mai inalt,
pare-se, ca ale celorlalti nu era Inca imortalizat in vremea aceea. El
strica Vara nici un avantaj ritmul pietei, regretabil fiMd ca nu s-a
gasit, in tot Bucurestiul, un loc mai nimerit pentru acest intrus venit
cu mult mai tirziu printre inaintasii sal asezati cu rost la locurile lor.
In fate acelui trio de reprezentanti ai culturii si vitejiei neamului se
inalta impunatoarea cladire a Universitatii datorita arhitectului pro-
fesor Alex. Orascu si inaugurata de principele Carol I in 1869. Colonada
in stil doric, sustinind un fronton bogat ornat cu sculpturi alegorice,
da intregului palat o infatisare demna, clasindu-1 in fruntea tuturor
cladirilor din capitala, chiar si atunci de-abia terminatului greoi monu-
mentalul Ateneu Roman al arhitectului Galeron. In loc de a se fi
pastrat acest frumos specimen al simtului prnportiei si al bunului gust
al acelei epoci, s-a comis neiertata greseala, ba chi-1r crima contra tra-
ditiei si esteticei, de a se fi darimat dupa razboiul intregirii, vechea
Universitate, inlocuindu-se prin acea monstruoasa aglomerare de etaje,
cu chiar mansarde suprapuse, de un aspect nelinistit si cu o intrare-
meschina in strada Edgar Quinet. Noua cladire, fara a satisface toate-
cerintele universitare, a Inlocuit fara nici un avantaj pe cea veche
asa de bine proportionata intre cele doua gradinite si. cu maiestosul
amfiteatru ce atita vreme a servit drept local al Senatului tarii. De
acea veche prima universitate ne sirntim legati pi ai ei elves
academias" am fost mindri sa devenim. Timoleon Pisani voia sa urmeze
filozofia greaca, visind sa ocupe, odata, catedra .lui Francudi ; Costache.
92

www.dacoromanica.ro
B nu cam ezita intre istorie si drept, hotarindu-se in cele din urrna
pentru prima, iar eu vream sa urmez cursurile lui Odobescu, a carui
cunostinta o facusem la Zizine Cantacuzino. Primul dintre not s-a liisat
curind prins in mrejele ziaristice din care n-a mai putut scapa, dupd
cutn se recomanda, atras tot mai mult de temperamentul impetuos dar
mai ales de caracterul leal al lui Nicu Filipescu, fondatorul Epocei, la
care tindrul coleg a ajuns curind factor important. Filologie a mai
facut totusi spre sfirsitul carierei sale ziaristice prin lupta apriga
dusa in chestia neologismelor. Fratele Costache din dascalia lui de
istorie a ajuns si in Parlament, unde de la inceput s-a distins prin
darul elocventii sale, fiMd apreciat ca atare chiar de dificilul conu
Petrache Carp, care numai pe el si pe Stere i-a felicitat pentru miezul
si expunerea tezelor ce sustineau, desi erau contrarii parerilor sale
conservatoare. Cu primele zile tomnatice s-au indesit si discutiile noas-
tre peripatetice prin Cismigiu inscrisi fiind acum ca studenti si ca
atari preocupati de noile indatoriri si cursuri zilnice care d-abia ne
hisau ragaz sa ne intilnim pe inserate, in localul discret din dosul
grddinii Sf. Gheorghe, unde cu singele lui Hristos, aduceam cite o
moclesta libatiune paginului Dionysos, potrivit sfaturilor lui Horatiu
Sapias, vina liques et spatis brevis spem longam reseces ; Tu ne
quieris, Quem mihi quem tibi Di dederint..." La cercul celor trei se
mai alipi si premiantul nostru, clasicul Mitita Constantinescu, ajuns
profesor de latineste si greceste si directorul liceului Matei Basarab,
inlocuind in triumvirat pe Pisani, prins tot mai mult de reportajele
gazetaresti. Nu rareori intilneam aci si pe stimatul nostru fort profesor
Birbu, ce locuia in imprejurime.
La Facultatea de litere cu trei sectiuni numai pe atunci, ne-am
inscris, Banu si cu mine, la cea istorical, desi urmam, pe cit posibil,
pe la celelalte sectiuni, in special la cea filozofica, cu o deosebita aten-
tie urmam cursul de arheologie al lui Odobescu si cele de epigrafie si
istorie anted ale lui Tocilescu. Pe Odobescu it ajutam cu diapozitivele
ex-"cutate de prietenul sau Zizine Cantacuzino, pe care le proiectam in
sala de fizica a profesorului. Negreanu, singura care poseda un aseme-
nea aparat. Lui Tocilescu i-am heliografiat la Socec, dupa modelele ce
am ales atit din tratatul lui Cognat : Epigraphie latine, cit §i dupa alte
sorginti ce el ne-a pus la dispozitie, si azi Inca mai pastrez cu placere
un exemplar, pe hirtie speciald, Biittenpapier, a acelui : Delectus in-
scriptiorum latinaruin in usum scholarum academicarum composui
Gr. G. Tocilescu". Bunele gratii ale lui Tocilescu le capatam si prin
reproducerile in gips si sulf ce-i faceam dupd monezile grece si romane
din Dobrogea pe care inainte de a le publica le trimetea spre mai sigura
identificare in strainatate. In afar de Odobescu si Tocilescu, cu ceilalti
profesori, pe care nici nu-i urmam asiduu, nu am avut contact direct,
neavind nici timpul disponibil deoarece mai erani prins si de meditatiile
copiilor bancherului Rosenfeld care, din fericire, locuia chiar peste drum
de mine, in casa lui N. Fleva si spre a lui C. Disescu, azi anexa a
Primariei centrale.
93

www.dacoromanica.ro
 Pe ziva de 1 aprilie 1892, prin decret regal nr. 1079/1892, slujbas
al statului fiind numit de ministrul P. P. Carp, bibliotecar al Directiei
Statisticei, Ministerul A,riculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor,
atunci infiintate, sub directia lui C. Krupenski. Modestele aceste resurse
nesatisfacind spezele de procurarea cartilor si a altor nevoi si confir-
mindu-ma datinei, in lipsa burselor de azi acordate studentilor si a
lipsei de biblioteci, am devenit colegi ceva mai virstnici in aceeasi admi-
nistratie, am avut pe studentii Lazar Munteanu, nepot a lui I. Kahn-
deru si ajuns membru al inaltei Curti de Casatie si apoi comisar al
guvernului roman la Paris, precum si pe Misu Baranga, fost prefect si
deputat, ambii numiti o data cu mine, Inca numai cu gradul de copisti,
corespunzind dactilografilor de azi ; cu toate ca cel mai finar dintre
toti functionarii, dar nu cel mai mic in grad, eram eu ; colaborarc a
mi-a fost cu toti colegii foarte placuta in fosta casa Lahovareasca din
preajma fostului Minister de Interne din str. Academieie Cu prilejul
unui cutremur zdruncinindu-se tare vechea cladire, am avut norocul
sa scap de prabusirea masivului dulap de carti care a zdrobit masa mea
de lucru din fata, de undo, din fericire, tocmai in acel moment cram
absent.
Sefia lui Krupenski imi era nu numai placuta dar mai ales foarte
instructiva, totusi orele de birou corespunzind, in bung parte, cu cele
mai importante ale rnele prelegeri universitare, am preferat sa demi-
sionez pe ziva de 1 sept. 1892, ontind pentru libertatea universitara.
Ea nu fu lunga, caci Tocilescu, pe baza celor mai sus aratate, ma arnagi
cu ingaduinta de a putea urma si cursurile, si astfel fui numit custode
preparator" al Muzeului de antichitati, prin adresa Ministerului Culte-
lor si Instructiunii Publice, nr. 380/12 oct. 1892. Salariul redus la 120
lei lunar, fata de cei 200 lei avuti ca bibliotecar dar era compensat
prin libertatea larga de frecventare a cursurilor, ceea ce valora mai
mult ca gologanii de fisicuri. Am preferat noua slujba pentru satis-
facerea nazuintelor Inca nepronuntate dar totusi inconstient persistente
ale amatorului si pastratorului de vechituri si amintiri familiale pe care
de la mama am invatat sa le iubesc si apreciez, dovedindu-se in urma
drept calitati asa de pretioase pentru urn viitor muzeograf.
De o activitate muzeala nu a putut fi vorba in timpul cit am
stat ping la plecarea mea in strainatate : directorul muzeului, prof. Toci-
lescu nu era dispus sa schimbe rostul colectiunilor, mai ales ca era
preocupat, aproape absolut de publicarea asupra monumentului de la
Adamclissi in care scop erau in tara profesorii vienezi Otto Benndorf
si Georg Niemann care studiau la fata locului in Dobrogea si in gradina
Universitatii resturile trofeului. In lipsa for ei incredintard cercetarile
tinarului doctor in specialitatea for Moritz Dreger t. Lui Dreger ii ser-

I Ajuns apoi sef de sectie la Muzeul vienez si profesor de istoria artei la

Politehnica din capitala Austriei si apoi rector al Universitatii din Innsbruck.
Strinsa prietenie din colaborarea bucuresteana s-a mentinut ping la sfirsitul vietii
savantului, dar modestului, coleg.

94

www.dacoromanica.ro
yearn de interpret si de insotitor in Dobrogea in urmarirea amanun
telor cerute de fostii sai profesori vienezi. (A se vedea : Muzeograf
romdnectsca §i manuscrisul 0 jumcitate de veac in slujba Muzeului Na
tional. C. lit., 1927, p. 106).
In dorinta sa de a atribui monumentul imparatului Traian, Dre
ger, la insistentele lui Tocilescu, injgheba intr-un patrat de ghips cu
frinturile de piatrii cu urme de litere de diferite marimi inscriptia
fragmentata ce urma sä dovedeasca ea de Nerve Traian fusese ridicat
monumentul. (Reprodus la peg. 124 din Monumentul de la Adamclissi,
in colaborare cu Otto Benndorf si G. Niemann, publicat in romaneste
de Gr. G. Tocilescu, Viena, Holder, 1895.)
Iesind de la o sedinta anuala a Societatii de Geografie ce se tinea
in sale Senatului, recte Amfiteatrul Universitatii, Regele Carol I se
abatu sa vada inscriptia pe care Tocilescu o comenta cu o pasionata
verva, la care suveranul se multumi sä observe ca. era mult ghips si
piatra putina", administrind astfel inflacaratului profesor un dus rece,
de care asistentii facura mare haz. Alta data Tocilescu, comentind lui
Odobescu in acelasi spirit metopele insirate in gradina Muzeului, acesta
din urma ii riposta ca stilul sculpurilor nu-i miroase a Traian", acel
care dupa expresia batrinului Horatiu emunctea naris" ; dovedindu-se
apoi a fi avut dreptate Odobescu, in urma argumentelor ulterioare.
Totusi directorul Muzeului nu renunta la teza sa favorita careia ii atri-
buia o mare insernnatate din punct de vedere national, tocmai in acea
vreme cind vecinii de dincolo de Tisa ne contestau origina romana. Tot
atunci aparuse in sprijinul descendentii noastre romane si lucrarea
germanului Traugott Tamm : Ober den Ursprungeler Rumanien, 1891.
Un rezumat asupra Trofeului de la Adamclisi am dat in nr. 3,
martie 1945 al Revistei Fundatiilor Regale, cu prilejul semicentenarului
de la aparitia operei lui Benndorf-Niemann si Tocilescu, in 1895, insis-
tind insa asupra parerilor lui Furtwangler, azi in genere admise. Prin
articole si comunicari in Ora si in strainatate, Tocilescu era atit de
preocupat de aceasta chestiune incit nici nu vrea sa auda de vreo revi-
zuire a colectiilor din Muzeu, reducindu-mi rolul la tinerea contabi-
Rath institutiei destul de incurcate, sau la inspectii ale transporturilor
pictrelor din Dobrogea, ocupatii ce nu ma interesau, caci starea de
delasare a asa-zisului Muzeu singura ma ingrijora si prin contrast ince-
pusem sa reflectez la totala reorganizare a invechitei institutii. In
aceasta stare de spirit si cu binevoitorul concurs al lui Odobescu care-mi
aproba vederile, am obtinut, in aprilie 1893, un concediu in strainatate
cu scop de specializare in partea tehnica a lucrarilor muzeografice",
dupa cum prevedea adresa oficiala. Dar inainte de a incheia anul si
jumatate de studii la Universitatea din Bucuresti, ma cred obligat a
da o cit de sumara expunere a cursurilor urmate si a dascalilor ce am
a u diat.

95

www.dacoromanica.ro
 XX
PRO'ESORII MEI UNIVERSITARI

Acura mai bine de o jumatate de veac, ca si acum, tagma dasca-

lilor se deosebea la fel, intre profesori eminenti, altii buni si, poate mai
multi, indiferenti, de care to mirai de ce si-au ales aSemenea cariera.
Din categoria celor din urma voi vita, pe scurt numai, fara prea
amanuntite comentarii pe urmatorii, ale caror nume sint de altfel de
mult sterse din analele invatamintului nostru superior. Cine, de pilda,
mai, tie ca un Petre Cernatescu a fost profesor de istoria universals
1 Universitatii din Bucuresti, unde 1-am mai apucat scurt timp inainte
de trecerea sa in lumea cea Vara de prihana. Autor al unor manuale
fara rasunet ; in afard de Logica lui Maiorescu, alt manual romanesc
pentru uzul studentimei nu exista, studentii trebuiau sa se multumeasc5
cu notele luate la cursuri, completate prin lecturi similare din litera-
turile straine, care insa nu se refereau la tara noastra. Mai pastrez si
azi caietele de note. Cernatescu le revedca fara interes si fard a relief a
vreun f apt sau personaj, episoade fara vadita legatura intre ele. Cursurile
lui ce curgeau ca o ploaie de toamna, erau de aceea si foarte slab free-
% entate. Ca profesor de istorie ni-1 semnaleaza P. P. Carp intr-unul din
discursurile sale din 1881, p. 263 prin urmatoarea apostrofa : MS intre-
rupe d-1 Cernatescu, dar tocmai d-1 profesor de istorie ar trebui sa
5tie... Cititi pe Mommsen si yeti vedea..." Prin atit se ilustreaza cariera
bietului Cernatescu.
Olteanul Nicolae Quintescu, deli cu studii filologice de la Berlin
si membru al Academiei Romane, in sinul careia era un aprig sustinator
al faimosului si scurt u, nu mai era la in5ltimea cerintelor universitare
din cauza, probabil, a ataxiei sale locomotrice care ii impleticise intre-
gul sistem nervos. Urcat cu greu pe catedra se imobiliza in scaun
citind monoton dintr-un caiet capitole din istoria literaturii latine ;
intimplarea facind sa dau tocmai peste tratatul german al lui Munk
pe care -1 rezuma, procuram traducerea colegilor, scutindu-i astfel de
prezenta for la curs. (Dr. Munk : Geschichte der romischen Litteratur,
bearbeitet von Seyffert, Berlin, 1875, 2 vol.).
Papa Epaminonda Francudi prin tusea sa cavernoasa urmata de
zgomotoase expectorari, intrerupea atit de des si de sinistru aventurile
eroilor elini, pe care-i comenta, incit ne era sila si mild sa-1 ascultam.
Ion Craciunescu, profesor de psihologie, venise din Paris cu un
voluminos publicat la Alcan : Le chant du peuple roumain" a carui
paternitate ii era ins5 contestata, fard dovezi, de unii pizmasi. Se min-
drea sa comunice ascultatorilor sai cele mai recente publicatii filozofice
franceze, impanind astfel cursul sau anost si monoton cu trufan-
dale totdeauna binevenite, chiar cind nu erau din specialitatea ce oficial
prolesa. Se mai distingea si prin corecta croiala a redingotelor sale, de
96

www.dacoromanica.ro
la cel mai vestit croitor parizian, atenuind, pe cit posibil, pintecele
cam pronuntat al rubicundului joyeux viveur", despre care a mai fost
vorba mai sus. Tare usurat a fost cind a plecat la Paris colegul N. Vas-
chide care-1 cam incurca prin unele intrebari indiscrete in specialitatea
pe care elevul care cu aita succes, a ilustrat-o in urma prin studiile
sale asupra visurilor in laboratorul lui Richet,
Pe cit de greoi era cursul de psihologie pe atit de vibrante si
atragatoare erau conferintele de filozofie pura ale maestrului C. Dimi-
trescu-Iasi, popularul Coco, la care sala cea mare, asa-zisa a lui Maio-
rescu, era vesnic plina. Avind la trecutul sau o distinsa teza la Uni-
versitatea din Leipzig, nber den Schonheitsbegrif", Coco veni la Bucu-
resti precedat de o bung faima iesana. Nu prea regulate dar, totdeauna
invioratoare si pline de miez, prelegerile sale de o perfecta tinuta ora-
torica se mai distingeau si prin jovialul si simpaticul sau surfs sustinut
de o verva neobosita si, bineinteles neobositoare. Usor se treceau jon-
gleriile cu batista de matase cu care-5i eponja usoarele broboane de pe
frunte produse atit de caldura launtrica cit si de apasatoarea atmosfera
a salii. Dupd cursuri Coco se retragea in fundul Bodegei lui Cosma, din
apropierea Universitatii, unde sirota tizanele nesfirsite, inconjurat de
ziaristi si parlamentari care it aveau in mare stima. Rasunatoare
erau si succesele sale oratorice din Camera, unde atitea proiecte si
indeosebi reforma invatamintului a lui Spiru Haret, treceau gratie Ra-
portorului lor, pe cind intervenea alts reforma a Scoalei propusa 5i
sustinuta de Maiorescu, ea fusese respinsa provocind caderea intregului
cabinet...
Firi cu totul opuse, cei doi fruntasi reprezentanti ai filozofiei se
-deosebeau in Coate manifestarile intelectuale si conceptiile for de viata.
Regularitatea cursurilor lui Maiorescu era proverbiala : exact la aceea5i
ors si cu acelasi ceremonial pedelul mos Marin deschidea usa salii, dind
trecere maestrului printre publicul ce obstrua intrarea. Doamnei Ana
Maiorescu i se aducea scaunul pe care lua loc in fata prof esorului. Dupd
ce imbratisa cu privirea publicul, se inclina usor, depunea pe pupitru
ceasornicul de aur, incepind depanarea din a sa vestita gura de aur",
conferinta sfirsindu-se la exact o ors incheiata. Aceleasi gesturi masu-
rate, bine cumpanite, insotind vesnic aceleasi modulatii ale vocei fara
Doamne fereste vreo izbucnire de admiratie sau de indignare,
deveneau si intruckva obositoare. fruntea cu largul palmel
sau cuprinzindu-si intre degetele reunite barbisonul napoleonian si inso-
tind aceste gesturi familiare de preferata exclamatie Maicd Doamne",
al carui rost raminea enigmatic si cu care maestrul sublinia pasajele
mai greu de lamurit ale adincii sale gindiri filozofice. Alteori spre a
evidentia mai bine afirmarile sale recurgea la comparatii luate din
viata curenta. Astfel vorbind de John Stuart Mill, al carui nume tinea
sa.-1 caligrafieze pe tabla neagra repetind pronuntarea originals si voind
sa arate descendenta dintr-un parinte sef al unei mars intreprinderi in
India, a carui istorie a scris-o, maestrul nu uita sa faca comparatia cu
Societatea Dacia-Romania din capitala noastra cu care nu prea se potri-
97

www.dacoromanica.ro
yea. Citez acest exemplu de ilustrare a cursului de filozafie pentru ca
am avut prilej sa -1 and din nou, cin.d, sosit intr-o vacanta de studii din
strainatate am asistat la distanta de trei ani la aceeasi lectie din ciclul
trienal al ,cursului maestrului, urmarit cu aceeasi calda admiratie de
studentime si de unele intelectualitati de cultura. Entuziasmul de odi-
nioara fats de elocventa lui Maiorescti mi-a lost tare dezumflat in urma
mai ales a prelegerilor extraordinare pentru studentii tuturor faculta-
tilor, nu numai a specialistilor, ale lui E. du Bois-Reymond, directorul
Institutului de fiziologie din Berlin, autor al faimosului Ignorabimus",
tradus de insusi Maiorescu in Convorbiri literare. Fara emfaza dar si
fara pedantism, ci prin punerea in valoare a partilor pregnante ale
tezei sale expusa cu convingere si caldura comunicativa, Du Bois-Rey-
mond instruia si fermeca pe nesimtite pe auditorii sai. Un alt exemplu
mi-a fost acela al filozofului-pedagog Paulsen, care ne-a lamurit asa
de bine, intre altele asupra subtitlului Ding an sich" incit mi-a ramas
bine intiparit, deli expus fard artificiile ieftine ale oratories bucurestene.
Bine spunea, nu mai stiu eine, Ca prin comparatie se lamuresc elar
cele mai complicate chestiuni. Cursurile de logics alternind in aceeasi
saptamina cu cele de istoria filozofiei moderne, oprindu-se la
Kant, se bucurau de aceleasi admiratii. Daca in prelegerile univer-
sitare cumpatarea dusa chiar ping la pedantism poate fi ingaduita, ea
nu poate fi scuzata in discursurile parlamentare" publicate de insusi
Maiorescu. acestea ca si cursurile sale sint interesante si instructive
dar nici una din vorbirile sale nu razbufneste printr-un indignat
quosque tandem", sau, pentru a nu ne duce asa de departe. prin
vreuna din taioasele dar asa de neuitatele si nimeritele sentinte ale
probului P. P. Carp, care traiesc si azi si se vor repercuta in decursul
vrernurilor cit va fi vorba de cei pe care i-a stigmatizat cu al sau fier
rosu. Einiges Philosophischen in gemeinfasslichen Form" (T. Ma-
iorescu).
Despre viata socials, literary si politica a lui Maiorescu, toate eal
de senzationale si pe care mi-a fost dat sa le cunosc mai de aproape,
va fi vorba, pe larg, in decursul expunerilor urmatoare. In lumea uni-
versitara dominata de o filozofie eclectics merits sa semnalam aparitia
deosebita a profesorului de limbile si literaturile neolatine nici fran-
ceza nu avea catedra deosebita a ferventului catolic Giovani Fro llo,
de la care ne-au ramas lucrari serioase referitoare la limba si ortografia
noastra. Ochelarii negri ascunzindu-i privirea, bundtatea lui se ghicea
numai din firea lui blinds si prevenitoare ; sobru, cu infatisarea mona-
hala el se strecura modest si demn in lumea mai mult eretica de
atunci, bucurindu-se de prietenia lui Odobescu si a citorva alti colegi
mai de seams, ca si de respectul ascultatorilor sai. N-am asistat decit
foarte rar la prelegerile lui care erau in afara de preocuparile mele,
dar presupun ca daca ar fi interpretat pe Dante, ar fi subscris si el
dedicatia in care Regis Elisabeta mi-a claruit de Craciunul anului 1914
splendidul elzevir minuscul al Divinei Comedii publicat la Londra in
98

www.dacoromanica.ro
 1822, prin care intervenind sfatul divinului autor Carmen Sylva afirma
sententios : non lasciati Speranza, viene it Cie lo !"
0 figura impunatoare intre toate, nu numai dintre cele univer-
sitare, era aceea a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, ajuns popular sub
denumirea : magul de la Cimpina". N-am sa ma incumet nici chiar sa
rezumez aci activitatea prodk,Tioasa a acestui geniu multilateral al vremii
lui, pe care am avut fericirea sa-1 audiez in cele citeva prelegeri ce
ne-a tinut. Putine la numar, dar asa de cuprinzatoare si de fermecat
toare incit azi Inca le prenumar printre cele mai pregna ate ale vietn
mele studentesti. Fara legatura intre ele, subiectele tratate de care imi
amintesc inca sint asupra Basarabilor, asupra jocurilor de copii, despre
cimilituri, si alte pline de invataminte nu numai filologice specia-
litatea catedrei dar de interes cultural in genere. Tot el ne-a facut
cunoscut pe, azi atit de apreciatul umanist si filozof al istoriei, Giam-
battista Vico, cu a carui universalitate avea Inrudire. Pronuntatul sau
accent basarabean imi sung inca placut in ureche iar figura lui de
patriarh am avut inca fericirea sa o mai intilnesc dupa Intoarcerea mea
din stMinatate, luind chiar parte la un banchet in care mi-a vorbit de
marele spatar Zotu Tzigara, al chrui portret din veacul al XVI-lea el
1-a publicat pentru intiia oara (oct. 1877) in a sa Co/umna. a lui Traian.
Ca studenti citeam cu nesatiu atit Revista noud cit si piperatele sale
epigrame sau versuri publicate sub pseudonim contra scoalei junimiste
in chiar Convorbirile literare ale acesteia. Tare ma bucur constatind,
ca, dupa ce multi vreme a fost dat uitarii, azi este apreciat la justa si
nepieritoarea sa valoare ca reprezentant de frunte al culturii romaneti.
Desi inzestrat cu un sarcasm redutabil, bunatatea lui si Increderea in
semenii sai i-au jucat multe farse si 1-au exploatat fara insa a rousi
sa compromita bung sa reputatie.
Dintre numeroasele farse ale lui Hasdeu, cea mai reusita a fost
acea a Cony. lit., care dupa o prima pacaleala. in 1871, publica in nr.
din febr. 1876 o noua poezie intitulata La not si semnata P. A. Calescu.
Poezia a fost chiar corectata, inlocuindu-se acrostihul, la Convorbiri
literare in versul al 6-lea Virgina fimoroasa" prin fecioara sfiicioasa"
rezultind astfel Conforbiri in loc de Convorbiri. Dupa publicarea care
a produs mare constLrnare in cercul Junimei, Hasdeu, prin Ronicinul
recunoaste paternitatea poeziei publicate de Convorbiri, de unde a urmat
explicc-trile lui Jacob Negruzzi si chiar ale lui Maiorescu fara, insa, ca
efectul pdcalelei sa fi fost atenuat. Aceasta gluma, nu singura reusita
a lui Hasdeu a f ,st pe larg expusa de Negruzzi in ale sale Aanintiri din
Junimea, din nr. Lillie 1919 p. 408 sq.
Dintre cursurile universitare joia aveam sa ma preocup in special,
iri v derea specialitatii ce-mi propusesem sa urmez : istoria antic5, cu
anexa ei, epigrafia si arheologia, la care se reducea twin istoria artei,
a tunci.

99

www.dacoromanica.ro
 Cursurile lui Grigore Tocilescu erau foarte frecventate, cele de
istoria antics pentru interesul si frumoasa for expunere ; cele de epi-
grafie, mai putin atragatoare, dar cerute la examene. Contributia ami-
cului C. Banu si a mea in domeniul epigrafiei am aratat-o mai sus.
Prelegerile de istorie romans erau tinute de Tocilescu in sala
maxima din catul al 2-lea, in fata numerosilor studenti coplesiti de o
expunere asa savants. Desi cetind, de pe scaun, el articula in asa fel
textul, incit aveai senzatia unei vorbiri libere dar cam prea strigatoare.
(Intr -o dare de seams dintr-un ziar ce mi s-a trimis, din pacate, fara
titiul foaiei si fara data, tratindu-se despre inaugurarea seriei de con-
ferinte de la Ateneu, dupa ce se aduc lauee presedintelui C. Exarcu
pentru daruirea bustului autentic, al lui Trai in, adus de d-sa din Italia,
se adaoga : in schimb insa, ce rau s-a inaugurat bustul acesta. D. Toci-
lescu, care a vorbit aseara, a izbutit sa plictiseasca lumea cu o confe-
rinta imposibila. Conferentiarul are un glas oribil de eunuc, o dictiune
nenorocita si o expunere searbada".
Tare dezamagit am fost cind am descoperit secretul alcatuirii lec-
tillor, ele erau traducerea ad litteram dupa tratatele savantilor germani
ale epocelor ce propunea. Procurindu-si cele cinci volume Allgemeine
Geschichte in Einzeldarstellungen" publicate sub directia lui Wilhelm
Oncken, el traducea in anul acela die Geschichte der Romischen
Kaiserreiches de Herzberg", aparuta in 1880. Din manuscrisul ce deseori
imi incredinta, dupa lectie, am constatat unele spatii libere ce erau
implinite cu un alt scris decit eel general cursiv, pe cind in textul din
carte, din care traducea, erau subliniate cuvintele corespunzatoare celor
adaose in urma. Explicarea e urmatoarea : neposedind indeajuns limba
germana, nevoind sa se opreasca in focul traducerei, el sublinia in text
cuvintele necunoscute, ale caror sensuri, dupd ce afla din dictionar le
trecea in spatiile lasate libere in manuscris. Umilit de cele constatate
am pastrat taina descoperirii neimpartasind-o colegilor, lasindu-i sa
admire mai departe talentul as zice actoricesc al maestrului.
Slujba la Muzeu devenind din ce in ce inca mai penibila redu-
cindu-se la tot felul de servicii personale cerute de seful meu fard a
se tine seams de dorintele mete de a activa in domeniul muzeografic,
cu ajutorul lui Odobescu am reusit sa obtin concediul dorit pentru stra-
inatate, de unde, dupa cum se va vedea am continuat a famine in
curent cu directorul meu, pe care 1-am decis chiar sa vie in august
1894 la Berlin spre a se pune in curent cu starea muzeelor de acolo
si de cumplita inferioritate in care ne aflam in aceasta privinta. Dar
despre acestea mai tirziu.
100

www.dacoromanica.ro
 XXI
MAESTRUL ODOBESCU I (23.VI.1834-10.XI.1895)

Disciplina din care ar fi urmat sa trec teza de licentd, data as fi

ramas la Bucuresti, urmind sa fie arheologia, cu reprezentantul ei, pro-
fesorul Alexandru Odobescu, mai intens in privinta maestrului meu
preferat, in cuprinsul capitolului de Ltd., trebuie sa ma restring numai
la activitatea sa didactica-universitara pe linga cele relatate cu alte
prilejuri, mai sus aratate.
Judecindu-1 ca profesor, Odobescu joaca un rol asa de precurn-
panitor, incit s-ar putea crede ca intreaga sa activitate se reducea nu-
mai la acea de dascal. Si cu toate acestea in cite domenii n-a activat
tindrul, care, la 29 de ani numai, era ministru al Instructiunii si al Cul-
telor sub Vodd Cuza ; in 1865 organizator al expozitiei romane la Paris,
de unde dupd ce a fost si secretar al Legatiunii romane sub Alecsanclri,
revine in tara in 1870 fiind ales membru al Academiei Romane. Tindrul
ministru de odinioard sfirseste ca director al Scoalelor Normale supe-
rioare, unde a avut o deosebitd activitate pedagogica desi nu era din
aceasta specialitate si ca colaborator al unor carti de cetire pentru
copii incepatori 2
In 1874 el e insarcinat cu cursul de arheologie, publicind in curind
un tratat de istoria arheologiei, primul de acest fel in literatura mon-
diala, acel al lui Stark fiind ulterior, dupd cum s-a aratat aiurea
(C. B. Stark, Systematik u. Archeologie der Kunst, Leipzig, 1880).
El dovedeste astfel nu numai solida sa pregatire in specialitate,
dar si dorinta de a fi folositor junimei romane care se destiny acestor
studii" cum singur afirma. Nici un alt profesor n-a publicat prelegerile
sale. Conceptia lui asupra arheologiei evolueaza si, in vremea din urma,
el se limiteaza la studiul redus al artei vechi, excluzind pe acea a Re-
nasterii.
Am avut fericirea sa audiez evolutia artei eline, de la inceputul
ei piny la dezvoltarea ei sub Pericle. Lectii magistrale, de neuitat atit
prin bogatul for continut cit si prin clara si substantiala for expunere.
Cad Odobescu nu facea oratorie, chiar si conferintele sale publice

A se vedea in revista Convorbiri literare : Odobescu arheolog, noiembrie

1907 ; Ce se in/elege prin arheologie, sept. 1908 ; A Odobescu, noiembriedec. 1915;
Odobescu si muzaele. ibid. ; Brosura de 31 pp. nr. 55, Seria C. din Cunostinte
folositoare" ale editurii Cartea Romaneasca, 1935. Di-scutiuni in jurul arheologiei
Minerva, 1910. Evotuarea conceptiei despre arheologie, mai 1909. Cony. lit. din
iuliesept. 1934 slut special consacrate lui Odobesdu, publicindu-se si o parte din
ineditele si bibliografia operelor sale.
2 Imi permit sa adaog cá In 1947-1948, m-am servit pentru prima instructie
a nepotului meu, Alexandru Berza, de un asemenea exemplar, pe care-1 pagtram
cu piozitate pentru ale sale alese exemple de curafa aimba romaneasca...

101

www.dacoromanica.ro
erau cetite ci explica rezultatele cercetarilor sale bine pregatite si
larourite prin planse din carti, cind lipseau diapozitivele. In fata stu-
d ntilor el regindea nu recita argumentele sale captind atentia
auditorilor. Ei depanau impreuna cu maestrul concluziile expuse,
Astfel lectiile elaborate impreuna ramineau bine intiparite
in amintirea tuturor. Metoda personals dar de subtila pedagogie prin
care-si facea partasi la spusele sale pe ceilalti ascultatori si admiram
pe falnicul dascal cu infatisarea impundtoare a unui Apollo coborit din
Parnas pentru a ne impartasi tainele.
Insusirile deosebite ale prelegerilor odobesciane mi-au fost eviden-
tia te, mai ales, cu prilejul audierei lectiei sale asupra frontonului de la
Olympia, ascultata, din nou, in vacanta in care am asistat si la confe-
rinta maioresciana, mai sus expusa. Ace lasi subiect fusese tratat la
Berlin de celebrul Ernst Curtius, descoperitorul tezaurilor din Olympia
si autor al istoriei poporului elfin, in anii 1874-1880. Savantul incdrcat
de glorie dar coplesit de ani si aproape orb, era condus si ajutat de
a se urea pe catedra de asistentul sau, care scria, unele nume si date,
pe tabla si ne infatisa plansele respective.
Monumentele erau comentate de maestru printr-un discurs de cea
mai impecabila tinuta oratorica. In interpretarea orinduirii figurilor
din cele doua frontoane ale templului lui Zevs din Olympia, el se mul-
tumea insa sa dea numai parerea sa, fara mentionarea altor pareri,
Magister dixit" ! Odobescu, dimpotriva, dupa ce expunea pe larg pa-
rerea lui Curtius, interpreta si orinduirea realizata de Georg Treu, in
Albertinum din Dresda, recunosqindu-i avantajele, ce si azi mai sint
valabile, in mare parte.
Inmarmuriti au fost colegii mei, ramasi in tars, de rezultatul
comparatiei intre maestrul berlinez si cel bucurestean, cu atit mai mult
cu cit amagiti de elocventa celorlalti profesori, ei apreciau mai putin
metoda de expunere asa de documentata si linistita, dar de aceea
de convingatoare a arheologului roman. Pentru Odobescu, caruia dupa
prelegere, i-am repetat cele de mai sus, a fost o satisfactie bine meritata
aceasta neasteptata recunoastere a superioritatii sale, asa de intunecata
de vorbaria fara mult rost, dar de efect usor, a colegilor sai.
0 deosebita grija avea Odobescu si pentru tezele de licenta ce se
lucrau sub directia sa, dind eel mai larg concurs candidatilor. Astfei
despre cultul Cabirilor, lui Teohari Antonescu, cea mai bung dintre
lucrarile autorului, ajuns pe baza ei profesor de arheologie la Iasi ;
este intocmita pe comunicarile verbale ale lui Odobescu si a notitelor
raspindite in scrierile acestuia. 0 teza si mai senzationala, prin amploa-
rea si splendida ei editare este aceea a inaintasei mele colega de la
102

www.dacoromanica.ro
Bucuresti, a d-rei Aurelia M. Bragadir, despre statuetele din Tanagra. t
Cu maestrul meu stimat am ramas in corespondenta in tot timpul
studiilor mele in strdinatate. 0 crude fatalitate a facut ca pe cind toata
corespondenta mea cu Tocilescu sa fi ramas intacta, tocmai scrisorile
lui Odobescu orinduite de o parte sa fi fost distruse intr-un inceput
de incendiu. Redau aci, in intregime, singura scrisoare, ce prin minune,
mi-a ramas de la el :
Bucuresti, 22 nov./11 dec. 1893. Scoala Norma ld superioara din
Bucuresti. Cabinetul directorului.
Mare pldcere mi-ai facut, stimate tinere amice, cu scrisoarea d-tale
in care imi arati cursurile ce urmezi la Berlin. Ce deosebire de aici !
'Ce bogatie acolo ! Ce saracie la noi. Biata arheologie este reprezentata
estimp in Universitatea noastra, Board numai prin lectiunea ce tin vi-
rierea dimineata, asupra antichitilor din Asia apuseand (Asyria si Baby-
lonia) si prin cea de mercurea intre 4-5, asupra descoperirilor facute
la Olympia.
Apoi, ce mai face Tocilescu cu epigrafia. De altminteri Tocilescu
acum face de cloud on pe saptamind, seara, un curs de istorie nationals,
in Scoala noastra normald, unde am luat dispozitiuni a se admite, la
Coate conferintele interne, un numar marginit de studenti externi, din-
tre cei inscrisi la Universitate.
Cam astfel ne croim si noi, pe aicea, modesta noastra potecd ca
sa ajungem incetinel pe planurile inalte ale eruditiunei. De altminteri
eu tot utilizez micul nostru muzeu de modelaturi precum si proiec-
unile.
Iti spun ce facem noi pe aci, pentru ca si d-ta sa urmezi a ne
pune in curent de ce lucrati, d-voastra, romanii nostri prin strainatate.
'Cred ca acum va aflati cam rnulticei, din cei laboriosi la Berlin. Mult
tin sa aflu ce fac si ceilalti, Teohari Antonescu, Dianu, Evolceanu, Iorga
5i poate si altii. Scrie-mi sau pune sa mi se scrie, to rog, cdci eu ii
astept ca sa-mi intremeze bine Scoala noastra Normala 2.
Cartea mud a lui Furtwangler o comandasem de citeva sapta-
mini si acum o si citesc 3, iar pentru catalogul de modelaturi ce mi
1-ai trimis, iti multumesc foarte mult ; it voi folosi desigur pentru

I Statuetele de lut din Tanagra si in special cele din colectiunea Esarcu de

is Ateneul roman din Bucuresti, descrise si reproduse de Aurelia M. Bragadir,
licentiate in litere, I. vol. 37 x 28 cm., 41 pp. text si 30 pp.. descrierea celor 21
plane, unele colorate. Socec 1894. Contributia profesorului nesemnalata de autoar.
se recunoaste atit in prea bogata bibliografie. bazata pe biblioteca magistrului cil
si prin uncle aprecieri ex ungue leonem, astfel, intre multe altele, observatia de
la pag. 28 in care se nareaza efectul remarcat de profesorul Henzey al draperiilor
de pinza de case tesuta de tarancele noastre-, a costumelor nationale din see-
tiunea romans de la Expozitia universals, din Paris, la 1878, organizata de Al.
Odobescu, si la care autoarea contimporana mea. nu poate fi fost si, deci,
sa sa

nu putea define aceste amanunte decit de la inspiratorul tezei.

2 Ca am satisfacut cererea maestrului, de a-i fi dat informatiile cerute,
reiese din numeroasele corespondente ale celor vizati, publicate de Toroutiu.
3 E vorba de epocala lucrare : Meisterwerke der griechischen Kunst, despre
'care Odobescu mi-a mai scris, entuziasmat, ulterior.

103

www.dacoromanica.ro
noua comanda si ma bucur de a to vedea acolo ca intermediar elm}
bugetul imi va inlesni fonduri.
Sfirsesc cu cele mai cordiale salutari. Odobescu !"
Veneratului meu maestru ii mai sint Sl azi recunosca'tor nu numai
pentru sanatoasele si luminoasele principii ce am prins de la el in
judecarea operelor de arta, dar si pentru sfatul parintesc, caci cu tuna
dezinteresat ci numai in avantajul meu, ce mi-a dat de a pleca in
strainatate, ne mai avind mult de invatat in Bucuresti" dupa cum
spunea.
Astfel drept raspuns la scrisoarea prin care deplingeam disparitia
scumpului meu maestru, Tocilescu imi raspunde la 18 ian. 1896: Cuvin-
tele scrise de dumneata cu referinta la scumpul meu coleg, nefericitul
Odobescu, iti fac onoare, pentru ca in adevar orice om cu iubire de
stiinta si de arta trebuie sa compathneasca pe acela care era o podoaba
a stiintei si o comoara de sentimente generoase. Cu toate defectele lui,
judecat in intregime, a fost o individualitate marcanta, si mult time
se va resimti golul ce asa de pe neasteptate 1-a lasat in lumea stiinti-
fica din Cara. In alte imprejurari traind si cu un temei moral mai
solid, el ar fi facut foarte mult pentru stiinta in genere. Dar si ce a
lasat dupa dinsul este destul ca sa-i nemureasca trecerea pe pamint si
sa faca pe toti citi 1 -a cunoscut a-i cinsti memoria si a pretui opera",
Numele Maestrului era bine cunoscut in toate centrele culturale
europene : la Copenhaga Sophus Muller, unul din indrumatorii preistoriei
care isi aducea aminte de frumoasele comunicari ale lui Odobescu la
congresul din capitala Danemarcei, in 1869, el mi-a daruit chiar un
exemplar din cunoscutele haches danoises" din rezervele muzeului sau.
La Bologna se mai vorbea de inimosul discurs al lui Odobescu la ser-
barea ultimului centenar al celei mai vetuste Universitati. Dar in Paris
toti oamenii de arta cunosteau pe autorul voluminoasei si importantei
lucra'ri si apreciau Le Tresor de Pietroasa aparuta in editura pariziana.
Fie-le rezervat generatiilor viitoare sa implineasca ceea ce con-
timporanii si fostii sai elevi n-au reusit sa realizeze pentru glorificarea
pururi cuvenita Maestrului Alexandru Odobescu.

XXII
BURSIER LA MUNCHEN

Regele Carol I, aflind prin autoarea Memoriilor sale (Mite Xrem-

nitz) sfatul ce-mi fusese dat de Odobescu, imi acorda, motu proprio, o
bursa pentru studii in strainatate", jar conul Petrache Carp, prin
adresa nr. 21299/15 aprilie 1893 a Ministerului Agriculturii, Industriei,
Comertului si Domeniilor, mi-a dat Un ajutor de invatamint de 150
lei pe luna, pe timp de trei ani, cu incepere de la 1 mai 1893". Fiin-
du-mi astfel asigurat cu prisosinta traiul in strainatate si deci linistea
104

www.dacoromanica.ro
studiilor, u§or e de inchipuit bucuria, entuziasmul chiar cu care, is
I mai 1893, am pornit spre Munchen, insotit la gars de mama cu suro-
rile, familia Kremnitz, prieteni si colegi universitari. Unul din ei mi-a
facut farsa de a anunta prin Adevaria, nr. 1515/6mai 1893, primit la
Miinchen, ca am fost trimis ca bursier pentru a studia epigrafia", ceea
ce nu era deloc in intentia mea tocmai pentru ca, prin editarea, im-
preuna cu Banu, a acelui Delectus inscriptiorum latinarum" a lui
Tocilescu, eram cu totul dezarnagit de asemenea specialitate. Beneficiari
ai aceleiasi burse regale de 200 lei lunar, au mai fost artistii Oscar
Obedeanu, Stefan Popescu: Jean Steriadi, Otilia Mihail-Oteteleseanu si
multi altii. Conul Petrache, care ma numise la 1 aprilie 1893 in minis-
terul sau, cu salariu de 300 lei lunar, apreciase renuntarea mea la asa
frumoasa situatie pentru cei 124 .lei ce am preferat ca functionar al
Muzeului national de antichitati, ocupatie ce cadra mai bine cu studiile
mele universitare, stinjenite prin primul post.
Pe baza traducerilor in limba germana certificate de Ministerul
Afacerilor straine a diplomei de bacalaureat si a certificatului decanului
Facultalli de Litere si filozofie din Bucuresti, prin care se arata c5
eram student regulat inscris al acestei facultati in anul al II-lea si
ca am urmat regulat cursurile anului I (oct. 1891 iulie 1892) si ale
anului II (oct. 1892 aprilie 1893)", am fost inscris la Universitatea
din Munchen la 3 mai 1893, primind din chiar mina Rectoris mag-
nifici", frumos tiparita diploma latineasca prin care ma obligam sa ma
supun legibus et statutes Academiae Ludovico Maximilianae in omni-
bus fore obsequentem". Rector era Adolf von Bayer, renumitul chimist
popular pins si la not Orin produsele farmaceutice purtind numele sau
ca reclama a Societatii germane de chimie.
Profesorul Heinrich von Brunn, eel mai de vaza arheolog al
vremii, pe care ma sfatuise maestrul Odobescu sa urmez, se retrAsese
tocmai din invatamint, iar in locul sau m-am inscris la ..Kulturgeschichte
des 18/19 Jahrhundert" a prof. Dr. Wilhelm Heinric Ritter von Riehl1.
M-am inscris si la lucrarile practice ce conducea in Muzeul national
bavarez, care se afla inc5 in vechiul local in asteptarea terminarii
somptuosului palat din Englischer Garten.
Pe cit de interesante si atragAtoare cursurile batrinului . pe
atit de searbede erau acele de Deutsche u. Niederlandische Kunst im
Geistalter der Renaissance" ale fiului acestuia, prof. Dr. Berthold Riehl,
ca si ale sale Demonstrationen u. Ubungen in der alteren Pinakothek".
Simtind lipsa cunostintelor de arhitectura, m-am inscris ca Hos-
pitant" la cursurile profesorului Fr. von Reber, de la Kgl. bayerische
technische Hochschule" si la ale sale Erklarungen der antiken Man-
chens", avind mare profit de la ambele. Cursul de Geschichte des
Zeitalters der franzosischen Revolution u. Napoleons I" si Historische

1 Titlul nobiliar de Ritter von netransmisibil urmasilor se acord5

profesorilor emeriti ¢i rectori ai Universitatii.

105

www.dacoromanica.ro
Ubungen im Seminar" ale prof. Hergel mi-au lost de folos, mai ales
cele din urma, prin interpretarea documentelor originale ale vremii.
In rezumat, afara de cursurile si demonstratiile sfatosului \V. H. Riehl,
care-si gasea corespunzatori la unii din dascalii bucuresteni, celalti
profesori nu erau h inaltimea asteptarilor cu care plecasem in strai-
ndtate. 0 enorma compensatie insa oferea atmosfera de inalta si str.i-
veche civilizatie ce se respira la orice pas din frumoasa si atragatoarea
capitala a Bavariei. Bogatele muzee de renume mondial, ca cele cloud
Pinacoteci si Glyptoteci cu frontoanele de la Egina si atitea alte ori-
ginale din epoca de splendoare a artei eliiae, ar fi ajuns singure sa
..,atisfaca pretentiile celor mai desavirsiti esteti, iar nu numai ale sim-
plului invatacel ce cram. Varietatea si frumusetea monumentalelor pa-
late, biserici si cladiri, ce la fiecare pas ornau orasul, contribuiau ca o
ilustrare vie a teoriilor profesorului Reber, pe care it audiam la Poli-
tehnica. Concertele filarmonice, spectaculoasele inscenari wagneriane
atunci foarte pretuite precurn si galantele reprezentatii din ma-
runtul dar pretiosul Rezidenztheater din complexul Palatului regal,
contribuiau la desavirsirea unei vieti culturale de inalta tinuta. Trebuie
sa marturisesc ca cel transportat de pe malurile mlastinoasei si lene5ei
Dimbovite pe acele ale limpedei Isar clocotind din inaltimile Alpilor,
lumea aceea noua in care ii era dat sa traiasca it fermecase si it uimise
prin bogatia aspectelor Inca necunoscute si nebanuite ce contrastau asa
de tare cu saracia bucuresteana. Ma miram de indiferenta pe care
Lompatriotii mei o manifestau fata de aceasta viata noua pe care sau
nu o apreciau la adevarata ei valoare sau o dispretuiau neintelegind-o
indeajuns. Desi cei mai multi nu posedau decit imperfect limba noului
mediu, totusi aveau cuvinte mai degraba indiferente, daca nu chiar
dispretuitoare fata de noile manifestari culturale locale, cu care cautam
dimpotriva sa ma familiarizez cit mai Inuit, sustinindu-i avantajele.
Prietnnul Al. Slatineanu (Turcul), la trecerea in tara pentru interese
familiale, oprindu-se citeva zile la mine, desi cu doi ani de viat in
Paris aprecia, ca si mine, nivelul civilizator al Miinchenului asa de
indiferent compatriotilor de aci si mai ales lui Coast. Penopol, fiu adop-
tiv al bacanului din str. Gabroveni, care, nebacalaureat, a reusit a fi
primit in noua creata lectie de sociologic introdusa la Universitate, de
unde a iesit doctor 5i metamerfozat ca Baicoianu", s-a casatorit cu
fiica lui P. S. Aurelian, al carui secretar general is Domenii a fost
inainte de a intra in cascavalul Bancii Nationale, unde a functions:
toata viata ca cel mai hapsin si posomorit director, nefiind amabil decit
in ajunul si in zilele candidaturilor sale la realegeri. In afara de Peno-
pol mai vedeam pe Moga, ardeleanul. ajuns arhitect al Eforiei Spita-
lelor, pe un Vasilescu pe care 1-am pierdut din vedere si pe intelega-
torul si finul O. Obedeanu, al carui necrolog 1-am publicat in Comvor-
biri literare din febr. 1913.
Dupa Citeva zile de sedere la hotel si dupa cercetarea citorva
Zimmer zu vermiten an soliden. (sic) Herrn" m-am mutat in Schel-
lingstrasse 73, din apropierea Universitatii, intr-o cask moderns zisd
106

www.dacoromanica.ro
FUrstenhaus, pentru ca peretii exteriori erau ornati cu fresce reprezen-
tind figuri legendare din istoria tariff. Eram in gazda la prof. dr. Ber-
mann, pensionat rector, adica director, al unui gimnaziu. Batrin sfato,,
punindu-ma in curent cu viata locals si cu festivitatile la care ma
imbia sa asist si intre altele la marea procesiune anuala de ziva Dom-
nului, la care de la Frauenkirche pina. in Ludwigsstrasse luau parte
toate bisericele cu stindardele si odoarele lor, urinate de Printul regent
cu toata Curtea si inaltii demnitari, profesori, studenti si popor, toti
in costume istorice care dau procesiunii o infatisare medievala. Foarte
impunatoare si prin cintecele ce o insoteau. Amintesc anume de aceastd
procesiune, deoarece prin citarea ei in fata catolicului general bavarez,
Koch, comandant at Bucure§tilor, sub prima ocupatie germana, am
reusit, ca prefect al Politiei, sa salvez moastele Sfintului Dumitru care
fusesera ridicate in timpul noptij din Mitropolie, de catre bulgari, dupe
cum se va relata la timpul sau.
Tot prin amabila recomandare a gazdei mele am fost primit in
Kunstler-Verein, luind parte nu nurnai la sedintele festive din intere-
santul club local, dar si la excursiile organizate de Societate la Fel-
dafing, la Starnberger See si la somptuoasele palate cladite de vizionarul
rege Ludwig al II-lea, care si-a gasit sfirsitul in acest loc. Tot prin
patronul casei am facut cunostinta batrinului prof. pensionat V. Christi
care, prin dr. Naue si altii, m-a pus in posibilitate a lua parte la sapa-
turtle romane de la Ingolstadt. Raportind lui Tocilescu despre aceste
lucruri, dr. Naue a si fost angajat mai tirziu la sapaturile de la Adam-
clissi, unde insa n-a stat mult, neintelegindu-se cu directorul Muzeului.
Prin largirea cercului de cunostinte am vizitat si atelierele de la Aca-
demia de Bele-Arte ale profesorilor Gysis si Otto Seitz, care mi-a si
daruit un mic pastel semnat de el, si ale altor artisti tineri ajunsi
maestri cunoscuti. Intimplator trecatoarea slabs reprezentare a sectiei
de arta a Universitatii in acel semestru mi-a fort cu prisosinta corn-
pensata prin frecventarea altor ateliere in care m-am putut familiariza
cu diferite tehnice ce-mi erau inca necunoscute si de care am tras
foloase in urma ca profesor la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti.
Indeoscbi m-au interesat, mai ales in a doua sedere la Mtinchen,
atelierele celebrilor pictori Franz von Lenbach, Albert von Kra ller si
ale sculptorilor Adolf von Hildebrand si Franz Stuck, artistii preponde-
rati ai vremii, primul fiind presedintele societatii artistilor din Mun-
chen, cunoscut mai ales prin portretele lui Wilhelm I si ale lui Bis-
marck. Dupa regina Elisabeta, se afla in Bucuresti, in posesie parti-
culara, un desen in marime naturals, care n-a fost insa desavirsit in
picture. Pe A. v. Keller 1-am mai intilnit in Comitetul Expozitiei inter-
nationale din Munchen, din 1913, la care am participat ca comisar
general al Sectiunei romanesti. A. v. Hildebrand prin Problem der
Form a Indrumat pe cai not plastica germana, fiind cel mai reprezen-
107

www.dacoromanica.ro
tativ sculptor al Bavariei ; din insarcinarea ministrului C. Anion obti-
nusem ca Hildebrand sa execute bustul regelui Carol I, cu prilejul Cala-
toriei proiectate de M.S. la 1VIiinchen, proiect ce nu s-a realizat, comanda
fiind contramandata de ministrul Haret. Atelierul in marmura a spec-
taculosului Stuck, pictor si sculptor s-a bucurat de o mare celebritate,
trecatoare insa.

XXIII
LA BERLIN

Din informatiile capatate constatihd ca istoria artei si arheologia

indeosebi erau mai bine reprezentate la Berlin, m-am si inscris la acea
Universitate pe baza certificatului de absolvire a semestrului de vara
de la Munchen ; fiind primit la 26 act. 1893 civilus Universitatis Baro-
linensis". Aci am avut norocul sa prind Inca ultimul curs al celebrului
Ernest Curtius, initiatorul si conducatorul si editorul descoperirilor
arheologice din Olympia, si autorul altor lucrari istorice de seams.
Curtius aproape orb, dupa cum se vede si din semnaturile lui tremu-
ratoare din al meu Anmeldebuch", el 10 pastra elocventa despre care
a mai fost vorba cu precedenta ocazie. Retras de la Universitate, a
murit in iulie 1898 in virsta de 82 ani. In locul sau ca director al
Antiquarium-ului a fost numit tinarul Adolf Furtwangler care, prin
atunci aparuta sa lucrare Meisterwerke der griechischen Kunst" (La
Universitatea din Bucuresti aceasta monumentala opera nu a existat
in seminarul de arheologie al lui Murnu, ea fiind achizitionata de rioul
profesor Condurache dintre cartile ce am fost nevoit sa vind in 1947.
La Academie se afla exemplarul lui Odobescu, despre care el face men-
tiune in scrisoarea sa, mentionata mai dinainte) revolutionase-
intreaga arheologie si prin numeroasele not atribuiri ale autorilor
unor insemnate opere considerate ca anonime ping atunci. Foarte ani-
mate si instructive erau cursurile sale ca si sedintele de archaeologi-
sche Ubungen" in care ni se dau spre comentare vase pictate sau
obiecte de argint si bronz din bogatul Antiquarium". Fiind chemat ca
profesor definitiv si director al tuturor antichitatilor din Munchen,.
Furtwangler parasi Berlinul, hotarind si intoarcerea mea la acea uni-
versitate, dupa cum se va vedea indata. Universitatea din capitala noului
Reich Intrunea, pe acea vreme, pe cele mai de seams celebritati in.
toate specialitatile, dintre care vom enumera numai pe : Rudolf Vir-
chow, Robert Koch, du Bois-Reymond ; medici : A. v. Bardeleben, von.
Bergmann, Waldeyer ; sociologii : Wagner si Schmoller ; istoricil :
Mommsen, v. Trailichke si Delbruck ; geograful v. Krentlistfern ; ju-
ristii : Domburg si Gierke ; filozoful Paulsen ; teologul Harnack etc.,
etc. Pe multi dintre acestia i-am cunoscut in casa prof. v. Bardeleben,
108

www.dacoromanica.ro
tatal Mitei Kremnitz. Virchow (care cu Mommsen au fost opozantii lui
Bismarck) aflind ca sint roman, mi-a spus ca not le-am luat pe eel mai
bun dintre Hohenzollerni, si mi-a istorisit cu amanunte surprinzatoare,
numindu-mi popasurile sale silite din cauza troienelor de zapada intre
Bucuresti unde vazuse pe principele Carol si Giurgiu, in drum
spre Istanbul. Cu Mommsen am lucrat la aceeasi mass in sala manu-
scriselor din Biblioteca din Berlin, de unde, dupa incendiul in care
s-au pierdut unele ms., acestea nu i se mai incredintau acasa, iar eu
cercetam un ms. pentru Tocilescu. Batrinul Theodor Mommsen era una
din figurile cele mai reprezentative ale vremii, in jurul fetei rase nu-
meroasele plete argintii pluteau ca o aureola in jurul acestei figuri
clasice luminata de doi ochi patrunzatori.
Molcome dar interesante si instructive erau cursurile profesorului
Reinhard Kekule, director al sectiei sculpturilor din Muzeu ; din colec-
tiile neexpuse ale caruia ni se dau exemplare spre identificare in orele
de seminar. Foarte folositor mi-a fost cursul de Einfithrung in die
Archaeologie" cu care au inceput prelegerile lui Kekule, urmate apoi
de expunerea intregil arte antice in semestrele urmatoare.
Prelegeri speciale si instructive de stilistica si despre costumul
grec erau ale privatdocent-ului Aug. Kalkmann, iar la profesorul Adolf
Erman, directorul sectiunei egiptologice din Muzeu, am urmat, cu folos,
lainuririle sale asupra artei orientale. Despre antichitatile crestine me-
dievale am audiat pe prof. extraordinar Nicolaus Muller, director al
sectiunii de archeologie cresting a Muzeului regal. Istoria artelor a
tuturor popoarelor din vrernea Renasterii si pina in zilele noastre era
reprezentata prin conferintele libere ale lui Hermann Grimm, nepot al
celebrilor frati cu acelasi nume, el insusi autor consacrat al numeroa-
selor biografii, intre altii a lui Raphael si Michelangelo. Fara impe-
tuozitatea juveniles a batrinului du Bois, dar cu calmul filozofic al
pedagogului Paulsen, Grimm., plimbindu-se in fata catedrei, isi depana
linistit firul rosu al gindurilor sale, oprindu-se din mers cind avea
concluzii importante de subliniat. Din indemnul lui doritor sa apara
3 teza de arta franceza sub a sa directie am adunat, in vacantele
petrecute la Paris la biblioteca de la Ecole nationale des Beaux-Arts,
unde sub ingrijirea priceputului si amabilului Eugene Mintz, fecundul
istoric al artei, am strins tot materialul asupra lui Simon Vouet, picto-
rul personal, si sef de scoala, al lui Ludovic al XIII-lea. Acea Biblioteca
avea, in afara de toate lucrarile speciale si spre deosebire de Biblio-
teca nationala si colectii bogate de fotografii.
Subtilul Adolf Goldschmidt, specialist in pictura Germaniei si a
Tarilor de Jos, prin analizele sale amanuntite, punea in lumina cuvenita
calitatile originalelor din Muzeu, pe care ni le comenta in afar4 de
cursuri.
Karl Frey, editorul biografiilor mai alese ale lui Vasari, comenta-
trul operelor, poeziilor si scrisorilor lui Michelangelo Buonaroti (al
carui nume el 1 -a fixat dupa semnaturile proprii ale maestrului), ne-a
dezvaluit in special comorile Renasterii italiene. Tot el a introdus si un
10i

www.dacoromanica.ro
curs public de Erk:Lrung ausgewahlter Werke der Hauptmeister der
Kunst mit Hilfe des Skioptikons" cum se numea atunci aparatul de
proiectiuni. Colegul meu de studiu Franz Stodtner, asistentul proicso-
rului Frey, a infiintat un Institut fur wiessenschaftlicher Projection
Photographien" de la care am procurat si eu bogata colectie de diapo-
zitive aflatoare la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Estetica
era reprezentata prin privatdocent Max Dessoir, la care n-am urmat
decit un singur semestru. Descoperindu-ma prin Legatiunea ron-iana din
Berlin si la insistentele invitari oficiale, am luat parte la primul Congres
de estetica orinduit de Dessoir (alias Dessauer), la care am facut o
comunicare despre Indscutul simt estetic al taranului roman".
Din rezumatul prelegerilor, dupa caietul de cursuri Anmelde-
buch", se vede cit de intensa imi era activitatea academica" aci talc-a
de eel de la Mtinchen. Nu erau inscrise in caiet conferintele publice
si gratuite ale lui du Boys-Reymond si Paulsen, clespre care a fcst
vorba si nici acele ale lui Treitschke, reprezentantul oficial al istcliei
germane contemporane, pe care nu le-am putut audia din cauza obosi-
1 carelor sale scacleri si urcari de voce, inerente surzeniei sale. Dupd cum
reiese din programarea cursurilor. diminetile erau de-a intregul prinse,
cu mica pauza a deElustarii unei tartine si a unui pahar de bete
eine Struppe u. eine weisse in bufetul anume instalat in fiecare
din aripele Tjniversitatii chiar.
La Berlin mai pregnant decit la Miinchen mi-am dat seama de
pregatirea insuficienta a scolilor noastre fata de cele germane, ale car-or
absolventi ne erau cu mult superiori, mai ales in disciplinele si limbile
clasice, in istorie si mitologie, precum si in istoria muzicii si a desc-
nului liber, folositor la marca de schite dupa obiectele ce aveam de
interpretat la serninarii. Am incercat prin urmarea -inor cursuri serale
sa implinesc parte din aceste lipsuri ; nedibacia degetelor fata de ale
tinerilor cu care eram clasat, m-a descurajat insa ; dupd cum asemeni
nu am mai putut urma nici lectiile de greceasca de la seminarul de
limbi orientale, deli profesorul Mitsotakis se arata multumit de aptitu-
dinile aratate. Bunul simt si acel al milsurii, mostenit de la parinti,
mi-au strunit acele ambitii tineresti, ce intreceau puterile firesti si
m-au ferit astfel de acea sleire a nervilor care pe multi alti incapa-
tinati ambitiosi i-au silit pe unii sa intrerupa ani de zile orice studiu
ping la restabilirea echilibrului normal, dupa cum singuri au martu-
risit, iar pe altii, mai recalcitranti, i-au sccerat inainte de a fi putut da
Jovada eventualei for capacitati sau eel putin cunostintelor inmagazi-
nate cu atit zel : trop de zele nuit parfois 1" Pe linga activitatea pur
universitara, o parte din time trebuia consacrat si insusirii celorialte
instrtutii de inalta cultura generala ce oferea noul mediu in care ma
aflam, caci orasul modern Berlin, desi, din punct de vedere arhitec-
tonic, orasul era in plina prefacere : am asistat la darimarea grin
dinamita a vechiului Dom cental si inaltarea celui actual ; tot atunci
se termina si colosalul patrat de cladire a Reichstagului, iar pe insula
110

www.dacoromanica.ro
muzeelor se puneau temeliile noilor aripi la cladirile mai vechi care
completeaza azi bogatul complex muzeal, adapostind bogatele si variatele
comori artistice de renume mondial.
Lipsa de traditie arhitectonica a Berlinului era compensate prin
ansarnblul organic si impunator al palatelor, teraselor si gradinilor din
Potsdam, opera desavirsita a marelui Fritz, prezent si la Berlin prin
mareata statuie ecvestra de pe Unter den Linden. Padurea marginasa
ale odinioara a Berlinului, Thiergarten-ul de azi, ajuns in inima ora-
sului crescut din toate partile ; in jurul codrului devenit gradina, era
conturata acum de malurile impadurite mult mai vaste ale lacurilor
imense de la Wansee si Havel din apropierea orasului. Berlinul mai
putin interesant ca Miinchenul, prezenta totusi o viata culturala mai
dezvoltata si intr-un ritm mai accelerat prin concertele filarmonice,
teatrele, numeroasele muzee si expozitii de tot felul, planetariile, aqua-
riomul, gradina zoologica si atitea alte institutii similare si conferinte.
Si viata studenteasca era acum mai dezvoltata si variata prin nume-
roasele asociatii si corporatii care se manifestau prin costumele si
insignele for deosebite. La doua din ele am fost invitat ca oaspete,
primit fiind ca roman cu nesabuitul cintec din Commers Buch auf
dem Schlosse von Gradesco (?) sitzt der greise Furst Bibescu (?)" si
care se incheie ,prin schlibovitz Frank Furst Bibescu auf dem Schlosse
von Gradesco lois( er tief betrunken war. Cam aceasta era, de altiel
si soarta multora dintre Bruder-ii acestor asociatii in care discutiile
cle rivalitate intre diferitele corporatii primau fan de alte interese, din
care cauza nici nu i-am mai frecventat.
Romani studenti, regulat inscrisi, erau putini : fratii Longinescu,
S. Mehedinti, Stefan Minovici, Capitanovici si Emanuel Antonescu,
singurul pe care -1 vedeam uneori, precum si H. Streitmann si Braun-
stein-Branisteanu, care m-au intimpinat in sala revistelor romane din
Biblioteca. In afara de acestia, in trecere numai spre Paris, tinerii
licentiati din Bucuresti, P. P. Negulescu, Dragomirescu, Evolceanu si
altii de care se interesa Odobescu in scrisoarea sa, publican anterior.
Mai multi romani erau la Politehnica ; intre acestia, Alexandru Marti-
nescu despre care va mai fi vorba in urnia desi mai in virsta
ca mine, ma alesese ca un fel de tutore al lui, insarcinindu-mä sa-1
apar atit la Legatie cit si la Rectoratul Scoalei contra studentilor ger-
mani care, in mai multe rinduri i-au flcut diferite farse, incurajati
de infatisarea lui tipica de burghez oriental, vorbind o nemteasca sui-
generis. Astfel colegi de ai lui, dupa ce inchiriau, sub numele de Marti-
nescu si dupa ce imprumutau bani de la E7 azda. plecau fare a fi achitat
chiria ; patroanele pagubase se plingeau la Rectoratul Politehnicei sau
la Legatie si numai prin confruntarea reclamantei cu cel invinuit se
constata ca nu adevaratul Martinescu era autorul escrocheriei comisa
prin intrebuintarea abuziva a numelui sau. tin cerc mai restrins de
prieteni mi-a ,fost dat de amicul Hainz von Bardeleben, fratele Mitei
Kremnitz, in casa parinteasca al caruia er am oaspe saptaminal nelipsit.
Prin el m-am legat de grupul studentilor din Wile baltice si in special.
111

www.dacoromanica.ro
de von Drachenfels si Alexander von der Ropp, care, ca student la
stiinte s-a ilustrat prin inventarea unui aparat automat de salvare a
celor cazuti in apa. In compania acestora faceam, duminicile, excursii
in imprejurimile asa de atragatoare ale orasului, iar senile le coma-
cram concertelor date de renumita societate filarmonica berlineza, sau
teatrelor, ambele cu preturi de favoare pentru studenti. Pentru a scapa
de prea insistentele chemari ale colegilor la chefurile" lor, la care,
Baca nu ma duceam de bung voie, veneau ei sa ma scoata de acasa,
am fost nevoit din Mittelstrasso, prea in centrul orasului, paralela cu
Unter den Linden, sa ma mut in Spenerstrasse nr. 8, Gartenhaus IV
Moabit, unde ajungeam cu Stadtbahn, in aceasta locuinta, incomodg
de atins de chefliii prieteni, am gasit linistea vruta si aerul curat,
avind privirea directa pe imensul parc al Comandantului militar al
Berlinului.
Pe linga studiile universitare, o deosebita atentie eram tinuti sa
o dam organizarii muzeelor, in care scop obtinusem concediul, activi-
tate despre care va fi vorba cu prilejul urmator. Dar pe linga alte
multe invatate in strainatate, nu pot lasa nementionat entuziasmul si
patriotismul de care era insufletit poporul german : neuitata imi este
manifestarea spontana a populatiei Berlinului din dimineata de 25 ian.
1894 cind, invitat de Wilhelm II, care-1 izgonise cu citiva ani in urrna,
s-a intors in capitala imperiului de el faurit, batrinul Prinz Bismarck,
pe care mi-a fost dat sa-1 vad de aproape trecind in faetonul imperial
de la gard la Pa lat. Pe Unter den Linden i-au iesit intru intimpinare
profesorii si studentii netinind seama de cursuri.

XXIV
DOCTORATUL

Dupa cum se va vedea mai la vale, doctoratul, mai ritos decit

bacalaureatul, consta in masurarea, cintarirea ignorantei relative cu care
se paraseste Universitatea : o formalitate necesara, dar nicidecum
edificatoare. Iata cum am trecut si eu acest hop !
Profesorul Furtwangler, deli protestant, fu totusi, printr-o dero-
gare de la traditie, chemat ca succesor a lui H. Brunn, la Universitatea
catolica din Munchen, incredintindu-i-se si conducerea bogatelor colectii
de antichitati de acolo. L-am urmat si eu in capitala Bavariei, mai
ales ca proiectasem sa promovez cu o teza de arheologie la care a
trebuit sa renunt din cauza cercetarilor indelungate pe care n-as fi
avut timp sa le intreprind, somat fiind de Tocilescu sa ma intorc is
terminarea concediului, care corespundea si cu incetarea burselor acor-
date numai pe trei ani, ce se implineau in mai 1896.
112

www.dacoromanica.ro
 Ultimul semestru, al saselea, mi-a fost insa foarte folositor, mai
ales prin sedintele de seminar pe care Furtwangler le Linea la el acasal.
Candidatii la doctorat erau putini si, separat de exercitiile de is
Universitate si de prelegerea sa Encyclopedie der Archaeologic". La
una din sedintele seminariale ale doctorantilor am faeut o expunere a
monumentului de la Adamclissi, dupd atunci aparuta lucrare in roma-
neste a lui Tocilescu, precedind editia indata venita dupa aceea. Inte-
resul pentru acest monument, Furtwangler 1-a dovedit prin vizitarea,
la un an dupa aceea, a ramasitelor de la Adamclissi, publicind chiar
importantele sale adevaruri si modificari, pe scurt semnalate si in arti-
colul meu asupra chestiunii, in nr. martie 1945 al Revistei Fundafilor
regale. Dar nu numai in privinta arhitecturii monumentului a stabilit
Furtwangler Insemnate modificari, dar si asupra originei lui. Ca si
Odobescu, cu mult mai inainte, Furtwangler inlatura si el cu totul
paternitatea imparatului Traian. Pe baza unui bogat material ilustrativ,
Furtwangler identified pe barbarii de pe metope si crenouri cu bas-
tarnii, roxolanii si sarmatii, care au luptat contra romanilor sub Licinius
Crassus, in anul 28 a. Hr. deci vreo 135 de ani inainte de razboiul lui
Traian contra dacilor si presupune ca Crassus, neputind astepta textul
inscriptiei din partea imparatului August, a lasat placa liberal, pe care
apoi Traian inscris numele, conform obiceiului de a-si insusi cld-
dirile altora, de unde i se tragea si porecla Herba parietalis.
:
Moartea premature a lui Furtwangler, curind dupd aceea, [fiind]
la explorat in insula Aegina, 1-a fmpiedicat sa reia, dupa cum inten-
tiona, sapaturi intense in jurul monumentului, pentru care arata un
deosebit interes si pe care 1-a lamurit in bung parte.
In afara de prelegerile lui Furtwangler, am urnt istoria artei
din evul mediu" cu prof. B. Riehl, la care am si prezentat teza de
doctorat. La prof. Heigel, care urma sa fie al treilea examinator la
doctorat m-am inscris numai la lucrarile seminariale. Putin retinut da
prelegeri, vremea toatti era consacrata revizuirii materiilor generale in
vederea examenului final si a redactarii tezei pe baza materialelor
adunate cu mult inainte la Paris, dupa cum s-a aratlt. Subiectul tezei
^onsta nu numai intr-o monografie a vietii si operelor lui Simon Vouet,
despre care nu exista Inca o lucrare de ansamblu, dar si intr-o scurta
privire asupra influentei in domeniul artei a lui Ludovic al XIII-lea
si a influentului sau ministru Richelieu, intunecate intrucitva de im-
portanta Regelui Soare, care de la Voltaire incoace se intindea asupra
intregului secol al 17-lea. In le grand siecle", denumit astfel de Vol-
taire, se cuprindeau artisti si opere, care, la o mai de aproape con-
fruntare a datelor, nu aveau nici o legatura cu le grand Roi". Pre-
decesorul acestuia nu se interesa cum pretinde Voltaire numai de vina-
tori si pescuit, ci si de arte, el insusi fiind .autorul mai multor aquarele
din care unele se mai gasesc in colectiile de la Chantilly. Pe Vouet
1 In placuta lui vile din Schwabing ; am cunoscut si pe cei doi fii ai sai,
eel mai mare devenind celebrul Concertmaister ce a fost aplaudat $i la Bucurestl.

113

www.dacoromanica.ro
it numeste premier peintre du Roy", sef al altor nun-ierosi peintres
ordinaires du Roy", iar intre elevii lui Vouet se prenurnara Le Sueur
si Le Brun, ajuns pictorul Curti sub Ludovic al XIV-lea. Prin staru-
intele lui Ludovic al XIII-lea si ale lui Vouet se pune capat influentelor
straine ce amenintau sugrumarea artei franceze prin chemarea a unui
Leonardo da Vinci si apoi a lui Andrea del Sarto la Curtea lui Fran-
cisc I. Simion Vouet inaugureaza instaurarea unei arte cu caracter
national, ce se repercuta prin pleiada unor : Le Nain, Callot, Poussin,
Lorrain, Le Sueur, Le Brun, Mignard si apoi prin Boucher. Dupa
aceasta lamuritoare parte introductiva, urmeaza o analiza documentati
a vietii si operei lui S. Vouet, stabilindu-se dupa registrele bisericii
St. Jean en Greve din Paris data exacta a nasterii sale, 1590, disputata.
pina aci, precum si ocupatia tatalui sat' de peintre ordinaire de l'ecu-
rie du Roy". Peregrinarile sale la Londra, Constantinopol, unde picteazii
De sultan si apoi studiile sale in Italia, unde madonele lui Rafael 11
impresioneaza mai tare. Intors in Paris se descrie activitatea lui nu
numai ca premier peintre du Roy", cu locuinta in Louvre dar si ca
Principi" al Academiei St. Luc in care introduce studiul D'apres le
naturel" si el insusi pose le modele". Urmeaza analiza numeroacelor
sale lucrari din care nu mai putin de 12 se afla in Louvre, iar alte-
multe in alte galerii pina in Rusia. Dintre cele din Louvre se anali-
zeaza in special capodopera lui Prezentarea in Templu", in care 1, ad.
calitatile lui ca compozitor si colorist. Mai putin reusit e portretul in
marime naturals a regelui calare, avind la picioare figurile simbolice
ale Frantei si Navarei. Intregita este enumerarea lucrarilor sale prin
numeroasele grvuri ale principalilor artist ai vremii, dinclu-ne astfel
o imaging desavirsita a acestui pictor de seams si or.ganizator si ani-
mator al vremii sale, pe care stralucirea epocei urmatoare ii lasase in
umbra.
Reusind sa inchei manuscrisul tezei, care fu primita de profo-
sorul B. Riehl, am fost admis la examen rigorosum" in ziva de 11
martie 1896, ore 5-7, in fata comisiei prezidata de decanul prof dr.
I. Friedrich si cu urmatorii examinatori : pentru materia principals
Hauptfact, prof. Furtwangler si istoria, prof. Heigel. Nu fara emotie
trecura si aceste doua chinuitoare ore in care, din fericire, raspunsurile
sobre ale candidatului intrerupte de savantele completari ale examina-
torilor, multumiti sä paradeze cu stiinta for fata de colegi si de asis-
tentii din sala. Spre sfirsitul duelului verbal, un penibil incident a
intrerupt pentru moment solemnitatea sedintei : miopul prof. Heigel,
intinzindu-mi, spre comentarea unui pasaj, voluminosul foliant din
Monumentae Germaniae historiae" a rasturnat paharul cu apa din
fata mea, intreg continutul revarsindu-se in vesta fracului, de rigoare
in asemenea imprejurari. Vor fi facut haz asistentil din spatele meu,
mie insa mi-a dat fiori acest neasteptat dus rece, mai neplacut decit
chiar textul de interpretat din poznasul volum, cu care pentru intia
data ma aflam in fata, tratindu-1 cam vitreg din aceasta cauza.
114

www.dacoromanica.ro
 Sedinta luind, in fine, sfirsit, dupa citeva momente de delibcrarL,
comisia, cu decanul in frunte, reveni in sala anuntindu-mi reusita exa-
menului magna cum laude" si prezentindu-mi felicitarile de circum-
stanta. Usurat de aceasta apasatoare grija, plecaram cu prietenii ais-
tenti sa compensam printr-un lichid mai inviorator decit apa chioard
cu care fusesem botezat.
Revizuind textul dizertatiei pentru tipar si dupa depunerea la
decanat a exemplarelor legale, mi se inmina, nu fara solemnitatea de
rigoare, un sul continind diploma de doctor, frumos tiparita pe hirtie
de pergament prevazuta cu doua impunatoare sigilii in ceara. Sper c
de atunci, chiar in traditionala Bavarie, toate aceste formalitati s-au
redus : se va fi renuntat la cozile asa de inutile ale fracului de rigoare,
dupa cum si la textul asa de incarcat al diplomei latinesti, din care
reproduc cu mari prescurtari a titlurilor proteotorilor, partea final i :

Sub auspiciis glorississimis... domini Ottonis Bavariae

inclita Universitatae Ludovico Maximilianea Rectore Magnifico...
Facultatis Philosophicae Sect. I.P.T. Decanus... et promotor legitima
constitui praeclaro et doctissimo vico al domino Alexandro Tzigara
Bucurestino, examinibus rigorosis magna cum laude superatis disser-
tatione inaugurati scripte typisque mandate Simon Vouet Hofmahler
Ludwig XIII", doctoris philosophiae gradum cum omnibus priveleelis
atque immunitatibus eidem aduaxis, die XI mensis Martii MDCCCXCVI,
ex unanimi ordinis philosophorum Sect. I decreto contulit."
Prin ultimul cuvint al savantelor contorsiuni ale clasicei limbi
incheind asa de frumos tiparita coals pergamentata si sigilata, se face
cunoscut ca s-a conferit cu mare lauds prea doctului bucurestean gra-
dul de doctor in filozofie", ca si cum ar fi o mare isprava aceasta
diploma, care, ca si aceea a bacalaureatului nu inseamna decit trecerea
unor vami ale vietii. Pentru a avea posibilitatea de a activa in anume
domenii, asemenea pasapoarte universitare sint absolut necesare, fara
insa ca ele sä dea, cum ar pretinde masura capacitatii sau a cunostin-
telor celui caftanit cu atita solemnitate.
Aceeasi senzatie de orizont limitat, avuta dupd bacalaureat se
resimte si dupa proaspatul doctorat ; in ochii lumii patalamaua da un
prestigiu pc care personal nu si-1 recunoaste titularul, convins ca de
acum incolo singur si fara temere a unui nou examen urmeaza largirea
cimpului de cunostinte necesare pentru a fi folositor in viata. Echiva-
larea diplomei de doctor a fost astfel echivalata de Facultatea noastrA
din urmatoarea decizie scrisa pe diploma mea : Consiliul Facultatii de
filosofie si litere in sedinta din 29 ian. 1901 a dat acestei rliplome
echivalenta cu diploma de licentiat in istorie conform art. 58 din lege
asupra invatdmintului secundar si superior si art. 75 din regulamentul
facultatii de filosofie si litere. Bucuresti 29 ian. 1901."
L.S.
Decan (ss) I. Bogdan.

www.dacoromanica.ro
 XXV
DEZAMAGIRI IN TARA

Venind din strainatate si gasind pe mai toti fo5tii mei colegi de

la Universitatea bucuresteana nu numai Investiti cu diploma de licenta
doctoratul nu era incd introdus la Universitatea noastra dar si
unii profesori in invatamintul secundar. Grabs mi-a fost sa-mi asigur
si un rost al meu.
Catedra vacanta a maestrului Odobescu fiind suplinita de Toci-
lescu. In vederea acestor cursuri se explica si numeroasele tale carti
postale, ce pastrez, prin care-mi cerea trimiterea de manuale si carti
speciale de arheologie ce-i era strains ping ad. Intr-alts scrisoare
adauga a§ mai dori sa ma pui in curent cu prelegerile ce le fac acolo
si cu exercitiile de seminar, cum 5i sa-mi recomanzi un bun anticar,
sau si doi, pentru completarea bibliotecii statului cu publicatii arheo-
logice".
Concediul de la muzeu imi fusese dat pe baza urmatorului raport
al directiei muzeului din 13 aprilie 1893 : Simtindu-se Inca de mult
nevoie la directia Muzeului de antichitati de un om special in partea
tehnica a lucrarilor necesare in muzeu, si d-1 Tigara, preparatorul la
acest muzeu voind a se perfectiona in asemenea lucrari, va rog sa
binevoiti a-i acorda un concediu pe un an cu incepere de la 20 aprilie
a.c. pentru ca ducindu-se in strainatate sa poata lua parte la lucrarile
din principalele muzee si sa se poata specializa in acest sens". Director
(ss) Tocilescu.
Am incercat sa -mi valorific cunostintele si activitatea muzeogra-
fica avuta in strainatate si despre care directorul Muzeului din Bucu-
resti era in curent, dupa cum dovedeste corespondenta ce-am avut cu
el in acestea privinta. Astfel la 25 ian. 94 imi scrie Iubitul meu, sint
Si ramin foarte atins de cuvintele binevoitoare ce-mi adresezi de Anul
Nou, ca si alts data §i-ti multumesc din fundul sufletului. Este asa
de rar de a vedea caractere si asa de pretios a le constata, incit ma
simt fericit a putea numara doua, trei care se poarta cum se cade cu
mine. Te socotesc norocit Ca lipsesti din Bucure5ti. Ai fi avut ocaziune
sa vezi multi mizerabili, care s-au pornit asupra-mi cu o furie nebuna,
incepind cu Urechie doctorul si sfirsind cu Toni Bacalbasa. Dar
nu acestea sint motivele pentru care iti scriu.
Te felicit pentru sIrguinta ce pui in studii si am temeinice spe-
rante ca intr-o zi vei fi folositor Muzeului si Orli_ Cit pentru repro-
ducerile in gyps d-ta stiff ca Odobescu a inceput sa formeze o ase-
menea colectiune... cu toate acestea, ocupa-te to rog de afacere si
scrie-mi... Pentru construirea Muzeului, n-am nici o speranta. Numai
daca voi deveni mai puternic sper sa vad lucru realizat. Dar cine
stie cind va fi lucrul acesta ? Politica este foarte capritioasa si pentru
oameni de alt calibru, decit mine. Mi se pare cal sint nascut pentru
116

www.dacoromanica.ro
o alta lume, decit cea in care traiesc. Minciuna, zavista, calomnia sint
arme, fata de care nu pat lupta... In fine, cu speranta ca-mi vei scree
mai des, iti string mina cu amicitie. (ss) Gr. Tocilescu.
P.S. Am primit chiar acum felicitarile pentru Sf. Grigore ! Sufle-
tele nobile nu uita". Iar la 29 iulie 1894, ma ruga : sa-i trimit cit mai
curind catalogul manuscript al Muzeului, impreuna cu redactiunea pri-
mitive, pe care ai rezumat." [La] 10 sept. 95, din Karisbad : Iubitul
meu, in sfirsit, prin d-ta aflu stiri precise despre Congresul din Colonia,
pentru care iti multumesc din suflet. Nu mai putine multumiri iti
datoresc pentru osteneala copierii manuscrisului lui Muhlbach. Dese-
nurile dace le ai gata, te rog a mi le trimite indata". Acestea dovedesc
ca chiar din strainatate, cram in curent cu lucrarile Muzeului din
Bucuresti, cit si prin cercetarile facute pentru el in Arhiva din Berlin,
dupa cum atesta rindurile sale. Si mai afectuoasa este epistola sa din
18 ian. 1896 : simt o deosebita placere a-ti ura toate fericirile si suc-
cesele. Studiile ce ai inceput cu atit entuziasm sa-si gaseasca a for
legitima si fireasca incheiere." Iar la insistenta si repetata mea pie-
doarie in favoarea Muzeului din Bucuresti, imi raspunde : Este trista
constatarea ca sub guvernul conservator nu s-a putut face o cladire a
Muzeului. Voi incerca din nou sub guvernul liberal, deli -1 vad ca e
pornit pe economii. Aceasta nu ma va impiedica insa sa bat la u5a
palatului si a ministerului. Deocamdata ma preocupa colectiunea de
mulaje 1.
Te-as ruga sa te ocupi grabnic de chestiunea formarii unei at ri
colectiuni : sa-mi trimiti adica cataloagele stabilimentelor de mulaje
si sa-mi spui conditiunile cele mai avantajoase in care s-ar putea forma
sau completa o atare eoleetiune". Toate aceste -rplrente preocupari
muzeale ale lui Tocilescu, mai ales vizita sa la muzee din Berlin, in
aug. 18942. Prin toate acestea eram indreptatit a crede ca colaborarea
mea, in aceasta drectie, va fi binevenita, cu atit mai mult cu cit sinQur
mi se plingea intr-una din scrisorile mentionate : ca sint atitea de
facut si sint atitea greutati de invins, incit cineva nu stie cu ce sä
inceapa mai intii"3.
Amintindu-mi de aceste asigurari scrise de Tocilescu Ca in favoa-
rea muzeului va bate la usa palatului", in audienta din 19 mai 1896,
cind am exprimat suveranului profunda mea recunostinta pentru bursa
acordata, m-am incumetat a expune si situatia deplorabila a muzeului,

i In aceasta privinta scrisoarea lui Odobescu sub a cirui competinta se

afla atunci colectia de mulaje, trimitindu-i catalogul pentru care multumeste prin
scrisoarea sa, reprodusa anterior.
2 Penibile vizite in care Tocilescu, vesnic Insotit de d-na si fiul sau, punea
unele intrebari asa de naive, incit directorii le ocoleau in raspunsurile lor.
3 Ministrului Sturdza i-ar fi Lost usor sa reia proiectul elaborat sub minis-
terialul sau la Culte, in 1886, and se votase un credit de 8 milioa le lei pentru o
constructie vasty destinata Muzeului, Arhivelor $i Academiei Romane, dupa pla-
nurile arhitectilor Schmieden von Walzien $i Speer, care au disparut misterios in
urma (Vezi Muzeografia ronnineascii, p. 1-12 $i plansa I).

117

www.dacoromanica.ro
pentru care regele arata cel mai viu interes, autorizindu-ma a expune
cazul Presedintelui Consiliului, caruia ii si cerui o audienta intr-acest
scop. Batrinul D. Sturdza, om de vasta cultura, dar indirjit politician,
spre a nu indispune pe neofitul liberal Tocilescu, nu-mi acorda audienta
ceruta, iar suspiciosul director al Muzeului, in loc de a fi multumit ca
reusisem a interesa, pentru institutie, inaltele foruri, la care el voise
sa apeleze, cauta sa ma inlature, ca periculos, amintindu-mi ca nu eram
decit simplu custode preparator", el ma obliga sa alcatuiesc niste chi-
tante fictive dupa vechi facturi ale librarilor straini ce-i recomandasem
si care mi se plingeau ca nu erau achitati. La refuzul meu de a
executa asemenea lucrari, ce nici nu intrau in competinta mea, directia
muzeului, prin ordinul nr. 531 iunie 96, imi amintea orele de cance-
larie, invitindu-ma a veni regulat la serviciu". La care am raspuns demi-
sionind. Prin raportul nr. 55/5 iunie, directia Muzeului primindu-mi
demisia, ceru ministerului inlocuirea mea prin I. Fakler, fost desenator
in Ministerul Instructiei, ceea ce ministrul P. Poni aproba.
Nu indignat, ci recunoscator i-am fost lui Tocilescu pentru fortata
demisiune : in loc de a fi lincezit mai departe sub directia lui, fard
posibilitate de a fi incercat a reforma muzeul, m-am intors in straina-
tate unde, dupa cum se va vedea, mi-am desavirsit cunostintele muze-
ale. Si m-am ales cu o pretioasa, desi oneroasa experienta si anume
cit era de usor sa emiti o idee, sa concepi un plan, dar cit de greu
este implinirea lor. Ideea o plasmuiesti singur, realizarea ei, insa. cere
colaborarea cu altii si de aci naste greutatea desavirsirii gindu' d.

XXVI
PRACTICA MUZEOGRAFICA IN STRAINATATE

Aceasta fu prima din numeroasele urmatoarele infringers intim-

pinate in lupta pentru infaptuirea Muzeului national.
Pentru a nti indirji si mai tare pe puternicii politicieni ai zilei
si urmind sfaturile suveranului, care aflind ca voiam sa plec isi exprima
dorinta sa ma interesez si de organizarea bibliotecilor ; am luat in sept.
1896 drumul strainatatii si dupa o calatorie de studii prin Italia si
Paris, unde am mai audiat cursurile. lui Pollier la Ecole des Beaux-Arts,
lui A. Michel la Ecole du Louvre si ale lui Collignon la Sorbona. La
Berlin am fost de indata primit ca voluntar in directia generala a
muzeelor de sub conducerea lui W. von Bode, marele reformator al
muzeelor berlineze, ajunse, sub a sa conducere priceputa, a concura pe
cele mai de seama institutii similare din Europa. Dupa ce m-am putut
familiariza cu diferitele sectiuni, am fost repartizat Muzeului de Kunst-
gewerbe, ce era in plina reorganizare. Sub directia Geheimratului Julius
Lessing si in colaborare cu fostii mei colegi Bormann, Renard, Poppel-
118

www.dacoromanica.ro
reuter, am profitat foarte mult luind parte la noua organizare si cata-
logare a acestor bogate colectiuni. Totodata am lucrat si in vastele
biblioteci din cladirea de sub directia prof. I. lessen, vecin cu muzeul,
dependinte de acesta ; lessen avea ca colaborator direct pe dr. Lonbier.
Amanunte mai ample asupra activitatii muzeale la Berlin sint date in
vol. II din Muzeografia romdneascci in ins. Stadiul meu la Berlin a
corespuns epocei de cea mai intensa activitate muzeala din capitala
Germaniei : atunci s-a intemeiat Muzeul Kaiser Friedrich si acel al
artei germane sub directia lui W. von Bode. La conferintele directo-
rilor eram admisi si not de la Kunstgewerbe. Astfel ne-am imprietenit
cu colegii Jara Springer, fiul lui Anton Springer : profesorul de arta
al regelui Carol I ; cu Valeriu von Loga care, vizitind tablourile lui
Greco de la Peles, le-a studiat in Festschrift ftir bildende Kunst N. f.
XXIII 97". Alti colegi am avut pe dr. Graul, ajuns director general
al muzeelor din Lipsca ; pe dr. H. Mackowsky, autorul unei bune mono-
grafii asupra lui Michelangelo. Memoriile lui W. v. Bode in care dupa
ce insira febrila sa activitate, se plinge de neluarea in consideratie a
intentiunilor sale, dovedea cit de slaba atentie se acorda muzeografiei,
chiar in centre mai inaintate ca ale noastre. As fi ramas mai multi
vreme aci, daca ministrul roman la Berlin, Al. Beldiman 1, insotind,
in vizitarea muzeului, pe principele de Hohenzollern, fratele princi-
pelui mostenitor al Romaniei, nu m-ar fi descoperit si indemnat sa
ma intorc in Ora, unde prin bunele sale relatii cu prof. St. Sihleanu,
secretar general al Ministerului Instructiei ma asigura ca obtinuse pro-
misiunea numirii mele Ca profesor la Scoala de Bele-Arte din Bucuresti.
In vederea acestei realizari am parasit Berlinul, obtinind de la Directia
generala a muzeelor certificatul nr. 96 1368/20 martie 1897 (in tra-
ducere legala fata de Leg,atia romana) prin care se adevereste ca la
noua orinduire a colectiilor precum si la prelungirea catalogului
dr. A. Tzigara a dovedit Ca poseda pe deplin cunostintele necesare
pentru a fi putut lua parte activa de la inceput la lucrari si a redacta
definitiv parti din catalogul cel nou.
D-1 dr. A. Tzigara a mai lucrat si in Biblioteca si in colectiunea
de stampe si a cautat sa se familiarizeze cu intreaga administrare si
organizare a institutiei. In aceasta colaborare am dobindit impresia
ca d-1 dr. Tzigara va fi capabil sa conduca in mod avantajos muzee
de arta, atit din punct de vedere stiintific, cit si al folosintei practice...
Director (ss) Dr. Julius Lessing".
Acest certificat, corespunzirid unei situatii reale, mi-a fost de cel
mai mare folos in implinirea intentiilor mele muzeale si bibliotecaresti,
dupa cum se va vedea.

Interventia lui Beldiman s-a dovedit neintemeiata si cu drept spunea conu

Petrache Carp ca atunci cind vrea sa obtie ceva din Berlin se fereste sa" afle
Beldiman planurile lui, pe care le incurca si le comunica lui D. Sturdza, a carui
slug& plecata era.

119

www.dacoromanica.ro
 XXVII
DASCALIE NEPREVAZUTA

Ajuns la Bucure*ti, dupa indemnul secretarului general al Minis-

terului de Instructie, o amara deceptiune ma a*tepta : batrinul C. St:an-
cescu, obtinind o noua pasuire la catedra de la Bele-Arte, in vederea
careia parasisem postul de la Berlin, numirea mea fu aminata. Con-
*tient de partea sa de responsabilitate, loialul Sihleanu insista sa pri-
mesc suplinirea catedrei de limba franceza la coala Normala de insti-
tutori din Bucure*ti, una din institutiile de elita ale vremi. Faute
de grives"... Limba franceza nefiind predata inca la Universitate, pro-
fesorii acestei specialitati se recrutau fara examen de capacitate, impus
pentru celealte ramuri de invatamint. La *coala de curind infiintata,
elevii se recrutau prin examen, dintre absolventii *coalelor normale
de invatatori si erau pregatiti pentru directiile *colilor urbane. In
corpul profesoral am gasit doi din fo*tii mei profesori, pe N. Cosacescu,
prof. de matematica la Mihai Bravul" *i Th. Speranta, suplinitor de
filozofie la Matei Basa'ab". Alti colegi erau directorul Caloianu,
G. Ionescu-Ginn, dr. Mar el Brinza (Brandia), ref ugiatii ardeleni preo-
tul Simion Popescu, Vas'ie Borgovan si altii pe larg comentati de Tucu-
lesou in cartea sa. Borp.van, imortalizat de Caragiale sub numele de
Mariu Chico* Rostogan cu aplicatiunea metoaghii lui Pe*talotiu". Ne-
pregatit pentru predarea limbei franceze, pe care o cuno*team numai
din practica indelungata, am primit numirea convins ca cu staruinta
voi reu*i a-mi in.deplini sarcina si fara veleitatile aplicarii vreunui
savant sistem pedagogic, ci proceclind prin grairile directe cu elevii in
noua limba cu care aveau sa se familiarizeze. Elevilor deprimi cu ana-
liza premergatoare a fiecarei fraze inainte de a o traduce, li s-a parut
ciudat inlaturarea acestor disecari ve*nic acelea*i si rapitoare de timp.
Lasindu-ma deocamdata sa perorez singur, pe cind ei surideau, s -au
gasit totusi cite unul care sa se incumete a-mi raspunde, intrebuintind
crimpeie de reminiscente din traducerile carturare*ti. De indata ce
emulatia s-a ivit intre ei, reu*ita sistemului fu asigurata, unii au incer-
cat sa ma boicoteze la inceplit lipsind din clasa de cursuri si retra*i in
camera de meditatie ; constatind ca acolo erau in mai mare numar,
am propus sa ne mutam cu cursul la cei multi, care insa ru*inati de
a fi descoperiti si fata de intentiile mele binevoitoare, au protestat
reintorcindu-se cu totii la curs. Fara pedeapsa sau denuntari la directie,
am cistigat deplina incredere a tuturor elevilor animati in cele din
urma de cele mai bune intentii de a-$i Insusi vorbirea curenta a
limbii, ce pina aci ramasese neutilizata in viata lor de toate zilele.
Regulile gramaticale, absolut necesare, precum si conjugarile verbelor
neregulate, se faceau cu prilejul intilnirii unor asemenea cazuri, cum
de asemenea ne straduiam sa completam, la cuvintele cu mai multe
intelesuri, filiatia lor, cercet'indu-se in aceasta privinta etimologia lor.
De toate aceste observatii, ca si cuvintele not trebuiau consemnate in
120

www.dacoromanica.ro
eaiete personale cu care fiecare elev se prezenta cind era ascultat in
parte, in afard de lecturile si traducerile facute de-a rindul cu clasa
intreaga.
Profesorul de pedagogie al scoalei, V. Gr. Borgovan popularizat
Ca Chicos Rostogan dintr-una din sarjele lui Caragiale, intrebindu-mã
ce sistem de predare aplicam, a ramas foarte surprins, nemultumit si
neincrezator in rezultatul ce preconizam intrebuintind sistemul practic
al mamei mele, de la care imi insusisem limba franceza. Sigur insa
de reusita intreprinderii multumita sirguintei tot mai pronuntata a
elevilor, am cerut ragaz ping la apropiatul examen din dccembrie
cind, in fata intregului corp profesoral, metoda aplicata s-a dovedit
excelenta : elevii citeau a livre ouvert, rezumind apoi liber in frantu-
zeste pasajele citite fare prealabila pregatire. Mai putin satisfacatoare
erau extemporalele dictate, pe care le analizam irnpreuna in clasa din
punct de vedere al ortografiei, asa de complicate a limbii franceze.
Cu noul sistem cartile prevazute de program (Emile ou de l'edu-
cation., 7e Siecle de Louis XIV etc.) erau terminate inainte de sfirsitul
anului scolar, pe cind inainte nici un sfert nu era parcurs. In timpul
ramas disponibil citeam carti de calatorii si vodevi]uri de Labiche si
altii spre a familiariza pe elevi cu cea mai vie vorbire franceza, pe
care unii dintre ei au utilizat-o chiar in corespondenta cu fostul for
profesor dupd parasirea scoalei.
Rezultatul metodei practice, usurata de ingradirile treptelor for-
male si alte cerinte pedagogice, a fost intr-atit apreciata, incit la ple-
carea colegului Em. Grigorovitza, la Berlin, in vederea doctorataIm
pentru catedra universitara de limba germane, directorul scoalei si
profesorul de pedagogie m-au recomandat ministrului pentru suplini-
rea noii vacante produse. Prin decizia ministeriala 62074/22062/6 oc:.
1897 am fost numit suplinitor de limba franceza, iar prin decretul
15075/5610/18 martie 1898 de limba german& functionind la ambele
pins la desfiintarea scoalei in 1900. Localul scoalei, instalat intr-o vast
veche case boiereasca se afla in Calea Rahovei nr. 50, alaturi de Scoala
normala superioara, condusa de Dimitrescu-Iasi, ca urmas al lui Odo-
bescu.
Drumul de la locuinta-mi, din str. Icoanei, fiind lung, it par-
curgeam dimineata cu una din birjele ce ma pindeau in fata easel,
deoarece pe linga taxa cuvenita de 1 leu, mai ofeream un bacsis de
10 bani ! 0 tempora !
Pe elevii silitori la germane, mult mai anevoioasa decit franceza,
ii stimulam prin daruirea brosurilor asa de interesante si variate ale
editurii Reclam" din Leipzig, obtinind si in aceasta specialitate rezul-
tate destul de satisfacatoare. In conditiile aratate nu e de mirare ca
dascalia, la inceput ca o compensatie trecatoare numai sa ma fi captivat
atit prin rezultatele imbucuratoare pentru scoala, cit si prin satisfactia
personals de a-mi fi indeplinit cu prisosinta o sarcina pentru care nu
eram calificat prin nici o alts diploma decit aceea a bunului simt si
a sentimentului datoriei.
121

www.dacoromanica.ro
 Despre sentimentele fostilor mei elevi fatd de profesorul for vor-
beste capitolul ce mi-a rezervat fostul meu elev I. P. Tuculescu, in
ale sale Siluete din trecut. Un vol. 40 de 239 pp. editat de Scrisul
romanesc" din Craiova, fara data. Exemplarul ce mi-a fost dedicat
poarta data ms. 4.IV.1934.
Intr-un stil bogat si inflorit, autorul a reusit sa incadreze in cele
15 siluete din carte pe fostii sai dascali carora, in un sentiment de
adinca recunostinta, ce-1 onoreaza, le gaseste cele mai frumoase si
nobile calitati, trecind elegant asupra scaderilor sau momentelor de
nerabdare ce probabil ei trebuie sa fi avut. Intreaga lucrare constituie
un imn de lauds, cum nu cunosc altul mai inaripat inchinat slujito-
rilor invatamintului public.
Intrucit ma priveste, exprim si cu acest prilej multumirile mele
prietenului I. P. Tuculescu, regretind ca pentru a evita sa rosesc la
virsta mea, nu am putut sa citez florile de stil sub care sint repre-
zentat. Din cele 12 pagini ditirambice ce sint consacrate fapturii si
activitatii fostului sat profesor, de catre ajunsul director al uneia din
colile model din Craiova, nu pot reproduce din prea magulitoarele
elogii ce ma privesc chiar de-as suprima superlativele presarate peste
tot, decit citeva crimpeie relative la relatiile dintre profesor si elevii
sai. Astfel se afirma ca profesorul a stiut sa patrunda adinc in sufle-
tul elevilor sai ; in delicateta sa infinita se simtea stingherit si cind
trebuia sa certe pe un elev ; ca a imprimat in sufletul elevilor sai
1nsasi pecetea individualitatii lui, intru pregatirea si galvanizarea carac-
terului lor" ; si sfirseste prin a marturisi ca in preajma sa, sufletul
meu stingher, vinzolit de lipsuri si nevoi, simtea un fel de inviorare...
in acei ochi de limpezimea cerului, ceteai oricind probitatea intentiei,
a judecatii, a firii sale idealiste".
In rezumat, quasi impusa experienta mi-a fost de folds, dindu-mi
increderea necesara in mijloacele proprii si satisfactia deplina a datoriei
implinite, caci multumiri sufletesti nu am avut in acesti ani.
In ian. 1898 am pierdut pe mentorul meu venerat Zizine Canta-
cuzino, iar in iunie 1899 pe unchiul meu iubit Ion Samurcas, care,
infirm de multa vreme, a incetat din viata subit, fard implinirea for-
malitatilor de infiere, in care scop ii adoptasem numele de familie.
Calatoriile din timpul vacantei de vara in strainatate erau sin-
gurele satisfactii ale acestor ani de munca silnica la Scoala Normala, pe
care desi o impline-un cu toata rivna, era totusi in afard de preocu-
parile studiilor si aspiratiunilor mele. In vacanta de vara din 1893,
plecind cu d-rele von Bardeleben si calauza Meyer din Brand am trecut
peste ghetarul Scesaplana in Elvetia si la intrarea in Ragatz am intil-
nit, la 18/30 august, pe regele Carol I cu fratele sau. Oprindu-ne, ne-a
povestit a fi facut ca student aceeasi excursie, enumerind, fard gres,
toate statiunile prin care trecusem si noi.
In decembrie a aceluiasi an am fost, de vacanta Craciunului la
Berlin, unde cu placere am gasit pe colegii de muzee de care ma
despartisem cu un an inainte.
122

www.dacoromanica.ro
 Pierderea iubitului meu unchi si caldurile mari din acea yard
afectinclu-mi sandtatea, am plecat la Berlin si de acolo, dupa sfaturile
-doctorilor consultati la Kissingen, unde o scurta curs ma inviora, cis -
tigind peste un kilogram intr-o saptamina (65 kg.). De acolo prin splen-
didul Wilrzburg si unicul in genul sau medievalul pastrat °rasa Rot-
henburg a.d. Taube, am reintrat in tare.

XXVIII
IN SLUJBA FUNDATIEI CAROL I

Ultimul an al secolului in care m-am nascut mi-a fost deosebit

de favorabil : pe ziva de 1 ian. 1899 am fost numit bibliotecar la Fun-
datia Carol I, iar la finele lui februarie a aceluiasi an, profesor supli-
nitor la Scoala de Bele-Arte.
Dupe neasteptatul intermezzo de la $coala de institutori, acum
mtram d-abia pe fagasul anume batatorit in decursul anilor de studii si
pregatirilor speciale in strainatate. Din cauza impedimentelor aratate
nevoit fiind sa amin deocamdata, daca nu sa renunt chiar definitiv la
cariera muzeografica, mare mi-a fost satisfactia de a imbratisa cel putin
una din activitatile pentru care ma credeam predestinat. Caci, dupa cum
am aratat, acea a bibliotecarului m-a tentat 'Inca de cind eram pe ban-
cile scoalei ; ca dovada e catalogul bogatei biblioteci (3 150 vol.) a buni-
cului, facut din proprie initiative in vacanta de vara din 1888, lucrare
ce ma surprinde prin exacta si ingrijita executie. Alai adaug ca prima-mi
functie publics a fost de bibliotecar al Biroului de statistics. Dar toate
acestea ar fi ramas fard urmare, poate, daca suveranul nu mi-ar fi
recomandat cu prilejul reintoarcerii mele in Berlin, sa ma ocup si de
organizarea bibliotecilor de acolo. Dorinta, cu intentie destul de tran-
sparenta, a fost satisfacuta si consfintita prin mentionatul certificat
berlinez in urma caruia am fost asigurat a fi numit in octombrie la
Fundatie. Intr-acest scop se schimbase regularnentul Institutiei supri-
mindu-se postul de director, conducerea incredintindu-se bibliotecarului
sub privegherea Rectorului Universitatii. Dar despre toate aceste acte
oficiale nu va mai fi vorba aci, ele fiind pe larg consemnate in volumul
ce am publicat in aprilie 1933 cu titlul Fundatia Universitard Carol I,
1891-1931" un vol. 4- mare, 167 p. cu zece ilustratii in text, 26 planse
libere, numeroase desenuri si diagrame si un rezumat francez. In afara
de acest volum, cu caracter oficial, mai este gata, in manuscris, un al
doilea tom, completind pe primul, iar aci se vor insera numai stirile in
legatura cu evenimentele ce ma privesc personal. Numirea mea fiind deci
fixate de rege, mare mi-a fost nedumerirea neimplinirii ei, desi modi-
ficarea aratata a regulamentului Fundatiei aparuse in Alonit. Oficial din
10 oct. 1898, asigurarea reginei ca o aminare, de trei luni, a fost nece-
sara, ma linisti ; iar explicarea acestei intirzieri nu mi-a fost data decit
123

www.dacoromanica.ro
prin urmatoarea scrisoare a lui Haret, dind cheia intrigii ce acesta urzise
pentru inlocuirea mea printr-un devotat (era vorba de liberalo-socia-
listul D. Teodoru, apoi secretar general al Ministerului Instructiei) pen-
tru ca astfel partidul sa dispuna de masele tudenteti la manifestkile
politice.
Liberalii au manifestat contra Fundatiei, la deschiderea ei, repro-
duceri din presa for sint redate in lucrarile mentionate. Regele era
acuzat de tragere pe sfoara" a studentilor, care asigurau ca nu de
biblioteca au nevoie !" Neincumetindu-se sa se opuna direct regelui,
Haret incerca sa scoata castanele din f oc prin Presedintele Consiliului,
caruia ii adresa urmatoarea scrisoare pe hirtie oficiala, cu sterna tarii,
Ministerul Cultelor si Instructiunii publice. Scrisoarea mi-a fost data de
un prieten, care a cumparat din mostenirea lui D. A. Sturdza, un teanc
de scrisori, dupa ce arhiva si actele importante au fost incorporate in
colectiile Academiei Romane, conform dorintei decedatului.
Cabinetul ministrului, din 8 oct. 1898 :
Respectabile domnule Sturdza,
Spunindu-mi-se ca aveti a merge miine la Sinaia, va rog sa bine-
voiti a supune M. S. Regelui si urmatoarea chestie : Cu ocazia prefacerii
regulamentului Fundatiunii Carol, a ramas pe dinafard G. Dem. Teodo-
rescu al carui post s-a suprimat, M. S. mi-a cerut sa Inlocuiesc si pe
bibliotecarul, Radulescu-Motru, prin Tzigara. Lucrul se poate face. Dar
cred ca nu ar fi rau a se lasa pentru mai tirziu, poate doua sau
trei luni...
Adaug Ca lui Tzigara, la care stiu ca M. S. se intereseaza, am
avut chiar ieri ocazia a-i da un post de 360 lei pe luna, care-i poate
lesne permite sa astepte. Primiti asigurarea respectului meu. (SS)
Haret."
Si pe Kalinderu a cautat sa-1 asigure Haret ca fusesem numit
intr-un bun post, pentru ca si acela sa determine pe rege sa renunte
la numirea mea la Biblioteca. Presimtirea ce aveam de intriga ce se
urzea impotriva mea reiese clar din urmatoarea scrisoare din 12/24 oct.
1898, catre o persoana de incredere, care, ca si mine, se bizuia pe
cuvintul regal. Iata scrisoarea.
12/24 oct. 1898, Bucuresti.
...Tu auras lu peut-titre dans .1'Independance* que j'ai ete nomme
professeur du tours superieur au Lycee Lazar, pour le frangais. Je n'en
savais rien et je fus tout aussi surpris que to l'auras ete tai en le
lisant. Cela ferait 8 heures par semaine de plus et 226 fr. aussi. J'ai
cependant refuse, soupgonnant qu'il y avait quelque chose de cache sous
cette nomination non aspiree par moi. Et en effet hier je Fai appris
chez Conu Iancu Kalinderu qui avait ete joue par le ministre qui l'a
assure que j'avais ete nomme en une bonne fonction, pour qu'il n'insiste
plus pour mon decret a la Biblioteque. J'en ai cause et lui ai explique
le true et it m'a dit que je puis compter sur ma Bibliotheque. Amusant
124

www.dacoromanica.ro
detail : it m'en parlait comme d'un grand secret que personne, hors
le roi et lui, ne connaissait et qu'il me divulgait sous le sceau du
secret. J'ai fait 1a bonne bete a bon Dieu en lui remerciant d'avoir
pense a moi. Las' pe el, sper ca o sa se faca si aia.
...Je ne sais pourquoi j'etais done tres nervueux le reste de la
journee. Enf in j'ai le motif : L'Independance" du soir m'apprend que
le poste de bibliothecaire est confie toujours a Motru. Tu vois d'ici ma
rage. Alors rien de ce que Pon attend ici-bas ne vous arrive ; ce qui
vient, vient par surprise (telle la surprise intentionnee de ma nomination
au lycee). Je comprends maintenant le true ciu'ils m'ont joue. Its m'ont
nomme, sans me consulter, pour pouvoir dire "en haut lieu" que j' etais
bien case (ce que d'ailleurs ils ont dit a Kalinderu) et me jouer ainsi
le true. Je ne puis encore me reprendre. Avec pareille protection done
on est pourtant perdu, vendu etant par ces miserables du ministere !"
Adevarat este Ca pentru ca manevra plasmuita sa reuseasca, am
fost numit, tarn-nesam si fara a fi solicitat profesor de franceza la Liceul
Lazar, post ce am refuzat. Suveranul-Cunctator, spre a evita not corn-
plicatiuni, admise aminarea propusa, iar pe ziva de 1 ian. 1899 m-a
numit bibliotecar al Fundatiei prin I.D.R. nr. 50/5 ian. a.c. publicat in
M.Of. nr. 224/13/25 ian., contrasemnat de insusi Haret, ca ministru
al. Instructiunii.
Acum, in urma celor relatate, imi explic raceala cu care fusesem
primit de Haret, ministru semnatar si ciudatul raspuns pentru putin"
cu care au fost intimpinate multumirile ce-i aduceam. Intr-adevar, nu
putin complotase Haret contra numirii mele, fara a reusi, meritind insa
epitetul de "gefahrlich" dat de suveran, in audienta ce-mi acorda in
13 ian. la ora 2, cind imi spuse : "Ich freue mich so endlich zu haben ;
nun vorwarts". 0 alts audienta imi fu acordata la 21 mai spre a-1
pune in curent cu luarea in primire, in afara de audienta oficiala de
la 9 mai cind am fost cu ministrul Haret si rectorul C. Dimitrescu-
Iasi, potrivit regulamentului. Caci suveranul tinea sa fie direct informat
despre mersul institutiei, dupa cum afirma si predecesorul meu, C. Motru,
in scrisoarea sa publicata in volumul festiv al Fundatiei (p. 7), si la
care as avea prea putine variante de adaugat. La aceeasi fereastra la
care s-a intretinut cu Motru, m-a dus si pe mine adeseori, pins ce s-a
lasat convins ca, hind prea mica, Fundatia trebuie marita, asa cum s-a
realizat dupa scurgerea de 15 ani de la numirea mea.
Un nou atac In contra mea Incercat de Take Ionescu, curind dupa
reluarea Ministerului Instructiunii, trimitind pe inspectorul M. Dumi-
trescu sa revizuiasca socotelile institutiei. Invocind regulamentul Funda-
tiei si protectoratul rectorului, am refuzat sa dau lamuririle cerute Mi-
nisterului, de care nu depindea institutia. Nu stiu in urma caror int,-r-
ventii, delegatul lui Take, veni, a doua zi chiar, sa se scuze ca ordinul
Ministerului fusese rau interpretat, nefiind Niorba de Fundatia regelui,
caruia nici nu trebuia sa se raporteze incidentul.
Multumirea augustului ctitor de noul sau bibliotecar mi-a fost data
de regina Elisabeta care, de sarbatorile Craciunului din primul an de
125

www.dacoromanica.ro
functionare m-a onora t cu o placa de granit negru (0,75 x 0,23 m.) pe
care printre flori pictate de insasi Carmen Sylva este prinsa, in litere
de aur, lozinca regelui Tot inainte", iar sub semnatura regalei autoare
Decembrie 1899".
Astfel pecetluita activitatea mea, cu toate uncle not incercari de
inlocuire, a putut fi desfasurata timp de 47 de ani in serviciul institutiei
regale.
Desfasurarea ulterioard a institutiei, culminind prin marirea loca-
lului in amploarea sa actuala si inaugurata de catre augustul ctitor in
9 mai 1914, precum si descrierea amanuntita a cladirli si a organizatiei
Bibliotecei sint cuprinse in volumul tiparit, care se incheie cu sarba-
torirea din 9 mai 1933 a celor 40 ani de existents, sub regele Carol IL
Volumul II inedit inca, revine asupra acestor parti cu anfiinunte
neoficiale, dar nu mai putin interesante, ba chiar uneori savuroase, si
continua istoricul, cu toate numeroasele peripetii ale institutiei, precum
si cu pataniile conducatorului ei, fostul bibliotecar inaintat la 1 aprilie
1914, in ajunul inaugurarii localului marit, da director independent de
rectoratul Universitatii ca pins atunci. Toate aceste capitole isi vor gasi
locul for in insirarea cronologica a evenimentelor.

XXIX
PROFESOR LA $COALA DE ARTE FRUNIOASE

Rasuflatul pictor si estet C. Stancescu, ajuns figura populara prin

jobenul sau cu borduri bleujdite si gherocul ce nu-i mai cuprindea
pintecele proeminent, resemnindu-se sa ramind membru in Comitetul
Teatrului National, director al Ateneului roman si proaspat pensionar
al invatamintului, am putut fi numit in febr. 1899 suplinitor al cate-
drei de istoria artei si estetica la Scoala de Arte Frumoase din Bucu-
resti, ridicata apoi la rangul de Academie 1. Scoala n-avea local propriu,
cursurile se tineau intr-o vasty sala, din catul al III-lea al aripei drepte
a Universitatii, care servea si ca atelier de pictura si sculptura ; nici
band nu existau fiind numai rezervata, pentru prelegeri, tabla neagra,
pe care Stancescu scria singur programul amanuntit al fiecarei lectil,
dupa care elevii erau tinuti sa is note 2. In aceasta sala, asistat de
Suplinitor prin dec. ministerial nr. 14276/27, II, 1899 : provizoriu prin D.M.
7765/3 sept. 1901, in urma concursului in fata comisiei prezidata de C. Dimitrescu-
Iasi, prof. de esteticA la universitate, Al. Djuvara, autor a mai multor scrieri de
arta si G. D. Mirea, directorul Scoalei ; iar profesor definitiv prin I. Decret Regal
nr. 3099/3 dec. 1904 (Mon. Of. nr. 204/9/22 dec. 1904).
2 Un exemplar al acestor note dupa lecl,iile stereotipe ale profesorului Stan-
cescu se afla depus la Biblioteca Fundatiei Carol I. Histoire des peintres de touter
les ecoles a lui Charles Blanc, aparuta la Paris In 1862 si Grammaire des arts du
dessin de acela4i, publicata la 1870, erau Biblia artistica a profesorului.

126

www.dacoromanica.ro
director $1 de Stancescu, am tinut la 15 martie 1899 prima-mi prelegere,.
care, trebuie sa marturisesc, mi-a fost o mare deceptie din punct de
vedere al expunerei ; mi-am dat indata seams ca prin simpla citire a
textului de care ma simteam incatu$at, nu reu$isem sa captez atentia.
zburdalnicilor elevi. Am parasit deci de indata aceasta metoda practice,
poate, pentru profesor dar cu totul ineficace fata- de auditori, adoptind
expunerea libera, care asigura controlul ascultatorilor $i al efectului
expunerii, asupra careia se poate reveni, sub diferite forme, atunci cind
vreun pasaj pare a nu fi fost destul de explicit, sau pe intelesul tuturor.
Cu increderea bunelor rezultate, de$i de alts nature, obtinute la Scoala.
Normala si cu amintirea splendidelor exemple, Inca atit de vii, ale con-
ferintelor mae$trilor berlinezi, am infrint ezitarile fire$ti, cred, pentru
once incepator, renuntind cu totul la reproducerea veunui text dinainte
fixat, in fata auditorului. Pentru a lamuri $i mai bine expunerile m-am
servit de plan$ele ce personal posedam, cautind sa suplinesc astfel lipsa
proiectiunilor si a oricarui alt material demonstrativ existent in afara
de putinele reproduceri in gips din inceputul de colectie alcatuita de
Odobescu.
Nu numai pentru mine, dar $i pentru unii dintre auditori, $i in
special a lui Stancescu, prima mea lectie a fost o deziluzie, de asta data
din punct de vedere al continutului. Declaratia Ca Scoala de arte fru-
moase nu trebuie considerate ca o fabrics de arti$ti, asigurind absolven-
tilor ei nu numai titlul dar si calitatile unor adevarati creatori in
diferitele specialitati predate, a fost criticata ca pesimista, descuraja-
toare si deci inoportuna.
Dupe cum ace', care invata alfabetul $i ajung chiar sa citeasca si sa
scrie nu sint prin aceasta chiar scriitori, tot astfel si aceia care $tiu sa
redea prin desen un obiect sau o figura $i sa amestece culorile nu sint
inca arti$ti creatori. Scoala poate da surcelele cu care sa se aprinda
focul ; scinteia insa care da foc depinde numai de insu$irea, sa-i zicem
talentul, celui ce a preparat materialul de incadrat. De asemenea s-a
interpretat ca insuficienta interpretarea notiunii frumosului, caruia nu
i-am gasit o formula concrete, o reteta, prin care sa poata fi lesne recu-
noscuta si deosebita de tot ce nu este frumos. S-a mai criticat si intentia
de a nu separa cursul de estetica de cel al istoriei artei, ci de a lega con-
sideratiunile estetice de operele interpretate $1 de evoluarea artei in de-
cursul vremurilor la diferite popoare. Am cautat ve$nic sa leg considera-
tiunile estetice de insesi operele interpretate, iar a nu ma pierde in
consideratiuni abstracte si pur teoretice, lard legatura cu realitatea. Caci
de pilda altfel ne vorbeau prin operele for chiar arti$ti contemporani ai
aceluia$i mediu social : cite deosebire intre opserele marete ale gigantului
Michelangelo $1 cele malaiete ale contemporanului sau Rafael. Dupe cum
de asemenea ce afinitate s-ar putea gasi intre principlile estetice de care
au fost animati fauritorii Partenonului si acei ai catedralei de la Ami-
ens, d.p. ?
Din cursul de estetica aplicata ma voi multumii a da aci enumerarea
citorva capitole esentiale. Despre toate aceste chestiuni precum $i mai
127

www.dacoromanica.ro
ales asupra importantei momentului psihologic al crearii operei de arta
nu se va reveni aci, ele fiind pe larg tratate in brosura publicata cu pri-
lejul inaugurarii cursului de istoria artei la Universitatea din Bucuresti,
in 19121.
Adaug insa ca cu elevii de la Bele-Arte se tineau, in orele de semi-
nar si prelegeri de estetica aplicata, cu demonstratii facute in laboratorul
de opted al profesorului Bungheteanu asupra organului vizual, al culo-
rilor complementare etc.
In dorinta de a cunoaste mai de aproape pe elevi si totodata a-i fa-
miliarize cu monumentele capitalei si ale mandstirilor din imprejurimi,
am organizat excursii duminicale ; iar de apropiatele vacante ale Pastilor
m plecat pentru citeva zile la Curtea-de-Arges, fiMd gazduiti si in 10-
calul, liber de sarbatori, al seminarului local. Splendorile Catedralei, fres-
cele si mormintele vechei biserici a Sf. Neculae domnesc si ruinele Sf.
Nicoara au impresionat adinc pe tinerii mei insotitori.
Tocmai cind incepeam cursul de estetica, chestiunea asupra teoriei
artei si a esteticei era in mare discutie de care am profitat. In Italia dis-
puta Intre A. Venturi si Barzellotti iar aiurea E. Bertaux si Aug. Ver-
meylen expuneau noile for vederi pe linga lucrarile fundamentale ale
lui Lipps si E. Grosse asupra inceputurilor artei, care toate reformau
vederile unui moment predominante ale lui TaMe, ca sa nu numesc decit
pe unul din acesti teoreticieni straini de o analiza profunda a realitatilor.
0 deosebita atentie s-a dat capitolelor asupra conditiunilor creatiei operei
de arta si a felului cum au lucrat marii artist ai tuturor vremurilor.
De asemenea s-au relevat asa-zisele principii de estetica aplicata, ince-
pind cu studiul organului vazului, a functiunilor lui, a formarii impre-
siilor vizuale ; discul lui Newton-Goethe, teoria ondulatiilor eterice, spec-
trul solar, combinatii binare si triade, schimbarile culorilor prin contrast
si in fine infatisarea operei de arta din punct de vedere al formei, lu-
minei si culoarei, pornind de la lucrarile lui Wollaston, Helmholz (care
tocmai fusese tradus si in frantuzeste) si ale altor autori ai vremii. Lec-
tiile asupra spectrului solar si descompunerii culorilor si altele s-au facut
in laboratorul prof. Bungheteanu, unde se aflau aparatele unor asemenea
analize.
Prin excursiile de la Cetatea lui Tepes si a schitelor executate in
aceste prilejuri s-a stabilit pe de o parte incredera necesara a elevilor
fata de noul dascal, si totodata li s-a dezvoltat p4ceperea monumentelor
strabune in genere asa de putin cercetate si apreciate de marele public.
Cu prilejul altor excursii de Rusalii, presa capitalei, apreciind initiative
luata indeamna la o mai mare dezvoltare a excursiilor (Adeveirul, Secolul
XX, iunie 1900). Fotografiite si mai ales caricaturile elevilor din aceasta
excursie dovada a bunei for dispozitii imi sint azi placute amintiri
ale acelor vremuri. Mai tot tinerii artist si artiste ai vremii sint fosti
elevi ai mei : unii dintre ei ajungind sa-mi fie chiar colegi : ca profesorii

I Istoria artei $i insemnatatea ei in invatilmintul universitar, I br. 30 pp.

1912, extras din Convorbiri literare, anul XLVI, ian. 1912.

128

www.dacoromanica.ro
15irato, Steriade, Ressu, Han4Troteanu la Iasi si altii. Chiar si singularul
Brancusi, deli mai in virsta'ca mine (sic !), mi-a fost elev la Bele-Arte,
unde n-a venit decit dupa absolvirea Scoalei de arte si meserii din Cra-
iova, care-i rapise atitia ani fats de ceilalti elevi mai tineri.
Dupa numirea mea la Fundatia Carol 1, care se bucura de curentul
electric de la centrala Palatului regal (singura din oras), am inaugurat, cu
autorizatia suveranului si a ministerului, cursul cu proiectiuni in salile
Bibliotecii. Inovatiunea, bine primita de elevi si de publicul asistent al
cursurilor, a fost criticata de rauvoitori care acuzindu-ma ca fac teatru
in loc de curs, au fost nevoiti in cele din urma sa capituleze. Cursurile
.cu proiectiuni tinute, dupa marirea Fundatiei, in amfiteatrul cu peste
500 de locuri vesnic asediat de studenti si de public. Statistica intreprin-
sa de prof. de pedagogie de la Universitate, G. Antonescu, asupra frec-
ventei cursurilor, constata ca cele de istoria artei erau mai cautate de
studentii de la toate facultatile si chiar de la Scoala Politehnica. Potrivit
programului prevazind patru ani de curs teoretic, ciclul conferintelor era
astfel repartizat : anul I : arta antics a Orientului si cea greaca si roma-
ns ; anul II : arta cresting si a Renasterii ; anul III : arta modern& si con-
temporana ; iar ultimul an (IV), era rezervat artei din Romania, incepind
cu epoca preistorica si pina in zilele noastre, dindu-se precadere arhitec-
turii si artei bisericesti, precum si celei taraneFti.
Bogata colectie de diapozitive, despre care a mai fost vorba, se afla
la Academie (de Bele-Arte) unde sper Ca urmasii urmasului meu la cate-
dra le vor utilize, deoarece primul meu succesor nu s-a servit de ele,
preferind simpla expunere verbala, care, oncit ar fi de maiestrita nu
poate inlocui reproducerile grafice, asupra carora nu mai se pot face
analize comparative de tot soiul, fara de care cursul nu e de folos. In
afara de cursuri se mai tineau cu elevii mai inaintati ore de seminar,
tot la Fundatie, comentindu-se gravuri originale sau planse de arta deco-
rative, precum si compozitii ale elevilor, dupa teme prescrise de profesor.
In timpul concediilor necesitate de conferintele si expozitiile in
strainatate, catedra a fost suplinita, cu aprobarea ministerului, de profe-
sorul de limba franceza, I.D. Stefanescu, care, specializindu-se sub a mea
-directie in istoria artei, a parasit catedra ocupata prin concurs si obti-
nind o bursa pentru strainatate, a obtinut la Paris doctoratul in istoria
artei, fiind din noua generatie singurul profesor admirabil pregatit in
aceasta specialitate si autor al unor lucrari apreciate in strainatate. Intr-o
scrisoare a sa din 30 aprilie 1933, de la Paris, unde tinea conferinte la
Hautes Etudes", I. D. Stefanescu confirms cele de mai sus : ,,Nu uit
niciodata ca. Dv. mi-ati deschis drumul spre studiul istoriei artei, dindu-
mi voie sa fac lectii la Scoala de Bele-Arte, in locul Dv. Si in preajma
Dv. am invatat multe lucruri de care-mi este drag sa-mi amintesc". Din
linistea de la manastirea Agapia, in sept. 1947, adauga : Ati muncit no-
bil o viata intreaga. Ati intemeiat in Romania invatamintul istoriei artei,
si ati clesteptat gustul si intelegerea artistica in generatii intregi de tineri
si in publicul eel mare. Ati organizat un muzeu plin de lucruri alese,
daruind un temei serios studiilor stiintifice viitoare". Iar mai departe :
129

www.dacoromanica.ro
.,Imi voi aminti totdeauna cu recunostinta induiosata de vremea cind mi-
ati incredintat suplinirea catedrei de la Bele-Arte, de lumina in care
v-am vazut intii si de tot ce a trecut de atunci si pina mai ieri intr-o
intreaga activitate in care ati avut o atit de frumoasa parte".
In tot decursul activitatii mele de 39 de ani (considerind si numirea
la coala Norma la de institutori in 1897, am 41 de ani serviti ca dascal),.
pina la punerea in retragere conform noii limite a virstei, la 19 oct. 1938,
am avut la Academie aceeasi satisfactie sufleteasca a datoriei implinite
ca si la Scoala de institutori.
0 deosebita placere imi produce reaparitia la cursuri a unora dintre
f ostii elevi, de mult absolventi, sau chiar a unor artisti de vaza sau dintre-
tinerii mei colegi. De asemenea cu recunostinta pastrez scrisorile si mai
ales numeroasele carti postale ilustrate, in genere cu opera comentata la
scoala, trimise de fostii mei elevi, mai toate recunoscind utilitatea cursu-
rilor multumita carora profitau din plin de vizitarea muzeelor din stra-
inatate. Unul din corespondenti din Roma adauga : vizitind galeria mi
se pare ca and vocea Dv. cum ne explicati cu cele mai amanuntite detalii
cutare tablou". Iar un altul, din Dresda : va trimit ca veche cunostinta
splendida Madona de aci, care sa \TA salute, stimate domnule profesor, si
s5 va incredinteze de recunostinta si dragostea ce va pastrez". Iar fostul
meu elev, Sirato, apoi colaborator la muzeu si coleg la Bele-Arte, imi
cleclica volumul sau asupra lui Grigorescu in J 938 Omagiu profesorului.
meu, care m-a introdus in tinutul fermecat al artei". Asemenea marturii
spontane constituie recompensa trudei depuse in serviciul Scoalei careia
am inchinat indelunga-mi activitate.

XXX
LA INCHEIEREA VEACULUI AL. XIX-LEA

Cei 28 de ani traiti in secolul trecut au reprezentat epoca de

pregatire lunga si costisitoare in vederea activitatii viitoare ; am avut
insa fericirea ca falimentul dat de scoala sa fi fost compensat prin
cunostintele capatate in mecliile alese in care mi-a fost dat sa traiesc
si a inaltelor ocrotiri de care m-am bucurat. Trei dintre protectorii
mei i-am pierdut, din nefeficire, inainte de incheierea secolului : pe
Al. Odobescu, pe doctorul Kremnitz si pe Zizine Cantacuzino ; iar in
schimb mi-am atras dusmania fostului meu profesor si sef la muzeu,
care, in pofida aprobarilor scrise a intentiunilor mele muzeale, m-a
silit, dupa cum am aratat, sa parasesc deocamdata asemenea
legitime ambitii silindu-ma sa accept o clascalie pentru care nu cram
pregatit. Fondurile procurate de aceste insarcinari clidactice si comisiile-
de examen de fine de an al scolilor particulare, inlesnindu-mi Cala-
130

www.dacoromanica.ro
toriile peste hotare ; vacantele de yard mi le-am petrecut din 1890 pins
in 1898, cu citeva exceptii, la Brand, in Vorarlberg, de unde am newt
excursiile pins in Switera, si Italia de ;lord, iar la intoarcere ma opream,
ocolind prin principalele orase din centrul Europei. Favorizate erau ase-
menea abateri si prin preturile asa de reduse ale c .F.R. si cele straine.
Astfel de la Bucuresti se calatorea la Predeal cu 13,50 lei cl. I si
9,65 a II-a ; la Virciorova 30 si 20 ; Ungheni 37 lei si 27 lei ; la Sinaia
11,75 lei si 8,20 lei ; Bucuresti Viena 56 lei cl. I si 41 lei cl. II ,
la Berlin x.33 lei si 96 lei ; Colonia 165 lei si 123 lei ; Dresda 113 lei
si 81 lei ; Geneva 188 lei si 136 lei ; Paris 236 lei si 173 lei ; Roma
prin Budapesta, 100 lei si 73 lei, dar sub regimul tarifului pe zona in
Austro-Ungaria, se calatorea in cl. II de la Predeal la granita german&
Oderberg, ocolindu-se insa Budapesta, cu numai 24 lei !
Valoarea monetelor din acea vreme era : francul fracez, italian,
belgian si elvetian egal cu leul nostru, iar la 20 lei aur se avea o
prima, care in Italia era pins la 4 lire ; 20 M. R. aur = 24,70 lei
lira sterling : 25 lei ; lira turca : 22 lei ; imperial rus = 20,60 lei. Aceste
calatorii ma tineau in curent cu miscarea artistica strains, puteam vizita
cit mai multe muzee si audiam cursurile aratate mai sus. Convins de
adevarul maximei batrinului La Bruyere "il n'y a aucun métier qui n'ait
son apprentissage", nu m-am dat in laturi de la nici o ucenicie capa-
bila de a ma ajuta la realizarea gindului ambitiei ce ma stapinea :
crearea unui Muzeu national. Iar acelora care vor fi deplins saracia unei
asemenea restrinse ambitiuni, le raspund cit de imbucurator ar fi fost
pentru progresul general, daca fiecare din aceleasi zise spirite largi, chel-
tuite fara folos obstesc, s-ar fi incapatinat sa implineasca un singur
gind, sa realizeze o singura opera perpetuindu-le numele. In locul vor-
belor frumoase si ale unor ambitii vane, posteritatea s-ar fi bucurat de
atitea realizari, care le-ar fi perpetuat si numele tor, altfel date uitarii
pe veci.
Facind parte din "Kunstgeschichtliche Gesellschaft'' si din "Verein
fiir deutsches Kunstgewerbe", ambele din Berlin, doritor eram dupa
exemplul for sa promovez oarecare miscare artistica si la noi. Cu atit
mai mutt ca inainte de a doua jumatate a ultimei decimi a secolului
trecut nu s-a putut vorbi de asemenea intreprinderi. Expozitile particu-
lare ale unor pictori hind singurele manifestari de acest fel. Th. Aman,
directorul de curind intemeiatei Scoli de Bele-Arte, expunea lucrarile
sale In artistic amenajatul sau atelier-salon, cu mobile sculptate de el
insusi si in care, alternativ, doamne din inalta societate si tiganci ii
serveau de model. Putin modificat, atelierul mai exists si acum in
Muzeul Aman, ce am amenajat in 1908.
Grigorescu, inainte de a dispune de noile incaperi ale Ateneului
expunea in asa-zisa said de marmora a hotelului Bulevard, iar ceilalti
pictori se multumeau cu dughene putin favorabile pentru expuneri, de
aceea si putin frecventate. Salonul oficial instituit in scop de a veni
in ajutorul artistilor nu-i multumi prin compunerea juriului si, dupa
modelul parizianului Salon des Independants" se organiza si la Bucu-
131
www.dacoromanica.ro
resti un Salon extra-oficial" in mai 1896, sub presedintia lui N. Grigo-
rescu si Al. Djuvara, promotori ai miscarii fiind S. Artachino, t. Lu-
chian, N. Vermont, pictori, si Al. Bogdan-Pitesti, de curind sosit din Paris
cu un caietel de versuri in limba franceza, la care zice-se ca ar fi avut
pre tiosi colaboratori ; Bogdan-Pitesti fusese expulzat din capitala Frantei
pentru motive ce nu au fost bine lamurite. Luxos instalat in Bucuresti,
a cautat sa alcatuiasca un cenaclu artistico-literar, la care au participat,
temporar nurnai, multi dintre scriitorii si artistii vremii, pe care stia
sa-i atraga prin a sa trufasa morga, avea barbison imperial si un
libidinos si spectaculos bagout" parizian. In tara activitatea omului
de Mere" Bogdan-Pitesti se reducea la subscrierea prefatei unui volum
de versuri in limba franceza al lui Al. Macedonscki. Prefata e asa de
elogioasa, incit autorul volumului ar fi rusinat sa o semneze el insusi.
Dintre alte ispravi, citam santajul neizbutit contra unui onorabil bancher
bucurestean, incercare ce a ispasit-o printr-un an de recluziune la Vaca-
resti. Iesind de acolo, Bogdan-Pitesti a avut o bogata activitate politica
in epoca de cumparare a constiintelor din preajma razboiului din 1916,
uimind o lume intreaga prin cinismul neinfrinat al foaiei sale Seara.
Scopul noii asociatii artistice era de a emancipa arta de orice
tutela adrninistrativa. Voim ca arta sa fie libera, independents si ca
artistii sa nu clepinda decit de constiinta si de operele lor. Orice opera
de arta N a fi primita, cu singura conditiune de a fi opera de arta'',
proclamau cu emfaza protagonistii noii miscari. Pe baza acestor principii
s-a alcatuit, in 1897, Societatea Ileana" cu scup de a da avint unei
miscari artistice in tara ; de a contribui, a conserva cit si a face cunoscute
monumentele si lucrarile de arta din Romania ; de a propovadui prin-
cipiile proprietatii artistice".
In cornitetul de douazeci de membri, printre care, in afara de
artisti se aflau si N. Filipescu, N. Xenopol, C. Radulescu-Motru, L. Ba-
chelin si altii, am fost cooptat al zecelea, cu speranta de a putea activa
in sensul societatilor similare din strainatate si in special al recentei
Secession" din Mfinchen, la ale carei manifestari asistasem. Bogdan-
Pitesti se erija, dupd cum glasuiesc statutele, delegatul general si
imputernicitul Societatii, el este administratorul sau, o reprezinta si
vorbeste in numele ei, avind oricind la dispozitie un credit de 300 lei".
Aceste clrepturi dictatoriale ale delegatului cauzara pieirea grabnica a
societatii, dupa cum se va vedea. Publicul fu favorabil tinerii societati
si cotizatiile de 20 de lei ii aduse fonduri considerabile, iar expozitia cu
participarLa mai multor artisti francezi se bucura de asemenea de cea
mai mare favoare. Sosirea in Bucuresti in 26 ianuarie 1898, a repre-
zentantului noului curent mistico-simbolist, Sar Peladan care prin con-
ferintele sale si sedintele cu raspunsuri la intrebarile din public au
produs mare senzatie.
Sar Peladan nascut la Nimes sau dupa altii la Lyon, se zicea ulti-
mul descendent al chaldeanului Merodak Peladan sau Baladan, inrudit
cu regii magi.
132

www.dacoromanica.ro
 Ochii negri, ca si parul vilvoi si barba-i stufoasa acreditau aceasta
pretinsa descendents pe care o mai sustinea prin costumele de mag
sat` iniata in care ii placea, pretinsului estet, sa se arate. Asa ni 1 -au
reprezentat ziarele ilustrate straine si chiar Mos Teaca" din 8 febr.
1898, care ni-1 arata intr-un halat instelat, cu o tiara tuguiata pe cap,
urmat de Bogdan-Pitesti in frac si joben, care poarta pe urneri reclama
conferintelor Societatii Ileana" I
Peladan s-a facut cunoscut ca un profet neo-catolic dind bule de
excomunicare contra presedintelui Carnot, a cardinalului Rampolla si
altora, precum si prin combaterea congreselor catolice si ale doctrinelor
sale esoterice si programelor sale estetice de la Rose + Croix, o aso-
ciatie oculta si androgina a vremii. El Alai era unul din reprezen-
tantii de frunte ai pretinsilor esteti, care sub acest cuvint inglobau
toate tendintele unei not conceptii cu totul nebuloasa despre arta. Chel-
tuielile extraordinare ocazionate de aceasta ciudata vizita a lui Peladan
precum si reclamarea artistilor cu operele expuse, ce nu 11 se inapoiau
au produs discutiuni in comitetul din care, impreuna cu cei mai sus
citati, am demisionat, regretind sfirsitul unei asocia%ii care ar fi putut
intr-adevar contribui la promovarea artelor in Cara.
Sub numele de Ileana" a mai aparut o frun)os ilustrata revista
de arta, care nu avu insa viata mai lunga decit Societatea asa de curind
compromise.
Un alt eveniment insemnat in domeniul artei a fost inaugurarea
Galeriei regale de tablouri vechi din Castelul Peles, care fiind rezervata,
prin locul expunerii, numai unui anumit public, nu a putut avea vreo
inriurire asupra dezvoltarii picturii romanesti. In strainatate, Galeria
regard fu cunoscuta prin publicarea amanuntitului catalog in 1898, al
lui Leo Bachelin, bibliotecarul regelui Carol I, sub titlul : Tableaux
anciens de la Galerie Charles I Roi de Roumanie,. Catalogue raisonne
avec 76 heliogravures de M. M. Braun, Clement & comp., Paris, 1898,
I vol. mare 308 p.
Cele 212 pinze achizitionate de rege prin intermediul specialistului
Bamberger, sint clasate dupe scoli, in fruntea tuturor stind, ca impor-
tanta, Scoala spaniora cu nu mai putin de 9 pinze de excelenta facture
ale lui Dominico Theotocopoli Greco. Lucrarile lui Rembrandt si in
special un portret din mina lui au produs mare efect la o expozilie a
operelor acestui artist din strainatate.
0 noua revizuire a colectiei de tablouri a fost facuta, cu concursul
benevol al unor specialisti straini, de catre Al. Busuioceanu (Les
tableaux anciens de la Galerie de S. M. le roi Carol II de Roumanie,
I vol. Ecole italienne et espagnole, la Gazette des Beaux-Arts). Aceasta
in noua editie a Catalogului publicata din insarcin area regelui Carol II,
din a carui initiativa cele mai de seams picturi ale lui Greco au fost
expuse la Paris in 1937, cu care ocazie s-a publicat studiul El Greco"
de catre organizatorii expozitiei de la Gazette des Beat ix-Arts.
Miscarea artistica sugrumata de elanul pica personal interesat al
lui Bogdan-Pitesti, a fost reluata prin organizarea Societatii Tinerimea
133

www.dacoromanica.ro
artistica" de o lungs ss binefacatoare participare a tuturor tinerilor artisti
din secolul eel nou. Despre nivelul conceptiei artistice al oficialitatii sub
ministeriatul lui Spiru Haret (1897-1899) ne da o imagine alcatuirea
comisiei instituita de acest ministru, zis om al scoalei", care numise o
comisie prezidata de Gr. Tocilescu neofit liberal care sa fixeze
un program dupA care sa se execute tablouri istorice urmind a fi ras-
pindite in scoli si in cartile de istorie. Alegerea tinerilor pretinsi artisti
a fost nefericita si Inca mai nereusite lucrarile lor, dintre care unele au
si fost reproduse prin oribile cromo- Iitografii. Din inalt ordin adresin-
du-mi-se in aceasta privinta, i-am aratat splendidele ilustratii de Adolf
Menzel a istoriei lui Frederic cel Mare de Franz Kugler. Ministrul con-
siderind insa admirabilele graf ice ale spiritualului maestru german drept
lucrari inferioare, a acuzat ca ele se pot executa cu elevii de la Bele-
Arte. Refuzul meu de a intreprinde, in asemenea conditii, lucrarea a
fost cauza unei not deceptii a omului scoalei" despre capacitatea mea 1.
Tot la sfirsitul veacului trecut literatura romans trecu granitele
tarii, nefiind cunoscuta pins atunci in strainatate decit prin citeva tra-
duceri ocazionale sau prin splendidul volum publicat in 1856 de Stephen
Austin, din Hertford, intitulat Fleurs de la Roumanie, un recueil de
poesies roumaines anciennes et modernes" dedicat d-nei Lucie Ghika.
Volumul admirabil tiparit si ilustrat cu vignete si chenare aurite ss
diverse colorate cuprinde 45 de poezii in textul original romanesc
din ale lui Alecsandri, G . Cretianu, Bolintineanu, Gr. Alexandrescu,
Cesar Bolliac, precum si balade sau cintece populare ; volumul are interes
mai mult bibliografic, necontribuind la raspindirea tezaurului nostru
literar pentru necunoscatorii limbii romanesti.
In 1889 aparu Insa la Bonn, in cunoscuta editura a lui Emil Strauss,
volumul compact de 340 de pagini Rumiinische Dichtungen in deutsch
von Carmen Sylva u. Mite Kremnitz, cuprinzind in afara de poezii de
Alecsandri, Bolintineanu, G. Creteanu, Conaki, I. Negruzzi, $erbanescu
si Toroceanu traduse de Carmen Sylva si 23 din poeziile ss satirele lui
Eminescu redate de Mite Kremnitz. Acest sol al literelor romane peste
hotare produse mare efect, fiind elogios comentat de critica germana,
care interprets pe larg opera lui Eminescu, descoperindu-i afinitati cu
Lenau al lor, deli originar din Timisoara noastra de azi sub numele
de Niembsch von Strehlenau (1802-1850). Printr-acest volum si alte
traducer' in proza ale Mitei Kremnitz ca RumInische Marchen din 1882
si Rumlinische Skizzen si unele traduceri din Caragiale am putut ras-
punde acelora care, pe cind studiau in Germania se interesau de produ-
sele noastre literare asa de ignorate, in genere, dar bine apreciate in
urma. In casa profesorului von Bardeleben, tatal Mitei Kremnitz, am
asistat adesea in seratele literare-muzicale la lecturi din traducerile
romanesti, fiind uneori provocat a da ss originalele poeziilor a caror
sonoritate romans, era placuta urechilor germane. Nuvelele ss poeziile
traduse in limba germana au contribuit mult la discreditarea tenden-
Vezi Muzeografia romaneascd, din 1933, p. XVII.

134

www.dacoromanica.ro
Ttioaselor istorisiri din Halbasien" ale lui K. E. Franzos, destul de ras-
pindite in Occident printr-o anurnita presa antiromaneasca cu substrat
politic. tin alt pamfletar, Marcu Brociner, autos al romanului Ionel
Fortunatu" si al dramei Nunta din Valeni" aparute la Viena, ponegrea
poporul roman.
Intors din strainatate cu preocupari de arta si neavind intentia de
a intra in vreun cerc literar, am fost totusi ccoptat in Prima asociatie
a oamenilor de litere romani" sub presedintia lui B. P. Hasdeu, vice-
presedinte fiind C. Dimitrescu-Iasi, rectorul Universitatii din Bucuresti
si protectorul Fundatiei Carol I, in serviciul careia fusesern numit din
30 iunie 1899.
In afara de prinzul de la Capsa, prezidat de cei mai sus aratati,
nu cunosc alta activitate a noii societati, la care nici n-a5 fi improspatat
participarea mea, data nu mi-as fi regasit numele printre intemeietorii
societatii in reproducerea actului consultativ in Cele Trei Cri?uri, din
iulie-august 1938.
Placuta amintire am de duelul oratorio dintre sfatosul ironizat pre-
sedinte si nu mai putin abilul si elocventul sau interlocutor Coco, pre-
cum si de cuvintele ce mi le adause Hasdeu gasind o mare asemanare
probabil din cauza aceluiasi intimplator port al !Arbil. intro mine
-si spatarul lui Petru Voievod, Zotu Tzigara, al carui portret a fost
reprodus pentru prima Gard in revista Columna lui Traian, din 1897,
de sub conducerea fostului meu profesor la Universitate.
Dem. C. 011anescu-Ascanio, prieten al unchiului meu, ma angaja,
fara a ma fi putut deroba, pentru o conferinta la Asociatia lui : Lite-
rature 5i arta romand" pe care o prezida ; m-am executat tinind, la
"20 ian. 1898, la serata literara din casa ministrului Stolojan, conferinta
despre arta in Romania, fara vreo alta participare insa la Societate. A
fost prima dar si ultima data cind am tinut o conferinta in fata a5a-
zisei lurni mondene, incapabila de a asculta, fiind impacienta de a trece
la farmecul dansului si la deliciile bufetului, ce, de asta data, era intr-
adevar suculent, ca la un ministru liberal, nu numai in credintele poli-
tice, dar si in cerintele pintecelui. Cu asemenea incercari neizbutite s-au
incheiat tentativele mete artistico-literare din secolul al 19-lea.

XXXI
TRAIUL IN VEAC NOU
Pasirea in secolul cel nou n-a fost lipsita de oarecare solem-
-nitate ; ma vedeam calare pc cloud veacuri : iesind din cel in care am
venit pe aceasta lume si pasind in acela in care aveam sa ma odihnesc
pe veci sub pamintul ancestral. Dupe epoca de pregatire pentru viata,
nelipsita de unele deziluzii, intram acum in perioada de Sturm u. Drang"
in toate ale ei amaraciuni compensate uneori prin oarecare realizari.
Cu acest prilej se impunea o revizuire a activitatii trecute si mai
ales o programare a celei viitoare. Caci in afara de nwnirea la Fundatia
135

www.dacoromanica.ro
Carol I, considerate ca definitive, confirmata prin mentionata place de
granit cu lozinca suveranului, celelalte insarcinari, fiind numai supli-
nite, nu prezentau stabilitatea dorita. Ar fi fost deci nesocotit ca, dupe
o asa lungs pregatire Intr -o anumita directie, sa ma fi resemnat la
situatia in care m-a surKins sfirsitul de veac, dind uitarii visurile tine-
retii strirnite de lada de etiparos cu vechituri a mamei si concretizate de
la primul contact cu muzeul, caruia m-am inchinat de la virsta de doua-
zed de ani. Parasirea silita de la muzeul din Bucuresti si revenirea
la voluntariatul de la Berlin, dovedeau persistenta neclintita a tinerestii
zamisliri a unui muzeu national romanesc.
Prima-mi infringere era Inca prea recenta, iar tartarul muzeolog
mi se parea prea puternic politiceste pentru ca o noua tentative sa fi
avut sanse de reusita, cu toata tacita aprobare a celor mai inalte
cercuri. Se impunea deci ca ideea sa fie ocolita, iar terenul pregatit
printr-o propaganda in favoarea unei miscari artistice in genere, avind
aceeasi ultima lints insa.
Cu incredere in era noua", care nemaifiind aspiratiunea numai
clarvazatoarei minti care a conceput-o, ci a intregei generatii noi, am
pornit la lupta, urmind lozinca suveranului tot Inainte nun vor-
warts", fail a pierde din vedere firul rosu muzeal, prins in funia ce
ma stringea tot mai tare.
Cel mai Insemnat eveniment cu care s-a incheiat primul an al
noului secol a lost casatoria din 30 noiembrie 1900 cu vaduva Maria
Grigore Sturdza, nascuta Cantacuzino. Maria, fiica Coraliei Boldur-
Kostaki si a lui Alexandru Cantacuzino, s-a nascut la Napoli, la
26 dec. 1875.
Casatorita in 1895, cu mare alai la Iasi, cu tinarul Grigore Sturdza,
fiul printului Grigore Sturdza, a ramas vaduva dupe citeva zile, fiul
Beizadelei luindu-si viata impreuna cu mama copilului lor, Olga, adop-
tata de parintii celui disparut in asa de tragice imprejurari. (Asupra
acestei nenorociri cu mare rasunet, N. D. Popescu, popularul cronicar al
Universulyi a publicat in 1895 : Gizela, sau drama din str. Sevastopol,
Edit. Steinberg, Buc. ; iar 0. Brasoveanu : Str. Sevastopol, drama in
trei acte si sapte tablouri, Buc. 1895).
La aceste date se vor limita, deocamdata, relatiile asupra uniunii
noastre consfintita prin perpetuarea ei timp de aproape jurnatate de
secol. Cunostinta noastre, cu totul fortuita, dateaza din ziva de 19/31
iulie 1897, cind, chemat fiind la Sinaia cu ocazia mortii neasteptate a
d-rului Kremnitz, ne-am intilnit in personalul ce ducea la mosia lor,
pe Coralia Boldur si pe fiica ei. In scurtul drum pind la Ploiesti, unde
au descins, s-a produs scinteia afinitatii din care s-a aprins acel foc,
care molcom sau vijelios s-a mentinut timp de atitia ani fare a fi putut
fi atenuat nici de interventia atitor interesati potrivnici, nici de vitregia
imprejurarilor. Sutele de scrisori ce alcatuiesc voluminosul dosar intim,
ce, dupd trecerea noastre din viata va reveni copiilor nostri, dau dovada
sentimentelor ce ne-au unit in aceste vremuri de asteptare. Deocarn-
data dosarul scrisorilor ramine sigilat, caci, les plus beaux vers sont
ceux qui n'ont jamais etc publics ". Oaza de lunge si intima casnicie
I3a

www.dacoromanica.ro
nu trebuie data in vileag prin nesocotita publicitate. Adaug numai ca
intro 4 febr. 1898 si 15 nov. 1900 se alcatuieste un dosar de 317 seri-
sori : Lettres des fiancés", la care se adauga scrisorile dintre 1900 si
1936, care fiind copiate de Maria constituiesc 1071 pagini, format minis-
terial a 40 rinduri pagina ! !

In acea zi senina si primavaratica s-au savirsit toate formalitatile :

la amiaza : Ofiterul Starii Civile, primarul maior Obedenaru, a incheiat
actul civil (Certificat 1586/30 nov. 1900), martorii miresei fiind
G. Boldur-Voinescu, fratele ei si Ion Kalinderu, iar din parte-mi varul
Lupu Kostaki si dr. Traugott Tamm. Dupa-amiaza in locuinta comuna,
a mamei mele si a noastra pe viitor, din str. tirbey-Voila 104, s-a
savirsit ceremonia religioasa, nasi fiind Maria C. Anion si Lupu Kostaky ;
taina cununiei in religia ortodoxa, binecuvintata fiind de preotul
Mihaescu din parohia Sf. Ilie Goigani (Cert. nr. 26/30 nov. 1900).
Dupa terminarea formalitatilor in cea mai stricta intimitate, la
asfintitul soarelui am pornit cu expresul sere civilizatia Apusului, cu
prim popas la Viena cu splendidele ei comori de arta si teatre variate,
iar la noi populara mai ales prin Dunarea albastra" a lui Strauss.
Din capitala Austriei am trecut in acea nu mai putin atragatoare a
Bavariei, unde am regasit pe sora mea Olga, preparindu-si noviciatul in
vederea calugarlei. Parisul fiindu-ne cunoscut amindurora, am trecut
in Italia. Prin Verona, Vicenta si Padova la Venetia.
0 oprire am facut la Padova anume pentru a admira pe superbul
Erasmo da Narni al lui Donatello din Pizza Santo, Condotierul cunoscut
mai ales sub porecla de Gattamelata sau Mita blinda. Cu toata marea
simplicitate cu care e redat atit badaranul imbatrinit in meseria sa cit
si calul colosal pe care-1 incaleca, grupul e de un efect formidabil,
coplesitor. 0 fi Colleone, alt condotiere, reprezentat de Verrochio, la
Venetia, mai tantos infipt in sa si pe un cal si soclu mai artistic, tot
opera maestrului Donatello e mai impozanta decit aceea a elevului sau,
la care arta picturii pe care de asemenea o practica a influentat scuip-
turile sale. $1 de Donatello se vad in muzeul din Padova reliefuri de
gingasi ingerasi, care nu depasesc insa limitele artei sculpturale pe
care acest mare predecesor al lui Michelangelo le-a stabilit pentru prima
oars in Italia.
La Venetia, ca ultima etapa si avind mai mult ragaz, am putut cer-
ceta mai de aproape mormintul spatarului Zotu Tzigara din St. Giorgio
dei Greci, ginerele voievodului Petru sSchiopul. Dind declaratia ceruta
ca nu intentionam sa revendic legatul lasat bisericei de Zotu, mi s-a
predat o copie a testamentului acestuia pe care 1-a publicat apoi N. Iorga
in rev. Literature Si arta romana. Dr. Temistocle Drassopol, in cartea
ce mi-a dedicat, a publicat si inscriptia de pe mormintul lui Zotu
precum si functiile sale de epistat sau gardian" al bisericii in 1594
si 1595. Minunatiile Venetiei si a celorlalte orase vizitate nu vor fi men-
tionate aci, neambitionind a concura pe Baedecker sau alti scriitori,
marginindu-ma la fapte cu totul personale, in cadrul unor memorii.
Voi mentiona Ca marele farmec aI Venetiei de a aluneca asa de lin
pe apele canalelor era sa alba, pentru noi, un deznodamint fatal in
137

www.dacoromanica.ro
drumul spre manastirea San Lazzaro dei Michitaristi, din fata Vene-
tiei, cind gondolierul, fie din nestiinta sau din intentia de a economisi
timpul, parasind ruta curenta, s-a aventurat prin regiunea algelor. Aces-
tea ca niste caracatiti monstre cuprindeau gondola impingind-o la supra-
fata apei si amenintind-o cu rasturnarea. Cu greu numai gondolierul,
parasind conducerea de-an picioarele, amenintata cu pierderea echili-
brului, 5i luptind din greu, a revenit pe drumul obisnuit scapind de
impotrnolire. Spaima prin care am trecut a fost compensata prin placuta
si interesanta vizita a vastei alcatuire cu graclinile frumoase si cu tipar-
nitele ei in care se imprima frumoase carti bisericesti in nenumarate
limbi, mai ales orientate. Nu fara mirare am gasit chiar la gagautii din
Dobrogea crestini vorbind turceste asemenea editii biblice, con-
trastind grozav cu halul de mizerie al acestor locuitori in bordeie, in
cea mai mare promiscuitate, cu porci si alte vietati domestice. Raspin-
direa frumoaselor tiparituri ale fratilor Mechitaristi a ajuns pind si in
Dobrogea, cu centrala for in Viena.
Cu terminarea concediului, si pentru noi s-a stins viata falnicei
Venetii" in al carei stravechi si minunat Dorn al crestinat5tii am asis-
tat la impunatoarea slujba a nasterii l\Iintuitorului, rasunatoare ca nicaieri
altundeva, sub boltile inalte cu ale for sclipitoare mozaicuri vetuste, con-
trastind cu cele mai noi dar mai putin impunatoare. In diferitele vizite
venetiene, am avut prilej ca falnicul turn al Sfintului Marc sa-1 fi
vazut in forma lui originals, apoi prabusit intr-un morman de card-
esizi si in fine in noua reconstructie fidela originalului, cu loggia lui
Sansovino, refacuta din miile de fragmente de sub darimaturi. Cu invio-
ratoarele impresii avute pe asa interesantul circuit Viena Munchen
Verona Padua Venetia Budapesta Bucuresti, am intrat in
arm' cel nou, impartind acum, atit placerile cii. si cele mai grele raspun-
deri cu ingerul insotitor si protector, mindra-mi insotitoare in viata, ce
dupa urma binefacatorului meu dr. Kremnitz, fara de stirea lui, mi-a
Post harazita.
Si acum cind virsta a inabusit orice ambitie, nu regret ca m-am
clepartat de tinta ce-mi propusesem, refuzind toate tentatiile ce m-ar
fi dus, pe cai mai usoare, la situatii mai favorabile, poate.
D-abia intorsi din calatoria de nunta, ministrul C. Anion, nasul
nostru de cununie, mi-a propus cele mai ispititoare slujbe din adminis-
tratia lui, pins chiar conducerea Casei Bisericei, pe care fara ezitare
le-am refuzat, ca si alte onoruri, dupa cum se va arata mai la vale.
Cu satisfactie trebuie sa recunosc ea mult sustinut am fost in aceasta
-onsecventa atitudine de intelegatoarea si preaintelepta mea consoarta de
viata, care in afard de linistea si fericirea vietii de familie, nu era
citusi de putin preocupata de ambitiile desarte ale mediului inconju-
rator. Din aceasta perfecta comunitate de idei Si de simtaminte a rezul-
tat armonia binecuvintata a caminului inviorata succesiv de ivirea iubi-
tilor nostri prunci, care acumulind griji si raspunderi noi le compensau
insa prin dragalasia si invioratoarea for pofta de viata, spre fericirea
noastra a tuturor. Placute vremuri ale tineretii de odinioara, balsam
alinator al batrinetelor de acum !
133

www.dacoromanica.ro
 XXXII
LA EXPOZITIA DIN PARIS

Unul din evenimentele de seams ale anului 1900 a fost cu sigu-

Tanta Expozitia internationals din Paris, la care participind si Romania
mi s-a dat si mie una din cele 80 delegatii la cele 125 congrese inter-
nationale, la care tara noastra a fost invitata.
Inainte insa de a fi plecat, Expozitia a avut pentru mine o cu
totul neasteptata repercusiune prin insarcinarea Ministerului de a inlocui
pe directorul Scoalei de Bele-Arte, G. D. Mirea, numit membru al juriu-
lui international al grupului al XIII", cuprinzind tesatoriile, costumele
nationale etc.
Ca suplinitor al directorului a trebuit sa prezidez si decernarea
diplomelor la Scoala de arhitectura, atunci o sectie numai a *coalei de
Bele-Arte, deli in local separat. Dupd o laborioasa si lungs sedinta, in
.care profesorul arhitectul I. Mincu desemna pe cei admisi, secretarul
Scoalei mi se prezinta insistind sa semnez procesele-verbale in graba
incheiate de dinsul. Fiind foarte contrariat de aceasta graba, constatai,
dupa citirea dosarului, spre marea mea surprindere, ca trecuti intre
promovati erau si unii elevi pe care ii credeam refuzati. Repezindu-ma
la scoala, unde lucrarile erau Inca expuse, am verificat ca juste banuie-
lile mete. Cazul parindu-mi-se prea serios, pentru a fi trecut sub tacere,
m-am consultat cu colegul Mincu, care, aVind banuiala ca de mult se
practicau asemenea procedee frauduloase, m-a indemnat sa refer minis-
trului, spre cercetarea vinovatilor. Ancheta confirmind banuielile noastre,
culpabilii au fost sanctionati spre satisfacerea, mai ales, a profesorului
Mincu ; intrucit procedeul a fost stirpit nu stiu, pastrind numai aceasta
trista experienta a trecerii mele la directoratul *coalei la care d-abia
fusesem numit.
Profitind de vacanta de vara si de produsul examenelor particulare,
am plecat, prin Brand si alte localitati din Engadine, la Paris. De la ma-
rele tirg nu am avut un profit deosebit, fiind mai mult aiurit decit ins-
truit ; nebanuind atunci ca, mai tirziu, voi avea de organizat eu insumi
atitea asemenea exhibitii nu am dat atentia cuvenita, multumindu-ma cit
unele impresii generale. Romania era reprezentata in mai multe locuri.
Pavilionul central, rau plasat si inghesuit in Quai d'Orsay, a fost ridicat
de arhitectul francez Camille Formige, care, dupa o superficiala vizita a
monumentelor din tail, a combinat, din elemente eterogene, un fel de
biserica cu pretentii de stil romanesc. Comisarul general, care a mostenit
o lucrare inceputa de un predecesor liberal demisionat, ne descrie (Rap.
p. 55) ca intrarea principals avea mareata gingasie (sic)" a usilor de la
139

www.dacoromanica.ro
Horezu ; ferestrele erau copiate dupa cele de la Stavropoleos, coloanele
intrarilor laterale de la Arges si Horezu, dar pe fatada principal& arcul
marelui timpan, a carui curbs producea un puternic efect, era imprurnu-
tat de la Arges si Impodobit cu streasina policroma a celor de la Trei
Ierarhi, de la care s-a luat si briul cel bogat care Incinge Intregul monu-
ment. Cu toata impestriteala si. cu toate turlele torse de la Arges, nu am
regasit nici gingasia mareata" si. nici simbolul" artei romane ce avea
pretentia sa redea acest mixtum compozitum arhitectural. Tot asa de
amestecat era si stilul restaurantului care deli infatosa o veche case de
tars cu pridvor", avea totusi coloane ca la Antim, ciubuce ca cele de la
biserica din Hirlau si Sf. Neculae din Iasi dupe cum afirma raportul mult
prea binevoitor fata de colaborarea comisarului. Acesta adauga efectul
era admirabil" desi nu se prea potriveau, nici aci, stilurile asa de diverse.
Interiorul pavilionului central era imbicsit cu produsele solului si muncii
romanesti. Grinele noastre si porumbul au produs mare efect ; de ase-'
menea produsele lemnoase, pescariile,vinurile si altele foarte bine prezen-
tate in genere. Comisarul nostru general, academicianul Dim. C. °Hanes-
cu a publicat un interesant Raport general asupra participarii Romaniei
la Expozitia Universala din Paris (1901, I vol. 4 de 458 p. Socec, 1901)
rezumat in Conferinta tinuta la Academia romand la 11 mai 1901 (br.
45 pp.) din care se vede ca toata atentia se acorda industriei si agricul-
turii. Partea artistica era mai neglijata, spre deosebire de importanta
avuta in 1867, la Expozitia precedents de la care ne-a ramas un catalog
al lui Odobescu a carui valoare se mentine inca 1.
In 1900 arta era toata concentrate in Grand Palais, ala'turi cu a
celorlalte tali, arta noastra cu greu putea concura, mai ales ca lipseau
operele lui Grigorescu, Mirea si Andreescu. Dintre cei 73 pictori, sculp-
tori si arhitecti romani expozanti, 41 au fost distinsi ; din care, 3 cu me-
dalia de argint, 9 de bronz si 7 mentiuni si anume : Simonidi, Franz
Storck si G. Sterian (Cu un proiect de primarie?) cu medaliile de argint;
d-ra Desliu, Verona, Serifim, Strimbu, Gabriel Popescu, Hegel, Bala-
ceanu si D. D. Mirea, cu medalia de bronz ; iar cu mentiuni : Capidan,
Loghi, Marculescu, Tintoreanu, d-ra Falcoyanu, Vermont si T. Paladi, sin-
gurul care a refuzat mentiunea. Din insirarea celor distinsi se poate ghici
valoarea celorlalti expozanti, a caror nume azi d-abia se mai pomenesc.
In Pavilionul central s-au expus, ca asa-zisa arta, din partea Scoa-
lei de meserii din Bucuresti, poarta monumentala aurita", iar de la
penitenciarul Mislea o sarmana timpla. Putin, dar totusi prea mult ! In
locul splendidelor costume taranesti s-au expus, Intr-o vitrina pretenti-

i Exposition universelle de Paris, 1867. Notice sur les antiquites de la Rou-

manie, (I br. apr. 486 pp.) Paris, Frank editeur, 1868, cuprinde studiul lui Odo-
bescu asupra epocei romane ; tezaurului de la Pietroasa ; Curtea de Arges etc.

140

www.dacoromanica.ro
oasd, costume ale femeilor din tirguri, incarcate cu argint si cu our si
desenuri fanteziste, culegatorii, a la Alpar, neobosindu-se a culege de prin
sate ci numai din orasel.
In a#eptarea convocarii Congresului international" al bibliofililor
si bibliotecarilor, la care, in calitate de bibliotecar at Fundatiei fusesem
delegat fara a fi avut mare profit din discutiile mult prea generale
ale diferitilor membri m-am interesat de functionarea unor scoli spe-
ciate in vederea reorganizarii celei din Bucuresti.
In afara de Ecole Guerin", a cunoscutului ilustrator Grasset, am
cercetat Ecole des Arts decoratifs et du Dessin" a lui Lecoq du Bois-
baudran, frecventata odinioara de Rodin, Legrosisi alti artist de seams.
Pe baza celor consemnate in Raportul adresat directorului Mirea, s-au si
infiintat la Bucuresti catedrele incredintate doamnei Cecilia Storck, au-
toarea frescei din amfiteatrul Academiei de Convert si a volumului Fres-
ca vietii mele", si lui Costin Petrescu, autorul, in afara de fresca de la
Ateneu, a interesantei sale lucrari La fresque", rezultata din prelegerile
sale la Lyon, unde a fost invitat ca specialist in materie, si clespre care
am ref erit in Cony. lit....
Parasind Parisul, m-am oprit la Munchen unde, cu prealabila auto-
rizatie a ministrului C. Anion, am obtinut de la renumitul sculptor Adolf
Hildebrand invoirea sa execut bustul regelui Carol I, cu ocazia viitoarei
calatorii a suveranului in capitala Bavariei, Hildebrand, autorul mult co-
mentatei cart Problem der Form", era cel mai de seams sculptor al
vremii, la care sobrietatea si perfectiunea formei erau implinite prin
expresiunea sufleteasca a modelului. Dar urmasul lui Anion la minister,
Sp. Haret, a contramandat intelegerea, sub pretext ca bugetul sau nu
poate suporta cheltuiala sumei de 8 000 MK, cit ar fi costat bustul, desi-
gar mai bun decit pompoasele lucrari ale lui Dubois si ale altora, infe-
i ioare serioaselcr lucrari ale artistului polonez Hegel, profesor la $coala
noastrA si autor al busturilor regelui, al monumentului lui C. A. Rosetti
de pe Bulevard si al altora tot atit de reunite lucrari.

XXXIII
REDESTEPTAREA ARTEI NATIONALE

Potrivit programului prevazut redat uitarii indata dupd inregis-

trare, dupd cum adeseori se intimpla in veacul cel nou urma sa
inaugurez o propaganda in favoarea unei miscari artistice, pregatind

Diletantul pictor-fotograf Al. Paraschivescu, zis Alpar, a fost insarcinat si

cu colectarea scoartelor si a altar produse ale industriei casnice pentru expozitie,
de uncle nu s-au mai inapoiat celor care. de buns voie, le imprumutase, cu toate
repetatele dar ineficacele for reclamatii. Procedeu care s-a repetat si in 1906, dui:A
urn vom vedea.

141

www.dacoromanica.ro
Incercarea unei noi tentative a infiintarii unui muzeu national, viu, spre-
deosebire de cimitirul oropsit si cu vicleana patima pazit de cioclul cuno-
scut al asa-zisului muzeu existent.
Intr-acest stop am publicat in revista Albina din 28 oct. 1901 1.
Acest prim articol cu titlul de mai sus, din care voi spicui cit mai multe
pasaje, valabile Inca azi dupa aproape o jumatate de veac aratind cite
anume din dezideratele exprimate au si fost realizate in urma.
Dupa ce constatam ca din toate ramurile activitatii romanesti, arta
singura a ramas in urma, aratam datoria sa reinviem si trecutul nostru
cultural, fara de care e ±istenta unei natiuni civilizate nu se poate inchi-
pui. Caci vechimea vietii intelectuale a unui neam se masoara dupa mo-
numentele literare si artistice ale lui, intocmai cum dupa inelele din
truchi se numara virsta unui stejar".
Dupa enumerarea sumara a ramasitelor artistice ale trecutului ie-
site la iveala mai mult intimplator decit in urma unor cercetari siste-
matice", adaugam din belsugul artistic al acestor vremuri, nu ne-au
ramas insa numai niste ruine sau odoarele scumpe si obiectele din muzee,
ci o mostenire cu mult mai pretioasa caci, ea este Inca vie : ne-a ramas
acel instinct artistic pe care-1 regasim Inca la taranul roman din acele
parti unde traditia nu a disparut Inca cu totul si unde influenta strains
nu a patruns Inca". Acest instinct s-a mentinut si s-a intiparit in portul,
in uzurile si cintecele populare si in intreaga infatisare armonioasa care
distinge pe muntenii nostri de vecinii for de alte nationalitati. Poezia
populara si arta casnica taraneasca sint, pe linga credinta strabund, cele
mai pretioase si curate mosteniri ale noastre." Dupa cum poezia popu-
lard a fost o sorginte nesecata pentru imbogatirea si Infrumusetarea
limbei noastre, tot astfel si arta populara va servi drept punct de ple-
care in redesteptarea si reinoirea simtului nostru artistic. $i precum
pretios este pentru folclorul roman un crimpei de doing sau o variants
de basm, tot astfel trebuiesc adunate si pastrate orice scoarte, orice
ulcior sau lemn sculptat, in fine orice obiect care ar putea servi ca do-
cument artistic... Din nefericire insa pins acum nu am avut Inca un
artist de frunte, dupd exemplul bi#dului de la Mircesti, sa culeaga cu
aceeasi dragoste si pricepere toate izvoarele artei pamintene, oricit de
modeste ar fi ele si din a for maiestrita adaptare si ingenioasa imbin are,
sa creite motive noi mai frumoase Inca, ca cele vechi"....
Data nu din punct de vedere artistic eel putin din cel economic,
aceasta problems trebuie sa intereseze pe aceia care intr-adevar se pre-

Albina, revista enciclopedica populara (anul 5, nr. 4) condusa de un comi-

tet de redactie liberal fiind treats de Sp. Haret, caruia nu putea sa-i scape artico-
lul ce anume ii era destinat, alte interventii din parte-mi nefiind bine primite de
ministrul liberal.

142

www.dacoromanica.ro
ocupa de soarta taranului, dindu-i o noua sorginte de cistig prin invio-
rarea industriilor casnice, producatoare de cistig".
Si dupa ce se da exemplul satului Schrabek, din Germania de
nord, unde din initiativa preotului s-a reinviat tehnica tesatoriei, ajun-
gind SA se vinda produsele locale chiar pe pietele de peste hotarele tariff,.
propunem urmatoarele masuri de luat ; sa se adune toate reminescen-
tele artelor hidustriale aproape disparute. Colectiile insa sa nu fie niste
cimitire ale artei sau un fel de dictionare in care ar fi rubricate obiec-
tele ca si cuvintele unei limbi moarte, ci sa fie in contact cu publicul,,
al carui gust sa-1 destepte si sa-1 indrumeze pe adevarata tale ; iar prin
publicatii ilustrate si mai ales prin conferinte si numeroase expozitii
sa se tie vesnic incordat interesul publicului asupra unor asemenea.
miscari". Pentru a dovedi ea cele relatate, in 1901, nu au ramas simple
amagiri, datori intem sa aratarn ce s-a realizat in decursul vremii din
cele intentionate.
In IViluzeul national Carol I, infiintat in 1906, s-au adunat exem-
plare caracteristice din toate ramurile mentionate : Casa lui Mogos, por-
ti din Oltenia, troite, usi de biserici si case, stilpi, stenapi, tronuri, furci,
cause, linguri si pina la cele mai marunte obiecte de lemn, avind carac-
ter sau crestaturi artistice ; olarie din vremea preistorica, chiupuri, o-
lane decorative de la bisericile lui Stefan cel Mare, oale si strachini,
scoarte si costume din toate regiunile locuite de romani ; instrumente
muzicale si in fine, mice obicct purtind urma indeletnicirii artistice,
ca ouale incondeiate etc.
Si pentru ca aceste tezaure pind aici necolectionate, sa nu ramina
mai departe ignorate, s-au organizat conferinte in muzee si in princi-
palele orase din tail in afard de cele 12 expozitii in principalele centre
din Europa, ducindu-se astfel peste hotare faima artei taranului roman..-
Prin publicatii in revistele din tara si din strainatate si prin cata-
loagele expozitiilor, toate ilustrate, aceste tezaure, pina aci necunoscute,
furs popularizate servind de modele. Eficace au fost mai ales concursu-
rile, cu recompense banesti si diplome, printre olarii din tara, precum
si, in privinta tesaturilor, infiintarea, sub inalta ocrotire a reginei Eli-
sabeta, a Societatii Domnita Maria", cu atelierele ei, in care se repro-
duceau cele mai frumoase scoarte din muzeu, Bind astfel posibilitatea
publicului de a-si procura adevarate produse artistice in schimbul ororilor
de pe theiurile Dimbovitei.
Despre Concursurile de mobile, a publicatiei straine : Tapis rou-
mavns, a albumului de Izvoade de crestaturi ale taranului roman ; des-
pre Covorul oltenesc si a atitor alte realizari, ca de pilda a infiintarii
Societatii Arta Romaneasca" va fi vorba la timpul cuvenit in insirarea
cronoiogica a straduintelor pentru redesteptarea artei nationale intre-
prinse si avind ca tints finals intemeierea unui adevarat Muzeu national.
143

www.dacoromanica.ro
 X X XIV
PROCESUL TOCILESCU

Aluzia la nevoia unui nou Muzeu national, viu si conform noilor

c,,Tinti, din articolul publicat in Albino, nelinistind pe cel cu constiinta
incarcata, de multele pacate de care se stia vinovat, a provocat din partea
sa o vie companie de calomnii impotriva mea, in plin Consiliu profesoral
al Facultatii de litere, caruia ii adresasem cererea de suplinirea catedrei
de arheologie, amenintindu-ma chiar cu o interpelare in Senat. Dupa
cum am aratat In alt capitol, soarta, binevoitoare fats de cei pe nedrcrpt
napastuiti, a facut ca intre manuscrisele lui Tocilescu revenite Acade-
miei sa se gaseasca, pe lingo alte acte ce ma priveau, pe care Bianu mi
le-a remis, si conceptul interpelarii planuit de Tocilescu, in care pe baza
marturiilor lui N. Patrascu, ma acuza de a nu-mi indeplini orele cuve-
nite la Bele-Arte si alte asemenea neadevaruri. Fats de calomniile lui
Tocilescu, m-am vazut nevoit sa raspund prin Epoca din 22 febr. 1902
si apoi totociata prin plingerea adresata Ministerului Instructiunii enu-
merind o parte numai din abuzurile lui Tocilescu si anume falsificarea
conturilor librarilor straini, inlocuind in actele de descarcare, sumele
originals prin altele majorate, insusindu-si diferenta ; mentinerea in sta-
tele de plata, ale muzeului, a unor slujbasi de mult plecati, a caror
leafs o incasa ; refuzul de a achita, dupa 4 ani, pe librarii straini, cu
toate protestele consulilor respectivi. Librarul H. Welter din Paris, aflind
de procesul in urma caruia Tocilescu a fost nevoit sa-si achite vechile
datorii, imi scrise la 7 febr. 1902 : Je suis heureux d'aprendre qu'on
a decouvert le pot aux roses". La scrisoarea lui Tocilescu publicata in
may multe ziare, prin care, in loc de a se disculpa, continua sa ma
calomnieze, am raspuns printr-o noua adresa, din 20 martie, in care
precizam ministrului alte abuzuri ale directorului Muzeului si al Semi-
narului de arheologie, unde nu se procurase cartile, pentru care direc-
torul Incasase insa subventia pe mai multi ani. Numai dupa reclamatia
mea si in intentia de a ma dezminti, s-a adus in sala Seminarului un
-dulap cu citeva carti care nu erau insa ale Seminarului.
Consiliul Facultatii de filozofie si litere, convocat la 16 martie
pentru discutarea acelei afaceri colegiale delicate" a luat act de decla-
ratia lui Tocilescu ca Ministerul a dispus cercetarea cazului sau.
Intr-adevar, cu toata ocrotirea lui Tocilescu din partea presedin-
telui Consiliului D. Sturdza, care utiliza pe neofitul liberal, fugit de la
-conservatori, ca raportor al legilor sale in Senat si cu toata bunavointa
lui Haret, afacerea luind proportii, ministrul se vazu nevoit sa insar-
cineze cu ancheta pe inspectorul general P. Wascanu, profesor la Uni-
versitatea din Iasi. Batrinul dascal desi liberal, ofta din greu de cite
on ii prezentam cite o noua proba, o fotografie sau un manuscris al
lui Tocilescu a vinovatiei acestuia. Dupa raportul lui Rascanu nu am
putut obtine o copie, ce nici tribunalului nu a fost remiss, desi oficial
144

www.dacoromanica.ro
ceruta, in prima *edinta, de catre C. Anion, in numele apararii, cu apro-
barea judecatorilor. Tocilescu niciodata nu a facut mentiune la aceasta
ancheta, la care a fost chemat §i de care aflase cit ii era de favorabila.
Oprirea acestei anchete a fost singura favoare pe care Haret a putut-o
acorda aceluia pe care, printr-o scrisoare, bflata in dosarul ce mi-a
remis Academia, il numea iubite Grigore". Pe de alts parte §i Toci-
lescu, sub presiunea opiniei publice, pe baza art. 178 din procedura
penala-, puse in mi§care actiunea publics contra mea pentru delictul
de denuntare calomnioasa in scris" constituindu-se parte civila pentru
suma de 100 000 lei, prin cererea inregistrata la Trib. Ilfov S.I. c.c. sub
nr.16235 din 21 martie 1902.
Intre timp cel ce se §tia vinovat de falsurile ce denuntasem lucra
din rasputeri la rectificarea, pe cit posibil, a conturilor fictiv inaintate,
cu ani in urma, Curtii de Compturi. Prin complicitatea pre§edintelui
acestei inalte Curti, G. I. Lah ovary, care, la propunerea lui Tocilescu
fusese ales membru corespondent al Academiet Romane, directorul
Muzeului reusise sa i se predea, la muzeu, closarele vechi, supuse unei
not falsificari prin adaugarea unui zero atit la numarul volumelor cit
§i la pretul lor. Operatia era u§or demaseata, caci, in nici un caz cele
zece volume nu se puteau produce. Prin concursul neateptat al unor
binevoitori si cinstiti functionari de la Curtea de Compturi mi-a fost
posibil sa fotografiez dosarul Inca Inainte de sustragerea for §i apoi
masluite dupa Intoarcerea din miinile celor culpabili de o a doua misti-
ficare. 0 notita strecurata in Epoca asupra acestor scandaloase manipu-
lari atrase atentia lui Vint la Bratianu, secretar general al Ministerului
de Finante, de care depindea Curtea de Conturi careia cerindu-i-se
lamuriri, prewdintele insu§i §tiindu-se cu musca pe caciula se prezenta
la Finante uncle explicatiile date negasindu-se suficiente o ancheta fu
ordonata.
Afacerea, dupa cum se vede, luase amploare din ce in ce mai mare,
pasionind un public cit mai numeros. Insu§i regele fu pus in curent de
primul ministru Sturdza, care cauta sa disculpe pe transfugul sau nou
partizan, bun de Intnebuintat in bucataria politica liberals. Chemat in
audienta (5 iunie), suveranul se temea de izbucnirea unui mare scandal,
dupd ce insa aratai probele ce posedam, regele se asigura de dreptatea
cauzei mele, adaugind ca, in audienta ce-i acordase lui Tocilescu, acesta
a pledat cu atita patima impotriva mea, Incit 1-au trecut naduwlile,
deli era racoare in camera er hat geschwitzt and es war 1.0211 in der
Stube". P. P. Carp pus de asemenea in curent, imi asigura concursul
avocatilor partidului sau, avind sa pledeze nu cauza mea personals, ci
a cinstei §i dreptatii in contra necinstei §i nedreptatii reclamantului,
dindu-mi totodata sfatul sa-mi aleg ca aparator §i pe un liberal cinstit.
Pe linga prietenii C. Anion §i P. Missir, Vasile Lascar §i I. G. Saita,
carora m-am adresat, trecind peste orice consideratii de partid, au pri-
mit de asemenea a ma onora prin apararea unei cauze a§a de juste. Si
din public primeam incurajari in campania intreprinsa ; ma marginesc
a mentiona numai urmatoarea scrisoare de la printul George Bibescu,
145

www.dacoromanica.ro
cunoscut in armata franceza, Comandant Bibesco, Saint-Cyrien, officier
brevete d'Etat major", a luptat pentru Franta in Mexico, in Algeria, in
1870, fu prizonier la Sedan. Pentru serviciile sale militare fu ales mem-
bru de l'Institut de France". Emile Zola in La Debacle" copiind, fare
a-I cita, pasaje din descrierea luptei de la Sedan a fost acuzat de plagiat
de catre print. lath' scrisoarea : Cher Monsieur, d'aucuns vous bla-
meront peut-titre ; moi je vous serre la main heureux de trouver dans
mon cher pays, dont on a tant abaisse le sens moral, un homme de
courage. Le Tocilescu a vecu. Bien a vous. G, Bibesco" 1. Iar pentru a
reaminti liberalilor cit ei 11 apreciau odinioard, Epoca reproduce dupe
Gazeta poporului din 8 febr. 1895, urmatorul articol, pe care, in urma
numai, 1-am cunoscut, fiind atunci la studii in strainatate, sub titlul
Lin &soil de Laie, adica de tigani nomazi, Gazeta scrie :
Sintem violenti numai la extremitate, pentru ca lucrarile trebuiesc
spuse cum sint. Astfel nu poti scri despre Gr. Tocilescu, fare ca epitetut
de misel sa nu-ti cads imediat din condei. Sint multe si variate canalii,
dar de o mai scirboasa specie ca acest academician de contrabands,
desfidem sa ni se arate alta.
Priviti-i mutra, care oglindeste sufletul pacatos si josnic ; un fior
to patrunde cind ii vezi falcile atit de dezvoltate, iar cea de jos iesita
mult in afara, ca o amenintare permanents pentru oasele bugetare..
Instinctele lui de rozator cumulard au dat mult de lucru, atit guver-
nului liberal, cit si actualului guvern.
Pe drum umbla.repede, cu ochii in jos, furisindu-se pe linga ziduri,
pared ar avea constiinta de rusinoasa-i meserie. Rinjeste vesnic, iar cites
vorbeste, cu un glas pitigaiat si ascutit, tipetele lui incoerente nu se pot
asemana decit cu acele ale cucuvaiei nocturne. Cu pretentii de arheolog,
el si-a manifestat pasiunea pentru monezile moderne si in arta de a le
stoarce din pietre nimeni nu 1-a putut intrece. Lind a fost vorba de a
seri despre trecut, a tipa'rit area Dacie inainte de roman, un plagiat
fare seaman.
Dupe ce s-a tirit ca o potaie dinaintea lui Dim. Sturdza, aceasta
pocitura morals si baiat cu simbrie e in slujba ciocoilor : si on de cite on
este de facut o lucrare miseleasca, o fapta dezgustatoare, Tocilescu e
insarcinat cu dinsa. Aceasta jigodie cu ale ei turpitudini va ramine
legendary in analele Parlamentului si ale Universitatii".
In aceasta atmosfera avu loc, la 14 mai 1902, prima infatisare la
Tribunal, cind : aparatorul lui Tocilescu, A. D. Xenopol-Iasi, ceru
comunicarea actelor partii inculpate, incident contra caruia se pronunta
Tribunalul in urma explicatiunilor date de C. Anion, aratind ca o ase-
menea cerere nu are nici o ratiune de a fi, deoarece procesul e de
nature penala si nu civila. D-1 C. Anion mai arata ca d-1 Tocilescu a
I Fauna de care se bucura Tocilescu tnainte chiar de proces, reiese din
urmatoarea apreciere a Epocei din 10 aprilie 1902, In care el este aspru blamat
pentru fuga sa de la conservatori la liberalii atunci la putere, de la al caror set
D. Sturdza el astepta scaparea printr-d nelegala interventie a acestuia.

146

www.dacoromanica.ro
cautat sa interverteasca rolurile, aducind afacerea inaintea instantelor
judecatoresti, sustragindu-se de la judecata Consiliului permanent, deoa-
rece insa la Ministerul Cultelor s-a facut o ancheta in aceasta privinta
de catre inspectorul Rascanu, d-1 Anion roaga sa ceara comunicarea
acelui raport, care este de o importanta capitals pentru luminarea af a-
cerii. D-sa mai cere sa se comunice de la Ina lta Curte de Conturi con-
turile de descarcare prezentate de Tocilescu in gestiunea fondurilor de
la Muzeu si de la Seminarul istorico-epigrafic".
Ambele aceste puncte precum si proba cu martori cerute de d-1
C. Anion sint admise de Tribunal, care amind judecarea procesului pe
ziva de 18 iunie", Epoca, din 15 mai 1902.
Intre timp chiar aparatorii lui Tocilescu, convingindu-se de zdro-
bitoarele probe acumulate de cel pirit contra acuzatorului sau, care, in
nici un caz, nu avea posibilitatea sa-si sustina cu succes actiunea, sfa-
tuird pe clientul for sa renunte la actiunea intreprinsa pripit contra mea.
La a doua infatisare in fata Tribunalului S.I. c.c. din 18 iunie
1902" d-1 avocat Em. Porumbaru, in numele avocatilor ambelor parti
si in special din partea d-lui Gr. Tocilescu, cla cetire urmatorului Proces-
verbal : Astazi 17 iunie 1902 subsemnatii avocati ai d-lor Gr. Tocilescu
si Tzigara-Samurcas, intrunindu-se spre a delibera impreuna asupra inci-
dentului ivit intre clientii nostri si adus inaintea justitiei, am cazut de
acord a-i sfatui, in interesul prestigiului corpului profesoral, caruia ambii
apartin, sa inchida acest incident astfel : D-1 Tzigara-Samurcas sa ince-
teze orice atac in contra d-lui Gr. Tocilescu, iar d-1 Tocilescu sa renunte
la actiunea intentata contra d-lui Tzigara-Samurcas. Drept care am
incheiat, cu aprobarea clientilor nostri, acest proces-verbal, incredintind
fiecaruia din ei cite un exemplar. Au semnat, din partea d-lui Gr. Toci-
lescu, acest proces-verbal, d-nii avocati Em, Porumbaru, C. Dissescu,
Take Ionescu si P. Negulescu, iar din partea d-lui Tzigara-Samurcas,
d-nii avocati C. Anion, V. Lascar, P. Missir si I. G. Saita.
D-1 procuror Slatineanu declarind ca nu-si insuseste aceasta actiune
direct intentata de care d-1 Tocilescu d-lui Tzigara-Samurcas, Tribu-
nalul, fata cu cele continute in procesul- verbal si fata de declaratia
orals a d-lui Tocilescu ca-si retrage actiunea, precum si a d-lui Tzigara-
Samurcas, care n-are nimic contra, declara stinsa actiunea si ordona
inchiderea dosarului." Adevarul din 20 iunie 1902, precum si celelalte
ziare ale vremii.
Sentinta n-a fost data de magistrati, ci de opinia publics, de omul
strazii, de acea multirne pestrita, care deli nu fara pacate, stie, totusi
sa infiereze pe adevaratii pacatosi. Neretractind sau atenuind nici o
iota din cele raportate Ministerului si consfintite prin anchetele of iciale,
mi-a fost usor sa ma multumesc cu promisiunea de a nu mai reveni in
viitor asupra acestei chestiuni, in urma retragerii din partea adversa-
rului a actiunii de calomnie ce-mi intentase. La 20 iunie am fost
chemat la dejun la Castelul Pe les, regele flind multumit de felul termi-
narii procesului asupra caruia fusese tendentios informat probabil de
147
www.dacoromanica.ro
D. Sturdza, protectorul lui Tocilescu. Sentinta printului Bibescu "le
Tocilescu a vecu", incheie acest penibil incident al inceputului veacului
celui in care intrasem.

XXXV
CUIBUL DE LA CATINA

Catina 1, mosia mamei sotiei mele, unde, din 1901, mi-am petrecut
vacantele renuntind a mai lua drumul lung ping la Brand. Despre care
a mai fost vorba. Schimbul avea avantaje ca si dezavantaje : nu era
placut sa to cobori din o vale de mai bine de o mie de metri altitu-
dine, la mai putin de jumatate, si in locul privelistei (in departare) a
ghetarilor eterni in toiul verii, sa ai in juru-ti mai multe ripi golase
ciecit paduri de brad. Aci aveam insa marea multumire de a fi in
libertate si Ia aer curat numai cu ai mei, putindu-ne bucura de evo:
luarea celor trei vlastare, care rind pe rind ne-au imbogatit si infru-
musetat existenta, in ciuda atitor altor privatiuni sau necazuri din afara.
Zara aluzie Ia paradisul promis in cealalta lume, in al carei basm nu
pot avea nici o incredere, voi intrebuinta totusi, negasind alta mai nime-
rita, comparatia ca in rai" pentru momentele de multumire, de fericire
ce ne-au fost date la Catina. Sub aripa protectoare a coanei Coralita
despre mama sa a scris sotia mea un volum de 108 pagini, trase la
marina, care impreuna cu scrisorile noastre formeaza dosarul intim al
familiei, rezervat copiilor nostri. Liberati de grijile traiului zilnic ne-am
bucurat, in anii dinaintea primului razboi, de tot farmecul vietii fami-
liale la tars. Asezata la poalele muntelui impadurit, Cetatuia, cu povarna
si cladiri in piatra si maza pentru fabricatul si pastratul tuicii de o
parte si grajdurile, hambarele si patulele de alta latura in jurul unei
vaste curti centrale : dau acestei gospodarii infatisarea unei cetati infa-
rite. Casa cu balcoapele ei si cu chioscul imbracat in vita, dind spre
sosea, inchizind patratul, avea Infatisare pitoreasca, Zavoiul, sau Crivina
cum i se zicea, Prins intre iazul din fata casei si Bisca cea impetuoasa,
era cimpul de joc al copiilor, ferickti de asa libertate in societatea viteilor
si a oitelor mai tinere decit ei. Scunda casuta a vechiului proprietar,
izolata in mijlocul patratului inconjurator servea acum drept manoir"
pentru invitati si administrator. oselele judetene, cea dinspre Buzau

Comuna rurala in jud. Buzau, pe apa Biscei Chiojdului. Griul neputindu-se

cultiva, localitatea e renumita pentru livezile de pruni. Zona a fost multa vreme
considerate ca bogata in petrol. Prof. L. Mrazec in raportul sau din .,Monitorul
intereselor petrolifere" nr. 465 din 1902, p. 3, intre zacamintele neogene din Mun-
tenia pretinde ultima zones neogena care trece valea Buzaului e acea de la Tega-
Ctslau, taiata prin scufundarea bazinului levantin de la Calvini. Pe marginea N.E.
a acestui bazin trece zona de la Catina, una din cele mai interesante, brusc intre-
rupta pe malul drept al Biscei Chiojdului".

148

www.dacoromanica.ro
cu cea de la Ploiesti Valerii-de-Munte se contopeau dupa trecerea
Bistii intr-una singura, trecind prin fata gradinii 5i casei, ramificindu-se
apoi iar spre Star-Chiojdul prahovean 5i spre cel buzoian, de unde se
infunda in muntii Siriului.
Canna mi-a servit ca punct de plecare a excursiilor in intreaga
regiune dintre Bucegi ping dincolo de Penteleu ; de aici calare am
cercetat schituri, in curind cu totul parasite cum a fost de pilda Cirnu
in muntii Buzaului, din care, dupa citiva ani, n-am mai gasit nici urmele
bisericii si a chiliilor, iar din elesteu a ramas doar o groapa fara pic
de apa. Ruinat aproape In intregime, am revazut si schitul Gavanu
din sus de Lopatarii cu focul nestins, care nu se capta spre utilizare,
Inca arzind in continuu in zadar.
Excursiile la manastirea Cheia din jos de Bratocea si toate cele-
lalte din Buzau le faceam calare, imprumutind, pe timpul verii, calul
nazdravan al finului pops din Chiojdul cel Mare. Rareori, numai, fami-
lia din Mina ma insotea in caruta cu boi, In asemenea expeditii, cum
le pilda de sarbatorile Pastilor la manastirile Nifon si Ciolanu din
jud. Buzau. Aci am aflat la parintele Eftimie Georgescu Notavul sau
Eiminia zugravirii" din care am publicat introducerea in volumul de
omagiu oferit lui C. Dirnitrescu-Iasi la 25 febr. 1904. Textul integral
al acestui Izvod al lui Makarie de pre ellino- grakie" pe care-1 tran-
scrisesem din chirilica I-am predat spre publicare profesorului Grecu din
Cernauti, neavind timp sa termin editia critics ce planuisem prin corn-
pararea manuscrisului cu textul bizantin editat de Paul Durand, In
1845 5i alte lucrari similare t:
I\ici imprejuriz-nile directe ale Catinei nu era lipsite de interes ; in
Invecinata comuna Lera se gaseau zacarninte de chihlimbar 5i tot de
aci, de la Mos Uruc, care a daruit muzeului mindra lroita ridicata in
amintirca fiului sau trintit de un armasar, am capatat si frum sul 51e-
fuit ciocan de piatra, dovada a unei importante statiuni neolitice neex-
plorata Inca. Frumoasele troite din valea Teleajenului sau cele mai vechi
de la Ogretin si alte localitati din regiune au fost aduse la muzeu si
in buns parte publicate in Cony. lit. si in Ivboadele de eresteituri ale
taranului roman, din 1928. In afara de chihlimbarul din vecini, se ivise
in regiune 5i la Mina chiar, urme de nisip asfaltos 5i din unele locuri
rabufneau asa -zisii gheizeri cu urme si miros de pacura. Atras de
aceste stiri, Ludovic 1VIrazec, profesorul universitar de geologie si mine-
ralogie, venind sä cerceteze regiunea, fu oaspetele nostru timp de doua
zile, constatind ca amindoi eram membri vechi ai D. Or. A. V. Deutsch-
Oesterreiches Alpen Verein" si avind acelea5i bune amintiri ale inles-
nirilor procurate de cabanele clubului. Din ultimul sui5 : Chiojdu (1\Iic),
la picioarele muntelui pe Bisca, unde se incheiau clrumurile carosabile,

I Manuscrisul utilizat de prof. Grecu e mentionat sub initialele Tz. si T. in

publicatia sa Carp, de picture/ bisericeascei bizantine. Cernauti, 1936, la pag. 39 sint
multumirile autorului pentru ms. pus la dispozitie, I s 1. 4°, 426 pp. Plansele 1-4
dau reproducerea titlului ms. Tz., cit si alte pagini din acelasi memoriu.

149

www.dacoromanica.ro
se tragea placutul meu prieten Constantin Giurescu, fost profesor de
istoria romanilor la Universitate si membru al Academiei Romane, cu
care ne vedeam des in timpul vacantelor I.
Un imbucurator eveniment familial a inveselit sfirsitul acestui an :
naz,terea primului nostru vlastar, in dimineata de 18/31 oct. 1903 in
fr linos situatul apartament din Intrarea Nordului, colt cu aleea Carmen
Sylva, direct in fata gradinei Cismigiului, cu farmecul ei deosebit si
aerul ei prielnic cresterii copiilor 2.
Botezul micului Alexandru fu oficiat la 14/27 dec., nas fiind
C. C. Arlon, care-i adause si numele sari pe linga cel oficial al parin-
telui noului nascut. Cu acest prilej regina Carmen Sylva a tinut sa
cinsteasca din nou caminul nostru, daruindu-ne pretiosul basorelief de
fildes din epoca tirzie a Renasterii, reprezentind o Madona intinzind
bratele primitoare catre pruncul ce se avinta spre ea.

XXXVI
S. T. R.

Cea mai concreta realizare a hoinarelilor mele, datind din scoala,

continuate la Sinaia, dar mai ales prin excursiile de la Brand in EIvetia,
a fost infiirrtarea, impreuna cu prietenul Mrazec, a S. T. R. Locul infiin-
tarn a fost Catina, unde am hotarit infiintarea Societatii de turism
S. T. R., luind ca model pe cea germana Deutsch-Oesterreiche Alpen
Verein" la care eu si Mrazec eram vechi membri. Dorind sa o punem
sub protectia principelui Ferdinand, am si luat a sa aprobare, iar la
6 febr. 1903 fiMd amindoi primiti in audienta oficiala de viitorul nos-
tru presedinte, Societatea era legalmente constituita. In 1904 a aparut
si primul volum din : Publicatie anuala a S. T. R.", cuprinzind darca
de seams a primului an de functionare citita in adunarea generals
de la 2 febr. 1904, in care, in calitate de secretar general am dat seams
despre mersul pe primul an. Din primul cornitet faceau parte : Antipa,
G. Bals, Vintila Bratianu, dr. I. Costinescu, G. Flaislen, colonel lanescu,

Tatal sau de origins grec, numit Giuris, avea cea mai mare pravalie 5i
1.-nai bine reputata din regiune 5i se bucura ca si fiul sau, profesorul, de un foarte
bun renume, pe care nu-1 mai poate revendica tinarul C. C. Giurescu, care a
mostenit de la tatal sau conceptul istoriei romanilor ramasa nepublicata. Tinarul
C. C. Giurescu s-a mai ilustrat ca rezident regal prin spinzuratoarea 5i expunerea
la drumul mare la Focsani, a celor trei tegionari din regiune, osinditi pentru ispa-
sirea asasinatului primului ministru Armand Calinescu.
2 Un gradinar nepriceput, inainte de venirea artistului peisagist Rebhuhn,
incercind sa taie niste salcii batrine din Cismigiu, a fost din vreme oprit printr-un
protest semnat de d-na Eliza Marghiloman si alte persoane protectoare a peisaju-
lui, adresat prim_ arului capitalei. Vintita Bratianu, care a luat imediat masurile
cuvenite.

150

www.dacoromanica.ro
S. Mehedinti, L. Mrazec, G. Munteanu-Murgoci, Th. Nica, Al. Tzigara-
Samurcas, dr. A. Ureche, A. Vlahuta si M. Vladescu. Scopul S. T. R.
-era de a dezvolta sportul excursiunilor, de a Inlesni cunoasterea fru-
musetilor tarii romanesti si de a intari, astfel, iubirea de patrie si de
neam. a) Art. 3 : acest scop Soc. isi propune sa-1 ajunga : organizind
excursii in tall si in tinuturile vecine; b) inlesnind excursii, prin insem-
mare de drumuri, intretinere de poteci, cladiri de adaposturi, organizare
de calauze, publicatii de itinerarii. etc. ; c) latind in public simtul pentru
mature, atit prin excursiile Soc. cit si prin publicatii, conferinte, expo-
zitii cu subiecte pitoresti, etc. ; d) intretinind relatii cu Soc. similare
din strainatate. Delegatii comitetului au fost alesi : vicepresedinti : prof.
Mrazec si col. Ianescu, seful Marelui Stat Major ; Casier : Th. Nica,
director la Banca Nationale ; membri de onoare : D. Sturdza, P. P. Carp,
general G. Manu si M. C. Sutzu. Din primul an s-au inscris membri
peste 800 persoane.
Primul ei anuar cuprinde, in afara de darea de seama semnalata,
Apus, versuri de $t. 0. Iosif ; De uncle incepe cineva a fi turist, de
Soveja ; Origiru2 Babelor de L. Mrazec, Adevanatu/ turist roman de
Urechea; Pe valea Jiului de I. Dragomirescu ; Itinerar la Colturn si
Negoiu de G. Bals, Excursii in Gorj de Moisil ; Partea stiintificti de
Iodoform (Dr. Ur.) ; Cobcirirea Bistritei pe plute de G. C. ; Cheile Bre-
bului de Braileanu ; ginictia Frigaras Rucar de dr. Ratacitor ; 0
excursie tragica de V. Pop ; Malnufalul aspirantului excursionist de Ur. ;
Excursia .Stefan eel Marie de C. Calmuschi ; Valera Teheajenului de Mur-
goci ; Informatii sigure de Fonograf ; Aforisme seteriste de Urechia ;
Statutele si lista membrilor. Alte anuare mai voluminoase si mai frumos
ilustrate au urmat, cu primeniri in comitetul si secretariatul Societatii
si cu interesante articole asupra excursiilor din tara sau chiar din strai-
natate (Flaislen in Rusia si in jurul pamintului), pind in 1915, cu vol.
XIII, cind din cauza razboiului vechea societate a incetat, altele luind
nastere apoi. Anuarul anului al XII din 1914 se incheie cu articolul Din
carnetul de turist al Regelui Carol I, adus ca omagiu de adinca veneratie
memoriei aceluia care a stiut si prin fapta si prin pilda sa fie eel dintii in
rele mici ca si in cele maxi'`. Textul 1-am tradus din memoriile regelui
publicate de Mite Kremnitz, iar ilustratiile dupe acuarelele lui Preziosi
din colectiile regale, raspindite apoi prin numeroase publicatii 1.
La distanta de peste treizeci de ani, cu ocazia a celei a 25 ani-
-versare a U.F.S.R. (Uniunea federatiilor sportive romane) din dec. 1937,

1 Intemeiata sub pre$edintia principelui Ferdinand, S.T.R. i$i incheie activi-

tatea prin publicarea pretioasei descrieri a pamintului romanesc de insu$i inteme-
ietorul regatului roman. Societatea Turi$tilor Romani aduce prin aceasta publicatie
un omagiu de adinca veneratie memoriei aceluia care a $tiut, si prin fapta $i prin
pilda, sa fie cel dintii in cele mici ca $i in cele mari" incheie Introducerea publi-
cata $i in bro$ura Din carnetul de turist at Regelui Carol I, Buc., Tip. G. Ionescu,
1915, I br. 4, 7 pp. $i 10 ilustratii. $i aceasta bro$ura, ca $i toate traducerile din
operele reginei $i ale principesei Maria au aparut anonim, fare indicarea tra-
ducatorului.

151

www.dacoromanica.ro
organizatorii, amintindu-si de precursorii pe acest teren, m-au invitat ca
fondator al S.T.R. la banchetul prezidat de rege, in care ocazie mi s-a
decernat medalia sportive Pentru merit" cl. II, ca si celor mai tineri
dintre sportivi !

XXXVII
INDUSTRIA CASNICA $1 ARTA NATIONALA

In afara de cronicile precedente a aparut de asta data, sub initia-

lele mele numai si in liberala Vointa nationals, deoarece era vorba de
o reform& a lui Spiru Haret, la 7 oct. 1903 o dare de seams asupra
produselor scoalelor de meserii de curind infiintate. Observatiunile for-
mulate acum mai bine de patru decenii, fiind valabile azi Inca, cred
ca scuza republicarea for :
Vointa nationala 7/20 oct. 1903. Industria casnica 0 arta natiOna/d.
Una din principalele preocupari ale conducatorilor neamului nostru
este, In imprejurarile actuale, crearea de not mijloace de productiune
si deci de imbelsugare a stratului taranesc. Ocupatia de capetenie a
taranului, agricultura, asa cum s-a practicat in decursul veacurilor, nu
mai este indestulatoare : pamintul sleit pe de o parte reclama o cultura
mai rationale si mai intense, iar populatiunea pe de altA parte tot spo-
reste pe cind insa masinile si felul nou de cultura reduc mereu intre-
buintarea bratelor. Ocuparea cu folos in alte directiuni a bratelor este
una din marile probleme ale timpului.
Calauzit de aceste idei, d. Haret, ref ormatorul legei Instructiunii
publice, a creat pentru populatiunea rurala scolile elementare de meserii
si agricultura, in care se capata in mod practic cunostintele necesare
pentru o cultura mai sistematica a pamintului si se formeaza tot felul
de meseriasi.
Rezultatele imbucuratoare ce s-au vazut in -0Expozitia $coalelor
de arte, meserii si agricultura* motiveaza cu prisosinta crearea acestor
scoli si dau o probA de celeritatea cu care noua reforms a fost aplicata.
Lasind la o parte scolile de agricultura cu ale for prea frumoase
produse, ne vom ocupa de cele de meserii, si in special de cele elemen-
tare, care fiind in formatiune merits o deosebita atentiune. Caci pe cind
misiunea $colilor de arte si meserii este de a forma tot felul de ucenici
si maestri, care sa poata cu succes Inlocui in diferitele fabrici sau intre-
prinderi particulare ,pe aucratorii straini, scolile de la sate au cu tutu]
alts menire. Scopul for fiind de a procura o noua sorginte de venit
clasei taranesti, ele trebuie sa practice si sa perfectioneze mai ales mese-
riile de care aceasta class are nevoie, aratind mijloacele cele mai eco-
nomice de productiune.
152

www.dacoromanica.ro
 Astfel numai se va da o extensiune de adevarata industrie produ-
cerei restrinse de azi. Pe cind in starea actuala rarii sateni care conti-
nuind meseria parinteasca, se marginesc sa lucreze numai pentru satis-
facerea necesitatilor for proprii sau a citorva consateni, meseriasul for-
mat in noile scoli, din contra, va fi in stare sa produce mai bine si
mai ieftin, indestulind nu numai cerintele locale, dar putlnd sa desfaca
produsele muncii sale si pe la tirgurile vecine. Tinta urmarita de aceste
scoli este deci dezvoltarea micilor industrii locale, care pentru a fi exer-
citate nu reclamA nici instalatiuni prea costisitoare, nici capitaluri prea
marl, ce de altmintrelea, in masura necesara, pot fi Inlesnite azi de
diferitele banci populare. Absolventii scolilor de meserii intorcindu-se
In satul for trebuie sa fie in stare sa-si agoniseasca traiul din exercitiul
meseriei invatate, lasind in grija celorlalti, care se vor fi ocupat in
special de agriculture, cultivarea portiunei de pamint parintesc ce
le-ar reveni.
Prin aceasta diviziune a ocupatiilor vom ajunge la descentralizarea
productiunii industriale, azi monopolizata de uncle °rase, si totodata se
va inlesni si printre proprietarii rurali aplicarea unei culturi mai siste-
matice, care nu se poate face cu folc.s decit pe o suprafata mai intinsa
decit micile parcele de care ei dispuneau ping acum.
Pentru ca Ins rezultatele industriilor locale sa poata fi desfacute
fate de concurenta produselor in genere mult mai ieftine ale importa-
tiunei straine, va trebui ca ele pe linga superioritate netagaduita ca)
calitate sa pastreze neschimbat si caracterul for national, infatisarea for
traditionala. Ccici taranul nostru tine "Inca la anumite forme mogenite
la el este Inca inradacinat respectul sfint al traditiunii pe care trebuie
sa-1 mentinem, cultivindu-1 pe cit se poate. SA se fereasca, as.adar, scolile
de meserii de a schimba aspectul produselor for si Indeosebi pe acel al
industriilor casnice, transformindu-le dupd calapoade straine sau dupe
gustul pestrit al tirgovetilor fare respect de traditiune. Prin asemenea
inovatii. in genere inferioare formelor vechi ce cata sa inlocuiasca, nu
ajungem decit sa instrainam productia paminteana, in locul careia se
introduc Vara vreun avantaj teal marfurile straine similare. Pentru ca
industria nationala sa se poata impaminteni definitiv, ea trebuie sa se
introduce la inceput prin articole de prima necesitate, care se bucura
Inca de o reputatie bung, si apoi numai, dupd ce se va fi cistigat incre-
derea publicului, sa tindem a inlocui si alte produse mai superioare sau
chiar articolele de lux.
S-ar parea insa ca nu toate scolile sint incredintate de importanta
acestor consideratiuni, judecind dupd ultimele lucrari din ultima expo-
zitie, a carei necontestata valoare ramine, bineinteles, nestirbita prin
aceste observatiuni partiale. Ele sint pornite din insasi tendinta unora
din scoli, care, in loc sa se manifeste prin productiune curenta, au
cautat sa surprinda prin lucrari extraordinare. foarte interesante luate
in parte. dar care nu dau adevarata masura a rezultatelor normale, sin-
gurele hotaritoare.
153

www.dacoromanica.ro
 Asemenea expozitii de parade se apropie de metodele azi discre-
ditate ale vechilor dascali, care, in vederea examenelor, se sileau sa
invete pe copii recitirea mecanica a unor poezii in dauna altor studii
niai folositoare, in categoria acestor lucrdri de circumstantd intra case-
tele de fier, cu si fara sonerie, coliviile de lux, surubariile mestesugite
si alte articole cu care se falesc citeva scoli elementare, desi asemenea
lucrari trebuiesc lasate pe seama scoalelor superioare de arte si meserii.
Obiectele de o intrebuintare mai rare nu trebuie sa ocupe in programul
scolilor elementare un timp ce s-ar putea mai bine intrebuinta la fauri-
rea uneltelor mai uzuale si necesare la Cara.
Impresia aproape generals este Ca productiunea acestor scoli este
Area mult reglementata dupa programe si mai ales modele straine, avin-
du-se foarte putin in vedere adevaratele cerinte locale si materiile prime
de care clispunem.
Astfel de dorit ar fi, de pilda, ca pe linga si chiar in locul atitor
mobile copiate dupa izvoade secessioniste sau a pretentioaselor dar bana-
lelor ornamente sculpturale cu motive clasice sa se lucreze mobile simple
cu caracter romanesc, adica de lemn alb cu incrustatiuni de ornamente
geometrice usor colorate, care de altminteri se armonizeaza perfect cu
odaile varuite, cu velintele, stergarele si celelalte obiecte ale unei gos-
podarii romanesti. Exemple reunite de asemenea mobila romaneasca se
vad in interesanta si ,pretioasa sectiune a produselor industriale casnice
adunate de d-na Marian, in expozitia Societatii de stiinte. Lipsa totals
de asemenea mobile in expozitia scoalelor de meserii e de regretat.
Straniu de asemenea este ca in toata expozitia nu se gaseste o singura
lavita sau trop in acest stil, desi ele constituie una din cele mai
uzuale mobile : nu exist& case taraneasca fara traditionala lada de zestre.
Sintem Inca in ceea ce priveste acest articol, ca si multe altele, tribu-
tarii Brasovului, pe cind am putea foarte bine sa ni le procuram singuri.
Nu e -cle ajuns, o repetam, ca in aceste scoli sa se lucreze bine
si frumos orice. ci trebuie ca productia for sa fie indreptata dupa
-cerintele noastre reale si conform unui ideal mai inalt. Pentru a pre-
ciza mai de aproape criticile aduse si a lamuri niai bine dezideratele
formulate, sa citam uncle exemple : la scoala inferioara de agriculture
si meserii din Armasesti am observat ca se lucreaza, in divizia fetelor,
broderii subtiri pe pinza de Holanda, se fac uncle modele si inutilele
monograme asa de obositoare pentru ochi. Nu ar fi mai de folds ca in
asemenea scoala sa se indeletniceasca copilele in mod cu totul exclusiv
numai cu frumoasele alesaturi romanesti sau cu tesutul scoartelor si
velintelor atit de apreciate odinioara pentru soliditatea si frumusetea
for si pe care din nenorocire, tocmai din cauza lipsei de productiune,
be inlocuiesc fabricatele straine inferioare ca infatisare si calitate.
Avem in orase destule scoli in care elevele isi pierd vremea si
vclerea cu migaloase broderii pe alb pentru ca in scoala din Armasesti,
sat in judetul Ialoinita, cu 300 familii numai, sa se pastreze traditia
cu ornamentele si culorile ei particulare, pe care taranul be iubeste
pentru ca be intelege si cu care de asemenea tinerele copile se deprind
154

www.dacoromanica.ro
mai lesne, asigurindu-si totodata un cistig mai sigur decit din broderii.
Aceeasi observatiune se aplica si scoalei din Curtea-de-Arges, care de
altmintrelea este una din cele mai bine organizate si inteligent conduse.
Olaria se fabrics acolo, desi ireprosabila in ce priveste calitatea,
nu corespunde insa unor adevarate trebuinte. Frumoasele vase cu forme
moderne nu vor gdsi decit putini cumparatori, in afara de vizitatorii de
expozitii si rarii amatori din °rase, caci clasa tardneasca, in vederea
-careia s-a infiintat scoala tine Inca la olaria sa traditionald. 5i cu drept
uvint taranul preferd, acestor vase modernizate, ulciorul cel vechi care
nu numai ca este mult mai elegant si frumos, dar e si mai practic :
-smaltuit fiind numai in jurul gurii, el conserva, din cauza porozitatii
paretilor sai, chiar pe mani cdlduri, lichidul totdeauna rece. De ase-
menea smalturile cele noi sint mult inferioare frumoaselor si atit de
variatelor desenuri dupd vechea oldrie romaneascd, cu care se Mese
multe muzee de ceramics din strainatate, pe cind la noi e pe nedrept dis-
pretuita. Pentru indreptarea acestei stAri de lucruri, trebuie ca in locuL
albumurilor scumpe si planselor cu izvoade straine ce se trimit acestor
scoli ca modele, sa li se recomande imitarea vechilor vase din tars.
Fiecare scoald ar putea fi chiar obligata sa-si alcatuiasca pentru meseria
ce este chemat sä practice, o mica colectiune de modele pamintene, care
fats de cele straine au necontestatul avantaj ca sint cunoscute si farni-
liare celor ce se deprind cu fabricarea lor. Prin aceasta mdsurd s-ar
usura totodatA alcdtuirea unui muzeu industrial, pe care spre a noastra
mare rusine Il asteptam Inca.
In .arta si in industrie, ca si in oricare alt domeniu, respectind pe
cit posibil este, traditia, mai ales cind ea corespunde cenintelor timpu-
lui, Indeplinim una din cele mai inalte datorii catre noi insine. De acest
adevAr trebuie sa se pdtrunda si conducatorii scoalelor de meserii.
Pastrarea frumoaselor izvoade vechi se impune nu numai din pullet
de vedere artistic, dar si national. Daca reimprospatarea traditiunei este
anevoioasa sau inutild in unele domenii, ea se impune si este foarte
folositoare in ceea ce priveste asa-zisele industrii casnice, infloritoare
astazi Inca in unele regiuni si cu care se falesc mai cu seams vrernurile
trecute. Cdci in lipsa unei dezvoltAri artistice generale ca in Wile occi-
dentate, uncle arta cea mare s-a generalizat si a patruns in toate stra-
turile, la noi, ca si la popoarele scandinavice si cele slavice, avem de
Inregistrat numai manifestatiuni ale asa-zisei ante populare. Pentru ca
aceasta arta nationala cu caracterul ei deosebit sa se mentind, trebuie
sa i se asigure neschimbarea felului ei : sa se pastreze simplitatea, chiar
naivitatea care cu greu se vor redobindi atunci cind urma for se sterge
cu desavirsire. Respectarea traditiunei este mai cu seams usoara in
privinta industriilor casnice, a canon produse sint steins legate de clima,
de obiceiurile si datinile poporului, putin schimbacios si el prin firea lui.
Daca produsele casnice au fost in ultimile decenii in parte Inlocuite prin
altele straine, traditia for insa a ramas descul de vie pentru a fi usor
improspatata prin mdsuri inteligent aplicate. Neaparat insa ca si in
155

www.dacoromanica.ro
aceasta privinta nu trebuie ca, orbiti printr-un nemasurat orgoliu natio-
nal, sa respingem tot ce este nou, dezgropind fara deoscbire formele
vechi si disparute.
Orice reimprospatare sau cultivare a traditiunei sa fie bine moti-
vata fara a fi exagerata. Dupa cum de pilda nimeni nu ar pretinde,
ca pentru pastrarea spiritului vechii limbi romanesti, ar trebui sa reluam
si scrierea cu slovele chirilice; tot astfel, pentru a se pastra viu cultul
artei populare, nu este absolut necesar ca toate productiunile sa ramiie
impietrite in formele traditionale. Haina poate sa se modifice dupa
cerintele noi, cind aceasta se impune, ceea ce trebuie insa pas-
trat neatins si cu dinadinsul cultivat este simtul artistic propriu
geniului poporului nostru. Acest sentiment artistic Ii invedereaza rarele
dar frumoasele ramasite ale artei stramosilor nostri. Aceeasi subtila
pricepere si acelasi bun gust se mai gaseste si la populatiunea actuala,
mai ales la acea din regiunea muntilor, mai ferita de nefastele influente
straine. Cu parere de rau trebuie sa constatam ca, in genere insa gustul
marelui public este astazi dezorientat, cu totul zapacit in urma atitor
amestecuri de stiluri si necontenita fliactuatie a modei. Ca o prima
datorie ni se impune dar ca Inainte de orice alta Incercare de redestep-
tare si dezvoltare a artei populare sa restabilim vechiul ei domeniu,
asigurindu-i consideratiunea de care pe drept se bucura odinioara.
Dupd ce vom fi adunat elementele azi razlete ale artei pamintene
si dupa ce ne vom fi familiarizat cu spiritul manifestarilor ei, atunci
numai vom putea Incerca dam o noua si mai larga desfasurai e.
Plecind de la motive bine cunoscute si de la modele $i tehnice bine
studiate, adica parcurgind calea cea batatorita in decursul veacurilor
trecute, atunci numai se vor naste aplicatiuni si creatiuni noi, care
vor ramine insa conforme spiritului nostru.
Astf el numai, plecind de la cunoasterea perfecta a artei vechi se
va gasi solutiunea cea adevarata, care sa ne dea posibilitatea ca cu
timpul sa avem o noua arta romaneasca, in Intregul Inteles al cuvintului.
Inovatiunile pripite si nu destul chibzuite de a varia izvoadele artei
vechi si a-i Intinde astfel domeniul, nu au alt efect decit a hului si
mai mult gustul publicului si de a discredits chiar miscarea de redes-
teptare. Proba ne-o da scoala de ceramics din Tirgu-Jiu, ale carei pro-
duse se pot vedea in Expozitia Societatii de stiinte. Daca ne permitem
a atrage atentiunea conducatorilor acestei scoli asupra gresitei direc-
tiuni ce ni se pare ca au luat, o facem condusi numai de dorinta de
a putea spune in viitor numai bine despre aceasta Intreprindere, care
prin munca neobosita si frumoasele ei incercari merits lauda si stima
tuturor. Dar si aci avem de Inregistrat prea marea predominare a f or-
melor straine, care sint nedibaci reproduse, si prea putind atentiune
pentru modele romanesti. Tendinta de a se transporta pe vase orna-
mentele de pe oua, sau chiar hrisoave este foarte laudabila si ne indica
nesfirsitele variatiuni ce ni se rezerva pe aceasta tema.
Pentru a crea ceea nou trebuie Inca mai multa pricepere si mai
presus de toate o mai intima familiarizare cu ceea ce numim simtul
156

www.dacoromanica.ro
artistic propriu poporului roman. Modelele expuse sint sau prea incar-
cate si deci confuze si obositoare sau suparatoare la vedere din cauza
nechibzuitelor combinatii de culori, a alaturarii de tonuri care nu se
impaca si pe care de altminteri nici nu le intilnim in vreun motiv vechi.
Caracteristica artei populare este tocmai cumpatarea liniilor, armonia
toriurilor care ii dau acea simplicitate si seninatate impunatoare, care
deseori o apropie de cele mai frumoase exemple ale artei clasice. Ase-
menea fundamentale calitati trebuie cu sfintenie pastrate. De aceste
principii sa se conduce tinerii elevi ai scoalelor de arte si meserii."

XXXVIII
STAVROPOLEOS, MUZEU NATIONAL

Planuita restaurare a bisericutei Stavropoleos, pe la sfirsitul anu-

lui 1903, mi-a dat fericitul prilej de a reveni asupra temei Muzeului
national,. de care fara intrerupere eram obsedat, desi, arum mai mult
ca oricind, dupe incheierea proceselor-verbale, mai sus mentionate, nu-mi
era ingaduit sa vorbesc decit cu respectarea susceptibilitatilor aceluia
care singur stapinea acest domeniu.
Intr-o cronica din Epoca din 27 nov. 1903 1, in prima cronica, am
cautat ca inainte de discutarea restaurarii planuite sa fixez valoarea
artistica a acestui monument, taxat ca giuvaier al artei bizantine",
repetind inconstient aprecierea unor calatori pripiti, care vizitind numai
capitala M.A. a fi vazut nici chiar neasemuit mai importanta manas-
tirea Vacaresti, gratifica bisericuta drept minunea orasului nostru".
Aratind ea biserica nu dateaza decit din 1724, ca ctitor nu e decit egu-
menul grec Ioanikie Stavropoleos, ca planul ei e comun celorlalte bise-
rici din tiara si ca numai balustrade tindei are sculpturi ajurate pe care
se inalta cu ornamente vegetale, nu trebuie sa fie mai tare apreciata
ca multe alte lucrari mai artistice. Valoarea bisericutei consta, pe linga
sculpturile aratate, mai ales in decoratiile picturale si medalioanele cu
sfinti ce inveselesc fatada exterioara. Turtita fata de enormele cladiri
moderne din jurul ei, biserica nu si-ar putea recapata adevarata ei
valoare artistica si placuta infatisare, decit dace s-ar reda cadrul de
odinioara. Intr-acest stop propunem sau mutarea ei in intregime sau
ca cu materialul de piatra sculptata existenta, sa se reeladeasca biseri-
cuta pe locul darimatei manustiri Sarindari, ridicindu-se de jur impre-
jur un vechi han romanese, asa cum a si fost, schimbindu-i-se numai
destinatia, si anume de a adaposti Muzeul national".

Atit aceasta cronica, cit cea urmatoare din 26 febr. 1904, fiind in intre-
gime reproduse in Muzeografia romaneasca din 1936, pp. 159 si 165, nu vor fi
citate decit in rezumat aci.

157

www.dacoromanica.ro
 Aratam ca prin noile sisteme (Ruckgauer) de ridicare a eladirilor
sau a specialistilor house-movers" in America asemenea opera-
tiuni erau curente ; nu numai in America dar si in Europa. Ma margi-
neam a arata numai ca de atunci sistemul a fost aplicat si la not cu
succes la ridicarea bisericei din Rebegesti-Cretulesti din Ilfov, mai voila-
minoasa ca micuta Stavropoleos, fara ca nimeni sa se fi opus opera-
tiei reusite.
Propunerea mea a stirnit o sums de protestari pe care nu le voi
mai mentiona aci. Intr-o noua cronica (26 febr. 1904) an aratat insa
ca insusi ministrul Haret in al sau raport ofiial adresat regelui in 1903
mentiona la pag. 407 ca intre lucrarile care sint a se face in cuiind
este si infiintarea unui Muzeu special de arta religioasa, luindu-se
poate, pentru acest scop biserica Stavropoleos". Si mai putin fericit se
exprima ministrul la pag 364, unde, vorbind de muzeul religios si de
cel de arts nationals adauga : pe-ate chiar ar fi nimerit ca ambele
muzee sa fie unite intr-o singura institutie, pentru care biserica Stavro-
poleos, reparata si restaurata, ar servi ca un cadru admirabil". Cu tct
respectul datorit sefului meu. ministrul Haret, m-am crezut obligat sa
obsery ca Bisericuta servind drept incapere pentru doua muzee este
inadmisibil. Cadrul ei este prea mic chiar numai pentru colectia reli-
gioasa, intr-insa neputindu-se pune decit odajdiile si obiectele sfinte
cele mai frumoase $i interesante, dintr-acelea care de obicei se arra
intr-o biserica, $i nimic mai mult. Nu drept cadru, ci ca centru al unui
muzeu va trebui luata biserica. Cele patru laturi ale cladirei, ce s-ar
ridica in jurul bisericei, ar servi pentru diferitele sectiuni ale unui ade-
varat muzeu national : un depozit al tuturor ramasitelor si produselor
noastre artistice. Cladirea, dupa cum am spus, ar fi in stilul vechi
romanesc, cum 1-am mai apucat pe la inceputul secolului trecut, inspre
strada, o fatada simpla dar impunatoare : un briu despartitor intre
caturi, chenaruri Ian jurul ferestrelor si alte putine ornamente sub
streasina cea larga ; in curte, un pridvor cu arcade, sprijinite pe coloane
frumos sculptate. Doua din aripile zidirei ar fi intrerupte prin porti
boltite ; dasupra celei dinspre Calea Victoriei s-ar inalta o turla, intre-
rupind astfel monotonia liniei drepte. Bisericuta in mijlocul verdetei si
inchisa in cadrul pentru care a fost facuta, ar da intregului complex
insemnatatea unei oaze binefacatoare $i instructive totcleodata, in mijlo-
cul Bucurestilor chiar. Infatisindu-se astfel, Muzeul national ar capata
influenta, pe care trebuie sa o aiba, dar pe care nu a exercitat-o ping
in prezent, o asemenea institutie de cultura.
Dupa ce orbeste, am cheltuit milioane si prin proiectele cele mai
grandioase am ademenit arhitecti straini, fard nici un rezultat, cred ca
a sosit vremea sa ne cumintim, oprindu-ne la planuri mai modeste,
dar posibil de realizat, cum ar fi de pilda acesta. Caci statul ar putea sa
stabileasca numai planul intregii cladiri, marginindu-se deocamdata la
executarea unei parti numai a lucrarii, a fatadei in .primul rind. Chel-
tuielile astfel repartizate ar fi lesne suportate de bugetele. anuale..
Inceputul o data facut, dupa ce statul va fi ridicat prima aripa, am
158
www.dacoromanica.ro
convingerea ca nu vor intirzia sa- vie in ajutor si daniile particulariloi_
Multi; desigur, Ivor fi amagiti sa cladeasca cite o sectie a muzeului,
care, purtind numele donatorului, ar eterniza intr-un mod atit de stra-
lucit fapta cea buns. Cit a putut face statul chiar in ultimii ani de criza,
cu un buget anual de 50 000 lei numai, ne dovedeste recladirea aproape
completa a Arhivelor de la Mihai Voda. Aceasta opera se datoreste in
primul rind staruintei si devotamentului unui director priceput si cu
intentiuni curate cum este c1-1 Onciu. Cu acelasi capital moral ce nu s-ar
fi realizat si pentru Muzeul national ! Am platit prea stump incercarile
nechibzuite de pins acum, pentru a nu trage cel putin un folds, din ele.
Sä nu se is deci o hotarire pratiala, inainte de a se fi conceput un plan
definitiv. Sa-si dea bine seama de marea raspundere ce o poarta aceia
care au ultimul cuvint in chestiuni atit de insemnate.
Cit despre intentige ministrului Haret, din al sau raport dficial
catre rege, pu a mai lost vorba. Ideea am reluat-o dupa o trecere de
patruzeci de ani, propunind in 1942 ca in curtea Muzeului national de
la Sosea sa se recladeasca bisericuta Stavropoleos, azi in ruing si cople-
sita de uriasele cladiri megiese, aratind chiar locul ce-i era destinat, in
planul de la pag. 19 a brosurei Muzeul national Carol I" publicata in
ed. Bucovina" in 1942, dupa Cony. lit.
Din toate aceste bune intentiuni, nimic nu s-a ales, iar biserica
se macind tot mai mult in par&sirea in care a fost lasata, deli de la
inceputul secolului am tot pledat in favoarea ei.

XXXIX
STAREA ARTELOR $1 A INVATAMINTULUI ARTISTIC
IN ROMANIA

Cronica artistica a Epocei nu a fost consacrata 'numai unor

chestiuni spinoase, ca unele din acele pins aci rezumate, ci a cautat sa
fie de un cit mai general folds. Ca stare a fost si cronica din 2 dec. 1906,
pe care avind in vedere substratul oficial ce 1-a invocat, credem nece-
sar de a reda aci in intregime, ca un document al inceputului
acestui veac.
Joi 11 dec. 1903. Starea artelor 0 a invalamintului artistic in
Romania :
Progresele ce Ora a realizat in ultima jumatate de veac sint, in
general vorbind, intr-adevar marl si netagaduite ; totusi au mai ramas
multe goluri de implinit. Civilizatiunea aceasta logica a vremurilor
moderne nu a patruns si nu s-a 'alit in m'od egal peste tot : ne-am
dezvoltat mult prea repede intr-unele directii si am ramas locului, cind
nu am dat indarat, intr-altele. Ca rezultate a acestei cresteri nepotrivite,
avem multe institutiuni de cultura cu care ne putem mindri, unele chiar
mai presus de cerintele actuale, pe cind altele insa sint asa de inapoiate,
159

www.dacoromanica.ro
incit ne este rusine chiar sa le pomenim. Dintre acestea din urma, din
fericire tot mai putine la numar. sint in genere a$ezamintele noastre
artistice.
Aceasta trista stare de lucruri era indeobste cunoscuta ; obositi Insd
de a ne mai plinge, ne obisnuisem Cu acest, rau, si. vocile razlete, ce
uneori se mai ridicau in contra -i, ramineau fara nici un ecou. Artele si
asezamintele pentru propasirea lor, cu toata netagaduita inriurire ce au
asupra educatiunei unui popor $i a dezvoltarii simtului national pe linga
acel al frumosului, erau considerate ca ramuri vitrege ale activitatii
noastre $i ca atare nedemne de o mai incordata atentiune $i de relativele
sacrificii banesti.
Intr-o asemenea atmosfera coplesitoare si de generala dezintere-
sare, consfintirea oficiala a stagnatiunii artistice de catre insu$1. ministrul
Instructiunii publice, intr-un Raport adresat M. S. Regelui capata o deo-
sebita insemnatate 1.
Credem chiar ca daca s-ar da cuvenita atentiune acestui raport si
daca, mai ales, s-ar trage adevaratele concluzii din expunerile lui, fixin-
du-se mai intii o nestramutata norma de urmat in dezvoltarea artelor la
noi, atur ci am putea chiar nadajdui la o prea apropiata epoca de redes-
teptare a artei romane$ti.
De la constatarea gres.elilor si oficiala for marturisire si pina la
inlocuirea for prin masuri Intelepte si eficace, drumul nu este lung ; el
poate sa fie lesne $i repede strabatut cind, impinsi de cainta destraba-
larii din trecut, am porni la lucru cu intentiuni curate si bine luminati
asupra telului ce trebuie urmarit. In tot cazul, e in afara de orice indo-
iala. ca nu vor putea sa ramina fara indreptare lipsurile ard'tate in ra-
port, care, prin caracterul sau oficial, constituie un angajament solemn
ca inalta autoritate $colara-si is fats de augustul $i supremul $ef al sta-
tului. Cunoscuta fiind deosebita grija ce majestatea sa nutreste pentru
productiunile artistice in genere, si dat fiind aciutoarele speciale ce In
vremuri de restriste, majestatea sa a binevoit sa consacre restauraei
monumentelor religioase, opera de reinviere a artei nationale capata cei
mai frumosi sorti de izbinda, prin augusta veghere se asigura operei de
restabilire acea continuitate a lucrarii, cu ajutorul careia numai se poate
crea si dezvolta un curent sanatos in arta.
Yn a$teptarea bunelor rezultate ce vor decurge din raport voi in-
cerca, in interesul cauzei bune chiar, sa impartasesc unui mai mare pu-
blic cititor parerile pi dezideratele d-lui ministru, dind cu aceasta ocazie
$i o mai mare dezvoltare unor chestiuni, pe care intencionat, pare-se,
d. Haret a preferat sa le atinga numai in treacat. In genere, cu tot laco-
nismul si rezervele facute in cazul special, capitolul consacrat artelor $i
invatamintului for este desigur cel ce a procurat mai putina multumire
sufleteasca autorului. Caci numai placut nu poate sa fie, mai ales pentru
un ministru, ca sa se vadd nevoit sa consemneze cele mai triste consta-

1 Raport adresat M. S. Regelui, asupra activitatii ministeruhii Instructiunii

publice qi al cultelor, de Spiru Haret, ministru. Bucuresti, Gobi, 1903, I vol.
8. 403 + 293 pag.

160

www.dacoromanica.ro
'taxi, la ameliorarea carora imprejurarile 1-au impiedicat sa contribuie, pe
cit ar fi dorit. De aceea acest paragraf, desi atentiat si redus, totusi
contrasteaza cu optimismul si sentimentul de multumire al datoriei im-
plinite, ce respira din restul volumului.
Dar tocmai din cauza acestei prea disproportionate inferioritati in
care se afla actualmente artele fats de celelalte ramuri ale invatamintului
public, cred ca va urma si pentru ele, in eel mai apropiat timp, o epoca
de cultivare mai serioasa ducind la inflorirea lor. Caci o data cu «edi-
firthl invatamintului public s-a inaltat din ce in ce mai maret, si a ras-
rait silintele celor ce au lucrat la dinsul» dupa cum cu satisfactie
constata d. Haret ..si s-a rezolvat problema cea mare care absorbea
toata atentiunea ministrilor, se va da desigur toata atentiunea si ingrijirii
artelor, care singure au ramas in parasire». $i pentru prepararea spiri-
telor in acest sens, pentru a ne scoate din nepasarea in care ne aflam
fats de arta romaneasca si a ne imbarbata 5i mai mult in reabilitarea ei,
d. ministru nu ne ascunde nimic, ba, din contra, ne biciuieste cu adeva-
ruri pe cit de dureroase pe atit de rusinoase pentru noi. Intr-acest scop
desigur, d. ministru se multumeste cu afirmatiuni lapidare ca urrna-
toarele : «Invatamintul artistic este rudimentar ; lumea noastra artis-
tica nu are incurajare ; muzeul si pinacoteca vegeteaza, gramadite in
niste localuri imposibile, lipsite aproape de orice mijloace de inavutire*.
Patruns de insemnatatea si sinceritatea acestor constatari, de a caroi-
evidenta, in calitate de profesor la ,scoala de arte frumoase, am avut
nenumarate ocazii sa ma pling d-lui ministru Harct chiar, ma aflu
printre cei dintii care impreund cu d-sa si din plind convingere doresc,
ca : «sa se is cit mai curind masuri pentru a se da scoalelor si muzeelor
niste localuri 5i instalatiuni mai, demne de tara ; sa se mareasca fondul
pentru inavutirea muzeelor, dar mai cu seamy sa se dea institutiunilor
artistice legi, care be lipsesc cu totul, pentru a se organiza o data*. Pa-
ralel dar cu actiurea oficiala ce-5i propune inalta autoritate scolara si in
vederea bunei reusilte a campaniei deschise, cred ca este de datoria fie-
ca'ruia, sa aduca contributiunea sa la prepararea opiniei publice in acest
sens.
Chestiunile din domeniul artistic sint de un interes mult mai gene-
ral decit toate celelalte ale invatamintului public. Arta intotdeauna a
-fast mult mai dependinte de publicul eel mare decit de autoritatile ofi-
ciale. Progresarea ei intr-o tars atirna mai cu seams de raportul ce se
stabileste intre artistii producatori si publicul consumator, fara de care
cei dintii nici nu pot sa existe. Nu este dar suficient, ca prin legiferare
sa se organizeze asezamintele artistice, chiar de s-ar asigura Orei o anu-
mita producere anuala de artist. pentru ca arta sa se impaminteneasca
si sa dea intr-adevar roade bune 5i statornice. Caei nu numai pe tale
oficiala, dar mai ales prin initiativa particulars, se nasc si se sustin marile
curente artistice. Lipsa de interes si de contact a straturilor societatii
noastre cu institutiile artistice este, desigur, una din principalele cauze
ale nereusitei straduintelor trecutului in acest sens. 0 proba evidenta
de neintrecutele rezultate ce se pot obtine din initiativa privata, fara
161

www.dacoromanica.ro
nici un amestec din partea statului, ne dau spitalele si alte asezaminte
de binefacere, exclusiv datorite marinimiei si darniciei particularilor.
Iubirea aproapelui a fost mobilul care a dotat tara cu asemenea marete
si umanitare asezaminte, prin a caror liberalitate, fats de straini chiar,
Romania sta in fruntea natiunilor civilizate. La un neam inzestrat cu
asa frumoase sentimente si capabil de asemenea sacrificii dezinteresate,
nu este admisibil sa nu poata crea, in numele frumosului, o mai rod-
nica miscare in favoarea artelor.
Strabunii nostri, evlaviosi convinsi, intemeiau si inzestrau manas-
finite, singurele depozitare ale cult:rei si artei pe atunci, iar
noi, pretinsi esteti, sa nu fim oare in stare sa sustinem prin mijloacele
noastre nici o manifestare a artei contemporane ! In voluminoasa carte
de aur, a Casei Scoalelor, sint inregistrate atitea portrete si nume odi-
nioard obscure, care au trecut la nemurire prin daniile mici si marl, ce
au facut pentru raspindirea culturei in popor ; fara ca pins acum, cu
singura exceptie demna de semnalat a generalului Mavros, nici o alta
donatiune sa fi imbogatit muzeul sau scolile de arta din tars. Satele cele
mai departate isi tidied biserici prin benevola noastra contributie a
orasenilor, adesea luata sub forma de loterie, pe cind in capitala nici
una din institutiile artistice nu-si are local propriu.
Modesta Asociatiune pentru literatura si cultura poporului roman,
de peste munti, clacieste prin subscriere publics o casa nationals" pentru
adapostirea nediscutatelor dovezi etnice ale fratilor din Ungaria si Tran-
silvania ; iar noi, cei din Regat, ne jucam d-a pdpusile, ce cu mare
seriozitate expunem in local-al care a servit monetariei statului, in vre-
muri mai bune.
Capitala tarn, in fine, pentru a nu alerga mai departe dupa
contraste, poseda. un templu celebru si imens, in care se tin conferinte,
in genere tot atit de factice si pretentioase, ca si coloanele tencuite ale
pseudo-anticei fatade a cladirei ; pe cind muzeul vegeteaza in localuri
;rnposibile. Caci a fost de ajuns ca un singur om sa nascoceasca acest mo-
nument baroc, pentru ca sa curbs un leu pentru Ateneu" din buzuna-
rele tuturor, chiar $i de la aceia care nu pricepeau sensul acestei mas-
eulinizari a numclui capitalei grecesti. Si astfel cu obolul celor constierrti
si celor inconstienti, toti insa darnici pentru opere nationale, s-a cladit
acest palat, in care se adapostesc tot felul de productiuni mai mult sau
mai putin artistice, pe cind arta adevarata a ramas tot fall un acoperis
demn de ea. Si in acest timp sume enorme se cheltuiesc pentru constructil
si colectii. Faimoasa scuza a vesnicei lipse de bani pentru ale artei nu
este decit o legends, raspindita prin necunoasterea imprejurarilor din
partea unora, din intentionata speculatiune de catre altii. Caci data
astazi intr-adevar lipsa aproape completa a unui buget al artelor" poate
fi, dupa cum afirma d. ministru al culteler, una din cauzele stagnarii
artei, nu, desigur, aceeasi a fost vina in trecut. Statul si-a indeplinit,
mult mai mult decit credem. datoria : s-au votat si cheltuit multe mi-
lioane, a caror exacta intrebuintare imi rezery sa o dau cu alts ocazie.
Si de s-ar fi cheltuit indoit si intreit, tot cu nimic ne-am fi ales !
1 62

www.dacoromanica.ro
Noi, iar nu statul, sintem vinovati de starea de inferioritate in care se
gaseste azi arta fata de biserica si scoala. Nu am stiut sa ne folosim de
banii ce curgeau in epocile de belsug si acum ne miram de halul in care
se afla invataanintul artistic. Adevaratii culpabili sint aceia, care au ri-
sipit in altfel bania destinati cultivarii artelor.
Pentru a indrepta trecutul, a recistiga Increderea pierduta si mai
ales protectiunea publicului, asa de necesara dezvoltarii artistice, va tre-
bui ca, atit bugetele cit $i orice dispozitiuni referitoare la arta nationals
sa fie cunoscute si impartasite de intreaga natiune, pe care sa o inte-
resam direct la cultivarea frumosului. In aceasta miscare de redesteptare
a artei ptimintene, presa zilnica ar putea aduce nepretuite servicii lumi-
nind opinia publics si aducind in discutie marile probleme si reforme
artistice. Aceasta este si principala motivare a rindurilor de fatal si a
celor ce vor urma Inca. Al. Tzigara-Samurcas."

XL
EXPOZITII DE PICTURA

Concomitent cu preocuparile de organizarea artei nu s-a neglijat in

acelasi timp si punerea in valoare a straduintelor artistilor contemporani,
factori nepretuiti in promovarea miscarii artistice propuse. Asupra rolu-
rilor acestor expozitii am publicat prin cronica Epocei din 25 dec. 1903
o introducere care azi s-ar parea desueta, data intimplari recente nu
ne-ar dovedi cit de putin s-a schimbat, in unele privinte, mentalitatea
de acum mai bine de patru decenii. Caci pletora de expozitii din anii din
urma nu ne poate singur bucura, deoarece sporirea numerics a operelor
de arta nu poate fi luata ca o cheza5ie sigura a unui progres real : in
arta mai ales cantitatea fara calitate nu are nici o insemnatate. Masu-
rile de igiena, ce recomandam atunci, trebuie sa fie aplicate si acum in
domeniul artistic, infierindu-se fara indulgenta productiile mediocre,
menite sa compromita arta adevarata.
Seria cronicilor artistice a Post inaugurate prin darea de seams
asupra maestrului N. Grigorescu (reicrnprimata mai tirziu, cu ilustratii, in
volumul Arta in Romania din 1909). Reprodecind versurile lui Alecsan-
dri : Priviti pe cele dealuri, inalte, inverzite / Pe cele largi poiene cu
flori acoperite / Priviti straini de lume, pastorii cei romani / Aproape
de-a for turme paziti de a for ciini", aratam cum ele capata o noua
viata prin poemele in culori ale lui Grigorescu.
Asen-ianarea intre descrierile rimate si cele colorate este atit de
izbitoare incit am fi ispititi a ne Intreba, care din cei doi artisti a avut
o asa de covirsitoare Inriurire asupra celuilalt, data de la Inceput, Na-
tura, singura sorginte de inspiratie a amindorura, n-ar inlatura orice
gind a unei alte influente in afara de aceea pe care ea a avut-o
intr-aceeasi masura asupra acestor doi entuziasti admiratori ai ei, care
163

www.dacoromanica.ro
au adus, fiecare prin arta sa, aceleasi imnuri de inaltare patriei co-
mune... (In cronica din 29 ian. 1904 reveneam asupra acestor potriviri
intre pictor si poet.) Caci pictorul a eternizat, ca nimeni altul, pe Ora-
nul roman nedespartit de carul lui cu boi, incarcat pind in virf cu bel-
sugul rodului de la camp ; alaturi de el rasare, in toata a ei seninatate,
femeia de la tara, zvelta si gingasa in costumul ei national, purtind cu o
gratie anted' ulciorul cu apa pe cap, sau tasucind pe fus, cu nu mai pu-
tina eleganta, firele de ling alba din caier. In alte tablouri, inspirate pared
anume de Alecsandri, ne arata cum :
Pe coasts, pe sub ulmi
Se scoboara mieii-n vale
$i cintind, pa5ete-agale
0 copild-n urma lor.
Scene le de bilciuri, casele si bordeiele completeaza imaginea vietii
taranasti, in toate ale ei diverse manifestari. Dinsul mai are insa si me-
ritul cdci pe el il gasim alaturi de contemporanul sau Aman in fruntea
renovatorilor picturii romanesti. El a introdus in tara de-a dreptul si fara
tranzitie lenta cea mai moderns dintre tendintele picturale din Occident,
pe acelea ale $coalei din Barbizon, ale carei secrete si le-a insusit asa de
intim.
Locurile de frunte in Renasterea noastra literary si artistica le sint
pe veci asigurate acestor doi magi inovatori. Alecsandri a redesteptat
doina si cintecul popular; iar Grigorescu a impamintenit cel dintii ade-
varata pictura necunoscuta ping la dinsul in tara noastra. $i acum sau
oricind mai tirziu in decursul vremii, oricine va fi acel Vasari pamin-
tean, el va trebui sa dea lui Grigorescu, Intr -o istorie a picturii roma-
nesti acelasi loc de onoare pe care-1 ocupa Giotto ca intemeietorul pic-
ture' italiene... Amindoi au purees de la icoaneln bhantine care la not
mai traiesc Inca dar au stiut, adica au avut destula energie, sa rupa
lanturile seculare ale codicelui monacal si s-au inaltat unul pins la un
naturalism necunoscut timpului sau, celalalt pins la cea mai subtila
gam& a plein- air - ismului modern..."
Meritul necontestat al lui Grigorescu consta tocmai Intr- aceasta, de
a fi mijlocit tranzitiunca de la bizantinism la pictura adevarata, dezro-
bindu-se de hieratismul bizantin $i de a ne fi Inlesnit intrarea in rindul
natiunilor culte si in domeniul picturii. Pornind de la sfintii pictati in
1S:39 in manstirea Agapia, se urmareste intreaga dezvoltare a artei
maestrului despre care va fi vorba si mai tirziu. ajungind la concluzia
ca opera lui Grigorescu ramine unul din momentele impozante cu care
pururea se va mindri tara si neamul romanesc.
Primei expozitii a pictorului Stefan Popescu i s-au consacrat doua
cronici la sfirsitul anul 1901, aratindu-se cum tinarul absolvent al $coa-
lei normale de institutori, care incepuse a trage brazda pe aridu] ogor
at pedagogiei, si-a putut realiza visul mult dorit, prin bursa regelui
care ii permise a pleca la Munchen in 1898. Aci 1-am gasit ca elev a lui
Gysis, de la care a prins secretul unui desen sigur care a alcatuit baza
164

www.dacoromanica.ro
picturii sale. Dovada, interesantele sale desenuri, din anii din urma din
Algeria, care intrec cu mult sfortarile sale coloristice. Mi-aduc aminte
entuziasmul ce i-au produs desenele si gravurile lui Diirer si Cranach 12
care le admira:m impreuna cind, la Munchen, ii aratam plansele dupa
care imi preparam doctoratul. Inriurirea acestor maestri si predomi-
narea desenului in chiar picturile sale se poate urmari ping in cele din
urma din lucrarile sale. Cred chiar ca el a pacatuit pardsind lucrarile de
gen decorativ in favoarea celor coloristice in care n-a avut succesul
dorit.
Interesante erau si compozitiile sale pe terra llenii Cosinzenii cea
frumoasa ca o floare intr-o iarna fara soare", precum si proiectul sau a
unei fresce pentru palatul Ateneului. Documentele adunate intr-acest
stop din biserici si mandstiri, din care o parte au fost achizitionate de
Muzeul national, indicau pregatirea serioasd a pictorului in directia unei
arte decorative pe baze nationale, care, din pacate, au fost abandonate.
Intr-alta dare de scama din 3 dec. 1903. am pledat si in favoarca
lucrarii artistului N. Vermont, de asemenea atras de farmecul vechilor
noastre monumente, dind in fiecare noua expozitie copia vreunui colt
incintator din tara prea putin cunoscuta si apreciata. Vederi ca acelea
de la manastirea Ste lea sau scene bucurestene redate de Vermont tre-
buiau pastrate ca marturii ale unor vremuri ce nu se mai intorc. Cei
care apreciaza insemnatatea ce au azi pentru not frumoasele litografii ale
lui Bouquet $i Raff et din secolul trecut sau acuarelele unui Preziosi,
Trenk sau SatmaLy pot sa-si dea seama de valoarea viitoare a luerdrilor
prezente ale lui Vermont. Iar data ar fi fost sincera parerea exprimata
in raportul catre rege de catre ministrul Haret de a nu lasa sa se piarda
atitea resturi artistice, care sint pe tale de a dispare", el ar fi trebuit s5
incurajeze incercarile reusite de a ni se pastra. eel putin in imagini,
asemenea resturi artistice. Cine ar fi Crezut, fara a fi vazut expozitia lui
Vermont. din Pasajul romAn, ca chiar curtile banurilor de la bar:era
orasului nostru ofera subiecte atit de pitoresti si interesante ca renu-
mitele ruine cu nelipsitele $iruri de rufe intinse la soare, din Italia sau
aiurea. Pitorescul si frumosul n-au numai o patrie ; mesiesugul este sa
stii sa le gasesti si Vermont s-a aratat mester intr-aceasta.
In aceeasi cronica se analizau si primele pinze ale lui Patrascu din
Ploumanach, Vitre si Montreuil, mult mai putin interesante ca pietele
bucurestene in care misuna acel amestec pestrit de culori vii, ce dau atita
viata pinzelor lui Vermont, nepastrate, din nefericire, in colectiile noastre
oficiale.
Subiectele lui Patrascu sint supuse aceleiasi tendinte de stilizare,
care Ala oarecare uniformitate expozitiei sale ; picturile sale nu sint insa
mai putin interesante sub aspectul personal sub care artistul vede firea
si ne-o reprezinta. Expozitia Patrascu este desfasurarea lenta dar sigura
a unui talent cdruia nu-i plat salturile, ci numai variatiunile armonioase
ale acelorasi teme, dupa cum s-a dovedit in urma.
In Semiineitorul din 29 dec. 1902 s-a publicat o dare de seama, rc-
produsa cu ilustratii in Arta in Romania, pag. 196, asupra expozitiei lui
Verona, care are meritul de a fi introdus in asa-zisa picturd sociald, ilus-
165

www.dacoromanica.ro
trata prin largile sale compozitii : Piinea cea de toate zilele", Inmor-
mintarea unui granicer" ce ne aminteste pe Segantini, sau Svinturarea
porumbului", in care partea coloristic& nu e mai prejos ca in splendidele
sale peisaje de toamna. Patruns de principiile marilor promotori ai pie-
turii moderne, Verona e preocupat numai de partea fundamentals a lu-
crurilor si fiintelor", ceea ce cla valoarea deosebita lucrarilor sale. Senta-
neitorul din 16 martie 1903, adica critica Expozitiei Tinerimei artistice"
(reprodusa, cu ilustratii in Arta in Romania, pag. 206 in care sint trecute
operelor principalilor expozanti).
Ilustratiile Evangheliei de la Curtea-de-Arges ale reginei Elisabeta
si lucrari decorative ale principesei Maria, dau expozitiei Tinerimei ar-
tistice" un prestigiu ce se rasfringe asupra tinerii societati al care" mai
important membru e Stefan Lukian, fire de o rara sensibilitate, ale
carui pasteluri mai ales pastreaza fragezimea primelor impresii si redau
transparenta atmosferei.
Cu totul altfel e tehnica pastoasa a impulsivului Patrascu, ale carui
picturi sint lipsite de contururi precise si inigalite, efectele produse re-
zultind dintr-o savanta alaturare si degradare a culoarei ce nu se con-
topesc, fiind puss in straturi groase.
Prin Spathe si Stork, arta sculpturii s-a modernizat putind patrunde
ca ornament in casele particulare si a nu fi insirata numai in, recite co-
ridoare oficiale. Admirabile sint, intre altele, mastile lui 0. Spathe, prin
care a eternizat nu numai partea materials a figurii, dar a reusit sa
prinda si cele mai eterioe impresii ale fizionomiei, surisul sarcastic al
unuia sau severa gindire a altuia, a unor prea cunoscute personalitati.
Printre tinerii admisi in Societate semnalam pe I. Steriadi, Baltazar si
Satmary, promitatoare talente deja evidentiate. Cronicarul artistic al
unui ziar obligat fiind sa tie publicul cititor in curent cu toate manifes-
tarile de acest fel, a aparut in Epoca, din 3 ian. 1904 cu Arta carica-
turei, alcatuita in onoarea si spre folosul caricaturistului N. Petrescu, care
din produsul vinzarii operelor avea sa se ducts in strainatate pentru
completarea studiilor sale. Istoricul caricaturii din antichitate pina azi a
placut atit intre altii lui T. Maiorescu care-mi darui volumul, lui Cham-
pfleuri asupra aceluiasi subiect. Inaugurate in 1901, cronicile benevole ale
Epocei au fost duse pins la finele anului 1904, prin Bazarul artistic din
12 dec. si Arta si binefacere din 18 dec. a.a., ambele cautind sa pun& in
valoare obiectele expuse spre vinzare de sarbatorile Craciunului de so-
societatile de binefacere si propovaduitoare a frumosului; societatile mu-
seau sa implineasca ambele scopuri urmarite. Caci tine nu va fi mul-
tumit sa-si procure un obiect de adevarata arta, care s& fie totodata si
simbolul alinarii unei suferinte anonime dar re_ale ; la satisfactia este-
tica a posesorului operei de arta va corespunde in vreo coliba umila mul-
tumirea sufleteasca a celor ajutati din prisosul vinzarilor organizate in-
tr-acest soop. S-au expus lucrarile, uimitoare prin transparenta, asa-zi-
selor verre flambe" colorate ale lui Emille Calle din Nancy sau ale
concurentului Daum, precum si produsele minunate ale manufacturii
regale de portelan din Copenhaga, sau ale lui Ginori din Florenta.
166

www.dacoromanica.ro
 Mare senzatie au facut necunoscutele Inca la not stampe minunate
ale unui Utamaro zis si Watteau al Japoniei, ale lui Hiroshiga peisagis-
tul modern si ale vestitului Hokusai (1760-1349), marele ilustrator al
. Japoniei moderne si a carei Imagine a imortalizat-o prin cele 500 stampe
si peste treizeci de mii de schite, si pe care Goncourt il pune in cum-
panA Lat.& de cei trei artisti : Rembrandt, Callot si Goya. Pornind de k
,pamintenii parazitii artei, cronica artistica se terming cu enumerarea
acestei senine marimi ale artei universale. Intrucit aceste intretineri
aproape hebdomadare vor fi avut oricit de minima inriurire asupra men-
talitalii publicului nostru, asa putin preocupat ping aci de asemenea
probleme, vor constata altii. Daca n-as fi fost prins decit de grija admi-
nistrarii Fundatiei si a cursurilor de la Scoala de Bele-Arte, desigur Ca
$i cronicile artistice ar fi lost mai numeroase si poate mai substantiale,
deli sa-mi fie ingaduit sa adaug ca am persistat mai indelung decit nu-
merosii colaboratori inscrisi in faimoasa sedinta de la Alex. Florescu, sub
presedentia lui T. Maiorescu in care nu erau zile destule in saptamina
pentru benevolii viitori cronicari, care in curind au mncetat de a se tine
de cuvint. Insist totodata ca spre deosebire de toti ceilalti colaboratori,
eram singurul neinregistrat in partidul politic al conducatorilor Epocei.
Incheind colaborarea la ziar, cronicele artistice, de o amploare
mai mare, au fost reluate, dupacum se va vedea, in reviste si in special a
Convorbirilor literare, carora voi ramine fidel o bung parte a activitatii
ourmatoare.

XLI
RETROSPECTIVE PRIVIRI ASUPRA EXPOZITIEI RETROSPECTIVE

Relevata chestiune a bisericei Stavropoleos, prin cronica Epocei din

27 nov. 1903, a stirnit o lunga discutie, dupd cum se va vedea. Pentru a
explica insa violenta raspunsurilor mele ulterioare, nevoit sint sa inter-
calez aci darea de seams de sub titlul de mai sus, aparuta in Epoca. din
16 ian. 1904, prin bunele intentii de a se inlatura amestecul celor neche-
mati in chestiunile de arta, a dezlantuit polemicile acerbe ce urmeaza.
Asupra Expozitiei asociatiei pentru inaintarea si raspindirea stiin-
telor" organizata de doctorul Istrati au aparut un articol sobru dar demn
si interesant al lui Andrei Birsan, in Transilvania din Sibiu, putin ras-
pindit5. in Regat ; si apoi, in pretentioasa si luxoasa revista bucuresteana
Literatura si arta romand, o dare de seams contra spiritului fals si ten-
dentios ; am crezut necesar sa previn pe aititorii cronicei de la Epoca,
ce mi se incredintase tocmai in scop de a lamuri opinia publica asupra
chestiunilor de arta.
Ultimul articol e semnat de A. Costin, un pseudonim al chiar di-
rectorului revistei, N. Patrascu, a carui rautacioasa intentiune de a da o
imagine cit mai confuza despre expozitie, reiese din faptul ca, in nepu-
167

www.dacoromanica.ro
tinta de a se ridica pina la aprecieri mai generale, ciopirteste textul cata-
logului sau omite tocmai partile cele mai insemnate denaturind valoarea
colectiunilor din interesanta colectie particular& a doamnei Maria Capsa-
Istrati, nu citeaza decit niste carti de vizita" si nu pomeneste splendida
colectie de rotocoale de smalt ce ornau odinioard bisericele lui Stefan
cel Mane. Despre colectia Banescu ne spune textul ea formatA din
diferite vase de parnint, de diferite forme si dimensiuni" fara a pomeni
provenienta for ce le da valoare pentru arheologia paminteana. Din co-
lectia generalului Bratianu, de asemenea de interes national, nu citeaza
decit ,.un pistol de fabricatie prusiand, adunat de un contemporan pe
cimpul de razboi de la Waterloo in 1815", ca si cum aceasta piesa ar
ridica valoarea unei expozitii retrospective romane. In loc de interesan-
tele manuscrise si ceasloave, dintre care unele exemplare unice, criticul
acorda o vadita atentie altor obiecte care formeaza, s-ar crede, speciali-
tatea sa favorita si anume : cearceafuri brodate frumos, batiste, fete de
perne, servete si altele". Oricit de dragi i-ar fi lui A. Costin cearceaf u-
rile vechi chiar, totusi o mai deosebita atentiune ar fi meritat drapeiul
lui Tudor Vlarimirescu, steagurile Principatelor inainte de Unire, sau
cele patru trofee turcesti botezate cu singe rom."Mesc, expuse. de Arse-
nalul armatei ! Inaintea for se inching cu respect orice bun patriot si nu
este permis sä le ignorezi, cind ai enumerat pc larg rufaria de mai
sus. *i mai hazliu devine acest articol-ghiveci, cind autorul se incumeta
a da reflectii proprii. Astfel fata de niste farfurii si cratiti de pamint
smaltuit si incondeiate" Patrascu exclama cu emfaza varietatea si or-
dinea regulata in care aceste culori sint aplicate, invedereaza gustul
artistic propriu romanesc". Las pe seama altera sa larnureasca subtilele
afinita.ti intre ordinea regulata a desenurilor si continuitatea statornica
a gustului romanesc, multumindu-ma sa obsery ca cratitele nu-s de pa-
mint ci de metal ; iar ca vasele cu pricina se numesc pe romaneste bli-
duri sau strachini, in care, deobste e stiut, ca trebuie sa to feresti sa
calci in ele, deli le poti spune pe nume far& rusine". Opresc aci citati-
unile pentru ca spectacolul din vesel ar deveni prea intristator.
La aceasta dare de seama, Patrascu a raspuns intr-un tirziu prin a
sa Literaturo 0 arta romeind, cdreia i-am ripostat imediat prin cronica
Epocei din 16 aprilie 1904 pe care, pentru a incheia cu acest trist per-
sonaj, o voi rezuma aci : Fara a fi un raspuns, articolul lui P. cuprinde
o serie de tinguiri, presarate cu insulte la adresa conducatorilor Epocei
si a mea, 'pe care ma califica drept las. A fi primit ins& lupta cu un
<,om de puterea artistica si de autoritatea speciala si nediscutata.- cum
ni se spune ca este d-1 Mincu, numai lasitate nu poate fi din partea mea.
Las e din partea aceluia care, ca P. prins fiind cu minciuna si incapaci-
tates.. se scuza ca numai partea introductiva a articolului este de el, iar
restul de A. Costin, asigurinOu-ne ca. A. Costin, N. Patrascu + G. Dimi-
triu sint diferiti, deli in Lit. si arta rom. din 1901 la pag. 337,P. insusi
asigura ca «pseudonimul A. Costin este el insusi si nu un alt colaborator*.
Cind spune adevarul. bietul P. ? La plingerea ca as fi fost prea personal
in critica mea Raspund ca chiar cea mai impartiala critica recunoaste
dreptul de a uza, in anumite cazuri de argumentele personale, dupa cum
168

www.dacoromanica.ro
afirma profesorul Adolf Bartels, in a sa, de curind aparuta lucrare Kri-
tiker u. Kritikaster. Bartels adauga <<Acei care intrebuinteaza mijloace
necinstite in criticele for ar trebui goniti cu biciul din domeniile in care
se amesteca.. Adaug ca chiar Boileau, din epoca nu tocmai nepoliticoasa
a lui Ludovic al XIV-lea a aprobat asemenea procedee si dupa exemplul
lui voi repeta si eu .J'appelle un chat, un chat et Patrascu un friponn.
Celelalte inexactitati debitate de N.P. nici i u merita, sa fie combatute.
Mentionez numai Ca numirea mea ca profesor la Bele-Arte, ce mi se con-
testa ca ilegala, s-a facut conform art. 103 din legea in vigoare, fiind in
unanimitate recomandat de Cornisiunea instituita anume, dupa cum re-
iese din aciresa de numire nr. 776 din sept. 1901."
Iar ura sa contra mea si a grupului meu se explica prin lepadarea
de once solidaritate cu d-sa prin urmatoarea declaratie din Constitutio-
nett/ din 25 mai 1899, pagina 2, col. 5 : numai al nostru amic nu este
si nu poate fi N. Patrascu". Si cu aceasta, pe linga cronica din 4 martie
1904, intitulata Parazitii artei si care Intregeste pe aceasta, am Incheiat
orice discutie cu acest incurca-lume sau arnator fara pretentii" cum
singur se califica Neculai Patrascu.

XLII
PARAZITII ARTEI : N. PATRASCU-COSTIN

Prin raspunsul airanuntit, ramas fall replica, dat arhitectului Mincur

credeam inchisa discutiunea asupra bisericei Stavropoleos. Ea capata un
epilog prin interventia lui N. Patrascu, caruia m-am vazut nevoit sa-i
raspund sub titlul de mai sus prin cronica din 4 martie 1904, a carei vio-
lenta se explica prin lamuririle date asupra Expozitiei retrospective din
16 Ian. 1904.
Pentru motivele aratate anterior, dar mai ales pentru a evidentia
starea de spirit de la inceputul veacului in privinta criticei de arta, m-am
hotarit a reproduce in Intregime si fara vreo modificare si acest inve-
chit articol. Parazifii artei : N. Pci4rasou,-Costin ; Petrasqu e prost antes
arnulgere velit.
Miscarea noastra artistica este d-abia la inceput, acei care se In-
deletnicesc serios cu arta sint Inca putini la numar si totusi avem ple-
Lora de ass -zisii critici de arta. Singura noastra magulire este, ca acelasi
rau exists 5i aiurea, la popoare cu ocultura mai solids si (mai veche ca
a noastra. Din toate partite insa se and protestari contra iacestor pseudo-
critici, care compromit chestitmile de care se ating. Astfel, chiar in ul-
timul numar din Revue des deux Mondes (1 martie c.) intr-un articol
intitulat Critica de arta in coaditiuntle ei actuate de Emile Michel, mem-
bru al Academiei de arte frumoase din Paris, constata ea foarte adesea :
4.aceia care nu au reusit in alte ramuri, se improvizeaza critici de arta,
trudinciu-se sa ascunda completa for ignoranta prin indrazneala unor
169

www.dacoromanica.ro
 firmatiuni hotaritoare. Adevarati critici de arta, adauga el mai de-
parte, nu pot fi decit aceia care sint preparati pentru aceasta sarcina
prin studiul artei trecutului*.
Asemenea critici declasati, simpli paraziti ai societatii, avem si not
destui, Bogdan-Pitesti si N. Patrascu sint tipii cei mai desavirsiti. Desi
asemanarea dintre ei este mare, intiietatea insa tot lui Bogdan-Pitesti se
-cuvine : ispravile sale sint mai indtaznete si au ajuns si mai populare
in urma interventiunilor si divulgarilor din partea instantelor judecato-
reti. In asteptarea ca .si in privinta d-lui Patrascu opinia publica sa-mi
dea satisfactie deplina dupa cum am avut-o fata de Bogdan-Pitesti si in
alte imprep.irari, ma vad nevoit a ma ocupa de cazul, atit de caracteristic,
al criticului Patrascu-Costin. Exemplul este de altminteri nu se poate
mai nimerit ca ilustrare a citatiunei de mai sus. D. Patrascu e tipul
nevrednicului, care a incercat de toate, fara sa fi reusit in ceva. Licen-
tiat in drept in 1884, incapabil insa de a-si ci§tiga existenta ca avocat,
d-sa cauta un refugiu la Ministerul afacerilor straine. Dar nici in ca-
riera diplomatic& nu se poate mentinea : trimis in 1889 la Paris, e per-
nutat dupd citeva luni la Constantinopol si curind dupd aceea, in 1892
dupa ce trecuse si prin Vien, el este in fine definitiv scos din cadre.
Scurta sa trecere pe la legatiunile noastre din strainatate a lasat oele
mai hazlii amintiri, caci numeroase sint poznele care au ocazionat re-
tragcrea sa. Intors in tara ex-diplomatul nostru incearca sa urce searile
'Universitatii, inaugurind un curs liber de literatura, pe care insa, din
cauza lipsei de auditori, e nevoit sa-1 suspende. Acelasi sucoes 1-a avut de
altfel si ca orator La tribuna Ateneului. Iata ce ne spune d. Hasdeu, in
Sarcasm Si Ideal, pag. 49, despre noua laza a eroului nostru : .tinarul
-diplomat ca Isa fie mai original, vorbea far& a cugeta. Si toate cite a
spus, ca si toate cite a scris, ca si toate cite a tiparit, toate lard a cugeta,
ceea ce se cheama romaneste : ar minca zapadci fripta, .si mai bine la-
tineste : Petrasqu e prost antes amulgere velit... Antes mulgere velit...
Se mulgere velit... adica : ar vrea sa mulga pietrele ce-i ies inainte, ar
vrea sa mulga haracii, ar vrea sa mulga pe sine insusi... De atunci
d. P. mulge mereu altele ultima-i preferinta pentru lucrurile vechi, am
aratat-o in rindul trecut. Nemuritor insa a ajuns d. Patrascu prin neta-
gaduitele sale succese literare. Dinsul e creatorul faimoaselor -.nicu-
laizme'., al ea-1w monopol singur 1-a pa.strat pin& azi. Printr-inseie a
atins in curind o celebritate, cu care nu rivaliza decit aceea a hazliului
Nicu Metz. Mostre de niculaizme ca : raze de soare ale parnintului ;
dezradacinarea astrilor, si alte multe, ne sint pastrate in colectia revistei
Viata si Ghivecii doctorului Urechia (p. 239.245). Ele abunda de altfel
in orice publicatie a d-lui Patrascu. Nemultumit insa numai cu atiti
lauri, d-sa nazuieste tot mai sus : in 1899 se inscrie printre candidatii la
catedra de literatura romaneasca de la Universitatea din Bucuresti. Comi-
siunea, lard chiar a mai discuta aceasta candidature indrazneata dar ne-
interneiata, Ii respinge. D.P. insa reapare cu aceeasi cerere in 1900 si apoi
in 1901, avind bineinteles acelasi succes, ca si intlia data. $i data azi nu
'mai poate candida la Universitate, nemaifiind catedre vacante, d-sa este
:insa vesnicul candidat la Directiunea teatrelor sau a Conservatorului.
:170

www.dacoromanica.ro
Intr-acest scop publics mereu asupra acestor institutii «vederile.,. sale,
pe care nimeni insa nu le is in seams. Pentru a da o imagine complete
de activitatea acestui domn, trebuie sa mai adaug, Ca este directorul re-
vistei Literaturd si arts romans, care de cind a ramas sub directiunea
exclusive a d-sale, nu mai apare decit de 5-6 on pe an, schimbind,
pentru motive lesne de inteles cam tot de atitea on si tipografia, mai cu
seams de cind nu se mai bucura de favoarea Imprimeriei statului. Aces-
tea sint, in parte, metamorfozele sau ipostazele ce se pot marturisi, prin
care a trecut universalul domn Patrascu. Nereusind aiurea a devenit
critic de arta I N-avea dreptate d. E. Michel ?
Incapacitatea sa in aceasta faze noua, am avut ocazie sa o arat,
analizind, in cronica Epocei din 16 ian. primul sau articol asupra «Ex-
pozitiei retrospective... Raspunzind acum la intimpinarea sa din Lit. i
arts rom. (nr. pe oct.-nov.-dec. 1903, aparut insa pe la sfirsitul lui fe-
bruarie trecut) voi scoate la iveala o note noua : necinstea nerusinata de
care uzeaza in polemice. Caci ignoranta si necinstea, unite printr-o mare
doze de indrazneala, sint singurele sale insusiri. Raspunzind Ia critica mea
d. P. se disculpa asigurindu-ne ca -articolul fare insemnatate (clang
singur recunosti ea este asa, de ce-1 mai aperi, d-le P. ?) e scris, afara
de cele citeva cuvinte de introducere, de un tinar incepator in literature,
d. G. Dimitriu, fost elev, din intimplare, al d-lui Tzigara etc.-. Ne4d-
sind dar nici o alts scuza pentru gogomaniile ce relevasem, d. P., rezer-
vindu-si partea introductiva, singura de care nu ma ocupasem si pe care
o crede deci invulnerabila, atribuie restul articolului unui fost elev al
meu. Dupa d. P. asadar, autorul acelui articol nu este, cum credeam eu,
chiar d.-sa, ci A. Costin-G. Dimitriu. SA fie oare adevarat aceasta ?
Lrrmarind pseudonimul A. Costin, it gasim pentru intiia data cu un
studiu critic asupra lui Delavrancea, in Convorbiri literare din 1887 (vol.
XXI, p. 674-759). Presupusul autor Dimitriu, pe care d. P. ni-1 destai-
nuieste ca se ascunde sub zisul pseudonim, implinea la 1887 tocmai 8 ani
dupe cum am putut constata din registrele Scoalei de arte frumoasc.
Fats de o asa precocitate, nu-i mai este permis d-lui P. sa se laude,
prezentin.du-ne pe d. Dimitriu ca 4<un incepator, pe care potrivit unei
norme ce ne-am impus din capul locului, am crezut ca-i bine sa-1 incu-
rajam... Cercetind mai de aproape numeroasele articole iscalite de acest
mistic A. Costin, gasim ca ele nu se potrivesc deice cu Dimitriu, pre-
tinsul lor autor. Astfel, pe cind acesta urma la lectiile mele la Scoala
normala din Bucuresti in 1897, it regasesc in acela.si timp ca corespon-
dent artistic din Venetia la revista d-lui P. ; in 1900 scrie, fare insa
sa fi fost la Paris, ca d. P., o dare de seama, in frantuzeste chiar asupra
Expozitiei. Mai mult Inca tot in Lit. $i arts rom., an IV, p. 592, vorbind
de .un bun roman., dascalul I. Popescu, autorul .articolului, A. Costin,
nfarturiseste ca a urmat cele $apte clase de liceu, pe cind eu stiu ca
Dimitriu a intrat la Scoala normala in 1897, cu 4 clase gimnaziale numai.
Cum dar se explica aceste nepotriveli ? Solutitmea ne-o da insusi d. P. in
volumul Figuri literare contimporane aparut sub numele sau propriu, in
1893, Ia Socec, reproducind mai sus mentionatul articol asupra lui Dela-
vrancea, iscalit A. Costin in Convorbirile din 1887 ; ne spun clar intr-o
171

www.dacoromanica.ro
nota de la pagina 115 : ..Acest articol a fost publicat in Convorbiri mai
de mult.* Cind dar spune adevarul d, P. ? acum cind se leapada de
pseudonimul A. Costin, sau in 1893 cind isi atribuia articolele acestuia ?
Ar fi prea lung sä mai enumar aci alte argumente pentru a dovedi ceea
ce toti stim de mult ca sub numele de A. Costin nu a scris ruimeni altul
decit d. Patrascu. Ultima d-sale contrazicere ramine dar un sfruntat
neadevar.
Scotind dar din cauza pe fostul meu elev, implicat pe nedrept, re-
viu asupra primului articol din Lit. si arta rom., analizind partea intro-
ductiva a carei paternitate si-o asurra, fara rezerva, dupa cum am vazut,
d. P. ping in prezent ; desi foarte posibil este ca, in urma rindurilor de
fats, sa revie si .asupra acestei cavaleresti hotariri. Iata citeva din <-(ne-
culaizmele» ascunse in acea introducere : -Prin condeiul si obiectele de
masa ale lui Alecsandri, revedem (d. P. 1-a mai vazut tot prin condei ?)
pe poet scriind versuri in casa lui de la Mircesti. (aiurea nu scria cu
condeiul) ; prin portretul lui Kogalniceanu de la 1864 (numai pe acela,
ce pacat !) 41 auzim (era poate portretul in fonograf) vorbind in Camera
in chestiunile maxi de atunci ; prin urna in care s-a votat alegerea lui
Cuza, revedem (desigur ca numai d. P. are o asa de nazdra."vand confor-
matie a ochilor) pe domnul Unirei, si asa mai departe...,,-. Pacat ca nu ne
da intreaga lista a halucinatiunilor sale, foarte asemanatoare de altfel cu
a unor bolnavi, care de obicei se interneaza cind ajung in asa ,hal. Opresc
aci citatiunile, deli mai sint si alte -neculaizme. ; imi place insa sa am
rezeyve, si-1 avizasem despre aceasta, in primul meu articol, pe d. P., dar
nu am fost crezut !
Tmi mai ramine acum sa raspund la obiectiunile ce mi s-au adus
prin Lit. si arts rom. reproduce si in Conservatorul. D. P. sustine ca
primul sau articol nu era decit .o simpla nomenclatura, o insirare a
obiectelor cu intenpunea de a da o idee cititorilor de numarul obiectelor
expuse.-, dar cum se impaca aceasta cu marturisirea de la sfirsitul acelui
prim articol (p. 419) ? : -,.(ceea ce notam not nu e decit impresia generals
din citeva vizitec. Iarasi intreb, cind spune adevarul d. P. Costin ?
La citaliunea mea .ironica* privitoare la colectiunea Banescu, d, P. ras-
punde cu argumente, in aparenta foarte eonvingatoare : citeaza pagina
si chiar rindul.
Din nefericire insa si de astadata n-are dreptate : citeaza rindul 23,
oinitind insa tocmai cele cinci cuvinte de la sfirsitul frazei, despartite
numai prin virgula de restul citatiunei, Dar aceasta omisiune chiar i-o
reproam, si d-ca o comite din nou, avind aerul ca m-a invins. Aceasta
cinste se numeste, d-le P. ? Cit despre ,<pistolul de la Waterloo. si
4,cratitele de parnint» din colectia d-lui general Bratianu, eu am spus Ca
-(nu erau trecute in catalogul general», acel al cl-lui Istrati, si deci n-ar
fi meritat sa fie citate intre .<amintirile pretioase neamului romanesc».
D-sa imi raspunde Ca ,<citatiunea este textual reprodusa din catalogul
d-lui general Bratianu». Un asemenea «catalog» nu exists. D-1 general
a impartit intr-aclevar niste foi volante, litografiate, intitulate .insemnci,
tatea obiectelor expuse de generalul Bratianu.. Asemenea .reclame»
rroprii nu au fost luate in seamy de autorul catalogului oficial (vezi
172

www.dacoromanica.ro
p. 200) si nu-si aveau deci locul, inca si mai putin, intr-un articol de
revista. E, pare-se, un facut sa nu ai niciodata dreptate, d-le P. ! Si iata
cum reiese clar de tot, ca nu am avut de loc -<<gindul ascuns sa lovesc
indirect* in catalogul d-lui Istrati. Daca to -ai fi marginit sa reproduci
exact din acest catalog, dupa cum pe nedrept to lauzi ca ai facut, scapai
de rusine, onorate ! Aceste sint singurele puncte la care raspunde
s-a vazut cit de cinstit d. P. Pe toate celelalte imputari si nu
erau putine si mici le admite Cara discutie ; iau dar nota si tree
inainte. Caci atunci cind crezi ca ai ispravit, d. P.. incepe o parte noua
a articolului sau, si aceasta lunga, lunga si... searbada ca si autorul ei.
Interesant insa e sa vedem cum motiveaza d. P., aceasta a doua parte
a nesfirsitului Eau articol. «Sa luam, zice d-sa, un articol oarecare din
cele 5-6 scrise de d-sa (de mine adica) in Epoca si anume articolul
intitulat Stavropoleos, imediat urmator celui de care e vorba mai sus-.
Adevarul este ca. articolul Stavropoleos a aparut la 17 nov. 1903, tar eel
asupra Expozitiei retrospective la 16 ian. 1904, In acest rastimp au mai
aparut alte patru articole si anume la 11, 18 si 25 dec. 1903 si la 5 ian.
a.c. Cum ramine dar cu -«imediat urrnator., e adevarat sau minciuna,
d-le P. ? Cauza, insa, pentru care d-sa alege tocmai acest articol si nu
altul, mi-o pot lesne explica si fara concursul d-lui P. Iat-o : la artico-
lul meu Stravropoleos imi promisese inca de mult un raspuns, un domn
arhitect, prieten intim al d-lui P. si colaborator la revista sa. D-sa a
intrebat chiar la redactia noastra, daca s-ar primi un raspuns la artico-
lul meu. Cu toata asigurarea ce i s-a dat insa. articolul nu a aparut.
Feta de lunga asa-zisa critics asupra chestiunei Stavropoleos, din
partea dlui P., tare imi vine sa banuiesc ca cele spuse de d-sa nu sint
decit reproducerea, sau mai bine-zis prefacerea, in parte, cu sau Lira
autorizatie, nu stiu, a articolului ce ni se promisese de arhitectul amic al
dlui P.
Sa-mi dea asadar vote d-1 P. ca de asta data, deli a iscalit artico-
lul cu adevaratul sau nume, eu insa nu -1 atribui intreg numai d-sale.
Ce vrei ? Cind ai falsificat de atitea on adevarul, indreptatit sint sa
nu te cred si eu d data, chiar cind ai aerul de a fi sincer. Nu ma voi
opri dar, deocamdata la pretinsele obiectiuni ce mi se aduc la cele
scrise asupra bisericei Stavropoleos ; sub forma in care le prezinta d-1 P.,
criticele se schimba in caraghioslicuri. Astept dar ca ele sa fie mai demn
prezentate. mai clar formulate si sa poarte mai ales o alta semnatura,
pentru ca sa raspund. Nu pot insa lasa, lard a le mentiona, criticele de
stil ce mi se fac. Aceste sint cu siguranta ale d-lui P. : se recunosc de
eparte .neculaizmele-.
D-1 P. imi atribuie mai intii citatiuni din ziare, cu care Incepeam
articolul intitulat Stavropoleos. deli citatul era pus intre ghilimele si
cules cu liter& cursiva. D-1 P., insa nu poate sa fie cinstit, s-a dovedit
si aceasta. Nu dar ale mele sint propozitiile citate de d-sa, ca : a facut
sa se fotografieze obiectele care formeaza minunate decoratiuni de inte-
rior, si celelalte. Pe linga aceste citatiuni de rea credinta, d-sa mai
adauga si alte crimpeie, scoase din legatura for logics, din fraze de ale
mele. instindu-le de semnele exclamarii. Am vrea insa sa stim, cum s-ar
173

www.dacoromanica.ro
putea zice, fara, bineinteles, sa uzezi de 4niculaizme*, cind vrei sa spui_
de pilda «nu pentru iniia data se raspindesc asemenea zvonuri» sau
intr-o alts fraza -acum citiva ani, nu e de mult», si asa mai departe.
S-a necajit d-1 P. ca n-am adoptat stilul d-sale ; se prea poate, de
«niculaizmen m-am ferit insa. intotdeauna.
Articolul d-lui P. se terming in fine prin doua mici aluziuni cu
intentiuni foarte perfide, dupd parerea autorului lor. Mentionind cursul
meu la Scoala de arte frumoase, d-sa adauga ca ,,foiletarea lui ne-a
procurat intr-o zi citeva momente de veselies. Cind insa d-1 P. este in
stare sa prefaca adevarul in minciuna, dupd cum cu prisosinta am dove-
dit, fats chiar de cele tiparite, ce nu este posibil sa Lea d-sa cu niste
note manuscrise ale elevilor mei !
Altii au mai incercat asemenea insinuari rautacioase si am stiut
sa le impun retractarea celor scrise ; voi gasi mijlocul cuvenit si pentru
d. P. Deocamdata insa ii dau sfatul, sa-1 citeasca si reciteasca acel curs
al meu, caci numai asa va putea invata ceva, data capabil mai este.
Sfirsind, d. P. db.' o ultima lovitura directiunii intregi a ziarului nostru,
repetind injuriile de la inceputul articolului sau. Critica insa tot asupra
lui se resfringe. Caci, cum singur spune, una din preocuparile Junimei
a fost intotdeauna ca -pe linga ridicarea lucrarilor de valoare»,
sa pund in lumina ce li se cuvine si .lucrarile slabe, nascute moarte
sau diforme-cum sint, de pilda, articolele d-lui P. Patruns de acest
principiu, am cautat si eu, indata ce mi s-a prezentat ocaziunea, de la
reluarea cronicei artistice din Epoca, sa arat neputinta si ignoranta
d-lui P. si cred ca am reusit pe deplin. Desigur ca de la inceput Ana
asteptam sa mi se raspunda la criticele mele ; necuvintele, re mi se
servesc in lipsa de argumente, nu ma vor impidica de a continua s5.
critic si pe viitor turpitudini ca ale d-lui P. Atacurile unui Patrascu
sau Bogdan-Pitesti nu pot decit sa ma onoreze: ele dovedesc cit de mare
este deosebirea de la mine la ei. Pastrind pentru mine consideratiunea
conducatorilor intelectuali ai Epocei, precum si felicitarile trimise de un
'strati in urma primului meu articol contra d-lui P., ma simt neatins
de criticele josnice ce mi s-ar aduce de altii, de felul d-lui P.
La toti insa voi raspunde dupd cum merita".

XLIII
IARASI STAVROPOLEOS
Rasguns arhitectului Mincu

E fapt hotarit avem o chestiune Stavropoleos si ea intereseaza

opinia publica", asa incepean-1 cronica artistica din Epoca din 3 aprilie
1904. Deoarece acest articol n-a mai fost reprodus nicaieri, iar hirtia
gazetei din acea vreme se farimiteaza de pe acum, fie-mi ingaduit,
avindu-se in vedere personalitatea celui caruia este adresat raspunsul, ca
el sa fie redat aci intocmai, notitele fiind din originalul din 1904.
174

www.dacoromanica.ro
 In urma diferitelor pgreri emise asupra felului de restaurare as
bisericutei, se asteapta cu nergbdare cuvintul hotaritor al specialistilor..
5i mai ales al d-lui Mincu. Caci dintre toti arhitectii romani, d-sa trece
ca cel mai cunoscator al arhitecturii pamintene, cu al carui studiu se-
indeletniceste de zeci de ani. De aceea si eu primisem cu bucurie pro
misiunea unui raspuns al d-sale la primul meu articol Stavropo loos-
din anul trecut. Vgzind ca faggduiala nu se mai realiza, mi-am permis.
a .0 improspata. Astfel numai mi s-a implinit dorinta. Voi raspunde
dar azi la articolul d-sale, care, in vederea interesului discutiunei s-a-
publicat in chiar locul obisnuit al acestei cronici, in Epoca de la 25
martie trecut.
Dintre punctele ce zisul articol aduce in discutie, voi lasa cu totul
neatins pe cel relativ la polemica mea cu d. Patrascu. Acestui din urma
ii voi raspunde cu alts ocazie, in tonul si cu argumentele ce anume i se
cuvin. Sä ma ierte dar d. Mincu, daca am cu totul alts masura pentru
,.(bunul sau prieten*.
Trec dar la raspunsul d-lui arhitect. Constat insa ca d-sa angajeaza ins
discutie si pe altii .dintre colegil si prietenii* sai, ne asigura chiar de-
.perfecta identitate de pareri ce au avut cu totii asupra curioasei apre-
cieri si propuneri» a mea. Am controlat dar si eu parerile .oamenilor
competenti>,-, fireste numai intrucit acestea sint tiparite. In a cui favoare
evin ele de cele mai multe ori, se va vedea mai la vale. Iata dar pentru
ce am fost nevoit sa amplific raspunsul meu cu atitea citatiuni.
D. Mincu se sprijing pe spusele colegilor sai, eu ma voi referi numai la
cele scrise, caci verba volant, Si daca voi cita mai ales pe prietenii
d-sale, o fac nu atit pentru a ma sustine pe mine, cit pentru a pune in
evidenta curioasa ..identitate de pareri» a specialistilor nostri. Fad de
coalitia d-lui Mincu, eu imi asum tot singur raspunderea afirmgrilor
melet. Autorii straini ce am invocat nu sint nici prieteni ai d-sale,
nici indispusi in contra-mi, deci impartiali. Mai tin sa declar de la
inceput cg, nu pot admite ca exact rezumatul articolului meu facut
de d Mincu. Procedeul sau de a face citatiuni, ii este cu totul parti-
cular : desprinde parti din propozitiunile cele mai departate, conto-
pindu-le laolalta. Si cu toate ca lipseste once legatura logics intre ele,
d-sa formeaza un sistem de argumentare, care, fiind al sau, nu mai ale
nici o asemgnare cu gindul original. lata un exernplu : in prima parte
a coloanei a 5-a din raspuns se gasesc combinate la un loc crimpeie
din urmatoarele rinduri : 111 -I- 118 130 -t- 161 + 233, legate intre ele
prin adausuri de conjunctiuni. far la sfirsitul acestui mozaic, al carui
autor insa nu mai sint eu, se exclarna : <<iata ce a vazut d. Tzigara,
privind din perspectiva sa mai generals !* Recunosc totusi ca d. Mincu
a fost binevoitor cu mine. Caci ce nu mi s-ar putea atribui cu acest
sistem de injghebare a citatiunilor ? D-sa insa tine sa pastreze aparenta

1 Solidaritatea intre d-nii arhitecti Mincu si Sterian este cunoscuta de cind

s-a format Comitetul de rezistenta pentru apararea de distrugere a monumentelor
nationale din 1890.

175:

www.dacoromanica.ro
veracitatii. Cu ajutorul acestei metode, se multumeste numai a insinua,
ca dupa mine «biserica Stavropoleos ar fi de un interes nul din punct
de vedere artistic*. Eu nu ma stiu vinovat de asemenea crima. Arti-
colele mele ma disculpa de atari acuzatiuni.
Cind nu combina, d-sa adauga pur si simplu. Exemplu : eu men-
tionez o singura data turnul Coltei, intr-o enumerare, lard a-i atribui
treun calificativ ¢i lard a ma servi de el ca termen de comparatie.
D-1 Mincu insa, nu fard o ironie subtire imi atribuie de mai multe on
alaturarea ca as fi stabilit intre Stavropoleos si «turnul Coltei, falnicul
si mult mai importantul monument al d-lui Tzigara*. Asemenea cali-
ficative nu se gasesc, o repet, in articolul meu. Ele se datoresc numai
imaginatiei bogate a d-lui Mincut.
Dar sa trecem asupra acestor chestiuni pur formale ; ele se pot
atribui unor simple distractiuni, fara alts intentiune rea. Caci in alte
cazuri, din contra, sub aparenta de a ma combate, d-sa ma confirms.
Astfel pentru d. Mincu, Stavropoleos este «uitima manifestare a evolu-
tiei artei pamintene*, pe cind dupa. mine <<locul ce i se cuvine* intr-o
insirare sistematica a tezaurilor artei pamintene, este -ainspre sfirOtul
lungei serif a acestora),. Intelesul nu e oare acelasi ? Mai are nevoie de
a ma combate, pentru a spune atelasi lucru ?
Deosebire exists, intr-adevar, asupra evoluarii bisericutei. D-sa
pretinde ca «ne gasim inaintea unei reputatii care a ramas mai jos de
importanta artistica a cladirei*, iar eu, ca avem a fate cu o supraeva-
luare, o reputatie exagerata, fara ca pentru aceasta sa micsorez meritele
eale ale rnonumentului. Pe linga argumentele si citatiunile aduse alts
data, voi adauga acum si exagerarile unui confrate chiar al dlui
Mincu. D-1 arhitect P. Antonescu, vorbind de Stavropoleos, ii atribuie
in repetate rinduri calificativul de «glorios* evocind chiar «son vieil
air de glorie*2.
Data, insa, Stavropoleos, de care, dupa cum am aratat, nu se
leaga nici o arnintire istorica, este atit de «glorios* ce sa mai zicem de
Cozia, Curtea-de-Arges si toate celelalte mandstiri ale intr-adevar glo-
riosilor nostri voievozi strabuni ? Nu este o exagerare a realitatilor si o
falsificare a istoriei, cind it numim «glorios» pe egumenul grec Ionikie

Fati de ironia nemotivata cu care se trateaza turnul, voi aminti d-lui

Mincu, parerea colegului sau d. arhitect Gabrielescu, In Priviri generale asupra
monumentelor istorice-, in p. 20, gasim Caracterul arhitectural si starea de ruins
(A turnului) insufla trecatorilor un farmec desteptind suvenirile timpurilor trecut.
Pe dinsul citeai ca Bucurestii sint mai vechi decit casele dimprejur". Bine se inte-
leg, nu e vorba, d-nii specialist intre dinsii !
2 Articolul d-lui Antonescu, aparut in l'Independance roumaine din 2 martie
1904, este mai mult o incercare literary decit o contribute arheologica. Contra-
2icerile dintr-insul se vor vedea mai la vale. Tin sa relevez aci citeva din flori-
celele de stil, ce inlocuiesc argumentatia. Astfel arhitectului reparator i se cere
du coeur et pas mal de tendresse pour les vieilles briques et pierres moisies dans
is beaute". Pietre mucegaite in frumusete, o fi poate poetic ; de la un arhitect
ne-am fi asteptat la ceva mai concret. Nu ma mir dar ca pentru d-sa a stramuta
sau a darima biserica. este totuna". De ce insa nu ne destainuieste d. arhitect mis-
terul acestei egalitati ?

176

www.dacoromanica.ro
Stavropoleos ? Pentru a ne feri tocmai de asemenea exagerari, pomite
din strimte sentimente locale, trebuie sa nu pierdem niciodata din
vedere totalitatea monumentelor din tara chiar cind e vorba numai de
unul din ele. Dar d. Mincu se preface ca nu intelege «acea nu *tie care
anume perspective mai generala*, din care priveam eu importanta
bisericutei. Sa fi avut dreptate d. arhitect in dispretul sau ?
Noua si neasteptata este denumirea de «still romeinesc» ce se atri-
buie bisericutei. De ce-1 numeste 'asa, d. Mincu se fereste sa ne spuie.
In locul d-sale vorbesc colegii sai, pe care, am vazut, ii face solidari cu
dinsul .Din nefericire, insa, nici de asta data parerile for nu-i pot fi pe
plat. D-1 P. Antonescu, suplinitorul catedrei de istoria arhitecturii la
Scoala de arte frumoase, de pilda (in brosura ATeinetistirea Cozia, pag. 9)
citeaza bis. Stavropoleos .ca unul din principalele trei puncte din dru-
mul facut de arta bizantina in tara munteneasca., D-1 Gabrielescu (op.
cit., p. 11) este si mai lamurit : ..Arta la romani era curat bizantina ping
in secolul XIII si s-a p'astrat madificindu-se dupe vremuri si potrivit
gustului local pins in sec. XVIII-lea». La pag. 17 adauga : ..(de la juma-
tatea sec. al XVII-lea arta romans incepe a lua o noua transformare prin
influente venctiene, epoca care tine pins la jumatatea secolului al
XVI1I-lca, aceasta epoca a avut mai cu seams inrirurire in tara roma-
neasca si dupe o durata de un secol, se terming cu biserica Stavropo-
leos». Aceeasi parere e impartasita si de d-1 arhitect Sterian (Despre
restaurarea monumentelor istorice, Iasi, 1889, p. 8). D-sa precizeaza :
<,Stavropoleos ne prezinta uimitoare asemandri cu arhitectura /ombardo-
renetianci.. Si fate de aceste diferite denumiri, din care curioasa
.identitate de pareri !=. nici una nu se potriveste cu stilul romanesc
al d-lui Mind, nu este oare nimerit nurnele de «stil eterogen.-, in opo-
zitie cu cel -«bi?antin purer, ce eu am dat acestui amestec de bizantin al-
terat prin influente italiene ? De stil romanesc, sadea, aplicat la cladiri
bisericesti, in 1724, in nici un caz nu poate fi vorba. Parerea d-lui
Romstorfer. singura autoritate care a studiat intreaga arhitectura din
tarile locuite de romani, este decisive in acest sens 1.
Ar fi de dorit ca in cazul de fats d-1 Mincu sa-si sustie singur opi-
nia. Si mai izolat it gasim in alte chestiuni, de o importanta si mai
capitals. Astfel, in privinta elementelor carora se datoreaza in primul rind
importanta bisericutei, din punct de vedere artistic. Eu am dat preca-
dere decoratiunei picturale. D-1 Mincu nu admite de loc aceasta prefe-
rinta a mea. Dezvolta chiar o teorie intreaga, bazata pe generalitati, pen-
tru a ne convinge de neintemeierea si enormitatea spuselor mele. Caci,

1 C. A. Romstorfer. arhitect : Die moldauisch-byzantinische Baukunst, pag. 3:

Einer der jungsten Zweige des byzantinischen Stiles entfaltete sich erst gegen Ende
des 14 Jahrh., and zwar in den ehemaligen Donau fiirstenthilmern, insbesondere
in der Moldau, u. trug bis ins 18 Jahrh. hinein bescheidene, aber eigenartige
Prtichte ; seinem Verbreitungsgebiete entsprechend, wird man diesen Stil am besten
als ..moldauisch-bizantinischens. bezeichnen". Dupd d-sa, stilul bizantin s-a dezvoltat
in Principatele dunarene pin& la mijlocul sec. al 18-lea, stil pe care it numeste
moldo-bizantin, dupd tinutul unde s-a desfasurat mai mult.

177

www.dacoromanica.ro
intr-o adevarata opera de arta, adauga d-sa .toate elementele trebuie sa
formeze un intreg armonic, sa concureze fara precadere spre un acelasi
tel, sa vorbeasca sufletului aceeasi limba» etc., etc. Frumoase fraze
intr-adevar ; locul for numai, nu este nimerit, inainte de a intra in
fondul chestiunei, cred ca este instructiv sa pui alaturi parerile asa de
diametral opuse ale noastre. Apropierea dovedeste totodata parafrazarile
stilistice ale d-lui Mincu, atunci cind nu ma citeaza.
Art. meu din 27 nov. 1903, coloana 4.
--0 bung si frumoasa infatisare au decoratiunile picturale care ri-
dica insemnatatea intregei cladiri. Arabescurile ce inveselesc fatada exte-
rioara, sirul superior de medalioane cu portrete d-ale sfintilor ii dau un
caracter deosebit, o cochetarie particulars, si for in bund parte se atri-
buie valoarea adevarata a bisericei..
Art. d-lui Mincu 25 martie 1904, coloana 3, pag. 2.
.Caracterul deosebit, impresiunea de veselie, eleganta si cocheta-
ria ce resirntim cu totii in fata bisericei Stavropoleos nu se poate datora
in mod exclusiv nici coloanelor, nici balustradelor, nici picturilor ; ea se
datoreste tuturor impreuna, pentru ca....
Ca prima impresie, mai ales pentru cei cu totul straini de nor-
inele bizantinismului, argumentatia generals a d-lui Mincu princle. Cri-
eine insa a studiat un tratat elementar de arta bizantina, e izbit de nein-
temeierea afirmatiunei aplicata la cazul nostru. Desi pentru acesti putini
la nurnar nu mai e nevoie de not probe, totusi cred necesar sa documen-
tez opinia mea. SA' ne referim dar la specialist. D-1 Charles Diehl, pro-
fesor de istorie si de arta bizantina la Sorbona, in studiul sau Ravenne
explica (pag. 3) opozitia intre arta clasica si cea bizantina, lamurind toc-
mai confuziunea d-lui Mincu. Ascultati : .Jadis dans l'architecture clas-
sique, la decoration demeurait subordonnee a l'harmonie generale :
chaque membre de l'architecture concourait a l'effet de l'ensemble. Main-
tenant (este vorba de arta bizantina) la decoration existe par elle-meme
et pour elle-meme. Iar la pag. 33 : .aussi bien l'art decoratif est-il
peut-titre la creation la plus originale de l'art byzantin..
In acelasi sens glasuieste Violletrle-Duc, o alts autoritate, ce desi-
gur ca nici d. Mincu nu o va contesta. In lucrarea sa : De la decoration
appliquee aux edifices, potrivita perfect cu cazul nostru, Viollet-le-Duc
accentuiaza astfel rolul picturei asupra sculpturei (pag. 42) : «dans toute
decoration (et surtout dans une decoration interieure) l'artiste doit pren-
dre be parti, ou de soumettre la sculpture a la peinture, ou de sacrifier
la peinture a la sculpture. Si ces deux arts sont freres, it faut que l'un
des deux domine en maitre ; ils ne sauraient s'associer avec des valeurs
egales. Iar la pag. 43 : «Les Byzantins comme les Orientaux, ont si bien
admis cette loi, qu'ils ont toujours cherche dans les decorations inte-
rieures a meler la sculpture, ou plutot la tonalite harmonique qui corn-
mande". Acelasi caz este si la Stavropoleos, unde predomina pictura,
dupa cum am spus. Tot Viollet-le-Duc, in opera sa L'art russe, tratind
despre ornamentatia sculpturala, facuta intocmai ca la Stavropoleos prin
173

www.dacoromanica.ro
aplicarea tiparelor in tencuialal, adauga : .ce mode d'ornamentation par
empreintes se peke a la peinture et a besoin, peut-on dire, de §on
secottrs pour produire tout Tafel, qu'on doit en attendre. 'Les reliefs
etant 'pea sensibles, sont ainsi rehausses par la diversite des tons.. far
mai departe : .ce genre de sculpture d'ornement de faible relief demande
pour produire tout son effet, l'appui de la peinture. (pag. 204-205). Ci-
ta.tiunile in favoarea tezei mele s-ar putea inmulti. Ma opresc, trecind
sub tacere si parerile speciali$tilor germani, ca hind mai putin accesibile
publicului nostru. S-a dovedit, cred de ajuns, cif atit la bizantini cit si in
intregul Orient si la nisi, pictura decorative a redominat rata de cele-
Ialte arte surort Acelasi caracter 1-a avut si la noi. Apelez din nou 1a
autoritatea d-lui Romstorfer, pentru arta din tarile romane. Dinsul con-
firma .predorninarea exclusive* a picturel in stilui rcioldo-bizaptin 2, Si
fotu5i in contra realitatii si a dovezilor invocate, d-1 Mincu sustine ca
-An cazul care ne Preocupa, valoarea adevarata a biseripei nu poate sa
fie atribuita unor ,picturi, iipsite ele insesi de orice valoare..... Tot atit
de ihtemeiate sint si celelalte teorii si pareri ale d-lui arhitect Mincu.
Spatiul imi lipseste aci, pentru a le da tuturor aceea$1.' dezvoltare.
Tree dar la partea relative la restaurarea bisericutei. Una din pqre-
rile mele se bUcura de intreaga d-sale aprobare sit o constata cu mul-
tumire, pe care si eu la rindul meu, o impartasesc. Cla.'direa inconjura-
toare, ce propuneam sa s6 ridice pentru a reda perspectiva cuvenita bi-
siricei, de asemenea o admite cu, mici modificari. Ideea cladirei unui
muzeu in jurul bisericutei transportate, am dezvoltat-o pe larg intr-o
alts cronica, si nu voi reveni ad. Cohstat numai apropierile de vederi ce
exista, mai des decit s-ar crede, intre d-1 Mincu si mine. Cu colegii
d-sale, din contra, it gasesP din nou in Contrazicere, chiar si asupra
chestiunilor pur tehnice. Pe rind d-1 Mincu mentioneaza in cursul ar-
ticolului sau «statea Ingrijitoare de soliditate... subreda eonstructie cu
zidUrile crapate de vreme si aproape fare confratele sau
d. Antonescu, pretinde ca bisericuta este Inca zdravana si s'anatoasa «elle
est encore assez bien portante..., riante et belle» etc., etc.
Si iarasi cind d. Mincu crede ca .adaosul de greutate al acoperisu-
lui de olane si a turnului, at putea sa pericliteze subreda construe-
tiune., colegul sau cere din contra sa schimbam .totalmente sa coiffe
defoncee*. D-1 arhitect Antonescu se contrazice $i singur. 0 data vrea
I In scurta descriere a bisericutei, eu am mentionat ca chiar arcaturile
exterioare de ornament *i btIul inconjurator sint din materiale friabile si putin
scumpe". In genere aceste sculpturi chiar la noi sint de marmorA sau cel putin
de piatra. Faptul trebuia deci relevat. D. Mince, insa, are aerul de a zeflemisi si
observatiunea mea. MA magulesc cu aprobarea lui Viollet-le-Duc.
2 Op. cit., pag. 18, Fast Alleinhersscherrin im Reiche der decorativen
Kilnste, entwickelte sich im moldauisch-byzantinischen Stile bald recht_ausgedehnt
die Malerei". Importanta deosebita a bis. Stavr constk $i dupA dinsul in, vechea
si bogata ei decoratiune.
Op. cit., 0. 10: Die kleine Biserica Stavropoleos 1st ob ihrer alten, reichen
Decdration von 'besonderer Bedeutung, Undlsie wir geradezu als, ein pchatzkastlein
der Ornamentik bezeichnet", d-1 Mincu malt pretindefara insa a dovedi, ca pictu-
rile sint restaurate : contrariul e exact.

179

www.dacoromanica.ro
sa <<retusam a fond frumoasa fatada... sa o intinerim putin dans son
veil air de gloire.., iar altadata in acelasi articol insa doreste -«sa
prelungim pe cit se poate batrinetele minunate ale bisericei,. -en res-
pectant sa beaute et sa vieillesse». Cum se impaca respectarea frutnu-
setei cu o retusare a fond, nu ni se spune. Pacat ! Acelasi laconism ii
regasim la d. Mincu. mai ales in chestiunile din specialitatea sa.
La propunerea mea, ca atunci cind am vrea sa cladim in Bucu-
resti c, biscriCa noua, sa nu ne marginim la copierea Stavropoleosului, ci
sa alegem altceva mai frumos, sau sa facem ceva cu totul original,
d. Mincu, drept orice argumentare adauga : «ati auzit Iar la ideea
mutarii bisericei, in conditiile si pentru motivele pe larg indicate, d-sa
din nou exclama numai : <<ati auzit ! si pe aceasta Asta data pune trei
exclamari, in loc de una. Totusi nu e suficient ca argument. Si cu toate
acestea, mi se afirma ca alts data d. Mincu nu era cu totul contra mu-
tarii bisericutei. Dovezi se gasesc, pare-se, chiar in corespondenta d-sale
cu ministerul. Deosebirea ar consta numai intr-aceca ca, pe cind eu pro-
pun mutarea in bloc, d-sa \To:a sa o descompuie, si din elementele vechi
sa o recladeasca aiurea. SA fie oare adevarat cele ce se spun ?I
Nu voi incheia inainte de a mentiona singurul punct in care, fara
nici o restrictie, d-1 Mincu are dreptate. <<Comisia de experti nu a avut
fiinta», e adevarat. Insarcinarea de a studia biserica s-a dat d-lui M'ncu
singur. Singur, de asemenea, d-sa e tinut prin contract, sa prezinte de
acum patru ani devizul de repararea bisericei. Din cauza neprezentarii
acestui devil, lucrarile stau pe loc pins acum. Despre toate acestea, d-01
Mincu insusi ar fi putut sa ne dea cele mai sigure explicatiuni. D-sa
insa se multumeste a nega numai, fara a Inlocui. Negativ de altfel este
intregul sau articol. El nu aduce nici o contributie noad si temeinica
in acelasi timp. SA speram insa ca autoritatile vor publica rapoartele si
corespondenta relativa la cestiunea Stavropoleos. Caci opinia publica
incepe sa se intereseze de soarta monumentelor. Acest interes trebuie
intretinut si sporit. Deocamdata multumesc d-lui Mincu pentru rasptmsul
sau. El mi-a procurat ocazia de a reveni asupra unor part', ce d-abia
atinsesem in primul meu articol. Mai ramin de lamurit, din punct de ye-
dere artistic, bineInteles, si alte chestiuni relative la Stavropoleos".
XLIV
IN PREAJMA DINASTIEI
Anul 1904 a fost mai mult ca oricare altu'l sub auspiciile Coroanei.
In seara de 1 ian. am fost, ca de obicei, invitati la balul de la Curte,
a carui prelungire nu era limitata, durind mult dupa retragerea perechii
regale.
1 Asupra felului de reconstruire propus de d. Mincu, si a reproducerilor"
sustinute de d-1 Antonescu, dau aci parerea d-lui Gabrielescu : a reproduce un
monument in locul altuia vechi este o falsificare adusa istoriei artei, caci nu i se
poate reda chipul si caracterul sau adevarat". Restaurarea Mon. ist., Iasi, 1891,
p. 58. N-are dreptate zicatoarea : fereste-ma Doamne de prieteni...

180

www.dacoromanica.ro
 Animatia era mare in sala de mincare, din parter, dupa miezul-
noptii ; icrele proaspete si sampania erau in ambundenta si foarte dis-
putate. Pentru privilegiatii Curtii, dintre care faceam parte, directorul
Alex. Steriade, care orindui asemenea sarbatori, menaja mici supeuri
aparte, foarte aprcciate, mai ales din cauza numarului restrins al favori-
tilor 1.
0 saptamina dupa bal, in ziva de Boboteaza, 6/19 ian., am avut
una din cele mai fungi audiente la rege ; asa de prelungita incit aghio-
fanful de serviciu s-a mirat de fimoul cit am fort retinut, iar cei de
a.casa incepuserI a se ingriji, stint fiind ca de la audienta nu ma pu-
team duce aiurea dcoarece. conform protocolului, tiparit $i pe invitat:e
cram in tinuta de gala. Find zi de mare sarbatoare pravoslavnica, regele,
respectuos fata de uzantele ortodoxiei, neacorclind audiente in asemenea
zile, era mai liber. Primit, ca de obicei in vasta biblioteca ce servea si
drept sala de Consiliu a ministrilor ce-i p "ezida, regele, bine dispus se
informa, ca de obicei, intii asupra mersului Fundatiunii sale in serviciul
careia intrarn acum in al 6-lea an. Exprimind insuficienta tot mai sim-
tita a s5lilor de lectura. de numarul crescind al cititorilor si inconveni-
entul de a fi nevoiti sa asezam cartile in mai multe rinduri in acelasi
raft, Regele cautA sa imi probeze ea si in biblioteca sa, pentru economie
de spatiu, cartile erau la fel ingramadite fara a se produce inconvenien-
tele ce-i Semnalam si in special dislocarea cartilor ce nu re mai puteau
gasi dupd indicatiile din catalog ci numai de catre acela care intr-adins
aseunqese in alt raft decit cel prevazut volumul rezervat pentru uzul lui
personal.
Recunoscind intemeierea afirmatiilor mele, regele ma autoriza sa
instalez grilajul despArtitor de carti si sa interzic ca cititorii sä se ser-
veasca singuri cu cartile dorite, ca ping aci.
V enind vorba de biblioteca din Sigmaringen, unde admira-em, sub
conducerea directorului Grdbels, fostul institutor al principelui Ferdi-
nand, colectia de tablouri, si in special pinzele lui Cranach, regele tracu
in biroul de alaturi spre a-mi ara."ta o pinza de acel artist, expusa acolo.
Imi atrase atentia si asupra biroului sau de la fereastra dinspre biserica
Cretulescu, la care in lac de scaun, sedea calare pe seaua de care se
service in razboiul de independtmla ; aratindu-mi si unele vechi ceramici,
tot de la Sigmaringen, trecuram in al doilea birou, mai mic, cu un dulap
de carti care cuprindea, cum singur spunea a sa Hand-bibliothek",
1 Balului ii urmau seratele" de la Palat, vreo 2-3 pe iarna, cu invitatii
restrinse. Rinduiala acestor serbari era aproape invariabil : in sala tronului splen-
did luminata $i vuind de zgomotul asurzitor al celor intruniti, impre ie adinca
facea aparitia majestatilor lor. Trei lovituri de sable in parchetul salii, de catre
aghiotantul regal, anunta iminenta sosire, usile se deschideau de lacheii In stud-
lucitoarele lor haine de gala, muzica intona imnul regal $i majestatile lor, urmati
de principii mostenitori $i de curtenii lor, pa$eau in sala, salutati cu veneratie de
galagiosii arnutiti deodata ca prin farmec. mneet sala se anima din nou ; se facea
cerc in jurul canapelei reginei, iar suveranul evoltia intre grupurile de invitati,
avind o vorba amabila pentru fiecare din oaspetii sal ; curind d'ipa ace.ea principii
mostenitori deschideau seria dansurilor, care, cu intreruperi $i cercetarea bufe-
telor alaturate, Continuau ping la retragerea Curtii.

181

www.dacoromanica.ro
adica anuare militare si diplomatice, enciclopedii etc. De aci ma duse is
dormitor, spre a-mi arata basoreliefurile Ziva si noaptea" ale lui Thor-
waldsen, scultptate de Stair, drept ornamente ale culcusurilor regale.
Multe am invatat de la rege in acea lungs si memorabila audienta, in
care, dupa spusa reginei, facusem, sub conducerea suveranului, le tour
du propr:etaire", der personnlicher Gamecher" a operelor ce nu erau
altfel accesibile. Yn schimb insa regele prin abilul fel de interogare, a
aflat cele dorite in cele mai bine de doua ceasuri si jumatate cit am fost
re.tinut. De aci pe o scars rezervata numai majestatilor for ajunseram
in odaia de lucru a reginei. ocupata cu ilustratiile pentru biserica Trei
Ierarhi din Iasi (evanghelie proiectata dar nu terminate) ; uitindu-ma la
o fotografie necunoscuta a regelui tinar, iar suveranul observind sur-
prinderea m?a. cu Invoirea reginei, imi darui imaginea sa prinsa intr-un
cadru de metal cu ornamente in cloisonné", alcatuind unul din princi-
palele odoare ale amintirilor cu care am cost cinstit de majestatile for
in decursul vremii 1.
Am mai avut cinstea sa-1 revad pe rege in audiente particulare, dar
de neuitat este impresia ce ne-a lasat tuturor celor de fata ce ne-a
fa ut-o cu prilejul cuvintarii sale din 21 martie 1904 in duminica Flo -
riilor, la Academia Romand, redata in placheta Nicopole 1877. Plecind
de la participarea stramosului sau Frederic de Hohenzollern, intemeie-
torul easel sale, al'aturi de Mircea cel Batrin contra sultanului Baiazed,
fa cetatea Nicopole de pe Dunare, regele ajuns la luptele pe care el le-a
this contra aceluiasi dusman in 1877, avind ca fericit rezultat indepen-
denta tarii sale, emotionat pind la nevruta oprire a graiului a fost regele,
amintindu-si apoi de ultima sa vizita a cimpului de lupta de la Plevna,
uncle Mitropolitul de Vrata, aratind cimpul de lupta unde zaceau cei
ca.uti iviti inaintea lor: .Sculati-va, voinicilor, ca a venit regele vostru
sa va multumeasca pentru jertlele voastre". A Post o zi mareata. pentru
Academia Romans, ca si pentru insusi Cuirintatorul si presedinte, ca si
pcntru norodul entuziast care i-a sorbit cuvintele 2.
1 M. Sthor. sculptorul Casei_regale. adus din primul an 11 domnlei de is
Sigmaringen, unde tindrul print lucrase in atelTerul maestrului. Luf Sthe5r se dato-
rau numeroasele mobile sculptate din palatul din Bucuresti si din Castelul Fele*
cu supravegherea construirii caruia a fost insarcinat sculptorul, bucurindu-se de
tocrta increclerea personals a regelui.
2 Regele, in cuvintarea sa, a fost de o rare sobrietate, n-a spus. de$i scrie iu
memoriile sale, cum dupd ce incarcat de glorie prin predarea lui Osman Pap,
vr nd sa ajunga la aceea$1 cetate a Nicopolei, in ziva de 10 22 dec. 1871,..pe un
ge cUrritillt caluT sau se zburlea, ferindu-se sa cake pe nenumaratele lesuri de
tuici dar $1 de romani ce zaceau sub troienele de zapada... $i cite alte amintiri
tragice si. Indurari din partea affafilor, care-I rugasera sa treaca Dunarea, in
ajutorul lor. n-au fost relevate, de teams sa nu i se opreasca $irul povestirii de
durere sau de indignare ! Caci data cunoscut este ca, dupd trecerea prin Bucure$pi
a tarului, marea imparat:e ceru prechrea arma"ei romane, la care el raspunse ca
armata sa se lupta, dar armele nu depune, mai putin $tiut este Ca intr-o casa. din
Ploiesti se adunase cniar mobila din Rusia pentru proiectata re5edinta imperials.
0 afirm aci. caci mi-a fost dat sa mai vad farnasite din mobila adusa cu ass
perficla destinatie. Inca o dovada de neschimbata lealitate $1 buns credinta a
vecinlor de la rasarit. De care el, ca $i marele sau predecesor Stefan eel Sfint,
pins la moarte s-au temut.

182

www.dacoromanica.ro
 In cadrul acestor amintiri personale nefiind locul pentru un istoric,
oricit de rezumat al glorioasei domnii al primului nostru rege, ma voi
margini a insira numai cele vazute si auzite de mine insumi in leg.aturd
cu marele meu protector cdruia atita recunostinta ii datoresc. Prima vizi-
une a regelui am avut-o ca copil de 9 ani, la serbarea incoronarii din
mat 1881. cind nu am putut a-1 distinge bine din grupul de generali de
care era urmat. Mai bine imi amintesc de landoul de _g,a1a in care defila
regina cu fratele regelui si cei doi bdieti ai acestuia, dintre care unul era
viitorul nostru principe Ferdinand. Din tot acel splendid alai al carelor fes-
tive mi-a ramas amintirea aceluia al cofetarilor din care se imparteau
bomboane la copii. In urma, la inaugurarea salii de teatru din terminatul
Castel Pe les, cu prilejui unei reprezent5ri pentru copii am fost prezentat
regelui, bucuros a-mi outea vorbi nemteste. limbd de care s-a servit ex-
clusiv in loate numeroasele audiente acordate in decursul vremii. La cher-
mesa de la Cotroceni din mai 1888, am defilat in fata suveranului in pavi-
lionul reginei de la care primisem pungulite de n-idtase pline cu banuti de
arama, sclipitori ca aurul, cu efigia suveranului, anume bat* de tarapana
pentru acea zi.
Pe cit eram de mic, pe atit de mare imi pArea regele, care impunPa
respect si admiratie cu toata simplicitatea si bunatatea cu care se adr,a
copiilur. Dar cu cit deveneam mai mare in proportie crescincla mi se infa-
tisa figura zveltd a monarhului de la care radia o nespusa putere domina-
toare.
De la fereastra Universitatii, ca student, puteam in film:a' sa-1 admi-
ram pe regele nostru stind nemiscat pe calul sau, in contrast cu alatu-
ratul turmentat grup de bronz al Viteazului Mihai ; ridicind un Beget la
chipiu. regele saluta steagurile filfiinde ale mindrei sale armate in dPri-
lare, si raspundea salutului ostasesc al sabiei sclipitoare a sefilor de re-
gimente ce treceau cu fata spre soare rasare a sefului for suprem si iubit
mai presus de toate. Si an de an aceeasi invioratoare serbare a zilei de
10 mai, cu acelasi neschimbat alai, dar entuziasm mereu crescind se
repeta in fata Universitatii, intesata de tineretul asteptind sa -i viva
rindul sa priveasca in ochii aceluia care cu pArinteasca dragoste primea
exprPsia fortei vii pe care el se putea bizul spre siguranta patriei al
carui fauritor se simtea. Oficialitatea si poporul erau sub vraja entuzias-
mului stirnit de mindra armata defilind in haine de sarbatoare sub soa-
rele cald de mai. El singur se purta cu gindul la vitejii ostasi de odi-
nioarA prin barbdtia 5i sacrificiul carora pe cimpiile inzapezite ale Bul-
gariei s-a cistigat independenta tariff. In inaltatoarea atmosfera a zilei de
10 mai, el isi amintea, ca prin \ills, de acea zi de groaznic ger din 10
decembrie 1877, cind incarcat de glorie, dupa ce i se predase Osman
Pasa 5i de toti recunoscuta izbinda a armatei romfme, rind sa ajunga
la Nicopoli, calul sau, la tot pasul, se zburlea, ridicindu-se in cloud pi-
cioare, ferindu-se sa calce pe nenumaratele lesuri ce zaceau sub troie-
nele de zapada de-a lungul drumului ce d-abia se mai ghi-ea. De toate
aceste suferinte indurate si de greutatile avute ca comandant 5ef al
armatelor ruse si romane el singur isi mai amintea acum.
183

www.dacoromanica.ro
 Tot ca student mi-a fost hardzit sd-1 mai vad pe suveran cu pri-
lejul vizitei sale la muzeu. unde a dat acea spirituald dar usturatoare
replied infierbintatului Tocilescu, dupa cum am ardtat. Despre acelasi
impetuos profesor regele mi-a spus nu farce umer ca asa tare s-a plins
impotriva mea incit er hat geschwitz u. es war kohl in der Stube",
Prin numirea la Fundatia regala, singura in tars pe atunci $i prin
inclvderea in protocoIul Palatului care, in afard de unele obligatiuni
rnondene ca prezentarea la festivitati i prezentarea la plecarea si la so-
F,irea curtii, mai prezenTa.avantajul unor mai dese audiente de serviciu
la suveran, doritor a fi tinut in curent cu tot ce se Planuia in &feritele
domenii de activitate.
Din scriscarea nr. 353 din iulie 1903 etxrag urrnatoarele despre
audienta $i dejunul mcu la Peles : am. vorbit de copilul ce-1 asteptam,
spunind ca preferam sd fie un bdiat iar sotia mea astepta o fetita, re-
g'na fiind de aceeasi parere.
La conversatia asupra pldcerii educarii propriilor sai copii a luat
parte $i regele. Apoi lungd expunere reginei asupra tezaurului de la Pie-
troasa. Regele de asemenea s-a intretinut cu mine o jumatate de ord.
Plecincr. mi-a dat mina intreaga, semn de mare _gratie. Cita importanta.
se punea pe gestul masurat a7 regelui, dind de la un deget mina intreaga,
dupa gradul sau de mulfurnire, reiese $i din Prima audientel la Regele
Carol I, istorisita de arhiepiscopul R. Netzhamme, in Convorbiri, mar-
tie-aprilie 1932, reproduse $i in Din viata regelui Carol I, 1939. p. 210.
D-abia plecasem si un lacheu veni $i ma chemd din nou la regina. Vor-
birdm cloud ceasuri si regina ma insarcind cu publicarea noii sale opere.
Am fost rctinut si la muzica $i azi am fost de am fotografiat la Dalai".
Din alter scrisoare, mai veche, extrag : La 20 iunie 1902 venind la
Sinaia sa-mi iau ziva bund de la vaduva Mite Kremnitz Vara inten-
tie de a ma inscrie la Castel spre a evita obisnuita invitatie la d,e-
jun sm intilnit pe regele pe drumul din padure spre Poiana Taoului,
unde i izitasem .mormintul doctorului Kremnitz. Oprit de rege, dupa
citeva cuvinte, el imi spune sd ma anunt aghiotantului de serviciu ca
lunId Bart^ la riejun. 1Yefiind pregatit, a trebuit sa imprumut redingote
violoncelistului Dinicu si pantalonii lui Dall'Orso spre a face fats exigen-
telor ccremonialului Curtii. Duper masa am fast retinut de regina la mu-
zica si plecind m-a insarcinat cu «grusse» pentru sotia mea".
Ca document al acelui timp, cred nu lard interes a da aci menu .:rile
dejunurilor de la Castel Peles, frumos tiparite pe cartoane cu reprezentdri
diferite ale minunatei situatii a Castelului cu sirul Bucegilor in spate $i
la poale torentul Pelesului. Tata documentele Dejeuner du 27 juin
1904 Dotage 4 la Reine : Caviar frais et blinis : Escalopes de veau a
la jardiniere ; Mousse de foie-gras a la Weimar ; Olson et poulet rotis ;
Concombres i la crime : Salade ; Gateau et glace aux fraises ; Pailles au
fromage ; Dessert. Iar eel din ,11 iulie a.c. : Potage O'Connor ; Caviar
frais et blinis ; Dindonneau a la financiere ; Courges a la crème ; Fri-
candeau de veau roti ; Salade ; Gateau aux griottes ; Strawberry foel ;
rallies de fromages ; Dessert".
184

www.dacoromanica.ro
 De regina am fost insarcinat cu editarea si traducerea descrierii
calatoriei ce majestatile for insotite de principii mostenitori si de cei doi
mai magi printi ai acestora, au facut de-a lungul Dunarii in zilele de
1 0-1 6 mai 1904.
Lucrarea foarte bogat ilustrata a aparut in traducere la Socec, care
pentru editorul Weinderling din Regensburg, a tiparit in 1906 si editia
germand.
Mare discutie a lost in privinta traducerii titlului de care regina
era mindra nimerindu-1 asa de frumos prin concentratele duble cuvinte :
,.Rheintochters Donaufahrt". in traducere Calateria pe Dunare a fiicei
Rhinului" mi se parea insa mult prea lunga si prolixa. Negasind o alta
talmacire, am propus prescurtatul : Pe Dunare", pe care regina binevoi
a-1 admite, dupa ce si suveranul it aprobate. Traducerea a fost citita re-
ginei in mai multe sedinte in care eram primit cu sotia,atit la Bucuresti
cit si la Sinaia, undo eram retinuti la dej_un. Intre Limp marele maresa/
al Curtii, Grigore. Philippescu imi facti cunoscut ca regele, luind cunos-
tinta de inscriptilie oficiale destinate celor doua biserici din Iasi ce dupa
restaurarea for urmau a fi din nou tirnosite si constatind ca nu se men-
tiona ajutorul personal al suveranului pentru efectuarea catapeteasmei,
a stranelor si odoarelor din cele &nth' biserici, eram insarcinat a implini
lipsurile prin inscriptii aditionale. Acestea fiind aprobate de rege si
gravate pe piaci de marmora au fost fixate pe partea tImplei dinpre al-
tar. Textul lor, aproape aeelasi pentru fiecare din cele doua biserici se
afla reprodus in brosura comemorativa I.
Tnvitat de rege la serbarile inaugurarii bisericilor din Iasi de la
2 si 3 oct., am pr:mit de la Ministerul de Interne bIletele de C.F.R. si
W.L. precum si locuinta asiguratd la Hotel Traian din Iasi.
Dupa tirnosirile oficiale, regele, insotil. rle aghiotantul de serviciu,
vizit5 din nou si in amanunte bisericilej_unde era asteptat numai de Mi
nis-frill rip interiv?. Vasile Lascar. de prefectul si primarul Iasi lor, de
arhitectul Lecomte du Not iy si de subsemnatul. Ncmai g,inita a lost sa-
tisfactia regelui de a fi putut inaugura dupa catedrala lui Neagoe de la
Curtea de Argrs si aceste doua minunate monuments reinviate ale Ia-
silor. Biserica Sfintul Nicolae Domnesc. ridicata in 1493 de Stefan ccl
Mare reap-Area scum in toata splendoarea simplitatii ei, liberata de
adausurile ulterioare ale lui Antonie Ruset Voievod din 1676. prin in-
grijita restaurare de catre Lecomte du Noisy s-a red-it arestui templu
specific moldovenesc, cu uncle reminiscente gotice. valoarea originals,
accentuata" prin policromia exterioara, ce revine apoi si mai arcentuata
in bisericile din Bucovina. Interiorul se distinge prin culoarea Cominanta
albastra, pe care se desfasoar5 bogatele picturi ale caror nirnburi con-
trasteaza armonios cu fondul inchis azuriu. TImpla si mobilierul sint de
lemn sculptat si parte aurit, armonizind cu sobrietatea intregului inte-
rior.

Aziministratia Casei Bisericei ; Citeva cuv;nte asupra biseric?lor Sfintului

Nicolae Domnesc si Trei Ierarhi din Iasi, 1904. Carol GObl, Bucuresti, pag. 28 $i 59.

135

www.dacoromanica.ro
 Cu totul altfel se prezint5. biserica Trei Ierarhi a lui Vasile Lupu,
din 1639. E unica in felul ei, neavind- pereche nu numai in tara noastra,
dar nicaieri aiurea. Planul cunoscut al bisericilor moldovenesti cu influ-
ente bizantine si gotice si cupole pe pendentivi se deosebe5te insa
printr-o mai mare bogatie a ornamentelor impletite ale boltilor si turle-
lor. Cu toate proportiile sale reduse ca plan, dar prin inaltimea trupului
'unquiet, a elegantei turnuletelor sale rectiline si mai ales prin nespus
de bogata ornamentatie sculpturala, care imbraca intreg edificiul fdra
a Lisa eel mai mic spatiu gol, Trei Ierarhi ocupa un loc unic in cons-
pectul artei generale.
Elementele gotice, evidentiate prin numeroasele semne lapidare,
au un rol decorativ atit prin ogivele usilor 5i ferestrelor, cit si prin
contrafortii cei redu5i 5i lipsiti de functie organica. Desi influenza orien-
tala predomina, cu greu s-ar putea inchipui o mai fericita, mai armo-
nioasa contopire a celor cloud conceptii arhitectonice asa de deosebite in
timp 5i spatiu, ca in minunata bisericuta ieseana. Alaturi de bogata dar
masiva catedrala a lui Neagoe Basarab. ctitoria lui Vasile Lupu cu a ei
sprintena silueta este giuvaierul eel mai stralucit, eel mai ostentativ at
artei din Romania, concurat numai de umilele si pierdutele in verdeata
bisericute de tara ce incinta sufletul prin traditia necorcita, prin naivi-
tatea pitorescului specific national. lipsit de savante inriuriri strain ". Cu
regret trebuie sa constatam lipsa de stiri asupra maestrului fauritor
care, din indemnul priceputului si insusi artis Lului voievod. a combinat,
contopindu-le elementele de °rig-Ina asa deosebite din care a rezultat
monioasa si asa de inllorita bisericuta cu care ne vom putea fali in
decursul vremurilor ca o dovacla a inaintatei culture moldovenesti din
veacul al XVII-lea. Avind in vedere instinctul artistic a,,;a de raspindit
la poporul roman, concretizat nu numai prin poeziile populare, dar si
prin nenumaiatele pitore5ti Si bine proportionate bisericute de la sate,
Du este exclus ca autor al Trei Sfetitelor iesene sa fie vreun autor
pamintean ramas nementionat, conform traditiei intrerupte numai o
jurnitate de secol mai tirziu, cind sub Brincoveanu, starostele Cernicu
Stirbei si colaboratorii sae. i5i eternizeaza numele si portretele in zugra-
veala splendidei manastiri de la Horezu.
Noile inscriptii ale bisericilor reinviate din indemnul si sub domnia
red -lui, nu pomenea decit numele restauratorului francez Andre Lecomte
du Notiy, pe care atiti pretin5i cunoscatori 1-au acuzat de a fi schimbat
a,pectul cladirilor, pe nedrept insa, dupa cum se va dovedi cu un alt
p rile].
Ca incheiere a acestui an in slujba dinastiei, voi adauga ca drept
,Enultumire pentru traducerea romaneasca si editarea in nemte5te a volu-
mului Pe Mini/re, regina imi dcte un prim exemplar al lucrarii cu
adnotatia sa Dem treum T:bersitzer meinem besten Dank", Elisabeth.
Insotindu-1 Als Weinachtsgeschenk" de portretul sau in email clesprin-
zindu-se pe un frumos fond azuriu instelat.
186

www.dacoromanica.ro
 Alaturi de portretul suveranului daruit in memorabila audienta de
la Boboteaza, cu acest nou dar regal se sfirseste anul in care mi-a fost
data favoarea sd ma apropii mai molt de augustii protecori ai artei si
literaturii pdmintene.

XLV
COME11,101iAREA WI STEFAN CEL MARE

Colaborarea nelzbutita cu N. Iorga nu m-a Impiedicat sa continui

cercetarile monumentelor romanesti, din Cara si de peste hotarele de atunci.
0 enumerare aci n-are rost. deoarece ele vor aparea succesiv, in artico-
lole din reviste. in publicatiile Soc. de arty romaneasca de care m-am
servit si in prelegerile si conferinteie mele cu proiectiuni. Niciodata
n-am scris sau vorhit de lucruri nevazute. nebizuindu-ma pe fotogra-
fide care, dupa cum vom vedea, au indus in aa grosolane erori chiar
pe colegul profescr Teohari Antonescu.
Transilvania in primul rind, de unde in afard de multe costume
si obiceiuri romanesti am si achizitionat, mai tirziu, o intreaga biserica
de lemn, din jurul Clujului si apoi Bucovina m-au interesat indeosebi.
Despre nestematele tezaure din vesela grading" a publicat, mai tirziu,
in aug. 1913, savantul profesor Strzygowski in ziarul viencz Die Zeit
tin articol entuziast despre bisericile cu picturi exterioare pa care, exa-
gorindu-le valoarea, le coriipard cu fatada de la San Marco din 'Venetia
si cu Domul din Orvieto. Exact ins'd este, dupa cum afirma neobositul
cerzetAtor al artei, c5. ceva asemanator nu ne ofera o a cloua tarn din
lume" ; articolul a fost reprodus, in traducerea rum. in By/. Com. Mon.
Ise, 1913, p. 128-131. Tot el, mare cunoscator al artei orientale, mai
sustine ca nu Athosul a predominat, ci ca, dimpotrivA, cultura mAnAsti-
rilor bucovinene s-a repercutat asupra Sfintului Muntet.
Inca de la sfin,itul veacului trecut am fost atras de faima biseri-
cilor si a artei laranesti din partea Moldovei de Sus. atunci sub domina-
tia straina. Semna lind ministrului Haret, intre altele, vinzarea colectiei
de tesaturi romanesti ale baronului Mustata, acesta mi-a raspuns ca ru
are fonduri pentru asa ceva !.
Prima mea vizita a fost la resedinta Marelui Stefan de la Suceava,
undo paznicul ruinelor, considerindu-ma austriac, ca si el, mi-a cedat

i In rnarea publicatie Die Oestcrreichische Monarhie in Wort u. Bild, a

apaut in Viena. la 1899, volumul consacrat Bucovinei cu articolul de Sb:era Si
S. Fl. Marian despre folclor Si Romstorfer si Kolbenhe3ei asup"a artei si biseri-
cilor din r,giune. C. A. Romstorfer, arhitect. cons"rvatop al m numentelor din
Bu^ovina Si director al Scoa]ei de arta industrials din Cernaut'. i publicat la
Viena, in 1396, foarte interesantul sau studiu Die Moldawische-birn ninische Bau-
kunst, I vol. fol. de 120 pp. si 10 planse cu numeroase ilustr tii din Bucovina Si
din Moldova si Muntenia.

187

www.dacoromanica.ro
 clei nu avea voie sa le dea romanilor mai multe cuburi de stic'n
aurita 5i de pietricele colorate provenind din mozaicurile fostului palat
voievodal, precum si cioburi de sticlarie din Murano, pe care le-am
predat regelui Carol I la Pe les, bucurindu-se de asemenea dovezi a
infloritoarei civilizatii de oclinioara in resedinta marelui Voievod. Cu
prilejul sarbatorilor, 1n 4 Sept. 1904, a celor 400 de ani de la.Tnoartea
fnarelui Stefan, la cererea lui N. Filipescu, am organizat o excursie
Ptuna, la care au luat parte, in afara de conu Nicu cu fiul salt Grigore,
V. G. Mortun, I. G. Duca, Dr. Radovici $i G. Kirileanu. A fost cea mai
mareata ceren-ionie a intregii suflari romane$ti. Vizitatoili din toate
pCirtile locuite de romani si norodul imens adunat cu west prilej au
depas't orice asteptare, luind proportiile unui exod, dind un aspect de
adcvarata serbare a intregului popor. Marcie ospat din curtea manasti-
rii, animat de numeroasele cuvin'ari inflacarate a depasit, de asemenea,
orice asteptare. elita romaneasca din Bucovina prof: find de exceptionala
incuviintare a unei libere manifestari 1. Manifestarea istoricei aniver-
sari i s-a dat caracterul unei largi serbari nationale romatle,,11 la care
oaspetii din Regat s-au putut infrati cu cei de peste hotare fara vreo
stinjenire din partea oficialitatilor locale. Cumintenia celor con$tienti de
drtptatea aspiratiunilor for a invins orice agresivitate ; -bath lumen se
intelegea numai din priviri, vorbele erau de prison. Sufletele torttror
erau animate de acelea$i aspiratiuni ; dar toti se stapineau, a$a ea nici
un incident nu a tulburat serbarea. Pe buzele tuturor fluturau versuriI
asa de evocatoare din Doina bardului national 2.
Variatele costume ale barbatilor si femeilor, cu ale fora inflorate,
brodate multicolor, inviorau forfoteala grupurilor de tirgoveti sositi din
Coate unghiurile pamintului romanesc. 0 horn ncsfirsita s-a incins in
batatura.
Vuia valea verde de danganitul DrAung al ciopotelor volevoclale,
carora be tineau isonul buciumele plaiesilor din magurile dimprejai,
uncle ardeau focurile ce se inaltau pe dealuri in cinstea marzt >>i sat-DA-
torit, At let al lui Hristos", cum ii botezase chiar papa de la Roma.
Din partea noastra a vorb;t, intre altii si bucovineanul Onciul, profesor
si membru al Acaderniei Romane din Bucuresiti.
Dindu-ne seama de greaua incartierare in Putna, am propus ple-
carea la Sucevita, staretultd caruia ii eram cunoscut din vizita din anul
precedent, dar el fiind retinut pentru priveghiul de seara, neputindu-ne
insoli. ne-a incredintat chile arbonclariei in asteptarea so irii sale.
Inghesuiti in doua trasuri cu greu aflate libere. am pornit spre Sucevita ;

Guvernatorul Bucovinei, in urma interventiilor chiar ale regelui Carol I,

a ingaduit libel a desfa5urare a serbarii cu caracter national religios.
2 Adaus din 1950: Azi cind cu toata asa-zisa revalorizare, opera lui Emi-
nescu este asa de ciopirtita, $i tocmai cele mai caracteristice nationale as fost
eliminate, se impune a da textul integi al al Doinei, cea mai eruptiva si mai
profund emotionanta desteptare a poporului roman, intrecind cu mult chiar
cintecul blajinului Andrei Muresanu, ce nu trebuie uitat pentru serviciile aduse-
la timpul sau.
188

www.dacoromanica.ro
In drum ne-am incrucisat cu trasura lui Iorga cu sotia, intorcindu-se
d la Putna, dupa serbare, jignit ca nu i se rezervase locul ce 1-ar fi
dorit intre oratorii oficiali. Ajunsi la manastire pe innoptate, gasiram
portile ferecate Citiva calugari, atrai de larma de la intrare, venira
sfiosi. sa ne spuna ca staretul fiMd lipsa, iar arhondaria inchisa nit ne
putcau gazdui. La asigurarea e< avem cheile cuvenite, nedumerirea for
fu si mai mare, banuind dupa cum ne-a spus in urma, ca poate, ne
precurasem cheile prin Nireo agr..siune contra Prea Sfintiei sale stare-
tului ; numai dupa lungi parlamentari 5i prezentarea actelor de lcgiti-
inatie, dcsi acc.stca nu le spuneau mult, personajele fiindu-le necunoscute,
am patruos in cele din urma in prey bine pazita incinta a sfintului
local, putindu-ne odihni dupa marile oboseli ale zilei. Intr-un tirziu,
sosind si preacuviosul staret, total a luat cursul normal. A doua zi
dis-de-dimineata am putut admira unica bine pastrata manastire cu
incinta ei de cetate nestirbita. Giuvaierul de bisericutd, profilindu-se
admirabil pe verdeata inconjuratoare animata de sfioasele caprioare si
citeva oitc. a p-cclus un entuziasm tuturor. Nicu Filipescu, eel mai in
virsla dintre noi, caci de batrinete nu poate fi vorba, era eel mai sinter
emotionat de atita frumusete, contrastincl grozav cu aprecierele pseudo
savante ale sententiosului si preientiosului I. G. Duca, ruda It.i conu
Nicu, si de care nu fusese vorba cind, la Sinaia, am planuit plecarea
noastra la Putna. Ctitoria voievodului Ieremia Movila din 1536, astazi
cea mai bine conservata dintre toate bisericile din Moldova de odinioara,
cum nu mai esfr decIt Horezul oltenesc, se distinge si prin unicele sale
zugraveli exterioare ca si prin pretleasele aere brodate $i odoare sfinte
care au produs asa mare elect in Pavilionul romanesc de la Expozitia
internationals unde le-am expus la Bruxelles in 1935. (A se vedea anti-
colul Bibeascai.)
Ne-am tot invirtit in jurul bisericei, mai interesanta din afara,
pentru ca minunatele picturi se vedeau n.ai bine ca cele din interiorul
intunecos, si fiecare se exclama decoperir.d o noua minune in acele
culori vii ce au rezistat timp de veacuri soarelui arzator si tuturor intern-
periilor. Ca si alte bisericute anterioare ale lui Stefan, dintre care, cea de
la Voronet este cea mai veche. si aceasta a liai Ierernia. Movila mai
recenta de aproape un veac are originalitatea ei rata de erminia Sfintu-
lui Munte, reprezentindu-ne, afara de sfintii pravoslavnici, si pe inv5-
tatii greci cu Platon in frunte. Si aceiasi mesteri zugravi ai lui Stefan
si ai urmasilor sdi, ne-au dat si arderea Constantinopnlei ce nu e preva-
zuta in nici un codice de pictura. Dovada de originalitate si superioritate
fata de Sf. Munte, cum a afirmat si Strzygowski. Miniini pe care nu
destul le punem in valoare.
Drumul indarat acasa 1-am facut de la Vatra Dornei cu pluta, cu
oprire la mosia regala la Brosteni, calauziti acolo de Klrileanu, care
era din partea locului. Cu tot frigul pe cursul apei, excursia a fost reu-
sita, aciaugindu-se si neasteptatul dar din partea lui Leon Ghika Dum-
braveni, care vrind sa apara ca Leon le Magnifique, hotar. Ise sa ia parte,
189

www.dacoromanica.ro
cu doi ciraci, de care era vesnic insotit, pe pluta noastra, intr-aceasta
intentie a descarcat lada cu proviziile sale constind din tot felul de
conserve y compris du homard", cu sticle de vin si cutii de tigari de
foi pe care nu le-a mai putut ridica cind, in ultimul moment, s-a
temul sa ramiie pe pluta cea prea miscatoare pentru un caracter asa de
statornic ! Am trecut prin Hangu si Bicaz cu vederea Ceahlaului, B'se-
ricani o manastire transforrnata in inchisoare !
Parcursul pe pluti cu emotionantele momente la treceiea trunchi-
lor s-a petrecut f ,ra inc'clent. Bistrita filnd prea cimoscuta nu va mi fi
descrisa aci.
De la Piatra Neamt ne cicspartiram in vole bund $i cu cele mai
placute amintiri de la acea to pioasa comemorare, cam r-am mai porre-
nit alt a. Viguroa a stringer e de mina si privirca mvaluitoare a limpezilor
ochi innourati de bucurie a lui Nicu Filipescu. mai mult decit imbrati-
sarile pupaclosului Vasilache Morizun, mi -au facut neuitota. multumirea
acestei reunite excursii intraprinse cu persoane asa de d'ferite ce s-aa
aclaurr,at la invoiala fac ita initial numai cu conu Nicu. Dupa un scurt
popas la Dealu-Mare, de uncle seara se vad luminile Birladului. la vain
Lupu Kostakv, cue cinstea pe musafirli lui dragi prin sacrificarea unui
berbec si taierea a nenurnarati harbuji ping nirnerea until pe placul lui,
deli toti erau la fel de buni ca si tamiosul din renumita 'Ili vie. Si apoi
glont la Madonna cu pruncul indragit din Crivina inverzita si racoroasa
de la Mina.

XLVI
COLABORAREA NEIZBUTITA CU N. IORGA

In veacul eel not" intrind tot mai mult in virtejul luptei pentru
viata, obligatiile de tot felul se ingramadeau, carora vrind nevrind tre-
buia sa li se dea urmare, iar cercul relatiilor sociale se tot m'area,
aducind not indatoriri carora nu ne putem sustrage. Astfel, d-abia insta-
lati dupa calatoria de incheiere a anului 1900, am fcst nevoiti sa plecam,
in primele zile a lunei februarie din anul urmator la Brasov, Nicolae
Iorga cerindu-ne sa-i fim nasi in casatoria sa cu d-ra Caterina Bogdan,
sora fratilor I. $i G. Bogdan. Pe un ger cumplit am plecat In'otiti numai
cIe prietenul comun Sf. Ora'sanu, singurul martor bucurestean; mare haz
am facut cu totii cind, convocati la 8 dimineata de primarul ungur, am
auzit chemindu-ne : Iorga Miklos si Bogdan Cotolin. In schimb slujba
religioasa s-a savirsit cu mare demnitate in biserica Sf. Neculae din
Scheiu ; iar apoi a urmat mare -prinz in casa parintilor miresei, din
mahalaua Trocarilor. Zulnia, mama lui Iorga, era vary Primary cu,Cora-
lia Pcoldur, mama -sotlei mete, cu care Nicu era deci var al doilea,
printr-un Arghiropol al carui neam isoricul nostru it cohora ping la
190

www.dacoromanica.ro
imparatii din Byzant, fara a preciza insa filiatura. La inceput relati:lc
intre nasi $i fini au fost foarte bunel dupa cum se va arata la capitol, 1
special ce va fi consacrat cazului Iorga" care se incheie cu atita u15.
din partea aceluia ce mi-a cerut cinstea de a-1 cununa, indata dupa
divortul sau cu prima sotie, fiica consilierului Tassu de la Curtea de
Apel din Iasi, cu care a avut pe Petru si pe Florica. Pe baza bunelo
relatiuni incheiate cu acest prilej, am invitat pe noul meu fin la excuf-
siile practicate de mine Inca din vremea 5colarimei, reluate acum c.i
scopul precis de a cerceta din punct de vedere artistic monumentele din
tara. De aceste inceputuri de cercetari vorbeste si Iorga I. In ale sale
Orizonturi publicat in 3934, nu mentioneaza insa intelegerea luata de a
publica impreuna o istorie a tarii, el rezervindu-si partea istorica, iar
cea artistica revenindu -ani.
Fotografiile de la Snagov, Caldarusani, Arges etc.. in care el este
prezentat, doveclesc insa acea initiata colaborare, neizbutita din cauza
imposibilului spirit de dominare al finului, care in ale sale Sate qi
manastiri, .e nevoit sa mentioneze totusi ca fotografiile publicate sint
dupa ale mele 2.
Excursia la manastirea Caldarusani, din 23 aprilie 1904 a lost orga-
nizata tot de autorul acestor rinduri, si In treacat mentionata de Iorga 3.
Incidentul din excursie are cu totul alt tile decit numai : ,.cumplitele
chinuri de maruntaie" de care se plinge finul meu. Caci aflind de iesi-
rile din oral ce organizam in zilele de sarbatoare. mai multi profesori,
intre altii chiar rectorul Dimitrescu-Iasi si 0. Densusianu cerura s5
participe si ei la asemenca excursii ; de cele cloud zile do sarbatoare ale
Sf. Gheorghe si Sf. Elisaveta ziva reginei cu ajutorul profesorului
Coroiu, director totodata a Sf. Mitropoliei, care ne punea trasurile sale
la dispozitie, am organizat o excursie la Caldarusani, cu o abatere in
barci la M-rea Snagov. Arendasul lacului, fratele lui Stelian Popescu de
la Universul avea sä ne puie la dispozitie lotcile lipovenilor servind
la .pescuit. Printr-un exces de atentie fata de distinsii oaspeti,- bine
intentionatul Popescu instalase scaune in lotcile cele strimte. Coco Dimi-
trescu, eel mai in vaza dintre noi, asezindu-se primul pe aceste improvi-
zate scaune, pierzind echilibrul, cazu in apa, agatindu-se insa de scaunul
de care a fost tras la suprafata de catre lipoveni. Iorga, speriat, facu
1 Orizonturile mele ; 0 viatd de om cf.a cum a fost, vol. II, p. 51, Bucu-
resti 1934.
2 Sate si malistiri din Romania, Minerva, Buc., 1905 de N. Iorga, p. VIII.
Plansele de la Snagov sint dupa fotografii de Al. Tzigara-Samurcas, imi pare
rAu numai ca imprejurarile nu mi-au ingaduit a da mai multe si mai thine'.
In brosura lui E. Mihaileanu asupra Snagovului, cu instalatiile cele noi ale-
primarului Dobrescu sint reproduse doua fotografii ale mele din 1901 ; la p. 17
este redata vederea vechei manastiri cu urmatoarea legend& D-nii prof. N. Iorga
$i Bogdan in feta manastirii, fotografia d-lui Tzigara-Samurcas, 1901".
3 Tot la pag. 51 din Orizonturi. Pasajul e nu se poate mai confuz $i inexact,
trecerea pe lac la M-rea Snagov n-a mai avut loc, tocmai din cauza accidentului
lui Coco ; iar la ospat Iorga n-a luat parte, facind pe suparatul, dupd cum
s-a relatat.

191'

www.dacoromanica.ro
un mare tarnbalau. pe cind eu ma ocupai de sarmanul Coco, ud leoarca,
linind incletata intre dinti tigareta de chihlimbar. L-am dezbracat si
i-am tamponat trupul tremurind de frig si d-abia cind 1-am luat de
brat la fuga. spre a-1 incalzi putu grai primele cuvinte de multumire.
Recunoscator de cele ce facusem, Coco rugs pe Coroiu sa-mi cedeze
locul in trasura metropolitans din fruntea convoiului. Cu oarecare
opriri pentru ca eel naufragiat sa se poata incalzi cu cite o clusca din
vinul damigenei, sosiram fara a mai trece la Snagov, mai devreme decit
era prevazut, la Caldarusani. In asteptarea ospatului ce se pregatea,
facui pe Cicerone le pentru toti acei care pentru prima data vizitau
manastirea. Trecind pe linga putul din curte. sub acoperisul caruia se
afla icoana botezului Mintuitorului pictata. naiv, pe lemn, de copilul
N. Grigorescu, Iorga. auzind numele autorului, se avinta in laude exa-
gerate asupra zugravelii ; iar la replica mea ca, data nu as fi destainuit
numele pictorului, si el, ca not toti. ar fi gasit lucrarea fard vreo insem-
natate artistica. Considerind observatia mea ca o diminuare a pretinselor
sale inalte cunostinte artistice, Iorga se supara parasind grupul si nea-
parind nici la masa, cu toate insistentele repetate ale celor convinsi ea
nu putea fi jignit prin cuvintele mele. I.ipsa celui imbufnat si retras in
chilia unui calugar cu vechi ceasloave, nu tulbura voiosia ospatului Dre-
zidat de insusi staretul manastirii si sfetnicii sai. In afara de borsul de
peste introductiv si ca incheiere sarailiile cu miere si nuci, toate cele-
lalte feluri constau numai din raci si pesti de diferite soiuri, pregatiti ca
rasol, crap in protap, sau in tocaturi cu muraturi, lard a uita icrele
scaldate in untdelemnul cu aroma de masline. Usurelul yin manastiresc
urmat de gravul Bordo metropolitan din damigeana incercata de Coco
pe drum, au contribuit, bineinteles, la buna dispozitie a universitarilor,
mai limbuti si mai spirituali in scunda trapeza a arhondariei decit in
sali de cursuri si de seminarii ale capitalei. Pentru linistea acelora care
s-ar scandaliza poate de prea copiosul ospat manastiresc, dam aci menu-ul
banchetului pentru aniversarea a 25 ani de profesorat ai rectorului
C. Dimitrescu-Iasi, de la 25 febr. 1904, deci cu doua luni numai ante-
rior celui de la Caldarusani : DINER : 1) Consommé petits pates ;
2) Esturgeon froid, sauce tartare ; 3) Filet de booed aux champignons
sauce madere ; 4) Cromesky de volaille aux petits pois ; 5) Agneau a la
broche-salade verte; 6) Glace vanille et framboises ; 7) Torte et biscuits ;
8) Fruits ; 9) Café, Vins : Dragasani, Champagne Montebello. $i toate
aceste bunatati pentru 25 de lei de persoand ! Cu ocazia banchetului
s-a mai oferit lui Coco. ca mezelic, un volum de Qmagiu, la care am si
colaborat dupa cum am aratat.
Revenind la excursia de la Caldarusani, Iorga nu a luat parte nici
la vizitarea ramasitelor Vechi din manastirea atit de des restaurata. Apoi,
Vara ca vreunul din cei cinci bucuresteni sa fi suferit de chinurile de
maruntaie" am pornit spre casa,. Iorga lasindu-se cu greu induplecat a
lua, cu toata pretinsa lui indispozitie, loc, cu Bogdan, in convoiul de
trasuri. Aceasta suparare a finului meu n-a fost nici prima si mai ales
nici ultima ; am relevat-o aci pentru a ilustra caracterul istorioului nos-
192

www.dacoromanica.ro
tru $i a demonstra cit de alterate ca sa nu zicem altfel sint memo-
ride sale in partile ce pot controla, dupa cum se va arata $i cu alte
prilejuri ce ma privesc. Iar ca dovada a bunelor relatii, ce n-au lipsit
la inceput, dau raspunsul lui la invitarea la botez a primului meu nas-
cut din 14/27 dec. 1903 $i nu mai stiu ce i-am trimis o data cu invitarea.
0 carte de vizita : N. Iorga" este astfel acoperita de a sa trudita $i
marunta scriere : Draga prietene, Bun. Dar mai bun articolul tau
despre Stavropoleos. Mai da asa ceva si pentru tarabuta noastra. La
botez iti spun drept de ce trimitem numai umilele noastre felicitari $i
urari din toata inima. 0 sa fie protipendada si Divanul eel mare, fete
laminate, $i eu, eu sint urs. Dar totu$i mai bun prieten al tau decit eel
mai prima velit halea. N." De atunci Quantus mutatus ab, illo" ! Asigu-
rindu-1 ca, in afara de nasul, ministrul C. Anion cu sotia, n-ar fi decit
prieteni, Iorga cu sotia au venit, dupa cum se constata din semnaturile
for pe pergamentul botezului. Ursur era vesel si a facut chiar pe
caraghiosul, imitind pe Iancu Kalinderu .si pe altii. Dr. Tamm spuindu-i
Ca este un mare histrion, ursul s-a suparat foc $i a plecat acuzindu-ma
de cursa ce i-a$ fi intins! Fara alts explicatie el a reluat in curind rela-
tide invitindu-se la dejun. 0 noua dovada de consecventa marelui
savant.

XLVII
CTJRTEA PRINCIARA

Mai mult chiar decit prevazusem, obligatiunile de tot soiul in afard

de cele oficiale si profesionale se tot inmulteau in noul an 1905 cind
am publicat $i traducerea idilei reginei In tuned (Socec 1905) 1. Audien-
tele la Curtea regala se dublau prin cele princiare $i prin prea placutele
dejunuri, animate de vesnic buna dispozitie a principesei Maria, care $tia
sa eistige inima mamelor interesindu-se de odraslele for pe care le in-
vita la jocuri cu contemporanii for ultimii printisori. Principesa Maria
de mult imi Meuse onoarea de a-mi cere indrumari asupra artei din
Cara pe care o admira $i o aprecia sinter, dupa cum am putut constata
in excursiile la care am participat la mandstirile din tara. La manastirea
Samurcasesti, la vreo 10 km departare de Cotroceni si pe unde ealarea
adesea, principesa organizase chiar o sectie de tesatorie pentru stirpirea
gustului rau" cum s-a exprimat la inaugurarea Concursului de covoare
al Soc. Tesatoarea" din iunie 1929. Cu acel prilej majestatea sa regina
Maria a marturisit ajutorul ce i-am dat in initierea artei pamintene, afir-
mind: rind am venit intii in tars, am descoperit frumuseti de arta. Am
avut de colaborator pe finul estet d-1 Tzigara-Samurca$, care nu stiu de

In lunca, idila de Carmen Sylva, dedicata copilului meu sufletesc G. Enes-

cu ", 4, Socec, 1905. Cu ilustratii de Grant.

193

www.dacoromanica.ro
ce e tinut azi la o parte cind d-sa e unul din cei mai priceputi in ade-
varata arta romaneasca", relateaza cronicara Fulmen in Adevarui din
7 iunie 1929. Enigma acestei temporare recluziuni in cimpul artei tre-
buie cautata in ura nemiloasa a finului N. lorga, care i-a pus nasului
sau atitea piedici in alcatuirea muzeului si a intregii sale activitati artis-
tice in tara si in strainatate, fie direct sau prin acolitii sai ca G. Oprescu
§i altii. Regina cunostea acea retea de intrigi si le deplora.
In 1905, surprinzindu-ma pe cind. in audienta, cu sotia mea, citeam
Carmen Sylvej traducerea In lunca, principesa Maria ma insarcina sä tal-
macesc si primele ei incercari literare, dupa transpunerile, in nemteste,
ale reginei Elisabeta, care aprecia mult talentul viguros Yi asa de original
al discipolei sale.
Principe le Ferdinand, presedintele S,T.R. se interesa mai mult
decit am fi crezut de societatea la a carei adunare generalk fa Fundatia
Carol I, din 13/26 febr. 1905, o prezida. Vinatorile la care era tinut sa
prezideze in parte; ne marturisea ca it interesa mai ales ca turist, avind
min' de vinatul ucis si indeosebi de frumosii cerbi pe care ii cruta pe
cit ii era posibil. Ca pasionat botanist, _el sadi la Sinaia un Alp;neum,
adunind toata flora Bucegilor in prealma Pelisorului, resedinta sa de
vara. Incheind cursurile de istoria artei cu prorectii, de la Fundatie, pe
care precocele print Carol, deli d-abia de 12 ani le onora cu prezenta
sa, intraram in vacanta de Pasti. Dar si aceasta de n-ar fi fost lipsita
de asa-zisele obligatiuni mondene tot mai rapitoare de timp. Prinzurile,
aproape hebdomadare, in vesela casa a Arionilor sau dejunurile la conu
Alecu Marghiloman sau mesele mai severe si mai rare la Maiorescu se
mai adaugau alt-e- mese mai putin oficiale, dar cu atit mai greu de di-
ierat, adevarate corvezi placute si neplacute de inlaturat, mai erau si
cele cordiale de la Legatia germana mai ales pe timpul lui Kiderlen-
Vachter, cancelarul de apoi, cunoscut nu numai pentru spiritul sAu dar
si pentru bucataria lui si berea adusa in butoiase direct de la
Munchen.

XLVIII
[CALATORIA IN ITALIA]

Izolarea dincolo de granitele tarii, si frumoasele amintiri din ul-

tima noastra calatorie erau Inca asa de vii incit spre a ne linisti doruL
de Italia vorba vine n-am gasit o solutie mai frumoasa decit a in-
treprinde o noun raita in acea splendida tara alegind ca centru de reio-
naie, Florenta. Si cu inceputul vacantei am si plecat la 6/19 aprilie, nu
fara a duce grija micului nostru Sandu, lasat in buna paza a bunicei si
matusilor sale, cu care ocupam acelasi apartament din gura
Stiri zilnic urmau sa ne parvie despre starea si sanatatea barrbinului cu
greu parasit. Din Milanul eel modern si zgomotos, fara a vrea sa fac
194

www.dacoromanica.ro
pe Baedecker, nu pot totusi sa las nementionat Domul eel monumental
si prea incarcat ca orice imitatie care urea sa intreaca impunatoarele
originale de dincolo de Alpi, care 1-au inspirat. 0 mentiune cu totul
specials insa, merits capodopera din S-ta Maria delle Grazie care, cu
toate deteriorarile suferite, ramine totusi cea mai vorbitoare creatie nu
numai a lui Leonardo da Vinci, dar a intregh arte universale, alaturi de
uncle ale lui Michelangelo sau Donatello. In fata acestei fresce atit de
desfigurate, se resimte aceeasi puternica emotiune ca la picioarele Par-
tenonului, mutilat si el mai molt de grozavii oameni decit de actiunea ro-
zatoare a vremii. Apropierea acestor doua capodopere, asa de diferite si
de distante intre ele, ne-o provoaca spiritul ce le doming : in afara de
timp ci de loc ele sint universale. Cina cea de taina de la Milano, deli
o vedeam pentru a doua oars si desi in cursuri consecutive de cite doua
ore, cu ajutorul numeroaselor proiectiuni, interpretasem in toate ama-
nuntele miraculoasa Cina, ea imi aparu totusi si mai atragatoare Ca pins
aci : o sorginte vie, vesnic satisfacind si potolind setea frumosului ne-
prevazut. A o contempla in placuta insotire de acum crni-a fost o indoita
fericire. Desi pe substrat religios, imbraca totusi forma paging a fru-
rnusetii frontoanelor de la Partenon. Hristosul lui Leonardo poate tine
locul unui zeu sau erou elfin ; iar apostolii, atit cei tineri si frumosi,
cit si cei batrini si asa de caracteristici, gasesc corespondenti in arta
greaca din cea mai splendida epoca, caci expresia frumosului e una,
n-are virsta nici nationalitate. Si astfel in fata maretei, dar pingaritei
picturi si-au gasit aceeasi multumire sufleteasca Si aceeasi adinca min-
giiere sl aceia care au vazut pe Hristos in mijlocul apostolilor, cit si
altii care ar intrezari pe un Platon inconjurat de discipoli ale caror dis-
cutii nu le auzim dar le talmacim prin gesturile asa de expresive ale mii
nilor for elocvente. Acesta a fost si cazul nostru, credincioasa mia
donna" fascinata de imag-inea Mintuitorului, pe Lind insotitorul ei vedea
mai degraba un sobor de barbati de toate virstele discutind in arrno-
nioase grupuri de cite trei. Ne-am despartit cu greu de acest fermecator
perete purtind urmele genialitatii umane ca si a josniciei intregului
neam omenesc care a degradat o opera mareata, ce totusi mai insufle-
teste pe aceia care $tiu sa o priceapa sub aspectul eternitatii si universa-
litatii geniului omenesc.
La Florenta un popas mai lung pentru a nu vedea totusi decit
citeva din comorile de arta din Ufficii, Palazzo Pitti si atitea alte palate
in care e consemnata o bung parte din istoria culturii $1 artei italiene
si universale. Sub stapinirea mormintelor Medicilor cu reprezentarea
noptii si a zilei din San Lorenzo si ai lui Nicolo Uzano pentru a aminti
numai de aceste minunatii, toate celelalte pot fi trecute sub ricere. SA
citam frumusetile naturii din parcurile si imprejurimile Florentei, careia,
impreuna cu Arno ii dau atita viata intr-un anotimp ca acesLa mai ales.
Silueta orasului cu inaltele lui domuri, vazuta de sus din Piazza Mi-
chelangelo, precum si de la San Miniato esi e una din privelistile de
neuitat, in toate privintele, a stralucitului centru de arta all Italiei de
mord. Cu totul astfel sumbra este Pisa cu palatele-i stravechi si padu-
1-95

www.dacoromanica.ro
rile de pini care o despart azi de tarmul marii, la care era odinioard
unul din. cele mai temute porturi din care n-a ramas ca amintire decit
lanturile grele din Campo Santo al trescelor cu pamint sfint de la Ie-
rualim.
Generatiile de sculptori cunoscuti sub numele de Pisani contribuie,
alaturi de picturile din Campo Santo, la renumele artistic al cetatii cu
turnul oblic, care aecentueaza monumentalitatea Domului alaturat.
Pins la Siena s-a repercutat faima artistilor Pisani dintre care
Nicol lo a treat faimosul amvon din Domul eel neispravit, dar asa de
diafan in straturile sale de marmord colorata. 0 caracteristica osebita
a Sienei o constituie Piata sa rotunda - ovals, desarta si sumbra de obicei
dar asa de animata in zilele de Palio, de curse nebune. Feerica e in-
treaga cetate prinsa intre dealuri si cu ale ei palate ce se tot subtiaza
inaltindu-se spre cer, unele netrecind de jumatatea planuitei cladiri. Si
la domeniul picturei Siena isi are rolul ei. Primitivii cu Ducio si Si-
mone Martino au liberat arta italiand de influentele bizantine; iar fres-
cele din Palazzo Publico ale lui Ambrogio Lorenzetti sint unice in felul
for cu a for reprezentare a Pacei, kripozanta, si in ziva de azi. Arezzo cu
curioasa sa Piava si domul alaturat pe inaltimea ce doming orasul, e
patria lui Vasari si a pictorului de scene istorice Piero della Francesca.
Prin Arezzo, Urbino, patria lui Bramante si a lui Rafael, si Rumini, ajun-
seram la una din tintele principale ale acestei peregrinari, la Ravenna.
Rimini unde vazu lumina zilei Malatesta, renumit si temut nu
numai pentru ispravile lui grozave, dar si pentru hinefacerile acestui po-
reclit cap rau".
La Ravenna mai mult ca oriunde splendorile de arta se prezinta
sub cea mai modesta infatisare exterioard, cind, din fericire, nu au fost
distruse ca splendidele palate, despre existenta carora nu vorbesc numai
itnagina for din unele biserici. Mausoleul ramas de la Gal la Placidia nu
e decit o simpla cladire de caramida inauntrul careia se afla eel mai
minunat mozaic de o nemaipomenita armonie in albastru, temperat lu-
minat de ferestrele de alabastru din plafon. Cu toate proportiile sale asa
de reduse, acest mozaic intrece chiar maretia Haghiei Sophia, deli in
aceeasi tennica bizantina s-a lucrat si in departatul Occident al gotilor
porniti din Rasarit.
Revenirea de azi ca si Pisa de pe malul occidental al cizmei ita-
liene, ne da deci o slabs imaging a splendoarei si puterii de odinioard,
cind si retrasul orasel de azi nu mai este port la mare de care e des-
partit prin Pinetta cea deasa si melancolica ca intreaga regiune. Ra-
venna de azi poarta doliul splendoarei ei trecute mai greu ca oricare alt
oral al Italiei medievale.
Din palatele lui Teodoric, fost zalog la Constantinopol, nu ne-a
mai Camas alts urrna decit slabele for amintiri din decoratiile interioare
ale bisericei St. Apollinare Nuovo, impunatoare prin simplitatea planului
basilical, dar mai ales prin mozaicuri cu portretele lui Justinian si al
Teodorei in costumele for imparatesti si sclipitoarele for giuvaieruri.
De la Teodoric a mai ramas o parte din cladirea sa mormintala,
ciuntita si aceasta, pastrindu-se numai acel monolit enorm ce serva
196

www.dacoromanica.ro
drept acoperamint al bisericutei de azi adapostita In maretul mausoleu
de odinioara.
San Vitale cu plan original, n-a fost terminat decit tirziu dupd
cum dovedesc mozaicurile baroce asa de stranii in acest atit de original
mediu germano-oriental. Dupg atitea veacuri mai tirziu, surghiunul lui
Dante, inmormintat, cu atitea alte mgrimi trecute, asa de departe de
patria sa.
Cu mintea si cu sufletul incarcate de atita euforie artistica ne-am
oprit la Abazzia pentru a lua contact cu natura si cu marea cea izgonita
de la Ravenna. Prin Budapesta, in tara. Cit de minim ni s-au parut pie-
turile din Catedrala Curtea-de-Arges, unde 1-am insotit, de ziva numd.ui
sau pe nasul C. Anion. Cit de neinsemnate ne apareau acum biser cu-
tele de la Ratesti, cele a Calinestilor d-rului I. Cantacuzino si Samur-
casesfii bunicilor, unde ne-au adus obligatii de tot felul. La mandsth ea
de la Ratesti si, la mai vechea dar cu totul parasita, M-rea Berca,. am
trecut in fuga celor patru cai inaintasi, pe care cu atita piacere ii minarn,
intorcindu-ne de la Catina uncle, cu procurorul din Buzau N. Hiott, f u-
sesem nevoit sa facem o constatare contra ra_pacitatii unui vecin care ne
tot tdia apa de la moarg. De Rusalii la Castelul Peles cu pictorul Kraut.
cte is care avem portretul regelui Carol I de la Fundatie si cu scriitorul
Lindenberg, care a scris despre suveran si a sa resedinta de vara.
Prin prietenul Alex. Pisoski, de la externe, facind cunostinta lui
Andre Bellesort venit sa scrie despre tara noastra, 1-am convins sa nu
incheie studiul sau fard a fi cunoscut pe conu Petrache Carp, de case a
$i fost primit la Tibanesti, si caruia i-a dedicat ultimul capitol al arti-
colelor sale din Revue des deux Mondes, A travers /a Rournanie. $i
pentru a arata cum it judecg un francez pe acel P. P. Carp, despre care
i se spusese ca are : l'humeur orageuse comme le ciel des Carpathes, ct
changeante comme les eaux du Pruth : it tonne, it eclaire, it deborde.
ou it est charmant : et l'on ne sait jamais si l'on recevra de lui des
rayons ou de la grele" ; voi reda aci parerile obiectivului strain atit de
prevenit : On pretend que Mr. Carp pr6fere la civilisation germanique
a la francaise. Mais je ne saurais oublier que cet homme, ministre cn
1870, declare fierement dans les chambres roumaines ses sympathies
pour la France et que toute le gaite frangaise nit dans son oeil clair...
Tour a tour eloquant et spirituel mordant et familier, it ne s'arretait que
pour relever les quelques objections que je lui adressais et qui venaient
mourir a ses pieds : it les relevait et repartait plus allegrement. J'avais
l'impression d'être a moi seul l'auditoire d'un homme d'Etat ; et ce n'est
pas un mince plaisir, ni un plaisir que l'on goute tous les jouis. Je
reverrai longtemps sa silhouette nerveuse passer et repasser devant ces
hautes fenetres et le paysage de cette premiere journee d'automne".
Interesantg, dar de not prea cunoscuta pentru a fi Inca reprodusa aci,
iata parerea cu care francezul incheie convorbirea sa cu marele profet de
la Tibanesti. $i tot asa de bung parere despre frantuzul ce i-am trimis
am ggsit si la conu Petrache, pe care, in august, 1-am aflat la mosia sa
preocupat de stringerea recoltei, cit si de marile probleme ale vremii.
197

www.dacoromanica.ro
 XLIX
ARTA PUBLICA"

Guvernul belgian invitind pe eel roman sa participe la al III-lea

Congres international d'art public" ce urma &á se tie in vara anului
1905 la Liege si la Bruxelles, ministrul Cultelor, Mihail Viddescu, ma
cielega si pe mine intre cei trei reprezentanti ai Romaniei.
Prof itind de lunga vacanta de vara, am plecat nu pe drumul cel
mai scurt, prin Viena la Brand, unde de atita vreme nu mai fusesem,
deli tare mi-era dor de ghetarii racoritori ai Scesaplanei mai ales in
vremea cuptorului bucurestean spre a ajunge, dupa un popas la Sig-
maringen si la Metz si Strassburg unde aveam sa inchei definitiv schim-
bul de carti cu Biblioteca imperials de acolo, renumita prin noua sa
organizare, de care voiam sa profit pentru Funda4ia Carol I, ce urma sa
fie mat its. Congresul fu deschis la 2/15 sept., la Liege, de unde, intre
alte atractii, s-a organizat si o excursie la Aix-la-Chapelle, cu vizitarea,
urmata de discutii a interesantului Dom medieval, cu reminiscence din
Ravenna, de unde imparatii german.i au adus chiar coloane dintre acelea
pe care Teodoric le carase din Bizant, pentru faimoasele sale cladiri in
'Dung parte distruse. In Liege am asistat si la un maret concert religios
din catedrala din Ma lines.
Problema capitals a congresului era infiintarea unui organ perma-
nent al artei publice. Lupta pentru sediul acestci publica%ii se da intre
francezi si belgieni, care organizeaza congresul intr-acest stop.
Despre participarea mea la aceste discutii redau aci, Para alte co-
mentarii, urmatorul pasaj din L'art public, revue de l'Institut interna-
tional d'art public. Bruxelles, nr. III-UV, dec. 1908, p. 106, in care
E. Broermann refera :
La Roumanie etait notamment representee au III-e Congres de
l'Art public, par Mr. Tzigara-Samurcas. En y prodiguant sa belle et en-
thousiaste intelligence, it honora beaucoup son pays. Il fut run des plus
chaleureux de la fondation de l'Institut international d'Art public et
c'est lui qui rallia specialement les representants des petits pays, qui
li&itiient a poser un acte d'initiative non prevu au programme de leur
mission. Il parla en leur nom avec la foi de l'Apotre, et l'on peut dire
qu'il anima les enthousiasmes des delegues des petites et grandes puis-
sances, qui firent naitre l'Institut et creer son organe. Nous ayant sou-
tenu ainsi de sa belle vaillance centre certaines obstructions de dame
routine, qui s'evanouirent devant elle, it redigea une brochure, dans
laquelle it rendit compte de l'initiative de l'Art public, de sa noble uti-
lite, exposa son action bienfaisante pour toute la civilisation et particu-
lierement pour la civilisation nationale des puissances secondaires, qui
toutes devraient s'associer a cette noble oeuvre de decentralisation, placee
sous les auspices des grandes puissances ; it sollicita l'intervention de son
198

www.dacoromanica.ro
gouvernement pour aider a la fondation et a la creation, decidee sur ses
instances, et le gouvernement roumain, faisant droit a sa requete, fut le
premier inscrit au budjet de l'Institut.
C'est assez dire que Tzigara-Samurcas, aujourd'hui que l'oeuvre eat
sortie de sa formation embryonnaire et qu'elle est entrée dans celle qui
doit faire realiser tous nos voeux, que ce devoue fondateur doit etre
remercie au nom de tous nos collegues; mais nous avons aussi a la fe-
liciter pour avoir travaille avec acharnement a la realisation des voeux
d'education artistique nationale par les musees. Il a mis en honneur,
.par tous ses moyens, l'art roumaine en ses caracteristiques ethniques.
Reagissant contre le cosmopolitisme denationalisant et banalisant, it a
releve la fierte artistique roumaine, en organisant un musee d'art ethno-
graphique. en publiant des livres de propagande, 'en associant les clair-
voyants du patriotisme a la plus feconde des croisades, et déjà s'avive
la nation roumaine de sa lumiere d'art qui s'eteignait dans la veulerie
du monde. Claire en sa tradition elle roumanisera en Roumanie la forme
des pre.gres".Despre misiunea mea la congres am prezentat in dec. 1905,
ministrului Cultelor si Instructiunii un raport 1. Din raport voi reproduce
numai urmatoarele pasaje, de actualitate 5i acum ; expunind valoarea
numai din punct de vedere economic aratam ca : In momentul in care
lucratorii, din sclavi ai meseriei lor, cum sint Inca azi, vor ajunge sa fie
producatori liberi si cu tragere de inima pentru specialitatea lor, atunci
se va fi produs, desigur, cea mai frumoasa preschimbare sociala".
(p. 6). Luind ca exemplu miscarea intreprinsa de catre L'ceuvre de
I'Art public", din Belgia, fondata de pictorul Eugene Broermann, pro-
punem ca si la noi ..sa se creeze emulatia, aratindu-le mijlocul practic
de a se inspira de interesele generale ; sa se dea o forma artistica. la tot
ce sta in legatura cu viata publics contemporana, si in fine sa se redea
artei misiunea ei sociala de odinioara, aplicind-o ideilor moderne in toate
clomeniile publice" (p. 17).
Pentru ca in a5teptarea congresului viitor, lucrarile sa nu fie in-
trerupte, :s-a decis crearea Institutului si a unei reviste care au fost
aprobate de ministrul belgian, pentru Romania fiMd ales ca reprezen-
tant, in Institutul de la Bruxelles, autorul acestei dari de seams. Din ne-
fericire insa, din, cauza rivalitatii dintre Franta si Belgia. frumoasele in-
tentiuni nu au durat mai mult de vreo trei ani. intregul program a5a de
frumos schitat hind dat uitarii, fares a mai fi reluat sub aceeasi forme
internationals de atunci.
Din tot zbuciumul prea entuziastului artist Broermann n-au ramas
decit cele citeva nurnere din interesanta si prea frumos ilustrata sa re-
vista, precum si fixarea de catre congres a unor principii revolutionare
poate atunci, azi insa aplicate in mai toate dorneniile artei publice chiar
i pins la noi.

1 Publicat in Monttorul Oficial nr. 253/16 febr., 1900, p. 8810-12. redat *i in

bro5ura separates, Arta public& La Gobi, 1906, 24 pp.

199

www.dacoromanica.ro
 Nr. 1 din l'Art public, Revue de l'Institut international d'art pu-
blic", aparut la Bruxelles, in iunie 1907. cuprinde articole de Fr. Mis-
tral, Carmen Sy lva : Pour la beaute, Walter Crane : L'education ar-
tistique rationale s.a.m.d. Printre colaboratori e cuprins reprezentantul
Romaniei la Congres I. Excursiile congresistilor : la Anvers, si la Bruges
la Morte, rivala nordica a Venetiei, au incheiat lucrarile de la Bruxelles._

L
POP ASURI SI TAIFASURI DOBROGENE

Intors in Cara mi-am reluat cu not avinturi activitatile din trecut,

la care se adaugau acum conferint:ele de arta cerute de Asocial:1a fe-
meilor romane" a doamnei Adina Olanescu, precum si acelea de la Insti-
tutul Pompilian- Zossima, profesor la Scoala Politehnica, si indraznet ino-
vator in agricultura pe rnosia sa din Dobrogea, cu un vast si atragator
conac pe malul lacului Raze lm de unde cu barca ne refugiam pe izolata
insula a lui Ovidiu, in anotimpul numai cind ea nu era invadata de tin-
tarn cuibariti in salciile imbatrinite.
Multe excursii, la Adamclissi si aiurea am facut in trasura cu
patru cai sau, apoi, cu o rabid de automobil, in tot intinsul Dobrogei
dind de atitea urme antice necunoscute, pe care le semnalam celor in
drept.
Nesterse amintiri am pastrat din asa-zisele sezatori prelungite pe
terasa de pe malul lacului, unde pincleam ultimele licariri ale soarelui
coborindu-se in mare ; iarna ne adunam in vasta sale, zisa Sfatul-Sulta-
nului, bine incalzita de soba-cheminee. iar de-a lungul zidurilor, captu-
site cu covoare orientate, se tineau lant largile sofale ce serveau si de
culcusuri de noapte.
Verva indracita a lui Earbu Delavrancea era temperate la nevoie
de interventia sfatoasa a conului Alecu Vlahuta, caci cind era pornit
Barbu, greu era de oprit. Se inflacara de orice subiect de literature,
arta, muzica si chiar politica ; era destul ca atunci cind credeai ca a
atins sfirs,itul sa i se fi pus o intrebare, sau Inca sa fi aratat vreo nedu-
merire pentru ca sivoiul sa porneasca din nou mai tumultuos ca pins
aci. Altfel stapin pe sine, cinic si sarcastic era grecul Caragiale, oaspete
mai rar, retinut la oral de combinatiile lui negustoresti, cind nu mai
beneficia de vreo mostenire. El singur cu logica lui aristotelica reusea
sa potoleasca elanurile lui Barbu Stefanescu din preajma Bucurestilor,
pretins descendent autentic al dacilor de prin Tara Oasului, cum ii
placea sa-1 necajeasca pe oratorul consacrat al liberalilor ajuns in slujba
conservatorilor si apoi primar si ministru al acestora.

I Vezi 5i cronica mea din Cony. lit., 1907, p. 862.

200

www.dacoromanica.ro
 Pe Delavrancea si pe Caragiale i-am cunoscut, indata dupa intoar--
cerea mea din strainatate, in casa_primitoare a lui Vlahuta asezata pe
inaltimea, ocupata azi de palatul Episcopiei sau nuntiului catolic. Din
veranda cu geamlic se avea o splendida priveliste spre apusul insorit al
orasului pins dincolo de Dimbovita. Cum dupa mese, seara se incheia
prin nesfirsite partide de carti, pe care niciodata nu le-am practicat, am
intrerupt vizitele mele, rulate separat la conu Alecu ; iar pe Caragiale
1-am mai vazut des la Berlin in retragerea sa, cu vederea larga pe Ho-
chenzollerndamm. Ca probes a grijei meticuloase s-ar putea zice pe-
danteriei cu care raspundea, cind voiai sa-1 vizitezi, dau aci, in facsi-
mile frumos caligrafiatul sau bilet, trimis prin Rohrpost : ,,Stimate
arnica, astazi, miercuri, plec la Leipzig, ma intorc vineri seara. De sim-
bata Incolo in toate zilele to astept cu multa dragoste. Al dumitale de-
votat servitor, Caragiale. Miercuri 10 III 1905 a.m. Hochenzollern-
damm, 12."
Si acele sezatori dobrogene durau ping insure dimineata pe care o
prelungeam in schimb ping spre ora prinzului copios, cu iahnie de peste
proaspat din lac si ,.gigot de pre sale" dobrogean asa de renumit pins
peste hotare.
Casa lui Mitch' Zossima era semi-palustra, o parte a verandei era
sustinuta de piloti ca sa ai impresia ca plutesti pe apes. Fiind in fata insula
zisa a lui Ovidiu, convorbirea aluneca usor asupra nenorocitului roman
exilat la Tomis Constanta de azi unde intre barbarii geti, cum sin-
gur o spune, el si-a gasit sfirsitul. Discutii inflacarate se incingeau asupra
poetului si mai ales asupra dramei lui Alecsandri cu acest subiect.
Despre opera lui Ovidiu, Barbu stia mai mult din spusele lui
Hascleu, care, in parte, a tradus pasajele referitoare la tara unde a ajuns
poetul si a locuitorilor ei. Caragiale cunostea insa opera lui Alecsandri,
pe care dupa ce au facut-o harcea-parcea, fiecare din ei nazuia sa o re-
faces, gasind-o pe a lui Alecsandri slaba mai ales prin sfirsitul ei. Cearta
a fost mare intre cei doi presupusi concurenti care de care aborda mai
intii un asa de interesant subiect, in care se putea atinge tema originei
neamului romanesc ; dar din toata discutia nu s-a ales decit fumul si
scrumul unei inflacarate vorbarii. Caci fares tigari Barbu n-avea chef de
vorba si cind se ispraveau rascolea mucurile din care-si mai rasucea
una, doua, ping ce se intorcea omul din curte trimis pe deselate dup5
tutun ping in mahalaua Constantei. In cele din urma tot Grecul" puse
eanat furiei lui Barbu impotriva acestui Rego al poeziei", sustinind ca
de la el invatase sa scrie asa de frumos. Atit i-a trebuit lui Barbu ca
sa is din nou in primire interlocutorul salt, intrebind cum de putea sus-
tine asemenea gugumanii. Gogoman e acela care a putut crede ca la
poezioarele lui Alecsandri am facut aluzie, pe cind nu m-a impresionat
decit scriitura, slova lui marunta 5i placuta ce am admirat-o in manuscri-
sele, scrisorile $i biletelele vazute la Maiorescu in primele mele vizite la
acesta. $i, zicindu-mi ca pentru a fi om mare trebuie sa ai scris fru-
mos, mi-am ingrijit si eu slova mea. Nu-mi mai lipsea decit redingota-i
cea impecabila si infatisarea-i boiereasca ca sa devin si eu un alt rege
201

www.dacoromanica.ro
al scrisului romanesc. Dar mie, atunci, scriind si mai frumos, ce rang
nii s-ar cuveni, incheie neprezumtiosul Barbu ! Simpaticul conu Alecu
Vlahuta, al carui scris neprefacut era mai placut decit al celor doi, spre
a curma tevatura, intreba pe duduia Roro subdirectoarea de la pen-
sionul din Bucuresti ajunsa prima vioara la conacul de aci ce avea
de gind sa ne dea de gustat pe a doua zi. Gurmandul Barbu intervenfnd,
se hotaels un pilaf cu raci si o ciulama de pasare cu marnaliguta si o
sarailie, si astfel pacea fu definitiv restabilita. Cu constiinta impacata
fi.ecare isi regasi culcusul bine meritat dupa o zi asa de laborioasa, caci
nu u3or de indurat era traiul in pa5alicul occidental al rafinatului Mi-
idea Zossima.

LI
APOGEUL DOMNIEI AEGELIJI CAROL I. 1906

La implinirea celor patruzeci de ani de grea, dar glorioasa dom-

n'e. regele Carol a fost sarbatorit in 1906, nu numai de regatul sau,
dar de Intreaga suflare romaneasca de pretutindeni. De?i i-au mai fost
rezervate pentru mai apoi momente de inalta satisfactie politica, c.d.p.
in 1913, cind prin Pacea de la Bucuresti a ajuns arbitrul impaciuitor al
Orientului Invecinat, totusi punctul culminant al gloriei sale era de pe
acurn atins. Renumele mondial de care el se bucura se rasfringea asu-
pra intreg poporului sau. Belsugul din tares, exportul mereu crescind in
strainatate, fixarea etalonului de aur, cu efigia lui facind prima in uneie
tari straine, toate acestea erau dovada evidenta a prosperitatii generale a
poporului roman.
Regele Carol I atinsese apogeul marirei sale, o marturiseste singur,
cu sinceritatea unei spovedanii de care nu avea sa roseasca atunci cind
to urma sa fie divulgata, caci deocamdata era scrisa numai in testamen-
tul sau din 14/26 februarie 1899, cu atitia ani inainte de sarbatorirea sa.
In acel document, secret Inca, el afirma : v1V1a gindesc inainte de
ttate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neincetat si
care a avut deplina incredere in mine. Viata mea era asa de strins le-
gate de aceasta de Dumnezeu bineeuvintata tares, ca doresc sa-i las, *i
dupa moartea mea, dovezi vadite de adinea simpatie si de vita interes,
pe care 1-am avut pentru dinsa. Zi si noapte m-am gindit la fericirea
Romaniei, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica.' intre statele
europene... Am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea Neagra un
stat ithestrat cu o bung armata si cu toate mijloacele spre a putca
mentine frumoasa sa pozitie si realiza °data' Inaltele sale aspiratiuni".
Din aceqte ale sale dor;:nti erau implinite, in 1906, cele mai multe. Spre
motivarea calificativului de grea domnie, intrebuintat mai sus, se re-
202

www.dacoromanica.ro
produce aci pasajul ce precede citatului facut, care astfel se intregeste
,,Cu toate greutatile pe care le-am intilnit, cu toate banuielile care s-au
ridicat, mai ales la inceputul domniei mele in contra mea, expunindu-ma
la atacurile cele mai violente, am pasit, fard fried si fara sovaire, inainte
pe calea dreapta, avind nernarginita incredere in Dumnezeu si in bunul
simt al credinciosului meu popor. Inconjurat si sprijinit de fruntasii
tariff pentru care am avut totdeauna o adinca recunostinta si o vie afec-
tiune, am reusit sa. ridic..." (Monitorul Oficial, nr. 147 bis, din 27 sept /18
octombrie 1914, p. 70 si 1211. Momentul implinirii a patruz:,ci de ani de
domnie se cuvenea sa fie fixat in analele istoriei noastre prin proiectata
Expozitie jubiliard din Dealul Filaret, devenit de atunci, dupa planul
peisagistului Redon, Parcul Carol I. Expozitia a reusit sa atraga in Regat
un numar mult mai mare ca ping aci dintre romanii de peste hotare.
Pavilioanele Bucovinei, Banatului si Transilvaniei au avut succese neas-
teptate.
Memorabila a ramas ziva in care reprezentantii acestor tinuturi,
adunati pe pajistea verde din fata Castelului Peles, au aclamat in deplind
libertate si din toata inima for obidita pe regele romanilor, cu care le-a
fost dat sa graiasca de-a dreptul. Ei aflasera Ca, intrebat fiind regele de
ce isi alesese resedinta de vary tocmai la hotar, el raspunsese ca nu se
stie daca acest cuib al dinastiei nu va ajunge cu vremea in chiar inima
Regatului.
Nu tocmai in ritm cu sentimentul poporului s-a aratat in parte, of i-
cialitatea, ve,nic preocupata de interesele marunte de partid mai mult
decit de acele suporioare nationale. Astfel repede s-a dat uitarii rolul si
locul ce se cuvenea rezervat aceluia in cinstea caruia se proiectase Ex-
pozitia jubiliard.
In afard de numele dat parcului, principala constructie in paianta
denumita Palatul Regal. deli cuprindea tot felul de colectii eterogene,
La reproducerea pe nrilul lacului a modestei casule in care a locuit ma-
rele capitan la Poradim, in timpul razboiului de neatirnare, alte semne
de specials atentie nu s-au adus celui in onoarea caruia se infaptuise
serbarea. Diplomele liberate de comisariat poarta inscriptia Expozitia ju-
biliard 1906" fara nici o indicatie insa asupra jubiliarului. La incheierea
expozitiei, pe aleea larga din mijlocul parcului, nu s-a pomenit decit
bustul ministrului Ion Lahovary si statuia comisarului prof. Dr. C. Is-
trati, acesta dominind de pe inaltul soclu vazduhul in a sa filfiinda re-
dingota de bronz. Nedumiriti de a se gasi asa izolati in imensitatea
parcului, ei se uita poncis unul la altul, rusinati, pare-se, ca nu zaresc
statuia aceluia care a motivat eternizarea for pe aceste meleaguri, caci
din vina for s-a uitat tocmai ridicarea acelui monument, deli locul lui
era bine in.dicat, pe terasa larga din fata asa-zisului palat al artelor, sta-
pinind intreg spatiul. Eroul necunoscut, din mormintul de pe o a doua
terasa a aceleiasi inaltiini, ar fi fost onorat sa stie Ca deasupra sa ve-
gheaza statuia capitanului bine cunoscut care, in campania din Bulgaria
a reinviat vitejia din trecut a bravului ostas roman.
203

www.dacoromanica.ro
 Si printr-o alts intorsatura a soartei, totul s-a schimbat, pe magura
de la Filaret : palatul artelor a disparut, in locul sau deschizindu-se o
alee larga ce era sä fie dominate de trufasul monument de la Adam-
clissi ce s-ar fi vazut din mari departari in jurul capitalei. Dar si aceasta
ultima speranta s-a dus : falnicul monument, ale carui metope grele erau
toate adunate acolo, a fost mutat si coborlt intr-un fel de beci. Inainte
cu mult de intentia de a se reface monumentul pe inaltimea de la Fila-
ret, in constructia Muzeului national se amenajase o galerie acoperita
cu sticla, de-a lungul zidurilor curtii interioare a muzeului, sint si acum
in fiinta soclurile pe care trebuiau ridicate coloanele care sint depo-
zitate in magazie. 0 noua dispozitie a fost insa luata, in stop muzeistic"
se pretinde. Metopele au fost asezate la nivelul strazii Filantropiei, la
vreo patru metri mai jos decit curtea muzeului, in centru a fost ridicat
la inaltime de citeva metri numai, trofeul care trebuia sa fie 30 metri
deasupra solului. Amenajarea actuala este gresita din toate punctele de
vedere si va trebui in curind desfiintata, cu toate opunerile autorului ei,
a arhitectului H. Teodoru care a redus impozantul monument la propor-
tia microscopicului sau trup 1.
Groaznica si trista a fost soarta atit in neexecutarea statuei regelui
Carol I, cit 5i a monumentului triumfal din Dobrogea ! Drept compen-
satie insa avem cele cloud siluete mustacioase, singurele ornamente ale
parcului Carol I de azi (Vorba frantuzului Charite bien ordonnee
commence par soi-Meme !).

LII
EXPOZITIA JUBILIARA DIN 1906
Pareri indigene si straine

Comisarul Expozitiei sub a carui presedintie lucrasem in citeva

comisii de examene particulare, imi propuse, spre sfirsitul lui mai 1906,
sa conduc aranjarea sectiunii retrospective din palatul artelor de la
Expozitia jubiliara".
La aceasta magulitoare propunere, prin adresa din 29 mai a.c. am
raspuns ca d-1 prof. Iorga luindu-si aceasta insarcinare inca din timpul
iernei, nu as putea primi aceeasi insarcinare, fard ca mai inainte sa
existe o renuntare formals din partea d-sale", si al doilea ca sectiunea
retrospective trebuie sa cuprinda si obiecte din Muzeul national, care
nu participa altfel la Expozitie".
Asigurind.u-mi-se satisfactia cererilor, am inceput trierea obiecte-
lor depuse de particulari in vederea expunerei, a carui alcatuire consti-
tuia, din parte-mi, un fel de examen al cunostintelor muzeografice
dobindite in strainatate. Libertatea ce-mi rezervasem anume alegerei
I Trofeul de la Adarnclissi, articolul meu in Revista Fundafiilor regale,
nr. 3 din martie, 1945, scos si in brosura.

204

www.dacoromanica.ro
obiectelor mi-a fost insa de la inceput restrinsa prin amestecul imperios
al unui confident al comisarului general, anume al fostului desenator
picher de sosele in Bucovina, Mironovici, zis acum Mironescu, cit si a
comisarului insusi care, dornic de popularitate imi cerea sa expun toate
obiectele eterogene si fard insemnatate ce i se prezentau. Interventiile
laturalnice fiMd tot mai insistente, m-am vazut nevoit sa comunic comi-
sarului general renuntarea la insarcinarea. ce mi se incredintase. Rezo-
lutia d-rului Istrati pe demisia mea suna astfel : Ce greu e de a lucra in
aceasta nenorocita tara ! Regret, dar puterile si vointa mea sint istovite
de zadarnicirea chiar a oamenilor de bine. Acum se retrage si d-1 Tzi-
gara !" Despartirea era deci reci.proc regretata. Cind mai tirziu dr. Istrati
a incercat sa se plinga regelui de parasirea mea, suveranul in curent cu
cauzele plecarii mele, a inceput sa laude corecta mea vorbire germana,
-descurajind astfel pe acuzatorul meu sa mai continue. Aceasta scend
ini-a fost raportata de Ermil Pangrati, coleg universitar cu Istrati, dupa
moartea acestuia. Cit de bine motivata si prudenta a fost retragerea mea
si cit de fatald a fost interventia atitor nechemati in organizarea colec-
tiilor din palatul artelor, reiese, intre altele si din urmatoarea concluzie
in care recenzentul artistic al ziarului La Roumanie organ al partidului
conservator, caruia apartineau si organizatorii expozitiei, ziar prieten
nu dusman, care incheie a XX-a dare de seama asupra expozitiei. Dupa
ce regreta. acel brie a brat pitoresque" sau acel assemblage sans nom
du meilleur et du pire : d'odieuses cartes de la Roumanie et d'effroyables
tableaux executes en timbres-postes, des objets de quatre sous, des
pantoufles eculees qui ont peut-titre les 120 ans qu'on leur prete",
recenzentul incheie : Ah ! si un veritable artiste pourrait reprende
l'Exposition, la reclasser, mettre en lumiere des merveilles ensevellies
sous les objets quelconques et jeter dehors un bon tiers de ce que l'on
a empile sans ordre dans les vitrines ; si cette selection severe etait
faiteet elle pourrait etre faite, si nous recommengons l'annee prochaine,
oh ; alors, nous aurions une exposition qui eclipserait toutes celles dont
on nous rabat les oreilles et dont le succes est al a une publicite plus
intelligente et a un sentiment national plus vif de la part de la presse".
De toate aceste ponoase a.; fi fost facut raspunzator si discreditat data
nu a5 fi rcnuntat la timp, la insarcinarea ce mi se dase, fard insa a mi
se lasa si libertatea de actiune cuvenita.
Fara a duce raspunderea haosului expunerii din palatul artelor,
nu mi-a ramas decit organizarea participarii Fundatiei Universitare
Carol I, in rindul celorlalte institutii universitare. Despre acest stand
iata ce scrie acelasi ziar in a XXV-a cronica despre Expozitie : Dans
la traversee du Palais des Arts, au rez-de-chaussee, reserve a l'enseigne-
ment superieur, nous trouvons une vitrine de bois blanc pareille a
toutes les autres, mais qui repose sur un petit tapis rouge, visa vis sur
la muraille, se detache en faisceau de drapeaux surmontant un cartouche
rond timbre d'un C couronne, avec l'inscription Fondation universitaire
Charles I". Au dessous de ce motif decoratif si modeste, deux grandes
photographies representant l'exterieur et l'interieur de l'immeuble de la
205

www.dacoromanica.ro
Place du Palais. A droite et a gauche, notre attention se porte sur quatre
graphiques : 1) Statistique de la frequentation de la Bibliotheque
(1895-1905). Minimum inferieur a 1 000 lecteur pour un mois d'ete.
maximum superieur a 8 700 pour un mois dlaiver. 2) Volumes consultes,
Progression constante, allant de 1 800 volumes en 1895-96 a 94 000
en 1904-1905. 3) Bibliotheque mise a la disposition de la jeunesse
studieuse, passant en dix annees de 3 400 a 15 700 volumes Et voila
tout"
In continuare autorul articolului mai mentioneaza si darul de un
milion de lei facut de rege, Fundatiei sale, cu prilejul jubileului celor
patruzeci de ani de domnie in vederea marirei localului si el observe
ca avind pudoarea binefacerilor sale, regele a asteptat si dispersiunea
studentilor pentru a se deroba manifestarilor publice : ll a agi, cette
fois encore, en philantrope qu'effarouche le bruit et que gene les accla-
mations. Il a suivi strictement le precepte de la Saint Ecriture : .<Que
votre main gauche ignore ce que donne votre droite*". Din punct de
vedere al artei, in asa de vadit contrast cu harababura din palatul cel
mare, era expozitia restrinsa dar asa de distincta, ca alegere cit si a
sobriettitii expunerii, orcsanizata, in obiecte din Muzeul de antichitati,
de catre priceputul si rafinatul amator si posesor de diverse comori de
arta Alexandru Bellu, in cula olteneasca din preajma cetatuiei lui Tepe.s
Voda. Desi improprie ca cladire de expozitie, neavind acces decit printr-o
singura usa ingusta si o scars strimta, cula a fost desigur punctul cul-
minant al expunerii artistice din intreaga expozitie. 0 excelenta imprEsie
a facut sectia industriei casnice din pavilionul Bucovinei, uncle sub
ingrijirea societatii doamnelor pentru cultura poporului si a profesorului
Erich Kolbenheyer s-au expus splendide specimene ale artei taranului
roman din acea regiune. Succesele acestor manifestari de arta romaneasca
erau de mult cunoscute, in capitala monarhiei austro-ungare, ele obti-
nusera cea mai inalta recompense pentru acele_asi lucruri minunate, dupe
cum a semnalat P. S. Aurelian in discursul sau din Camera deputatilor
din 28 ian. 1898.
Si Basarabia s-a distins prin expunerea unei interesante colectii
de scoarte repede achizitionate de publicul nostru. Sibiul, Timisoara si
Lugosul expun de asemenea dovezi elocvente ale indeletnicirilor for
artistice-gospodaresti in pavilioanele respective ale Transilvaniei.
Ca o compensatie a nereusitei expozitii asa de eteroclite din parterul
palatului artelor, ni se da expozitia de picture si sculpttra din vastul
si de asta data luminosul cat superior al aceluiasi palat. Cu drept cuvint
doming aci Grigorescu prin prodigioasa sa opera, din care, dace s-ar fi
facut o judicioasa alegere, s-ar fi adus un real serviciu nu numai artistu-
lui, dar si artei in genere. Aceea.si observatie si in privinta lui Aman
si a multor altora, care ar fi putut fi omisi cu totul, fare ca interesul
expozitiei sa fi fost redus. Citeva din capodoperele lui Grigorescu de
toti recunoscute ca atare ; unele din bunele portrete ale lui Aman,
Virful cu dor" al lui Mirea si putine, foarte putine ale unor stfami
206

www.dacoromanica.ro
ca Be... sau Ajdukievicz ar fi produs o molt mai bung impresie decit
aceea atenuata inca gi prin figurile de ceara ale asa-zisei istorie a cos
tumului in Romania".
Caci o expozitie jubiliara in cinstea suveranului tarii nu se cuvenea
sd Le ,,un bilci international", cum am afirmat intr-o cronica ulterioara
i eferitoare la o expozitie din Suedia. Aceasta calificare a expozitiei mi -a
atras un drastic repros al fostului ministru I. N. Lahovary prin Conser-
ratorul din 19 sept. 1909, la care am raspuns imediat in nr. din oct. a.a.
al Convorbirilor literare, p. 1 130-4. Bizuindu-se pe extractul primit
de la un prieten", pe care nu $i-a dat osteneala sa-1 controleze, fostul
ministru ina dojeneste spunind : aprecierei rautacioase a unui roman,
(subsemnatul) asupra unei opere romanesti. judecata membrilor comi-
siunii trimisa de guvernul german, compusa din sapte (recte 6 n.s.)
membri, toti oaaneni eminenti... $i cu desavirsire straini de certurile
c'e pasiunile noastre, care au vizitat si studiat expozitia cu spiritul de
preciziune si de Trietoda ce caracterizeazti pe german". Admitind intocmai
concluziile voluminosului roport german 1 ; am rtispuns Conservatorului
ca citatiunile din raport erau fals traduse : Kiinstliche Wasserflache"
(p. 175) prin .,lac situat in mod pitoresc", pe cind Kiinstliche" nu
insemneaza decit artificial" in opozitie cu Ktinstlerisch" artistic".
Verkaufsbuden" termen peiorativ pentru maghernite, s-a tradus gresit
prin .,pavilioane de vinzare" s.a.m.d.
Si mai neplacuta e constatarea ca, dupa unele cuvinte amabile de
introducers, seful delegatiei germane constata ca nu a fost posibil sa
se umple vastele cladiri cu produse nalionale remaneti, ci s-au expus
produse straine, importate, 'Ara" a se indica, decit in parte, originea ]or
straind a acestor marfuri. Astfel s-au reunit intr-o pasnicti vecinatate
cEle mai dteo=ebite mtirfuri din toate partile lumei", dindu-se anume
exemplc precise (p. 175).
Nu aveam deci dreptate sa caracterizez expozitia drept : bilci
international" ?? Alt expert, Blell, pre$edintele Camerei de Comert din
pretinde ca unele articole, de.i fabricate in sti',-;'n 'itate au fost
prezentate ca indigene" (p. 183). Si mai aspru este prof sorul Hartmann,
care afirma ca expozitia este orice alt decit a expozitie industrials...
se base :c toate fabricile din Germania, Anglia $i America, ce se intil-
nese la orice expozitie aglicold" (p. 195). Chiar $i pavilionul Ministerului
agriculturii detinut de clojenitorul mea nu scaoa criticei profeso-
rului Hartmann care gaseste ca .,acest pavilion incarcat cu mii de stic]e

I B richt fiber Rurnanische Jubiiiiiin-Fausstellt,ng in Tzvkfr.,st, 19 6, aparut

in nr. de martie 1907 in Eerichte fiber He'ridel u. Ind .strie. din Be lin, Bd X,
pp. 174-253. pe care mi 1-a trimis a ful d-legatiei, 1.1 olffram, Ge:ie mer Ober-
Regierungcrat u. vortragender Rat. in Ministerul de Int me din Berlin. Tristcle,
pentru noi, constathri ale acestui Raport primit inclata dun' aparitia in martie,
nu le-as fi utilirat. daca n-as fl fost provocat de fostul minis ru I. La'-iovary prin
injustele sale invinuiri din Sept.

207

www.dacoromanica.ro
anforme pline cu cereale nu era in stare sa destepte interesul vizitatorului
si e indoielnic ca el sa fi putut oferi mai mult specialistului si agricul-
torului" (p. 197).
Dupa toate aceste certificate ale autoritatilor pe care insusi severul
meu acuzator le recunoaste, nu eram oare indreptatit a intreba daca
o expozitie in mijlocul careia doming statuia mareata a chimistului
Lavoisier", o expozitie la care principalele atractii erau Port Arthur si
faimosul Cazino al lui Iulius Blumenfeld si Sigmund Grossuald, nu
merita epitetul ce i-am dat de bilci international" ? Cum se va fi rafuit
fostul ministru cu prietenul care i-a trimis extractul german masluit,
nu stiu, cert este ca dupa raspunsul din Convorbiri atit Conservatorul,
-eft si inspiratorul sau au facut pe mortul.

LIII
MUZEUL NOSTRU NATIONAL

In revista Viata Romaneaseci a prietenului C. Stere, din Iasi, am

publicat, sub titlul de mai sus, in iunie 1906, un lung arfticol rezumind,
cu prilejul Expozitiei, activitatea celor patruzeci si doi de ani a exis-
tentei singurei noastre institutii artistice-culturale ping la acea data.
Articolul fiind in intregime reprodus in Muzeografia romaneascei din
1936 si pe hirtie mai rezistenta decit aceea a revistelor noastre si deci
mai lesne controlabil, ma voi reduce la un foarte scurt rezumat, afir-
marile mele fiind confirmate si prin studiul Muzeului national de anti -
chitdti al lui Radu Vulpe din Boabe de griu din mai 1930.
Greu ma hotarasc a da numai un rezumat al babiloniei ce domnea
In zisul muzeu, care cuprindea cele mai neinchipuite obiecte : de la
mumia egipteand, alaturata de catapeteasma de la Cotroceni si de car-
tonul lui Kaulbach, reprezentind persecutia crestinilor, ping' la repro-
ducerea turnului Eiffel, imbracat in scoici microscopice ; cite nu se mai
puteau vedea in asa-zisa sala a Closcei cu puii de our de la Pietroasa !
Si pentru ca sa nu se banuiasca ca exemplul citat ar fi singurul de
speta sa, cer iertare sä mai reproduc un altul intr-alta sala o groaznica
copie dupa un tablou de Gendron ; portretul regelui, desen in care
trasurile sint alcatuite din litere microscopice, alaturi un dulap cu arme
si zeitali ale salbaticilor Americii de Sud, intre care se remarca un cio-
mag de Queleracho din tribul Tobasato, iar pe peretele de deasupra
acestui dulap frescele originale de la Curtea-de-Arges !" Adaug ca acestea
s-au publicat, in cea mai ra.'spinditd revista a vremii, si ca nimeni,
absolut nimeni, nu a contestat veracitatea lor. Si mai trista este consta-
tarea facuta Ca intre 1884 si 1891 s-au votat credite extraordinare pentru
constituirea Muzeului National, Bibliotecii centrale, Academiei, Pina-
cotecei si Gliptotecei", sume de 8 mllioane si 224 134 lei ! Nimeni ocu-
208

www.dacoromanica.ro
pindu-se de aceste marete planuri, banii au fost in parte Intrebuintati
in alte scopuri, singura Academia, prin staruinta lui D. Sturdza, s-a
ales '.cu locurile ei din Ca lea Victoriei. Din darile de seams of iciale,
citate pe larg in articolul meu, aflam ca in 1885, arhitectul Schmieden v.
Weltzien si Speer din Berlin au fost insarcinati cu elaborarea planurilor
pe care le-au si prezentat in mai multe lazi, la Ministerul Cultelor, de
unde insa au disparut fara a mai fi gasite ! Reproducerile ce am publi-
cat sint luate din Deutsche Bauzeitung din 1837, in tara nefiind nicaieri
mentionate. Lucrarea, in stilul clasic cu colonade si o cupola centrals,
are o mareata infatisare si ar fi fost foarte la locul ei, in fata Universi-
taldi, pe terenul ocupat azi de Soc. Generals si de blocul Creditului.
industrial. E de neiertat ca asa frumoase intentii, sustinute de credite
notate, sa nu fi fost realizate din cauza nepasarii celor direct interesati
in desavirsirea lor. In decursul articolului s-a aratat cum treptat prin
cheltuieli marunte de tot felul s-a irosit suma prevazuta pentru cladirile
asa de bine concepute. Intre sumele acordate sint si unele pentru achi-
zitiile muzeului, perecum si pentru sapaturi arheologice.
Pentru a-si asigura o cit mai larga colaborare la lucrarea asupra
Monumentului de la Adamclissi, Tocilescu, cu de la sine putere, a
momit pe arhitectul G. Nieman, cerindu-i un plan al viitorului muzeu,
care nu avea insa nici o aprobare oficiala. La fel a fost amagit apoi si
Dr. Dreger, asistentul lui Nieman, care, prezentind planul dorit, a insis-
tat sa i se si achite spezele avute, pe care usuratecul Tocilescu insa,
lucrind din proprie initiativa si fara aprobare oficiala, neavind posi-
bilitatea sa plateascA, s-a expus la neplacute reclamatii ale pacalitului
vienez, dupa cum reiese din corespondenta revenita Academiei dupa
decesul lui Tocilescu. Vesnic acelasi sistem avind nesinceritatea ca baza :
promisiuni usor lansate fara posibilitatea de a le realiza. La fel a proce-
dat si cu mine. Din scrisorile ce-mi adresa la Berlin rezulta interesul
ce-1 pune pentru reorganizarea muzeului, cerindu-mi sa-i trimit cata-
loage, etc. si asigurindu-ma ca, la nevoie, el se va adresa chiar Palatului
pentru a capata concursul necesar, iar cind, intors in tara, am Incercat
sa realizam impreuna asemenea planuri, am fost indepartat ! Explicatia
acestei nepasari fata de soarta Muzeului, trebuie atTibuita, cred, edu-
catiei sale filologice si epigrafice $i, lipsa comprehensiunii sale artistice.
Manifestarile de arta si obiectele respective nu-1 interesau, pentru ca
spiritul s'au practic nu le pricepea, nu le aprecia si mai putin Inca le
iubea, directoratul muzeului era pentru el o insarcinare administrative,
producatoare de venituri si de onoruri, iar nicidecum un apostolat.
De aceea, dupa cum incheiam lungul meu articol din 1906, pe
scurt redat aci, in locul unei institutii, care sa fie sanctuarul culturii
-si trecutului romanesc, el ne-a dat un muzeu ursuz, un adevarat cimitir
al artei pamintene".
Urmarile articolului meu intirziat : Tocilescu simtindu-se calomniat
s-a plins ministrului, care propuse sa numeasca o comisie de ancheta,
dupa care numai, sa judece plingerea. Amintindu-si, probabil, de ancheta
lui Rascanu, directorul renunta la orice pretentie ; in schimb consimti
209

www.dacoromanica.ro
sa is parte la Expozitie, cerind lui Alexandru Be lu obiectele asa de avan-
talcs expuse in asa de nepotrivita cladire a Cu lei, cu ferestre mici si cu
o singura strimta scars de circulatie.
In urmatoarea scrisoare a profesorului Strzygowski din 8/11_1906%
reiese ca si aiurea infloreau buruieni ca la not : Sehr verehrter 'Herr
College ! Ich sehe, dass die Leute, gegen die Sie in Rumanien, dem
Kampf aufnehmen musten, genau die gleichen sind gegen die ich in
Deutschland, Osterreich und Europa, zu kampfen habe din Sorte Toci-
lescu, Arhaeologen-Epigraphiker, Philologen, die einmal etwas geleistet
haben und urn breit auf alien Kunstfonds sitzen und alle gesunde
Weiterentwicklung interdrUcken. Benndorf in Wien ist von der selber
Sorte.
Ich muss dock die gelegenheit suchen endlich einmal nach Buka-
rest zu hommen ; durch Zufall nahm ich nach dem Orient wieder eine
andere Strasse.
Indem ich Sie herzlich begriise und bitte meiner Tatkraftigen bet
Hilfe versichert zu sein, lhr sehr ergebener Strzygowski".

LIV
DIRECTOR AL NOULUI MUZEU

Nu mica mi-a lost surprinderea aflind ca in noul buget al Ministe-

rului Cultelor si Instructiunii, pe 1906, anume la a.,sa-zisa Casa a Artelor
era prevazuta crearea unui nou muzeu cu postul de director respectiv.
Desi banuiam ca administratorul Casei Artelor, prietenul G.Sterian,
prevazuse pentru sine acest nou muzeu, am prezentat totusi candidature
mea ministrului Mihail Vladescu, cu care legasem prietenie ca coleg in
Comitetul S.T.R. Primirea a lost la inceput rece, ministrul reprosindu-mi
ref uzul postului de membru in Comitetul Teatrului National, in care fu-
sesem numit, pe baza propunerii directorului Teatrului, a bunului met'.
prieten A. Davila. Nu am refuzat, ci am renuntat numai la cinstea ce
mi s-a facut in lipsa mea din tars, si Med sa fi fost in prealabil, con-
sultat. Si de ce ai renuntat ? Pentru ca nu-mi recunosc calitatile
cerute pentru ocuparea acelui post. Voi continua a da tot concursul dorit
directorului Teatrului, in chestie de costume si decoratie, fare insa, a
ocupa un post pentru care nu-mi recunosc destula competinta. Si pe ce
baziovrei sa candidezi acum la directia noului muzeu ? Pe temeiul stu-
diilor speciale de muzeografie si a lucrarilor in aceasta directie consfintite
prin certificatul Directiei generale a Muzeelor din Berlin". Prin care di-
rectorul Lessing sub a carei directie am lucrat conchide ca in aceasta co-.
laborare am dobindit impresia ca d-1 Dr. Tzigara va fi capabil sa conduce
in mod avantajos muzee de arta, atit din punct de vedere stiintific cit
si al folosintei practice". Luind cunostinta de acest certificat (mentionat),
ministerul imi promise ca va studia cazul si va aviza dupe ce se va fi
210
www.dacoromanica.ro
inteles cu administratorul Sterian, care pentru sine prevazuse noua direc-
tie, si dupd ce va fi luat si avizul suveranului, care, asigurai pe ministru,
eunostea certificatul ce prezentam acuma. Putine zile dupd aceasta fui
chemat de ministru, care, altfel prietenos acum, de asta data avind depli-
na aprobare a maiestatii-sale, precum si renuntarea lui Sterian, care pas-
try mai departe directia Casei artelor 1. Ministrul decise numirea mea pe
ziva. de 1 oct. 1906, prin decretul regal nr. 2777, 13 iulie 1906 (aparut in
Monit. Of. nr. 88 13/31 iulie p. 3527). Cd ministrul M. Vladescu nu s-a
edit de numirea facuta, dovedeste urmatoarea declaratie facutd de el la
6 aprilie 1908, in cartea Muzeului : Cele ce a realizat pins in prezent
d-1 Tzigara-Samureas in acest muzeu, justified pe deplin increderea misi-
unei ce i s-a dat si ne da certitudinea dezgroparii artei stramosesti pentru
asigurarea formarii artei rationale abia in Ease ". M. Vladescu.
In fine, clupd asa lu,ngd asteptare si atitea deziluzii si zbueiumari,
am vazut realizat visul tineretii mele in chipul cel mai Leal posibil, nu
1-am inlocuit pe Tocilescu, care pe nedrept se temea de colaborarea ce-i
propusesem, si nici nu 1-am mostenit pe Sterian recunoscind ca de muze-
ografie nu se ocupase, a cedat in favoarea mea postul ce inscrisese pen-
tru el in buget.
In mod cinstit, fara concesii sau tranzactii, mi-am atins si telul ; in
fata necinstei altora m-am retras : am demisionat de la Tocilescu in 1896
si m-am retras de la Expozitia lui Istrati in 1906 lard compromisuri.
Urma acum ca prin munca sa ma arat demn de increderea ce mi se
acordase.
Titulatura noului muzeu era prolixd si inutil complicatd-: Muzeul
de etnografie, de arta nationals, arta decorative si .arta industrials ", in
cele din urma, s-a redus la simply denumire de Muzeul de arta natio-
nald", care cuprindea Coate ramurile mai sus citate, afar, de partea indus-
triala, cdreia i se rezervase sub directia inginerului Leonida un local din
fosta Expozitie. Numirea mea aprobata de unii, a stirnit si proteste vio-
lente. Viata literary din 23 iulie 1906 anunta ca a facut o bund impresie
numirea d-lui Al. Tzigara-Samurcas in postul de director al noului
Muzeu. Muzeul de fapt nu exists Inca decit in stare embrionard, dar
speram ca prin priceperea si harnicia d-lui Tzigara se va infiinta de-a
binelea si se va deschide in vreun local corespunzator. Zile le trecute a
trecut un invdtat apusean pe la unele din institutele noastre de culture,
si, voind a face studii de etnografie comparata, s-a interesat de lucrdrile

I Gheorghe Sterian, motenitorul unui mare proprietar din Bacau, si-a f;icut
educatia la Paris, unde a frecventat ateliere de picture, arhitectura, fara insa a
fi obtinut vreo diploma de absolvire. A mai urmat si cursuri de dictiune si chiar
de teatru, raminind cu toata inteligenta si indeminarea sa un amator in toa,e
directiile. rotors in tars, a lucrat citava vreme sub Ordinele arhitectului Lecomte
du Not ly, pe care apoi, ca deputat de Bacau, 1-a criticat in Parlament, pe cind
fostul sau col-g, arhitectul N. Gabrielescu ducea campanie prin press contra lui
Lecomte. Dupe diferite alte incercari fart' succes. Sterian se multumi a fi profesor
de arta decorative la Scoala de Bele-Arte din BucurWi, Casa artelor fiind des-
fiintata de Haret.
211
www.dacoromanica.ro
romanesti ce ar exista pe acest teren si a fost surprins sa nu gaseasca
aproape nimic. Credem ca cu numirea d-lui Tzigara lucrurile se vor
schimba si va incepe munca si pe acest teren bogat, dar neexploatat".
Tocilescu, deli lasat nesuparat in birlogul sau de la Muzeul de antichi-
tati, protests totusi impotriva numirii mele la noul muzeu, care nu intra
in nici un fel de concurenta cu al sau, la care de altfel nu s-a schimbat
nimic pind la decedarea titularului, In 1909. Neavind incredere in certi-
ficatul din Berlin, vesnic suspiciosul Tocilescu ceru lamuriri la Berlin,
de unde i se trimisese drept orice raspuns o copie Abschrift a ori-
ginalului mai sus consemnat, atit copia certificatului Muzeului din Berlin,
cit si conceptul interpelarii proiectate, gasite intre hirtiile revenite Aca-
demiei, dupd decedarea lui Tocilescu mi-au fost predate de catre I. Bianu,
directorul Academiei. Astfel se face ca in afard de certificatul originar
al directorului Lessing, semnat de el insusi, mai posed Inca Abschrift"
scrisA la masind si fara semnatura originala a directorului. Interventia
lui Tocilescu la Berlin a ,fost ultima miselie a fostului meu director si
prigonitor de mai tirziu. Ca vicepresedinte al Senatului el proiecta o
interpelare spre a dovedi inutilitatea noului muzeu, contra caruia se
ralie si directorul Scoalei de Bele-Arte, care, printr-un raport oficial sus-
tine ca etnografia urma sa-si aiba locul in muzeu de zoologie, iar arta
nationala in Muzeul de antichitati, unde ea este de mult prezentata cu
toata demnitatea". Iar mai departe directorul, considerind ca niste pro-
duse industriale casnice ale taranilor nostri nu pot fi luate drept arta
nationala, roaga pe Scoala sa fie degajata de vecinatatea acestui muzeu,
care este mai mult decit prejudicioasa". Avertismentul disciplinar ce se
apnea de Consiliul permanent prea zelosului director, tempereaza in
parte prigoana sa contra noului Muzeu 1. Cel mai dirz si deci eel mai
periculos dusman al noului muzeu a fost Dr. Istrati, fostul comisar al
Expozitiei, care insumindu-si rolul de protector al artei romanesti, in
genere, si a muzeelor Indeosebi, avea mai multa trecere fata de publicul
nedumerit in aceasta privinta. Caci greu se puteau suspecta intentiile,
presupuse cinstite, ale aceluia care, in Buletinul oficial al Expozitiei
generale (sic), la pag. 157, proclama solemn : Un popor care nu respects
trecutul, oomite o crima de lese-rationalitate, mai direct, un act compa-
rabil cu patricidul, devine un venetic Intre neamuri, fard busola, fara
ratiune si chiar fara dreptul legal de a mai exista !". Mai categoric, greu
poate fi cineva, oricit ar fi convins de importanta artei nationale.
Dupd acest asa de categoric rechizitoriu, intr-un raport adresat
Ministrului Cultelor publicat in cronica din 20 ian. 1907, acelasi Istrati
ne asigura ca : In afard de timp nu are nici destoinicia ceruta ca sa se
ocupe mai departe cu aceste chestiuni". Dar chiar dupa aceasta sincera
rnarturisire, dr. Istrati continua, prin rapoarte oficiale contrazicind
unele pe altele sa dispuie de soarta colectiunilor pe care le imparte

1 A se vedea articolul meu Vriijma0i Muzeului din Convorbiri literare, mai

1907, reprodus in Muzeografia rometneascii, p. 41.

www.dacoromanica.ro
in diferite localuri improprii, cum e de pilda, cula de la Filaret, in care
vrea sa izoleze in cele cloud camarute intreaga noastra arts reli-
gioasa. Succesivele pareri contradictorii ale d-rului Istrati Lind pe larg
comentate in articolul Dr. Istrati pro si contra Muzeului, publicat in
Convorbiri literare din iunie 1907 (si reprodus in Muz. rom., p. 45-51)
ma cred dispensat de a mai insista aci, cu atit mai virtos, ca in criticele
ce i-am adus au si fost luate in seams de organele raspunzatoare. Stranie
ramine insistenta chimistului dr. Istrati in chestii muzeale, in loc de a
se fi preocupat de crearea unui institut de chimie care n-a fost realizat
decit in tirma de fostii lui elevi.
Din lucrarea lui Gabriel Dichter : Dr. Istrati intim (1850-1907),
(1 vol. de 104 pp. si numeroase ilustratii), ca si din brosura : Activitatea
d-lui Dr. C. Istrati, publicata de ziarul Cronica, se vede cit de straine
i-au fost preocuparile despre arta inainte de 1906. La virsta mai mult ca
matura, de 56 de ani, greu s-a putut transforma un chimist Intr -un
reformator in domeniul artistic, de care habar nu avusese pins aci. Din
biografia sa aflam ca, in lipsa de spirit propriu, doctorul se Incredea in
spiritul meselor turnante, caci ni se afirma ca el era spiritist convins
si sigur ca religia viitoare va fi cea spiritista (Dichter, p. 91). Cu aseme-
nea program el a fost ministru al Cultelor ! Nu mi se spune, asociatia
fiind secrets, data spiritistul nu era si francmason, dupa cum ar lasa de
banuit succesele usoare, dar renumaratoare de care s-a bucurat. Sar-
mana tars condusa de asemenea oameni.

LV
LA VECINII DE PESTE DUNARE

Preluarea directiei noului muzeu prevazuta hind pe ziva de 1 act.,

am cautat sa intrebuintez vacanta de yard spre a vizita muzeele din
sudul Dunarii, acele din Bucovina si Transilvania fiindu-mi cunoscute.
La Belgrad nu am avut mult de invatat, a muzeului colectie etno-
grafica fiind Inca in formatie, iar eel arheologic neexistind Inca, mai
tirziu numai am intrat in corespondenta cu colegul din Sarajevo si am
vizitat interesantul muzeu din Spalato (Split). Starea in genere patriar-
hala a capitalei sirbesti ne-o arata urmatoarea scena : dorind sä am ama-
nunte asupra bugetului consacrat invatamintului artistic si muzeelor,
insotitorul meu, secretarul Legatiei noastre, prietenul I. P. Carp, ma
indeamna sa intrebam chiar pe ministrul Instructiunii, al carui local nu
era departe de Legatia romans. Desi mirat de propunerea sa deranjez
chiar pe seful departamentului pentru asa putin, am fost surprins de
bunavointa cu care imediat am fost primit ; gasind pe excelenta sa stind
de vorba, imbracat ca un taran, in costum national cu traditionalii sal -
vari, de mult disparuti la noi, fiecare avea un ciubuc si un feligean cu
213

www.dacoromanica.ro
cafea neagra in fats. Te-ai fi crezut intr-o retrasa primarie din Cara
noastra, dar nu in cabinetul unui ministru. Era mai mult un taifas decit
o audienta. Intr-aceeasi stare patriarhala era si arta sirbeasca, de la
care atitea frumoase imprumuturi am facut ; nu numai in domeniul
portului salvaresc dar si in arhitectura civila si bisericeasca. Mai aproape
ca noi de Bizant, dar si prin Adriatica de Italia, arta for monumentala
este mult mai bogata ca a noastra. De la ei s-a inspirat Mircea cel Batrin,
a carui sotie era din Sirbia, cind a intemeiat si splendid asezat mAnastireaa&
la Cozia, ca si altele ; unele anterioare, altele ulterioare, care in amAnun-
te decorative mai ales se aseamana cu cele sirbesti. Tot prin Sirbia ne-au
venit, mult mai tirziu, influentele italo-dalmatine, care dau Horezului
acea nota de inviorare, necunoscuta pins atunci. In arhitectura avuta
tot de la ei au trecut in Oltenia acele locuinte intarite cule asa de
raspindite pins in Arges numai i.
Bogatia portului mehedintean prin acele adaosuri stralucitoare
metalice, tot de la ei se trage. Traditia artei taranesti si legatura ei cu
°ea preistorica a fost, la ei, de mult dovedita, multumita faimoasei figu-
rine de la Butmir si a celor descoperite la Klisevuci imbricate la fel ca
sirboaicele de azi. Cind eu insa am prezis ca nefiind vorba de tatuaje,
puteam spera ca si la noi vreo descoperire ne va dovedi directa traditie
a costumului feminin de azi cu cel preistoric, netoti, ca d-alde de Plopsor
si altii, universitari naivi, au ris, ping ce, din fericire, figurinele de la
Cirnu Dolj, descoperite in anul 1942 mi-au dat o asa de necontestata
dreptate ! (A se vedea brosura mea. Vechimea portului ttireinesc, extras
din Rev. Fundatiilor regale, febr. 1945). Bogatul muzeu etnografic, in-
jghebat in urma, a suferit mari pagube prin ducerea lui la Viena si rea-
ducerea lui la Belgrad dupa rAzboiul din 1914.
Fara a atenua importanta costumului sirbesc, putem adauga ca cel
romanesc ii este superior atit prin calitatea pinzei, mult mai subtire,
cit si mai ales prin alesaturile mult mai gingase si ware, mai variate,
mai placute nu numai la purtare dar mai ales la vedere.
Cu totul altfel am gasit situatia in Bulgaria, unde Muzeul arheologic
era de mult instalat in vechea mosehee (Buiukgiami din 1324), amenajata
intr-acest stop, iar cel etnografic in formatiune numai. Cu ajutorul tina-
rului E, Statescu, de la Legatiunea noastra, si a fostului meu coleg, de
la Berlin, Zlatarski, acum profesor la Universitatea din Sofia, cit si a
colegilor sai Miletici si a directorului Dobrusky, am putut sa-mi dau
seama de miscarea culturala in toate directiile din tinara capitala bul-
gall, de la care, in privinta muzeelor, aveam desigur de invatat. Buna pa-
rere asupra muzeului arheologic din partea lui S. Reinach si a lui
Strzygowski sint pe larg citate in articolul ce sub titlul : Muzeul rortiti-
nese si cel bulgaresc am publicat in dec. 1906 in Viata romcineascei, re-
produs si in Muz. rom., p. 21, deci inutil a reveni aci asupra lor. Punctul

1 A se vedea Culele din Romcinia, in Cony. lit., ianuarie si iulie 1909, repro-
dusd in Arta in Romania, pag. 14-22.

214

www.dacoromanica.ro
 'de plecare al acelui articol era refrenul cu care ministrul Ivan Sismanoff,
care ne vizitase in 1903, incheiase cuvintarile sale : Bagati de seams sa nu
va intreaca vecinii mai tineri de peste Dunare" ; intr-o privinta, cel
. putin, si anume in domeniul muzeografic : trebuie sa recurioastem ca
eram chiar intrecuti de vecinii nostri mai tineri de peste Dunare, la
care, dupa cum am aratat si prin marturiile invatatilor straini, muzeo-
grafia era in plind dezvoltare, pe cind la asa-zisul nostru Muzeu national
de antichitati in locul parerii simbolice ce impreuna cu Minerva prote-
ja arta, se incuibase o vulgara cucuvea ce-i cobeste a moarte", dupa cum
afirmam in zisul articol din Viata rometneascci. Vizita lui Sismanoff a fost
mult comentata de presa noastra, ministrul bulgar interesindu-se de
apra_ape de starea politica si culturala a tariff, despre care trateaza pe
larg in memoriile sale, din care o parte au fost rezumate de Adeveirul
nostru. In audienta lungs pe care a avut-o, la 25 mai 1904 (redata de
Adevarul din 8 iunie 1933), la regele Carol I, este vorba si despre Funda-
tia regelui, pe care Sismanoff o vizitase. El adauga : Directorul Tzigara
este excelent. E un amic intim al d-rului Stoianoff din Plovdiv. Regele
insusi 1-a numit. Acest om are un viitor mare". Am cautat prin amicul
Stoianoff sa aflu mai mult despre aceasta parte a audientei din memo-
rine lui Sismanoff, dar n-am reusit, caci fostul ministru a fost persecutat
dupd moarte si memoriile sale distruse. Prietenul dr. Paraschiv
Stoianoff cu care am fost in pension la Schewitz mi-a fost de mare
ajutor si in vizita de acum la Sofia, deli mai fusesem la el pe cind tatal
sau, mare comerciant si om politic, locuia in Ruscuic de unde, in dele-
gatie cu altii, au venit sa roage pe Bratianu batrinul sa convinga
pe Carol I sa is sub a sa conducere si Bulgaria parasita de Battenberg,
ceea ce cumintele nostru suveran nu a primit.
Stoianoff fu anarhistul, sub care motiv a fast expulzat din Elvetia
si din Paris, a ajuns profesor la Univensitatea din Sofia si seful clinicei
de chirurgie din acel oral. El mi-a fost de un real serviciu, in 1916, in
relatiile, nu prea usoare, dintre bulgari si locuitorii capitalei, al carui
prefect de Politie am fost in timpul razboiului. Dar despre aceasta va
fi vorba aiurea. Cu el cel mai sincer amic al Roenaniei din citi am
cunoscut , am vizitat si cimpurile de glorie ale ostasului nostru sub
comanda tinarului nostru principe ; mai tirziu, in 1912, am fost insotit
de Gheorghe Capceff, autorul cartii Casa-Muzeu Carol I, Regele Roma-
miei, din satul Poradim (1 vol. 4, 206 pp., Bucuresti, 1910), despre care
am si publicat un entuziast articol in ziarul Minerva din 27 mai 1912,
reprodus si in Muz. Tom., p. 275.
Respectul cu care se pastra mica coliba ce a servit drept lagar
principelui nostru era intr-adevar o dovada a unei intelegeri cu vecinii
nostri sa slaveasca pe Acela care in momentul cind se hotara soarta
Bulgariei n-a stat la cumpana, si cu maiestate, ca un adevarat cavaler,
a aparut cu spada pe cimpul de razboi" se poate citi in lucrarea lui Cap-
ceff. Linga casa-muzeu s-au instalat, in pare, cloud cascade din care una
poarta numele Grivita, cu urmatoarea explicatie apa limpede care
lisneste de sus e simbolul lacramilor pe care le varsa poporul bulgar
215

www.dacoromanica.ro
pentru vitejii romani cazuti pe cimpul de razboi", ne spune autorul mai
sus citat. Desi de un continut mai putin muzeografic, decit s-ar fi banuit
dupa titlul ce-1 poarta, cartea lui Capceff merits sa fie mentionata ad,
dupa ce mai ales, curind dupa aparitia ei, situatiile au fost asa de schim-
bate, dindu-se uitarii marturiik de recunostitita- fata de : sublimul
abnegatiei crestine, care a dat impulsul vitejilor romani pe cimpul de
razboi pentru liberarea patriei bulgare", cu care se incheie cartea
din 1912.
Ultima vara, a cincea, cind am fost in Sofia, cu prilejul Congresului
de bizantinologie, am admirat muzeul de costume bulgaresti realizat de
colegul Costoff intr-o cladire provizorie, in asteptarea localului propriu
ce nu stiu daca s-a mai realizat in urma. Cu prof. Bogdan Filow am
vizitat splendidele fresce de la Bojana, pe cind a fost directorul Muzeului
national din Sofia $i am avut, in urma, relatii colegiale si schimb de pu-
blicatii, regretind tragicul sau sfirsit ca fost presedinte al Consiliului de
ministri. Filow e autorul a : Die alt bulgarische Kunst, I vol. fol. cu 5a
planse si 72 ilustratii in text, Bern, 1919, din care reiese marea inrudire
pe baze bizantine a vechei noastre ante bisericesti cu cea din Bul-
garia.

LVI
DENKMALSPFLEGE IN RUMANIEN"

Invitat fiind ca fost oolaborator al muzeelor din Berlin sa iau par-

te la dezbaterile congresului de conservarea monumentelor, ce se Linea
anual intr-un alt oral al Germaniei, m-am hotarit, cu prilejul sarbatori-
rii celor patruzeci de ani de domnie a regelui Carol I, sa fac cunoscut, si
peste hotare, rolul insemnat pe care suveranul nostru 1-a avut in resta-
urarea bisericilor din Romania.
Dupa brosura sub titlul de mai sus I, voi rezuma aci cele dou'a
comunicati) facute la 27 sept. 1906, cu asentimentul prealabil al regelui,
in istorictil oras Braunschweig.
In introducere am cautat sa arat ea, deli Romania nu s-a distins
in domeniul artei internationale prin enuntarea unor not teorii, ea ocupa
totusi un rol important prin unele monumente de arta, unice in klul lor.
Enumerarea acestor dovezi se face prin olarie ornamentata de la
Cucuteni, coloniile grecesti din Dobrogea, monumentul triumfal de la
Adamclissi,- tezaurul de la Pietroasa ce nu au perechea aiurea, a nume-

Sonderabruck axis den Verhandlungen des VII Tages fiir Denkmalpflege.

in Braunschweig, 27-28 sept. 1906, 4 martie II pp. Karlsruhe, 1906.

216

www.dacoromanica.ro
roaselor biserici de tip bizantin combinat cu elemente gotice din care se
naste stilul particular tarilor romanesti cu mici deosebiri intre cel mun-
tean si eel moldovenesc.
Indata dupa sosirea in Cara a principelui Carol, el s-a interesat de
soarta acestor monumente strabune si in curind a dispus restaurarea
celor mai insemnate dintre ele. Dintre acestea a ales ca exemplu demon-
strativ ale restaurarilor efectuate cele cloud insemnate biserici ce intr-a-
devar nu se aseamana cu altele si anume catedrala episcopala din Arges
si Trei Ierarhi din Iasi. Cu istoricul acestor cloud biserici s-a incheiat
sedinta de dimineata, ilustrata numai prin citeva fotografii. Rezumarea
legendelor si istoricului acestor biserici nu va mai fi dat. In a doua
sedinta de sears s-a demonstrat, prin numeroase proiectiuni, atit starea
de degradare cit si apoi situatia for actuala. Impresie au facut reprodu-
cerile turlelor de la Arges, la care se vede dislocarea blocurilor de piatra,
carora, in interior, le corespundea o si mai accentuate darimare a cara-
mizilor si tencuielilor. Cu satisfactie s-a constatat buna stare a frescelor
salvate de pe zidurile in descompunere.
Fotografiile de la Trei Ierarhi, inainte de restaurare, au demons-
trat de asemenea macinarea pietrii din care e construita biserica si au
pus in vedere acoperisurile ulterioare ale turlelor, asa de straine de stilul
categoric al monumentului. Sedint.a s-a terminat printr-un scurt istoric
al lucrarilor de restaurare de catre arhitectul Lecomte du Notiy, fost elev
al lui Viollet-le-Duc, marele maestru restaurator francez pe care prin-
cipele Carol 11 cunoscuse la imparatul Napoleon al III-lea, in vizita sa
la Compiegne si caruia se adresase in vederea lucrarilor ce voia sa intre-
prinda. Dar despre aceasta spinoasa si la not atit de discutata ches-
tiune a restaurarilor va fi vorba intr-un viitor capitol special. Congresistii
de la Braunschweig aveau de asemenea pareri deosebite despre metodele
de restaurare, pe toti insa i-a interesat grija purtata de suveranul nostru
pentru monumentele tarii sale, din care de asta data nu s-au aratat decit
cele doua mai insemnate, fare a se mentiona cele din Tirgoviste si Cra-
iova, in curs de lucru, afara de Sf. Nicolae Domnesc din Iasi, terminat
si inaugurat o data cu Trei Ierarhi in 1904. Ca incheiere a acestor comu-
nicari ale mele, Presedintele Congresului, profesorul von Oechelhaenser
a trimis regelui la Sinaia, urmatoarea telegrams : Der 7. Tag fiir Denk-
malspflege spricht Eurer Majestat den eherbietigsten Dank aus fiir die
Einsendung eines eignen Delegierten zu Ihren Verhandlungen in der
Person des Professors Tzigara-Samurcas, der fiber die eifrige u. erfolg-
reiche Tatigkeit auf diesem Gebiete wahrencl der vierzig Jahre der glor-
reichen Regierung Eurer Majestat berichtet hat. Wir wtinschen den
gesammten Bestrebungen der Altestumskunde u. der Denkmalspflege
in Rumanien eine fur den Ruhm u. die Kunst des Landes gedeihliche
weitere Entwicklung unter Eurer Majestat tatkraftiger Fiihrung von
Oechelhaeuser. Vorsitzender". De la Braunschweig am vizitat, impreuna
cu congresistii, monumentele din oral, precum sl rezultatele sapaturilor
de la Hildesheim si imprejurirni, dupa care adunarea a luat sfirsit.
217

www.dacoromanica.ro
 Dupd participarea mea la Congres in cronica din Sameincitorul lui
Iorga din 10 dec. 1906, se mentioneaza : D-1 prof. Tzigara-Samurcas,
cunoscutul istoric de arta si arheolog, si-a tiparit intr-o eleganta bro-
surd conferinta tinuta in Congresul pentru ingrijirea monumentelor
istorice din Braunschweig. Frumoasa si pretioasa conferinta merits
luarea-aminte a specialistilor si recunostinta noastra pentru infatisarea
demna a numelui nostru in lumea savants a strainatatii. S-a tiparit in
Karlsruhe (Mullersche Hofbuchdruckere, 1907, pp. in 4) sub titlul : Die
Denkmalspflege in Rumiinien."
Participarea-mi la congresul de la Braunschweig era dublata si de
inalta insarcinare confidentiala, de care, acum, dupa trecerea de aproape
jumatate de veac si cind toti principalii partasi nu mai sint de mult din
aceasta lume, cred ca se poate vorbi. Cu ocazia jubileului celor patruzeci
de ani de domnie, regele Carol I primise din partea mai tuturor suve-
ranilor contemporani urari si felicitari, singur imparatul Wilhelm II se
abtinuse de la orice fel de manifestare fats de ruda sa care mai era si
sef al Casei de Hohenzollern. Aceasta lipsa it afectase, dar nevoind sa
arate jignirea, nu a luat nici o masura pe tale diplomatica. Ca si
P. P. Carp, regele se ferea de ministrul nostru la Berlin, A. Beldiman,
care in orice imprejurare isi da o prea mare importanta, atribuindu-si
merite ce nu avea. Profitind de ducerea mea la Braunschweig, regina
Elisabeta imi dete o scrisoare de introducere la Marea Ducesa, ruda sa,
care ma invita la dejun, cind in treacat, putui strecura mirarea suvera-
nului meu in privinta absentei participari imperiale la jubileul din
Bucuresti. Urmarea fu trimiterea, ca reprezentant al imparatului Wil-
helm II, a Kron-printului la Bucuresti, unde fu sarbatorit la curtea regala
si cea princiara, precum si de societatea bucuresteand cu care a jucat
hora la Buftea printului Stirbey.
Pe Elisabeth, Herzogin zu Mecklemburg, Herzogin zu Sachsen si
pe Johann Albrecht Herzog zu Mecklenburg am avut cinstea sa-i primesc
in 17/31 aprilie 1907, cind condusi de regina Elisabeta, de principesa
Maria si de principele Ferdinand au vizitat, de curind instalatul meu
muzeu provizoriu de la Sosea. Iar cu marele duce am petrecut doua zile
la Sinaia, la regina Elisabeta cind a venit in 1915, in numele Kaizerului
sa confere cu regele Ferdinand, pe care insa nu 1-a putut vedea decit
citeva clipe in gars, deoarece era nevoit sa piece in inspectia, dinainte
fixata, a armatei din Moldova, impreuna cu primul ministru Bratianu.
De mare ajutor mi-a fost insa marele duce Albrecht revenit in Bucuresti,
in dec. 1916, cind tocmai fusesem numit prefect al Politiei capitalei in
locul generalului Mustata. Prietenia cu care m-a onorat retinindu-ma la
masa sa impreuna cu sefii autoritatilor ocupante, mi-a asigurat marea
autoritate de care m-am bucurat in urma fats de ocupanti, spre a usura
situatia concetatenilor mei.
Iata cum s-a repercutat cel mai real folos al conferintei din sept.
1906.asupra restaurarii monumentelor strabune de catre regele Carol I.
.Denkmalspflege" a rezultat o mai bund Menschenpflege" a populatiei
sub ocupatie.
-218

www.dacoromanica.ro
 Drumul intoarcerii acasa m-a dus prin Berlin si Munchen de unde
am vizitat pe sara mea Olga, calugarita in fermecatoarea manastire care
pastreaza Inca numele de Neuhaus", desi au trecut secole de cind a
fost odata noua. La Viena am primit de la prof. Karabatscheck tradu-
cerea din arabeste pe care fusese rugat sa o faces pentru regina Elisabeta.
La Budapesta am vizitat cu profit noua organizare a colectiilor etno-
grafice in cladirea din Gradina publica, sub directia lui Villibald Sey-
meyer, cu care am calatorit apoi pind in Cluj, unde impreund am cercetat
interesanta colectie din casa lui Matias Corvin, precum si celelalte in,sti-
tutii muzeale, Intre care foarte bogatul muzeu special industrial. Din
intruntrile prezidate de Seymeyer am legat prietenie mai strinsa cu
arheologul Marton Rosca, supus ungur, dar armean de origina din Roma-
nia, zicea el, cu care am ramas in corespondenta ping si dupes nedreapta
lui mazilire de autoritatile romanesti, precum si cu profesorul Arpad
Buday, unul din principalii conducatori, pe linga Bela Posta, ai insem-
natei reviste Dolgozatose sau Travaux, de care a tras asa mare folos
Parvan in Getica sa I.

LVII
DISCUTII MUZEOGRAFICE URMATE PRIN DUEL

Inainte de a expune fazele prin care a trecut alcatuirea noului

Muzeu de la Sosea, se cuvine sa lichidam discutiile provocate de
Dr. Istrati in aceasta privinta ai repercutate pind in 1907. Dupes scurgerea
de aproape o jumatate de an de la publicarea articolului meu : Dr. Istrati
pro si contra Muzeului, eel vizat a gasit de cuviinta sa se plinga. Minis-
terului Domeniilor, care a ordonat o ancheta, la care, prin adresa nr.
83 869, 6 nov. am fost somat sa raspund categoric" la intrebarile d-lui
doctor. Toate aceste intrebari si raspunsuri fiind pe larg expuse in arti-
colul meu din Via-fa romaneascii din dec. 1907 (p. 420-431) intitulat :
Jaful obiectelor de arta de la Expozitie nu voi mai insista aci asupra
lor, fiind si mai lipsite de orice interes. Indignat a fost d-1 doctor de
afirmarea mea, ce s-a dovedit asa de intemeiata : ca D-sa a fost ingrijit
de sporirea colectiunii sale particulare", primind pentru sine daruri ce
erau destinate Expozitiei, sau cumparind, pe preturi foarte recluse, pie-
sele principale dintre cele colectate de confidentul sau Mironovici.
A trebuit sa treaca vreme multa pins ce Invinuirea adusa d-rului
Istrati, ca. si-ar fi alcatuit o colectie pe urma si in dauna Expozitiei, sa
fi fost oficial confirmata si de altii si de asta data de catre insusi fostul

Travaux de la section numismatique et ardheologique du lyllisee national de

Transilvanie a Koloswar (Hongrie) avec un abrege frangais relige par Bela Posta,
1 vol.. 1910 et suivants 10 volumes.

219

www.dacoromanica.ro
prim-ministru I. I. C. Bratianu, in a carui Activitatea Corpurilor legiui-
toare si a guvernului de la ianuarie 1922 'Dina la 27 martie 1926 (aparuta
la Cartea romane.asca") gasim la pag. 132, urmatoarea mentiune reve-
latoare : S-au cumparat (de Ministerul Cultelor) urmatoarele colectii
particulare : 1). Dr. Istrati, colectia arta compusa din sectiuni cu obiecte
de interes preistoric, istoric, artistic, literar, stiintific". 0 dovada mai
peremtorie nu se poate aduce. Mai aflam ca pretul colectiei vindute de
mostenitorii d-rului Istrati (t la 1918) a fost de 300.000 lei, suma res-
pectabila la acea epoca. Colectiile aratatei Dare de seams" a lui
I. I. C. Bratianu, dupa cum se arata la pag. 135, au fost cumparate
pentru Palatul Cultural din T. Severin (azi nu se mai stie de ele). Sumele
liberate d-nei Aglae dr. Istrati, pentru colectii, sint urmatoarele : Din
ex. 1 2211-22 cu ordonanta de plata nr. 5 284-5 293 : 100 000 lei ;
cu nr. 8 287-8 291 : 50 000 lei ; cu nr. 10 478 150 000 lei. Total
300 000 lei. lath' dar cum, deli tirziu, dar in chip incontestabil, afirrnarile
mele au fost confirmate, scutindu-ma sa mai revin asupra discutiilor in
aceasta privinta, deoarece cu mentionatul articol din Viata romaneascd
sint inregistrate plingerile atitor primari, prefectd si particulari carora
nu li s-au inapoiat obiectele imprumutate pentru a figura la Expozitie,
iar nu in colectiile Comisarului ; ca dovada ca Mironovici a vindut obi-
ecte din expozitie, destinate Muzeului se dau in art. din Viata rom. in
reproducere, cloud chitante de vinzare semnate de Mironescu. Mai gravy
este constatarea ca la rubrica pretului, acesta nu este totdeauna indicat,
constatindu-se ca la cotorul chitantierului suma indicata era inferioara
celei incasate, diferenta fiind insusita de cinstitul" reprezentant al
Comisarului. Afirmarile mele au fost taxate de dr. Istrati de insinuatii
miselesti" in articolul sau din noiembrie 1907 al Revistei pentru Went-
turd $ arta romans in care mai sint acuzat de lipsa complete de buns
credinta", p. 445. Fats de asemenea gratuite dar grave ofense, neavind
alt mijloc de aparare, m-am vazut nevoit a cere socoteala d-rului Istrati
prin martorii mei : dr. I. Cantacuzino si dr. Alex. Slatineanu. Martorii
neputind rezolva conflictul au deferit cazul unui juriu de onoare compus
din d-nul N. Filipescu si C. C. Arlon din partea Tzigara-Samurcas-
si M. Pherekide si generalul Mavrocordat din partea d-rului Istrati.
Juriul a aflat de la martori ea d. dr. Istrati e dispus sa retracteze cuvin-
tele ce d-1 Tzigara le gaseste insultatoare pentru d-sa si in consecinta
a declarat ca nu mai poate fi caz de iesire pe teren" (Dimineata din
21 dec. 1907). Astfel s-a incheiat nesfirsitul si inoportunul amestec al
d-rului Istrati in chestia Muzeului.
Palatul Artelor pentru a carui adaptare la cerintele unui muzeu
chiar d-rul Istrati cerea un credit de 300.000 lei, a rarnas mult timp
neutilizat, ca si cula asa de improprie pentru un muzeu religios, cum
se propunea. Cit de impropriu pentru un muzeu era asa-zisul Palat al
Artelor a dovedit si G. Sterian in brosura sa : Muzeul nostru 1, nici
1 Muzeul nostru, referat catre minister, I. br. 23 pp. Gobi, 1907.

220

www.dacoromanica.ro
.acestuta dr. Istrati nu i-a raspuns la argumentele de ordin tehnic aduse,
multumindu-se a adauga in articolul din Lit gi arta rom. ca d-1 Sterian
ma ataca in mod atit de grosolan, incit s-a descalificat singur. El servea
insa mai mult de unealta inconstienta". Ieftin mijloc de a evita discutiile.
Muzeul zis al Trecutului nostru", preconizat de dr. Istrati nu s-a reali-
zat, obiectele de interes fiind cedate Muzeului National de la Sosea,
pentru care le revendicasem de indata ce acest muzeu a luat fiinta. Nici
recomandarile de personal competent muzeal, din raportul fostului Co-
misar, adresat la 20 ian. 1907 ministrului Cultelor, n-au fost luate in
seams, dovedindu-se nereale, caci titlurile ce se atribuiau lui Mironovici
vel Mironescu Vladimir : arhitect si arheolog erau inventate. Prin Monit.
Of. nr. 99, p. 3 599, aflam la 20 febr. 1907, el a fost ridicat la gradul de
of iter al Coroanei cu dispensa de stagiu pentru fapte meritorii.
In .aceleasi conditii extraordinare se face si decorarea lui Georgescu
Victorian Dumitru, pictor, profesor, director al muzeului Aman" deli
nici nu era in realitate decit maestru" de desen si fusese scurt timp
,,custode", nu director al muzeului Aman. Mai gray este ca acest din
urma, prin decizia Ministerului Cultelor nr. 5 680/18 martie 1902, fusese
destituit din corpul didactic ca imoral si vatamator scoalei", fiind sin-
gurul specimen al perversitatii sexuale in scoala, ceea ce fostul ministru
dr. Istrati nu putea si nu trebuia sa ignoreze. Din aceste abuzuri mergind
pind la falsificarea de titluri se poate vedea cit de patimas putea fi
voinicul si impetuosul fost ministru pe care ziarul Voinca nafionard din
8 martie 1909 in primul sau articol, intitulat Dr. Istrati-Hallier fi sam-
sarii, it acuza si de alte nelegiuiri, pe care nu ma incumet a le judeca
neintrind in cadrul discutiilor muzeograf ice. Se vede insa ca pentru
dr. Istrati, ca si pentru emulul sau mai tinar N. Iorga, orice mijloc, orice
falsificare le erau permise intru sustinerea nazbitiilor for bolnavicioase.
Alchimistul in zadar a incercat prin tot felul de falsuri, de dispense sa
faca muzeografi din cei doi netrebnici, dupa cum nici istoricul n-a reusit
sa faca un om de treaba din corcitura G. Oprescu pe care fara dispensa
de la vocla el singur 1-a scutit de anume cerinte ale legii invatamintului,
spre a-1 face profesor. Cu idei asa de confuze si vesnic schimbacioase
si cu un personal improvizat, deli decorat, greu ar fi reusit orice chimist
sa injghebe un muzeu de arta potrivit artei stramosesti. Ne sutor ultra
crepidam".

LVIII
CRESTATURI MARUNTE PE RABOJUL ANULUI JUBILLAR

Bogata si variata mi-a fost activitatea anului 1906, in afara de

cele aratate in precedentele cinci capitole, consacrate aproape exclusiv
artei, multe alte insemnari de pe rabojul anului merits sa fie con-
semnate.

221

www.dacoromanica.ro
 Inceputul anului ne-a fost tulburat prin boala grea a coanei Cora-
litalizoTga in sihastria cre" la-Catina, unde rn grabs am plecat insotiti
ae bunul prieten dr. George Petrescu prin al carui devotament numat
s-a inlEturat un deznodamint fatal al de mult suferindei, care a intirziat
sa ne avertizeze, nevoind sa ne strice vacanta de Craciun. Pe un ger
siberian am parcurs lungul drum de la Poiana la Catina, de mai mu]te
on rotile trasurii infundindu-se in gheata cotiturilor NuItiple ale capri-
cioasei Bisce. Pneumonia infectioasa-fiind-Faintata, se impuneau injectii
Teser, Imposibil de procuracinlocalitatea izolata de centre farmaceutice.
Ingeniozitatea medicului a stint sa inlocuiasca absenta serului prin apa
sarata, injectata prin cele mai primitive mijloace imaginate, avind insa
efectul salutar dorit. lJrept compensatie, a acestei, din fericire treed-
toare, ing-rijorari in viata familiala, am inregistrat in luminoasa zi de
6 mai nasterea fiicei noastre Maria-Mitzi, care pins azi inveselesite
riiiThiu
car nostru prin luminaTaeiire $i stralucirea ochilor ei
albastri. Cu prilejul acestei a doua inveselire a casei noastre, regina
darui fericitei mame imagina Sfintului Hristofor, protectorul copinor,
reprezentant intr-un mic relief in lemn, ducind un copil de mina ;
lucrare din vechea scogfa germana. Botezul s-a savir$it in ziva patroanei
ei $i a mamei sale, de S-ta Maria Mare din 15 august, in cadrul rustic
dar cu atit mai vesel de la Catina, unde au venit intr-acest scop, 5i nasa
cu nasul : sotii Zosima, cu care stabilisem a mare intimitate. La Insti-
tutiil acestora, unde prieteneste tineam prelegeri cu proiectiuni asupra
artei, am nimerit la 1 martie, dupa conferinta alsacianului Lichtern-
berger, unul din propagandistii guvernului francez la noi. In onoarea
lui prelegerea asupra lui Donatello, am imprivizat-o in limba franceza
spre marea multumire a oaspetelui parizian, convins de larga raspindire
a limbei sale pe malurile Dimbovitei, asa de indepartate de ale Senei.
Paralel mai continuum conferintele la Asociatia Femeilor romane", la
care s-au adaugat, in anul acesta, una in limba germana, la Liedertaf el,
asupra lui Diirer ; alta la Scoala Politehnica, cu specials atentie asupra
produsului de la T. Severin $i celelalte cetati si drumuri ridicate de marii
constructori ce erau romanii.
E.xcursiile pe la manastiri si biserici ca $i la vechiul Palat de la
Potlogi, vor fi redate in publicatiile respective ; voi mentiona aci numai
drumul din Constanta la Cavalcar unde am dus si pe conu Petrache
Carp venit de sarbatori la mare $i unde am intreprins sapaturi in anul
urmator. De Sf. Gheorghe am fost invitat de dr. I.Cantacuzino sa dau
ramurirfle cuvenite celor 50 de medici, care sub a lui conducere vizitau
bisericile din Curtea de Arge$.
La Sibiu am cercetat bogata colectie de arta taraneasca, din acea
regiune, a lui D. Cornsa, pe care neputin.d a o achizitiona pentru Muzeu,
care n-avea insa fonduri intr-acest scop, am recomandat-o doamnei
Eliza I. Bratianu, care a cumparat-o cedind si Muzeului unele
piese duble.
Din repetatele vizite la Calinestii din Prahova, ai d-rului I. Canta-
cuzino a rezultat prima publicatie a Societatii Arta romaneasca",
222
www.dacoromanica.ro
anume : Biserica din Filipegii de Plidure, in colaborare cu G. Bals si
N. Ghika (Gobi, 1908). Interesul este autoportretul zugravului Pirvu
Mutu din 1692 pictat pe zidul scarii de "IaClopotnita a acestei biserici
de un tip deosebit de celelalte din regiunea prahoveana, la care nu se
mai gaseste ornamentatia colorata ca aci.
Societatea Arta romaneasca", statutele acoperindu-se in parte cu
programul Muzeului, prevedeau : cercetarea, ocrotirea monumentelor,
frumusetilor naturale, precum si a orice alcatuieste averea artistica a
tarilor romane... Soc. va putea face cumparari, in Iscop de a transmite
sau darui lucrurile cumparate colectiilor oficiale", dupa curvy a facut o
frumoasa usa imparateasca, trecuta Muzeului National. Cea mai eficace
realizare a Soc. au fost publicatiile. In cronica artistica din Cony. lit.
iulie 1908, p. 98-100, am aratat pe larg intentiile si realizarile impar-
tiale ale societatii care, din nefericire, nu a durat mai mult, deli sub
conducerea inimoasa a lui R. R. Rosetti si a d-rului I. Cantacuzino. Am
fost si initiator si secretar general a acestei Societati, care a publicat o
serie de caiete de format folio in care se redau principalele monumente
ale tarii in reproduceri de 17-13 cm, insotite de lamuririle cuvenite.
In primul fascicol s-a reprodus : Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea
de Arges, M-rea Cozia, Paraclisul Mitropoliei din Bucuresti, M-rea Horez,
biserica din Balinesti si din Birnova. Tot asa de variate sint si celelalte
caiete care au contribuit mult la raspindirea cunoasterii monumentelor
noastre. Prin publicatiile mai ample ale lui G. Bats epuizindu-se fon-
durile, Societatea si-a incheiat activitatea initiala.
La congresul de arheologie de la Monaco, la care guvernul m-a
delegat, prin adresa nr. 6 302/18 febi:71906, sa particip, impreuna cu
Tocilescu, am refuzat sa ma duc spre a evita vreo manifestare neplacuta
din partea dusmanosului coleg, care era capabil sa-si verse ura sa chiar
fata de straini. Tocilescu desi a primit diurna, nu s-a dus la Monaco
si nici n-a remis suma de 1 500 lei Incasata. De celelalte crestaturi ca :
festivitati si audiente, tot mai dese, la Curte, nu va mai fi Ivorba, ele
facind parte, ca si cursurile, din programul obisnuit al fiecarui an, adau-
gind si prinzurile de la Legatii, dupa cum reiese si din exemplarul de
invitatie al ministrului Germaniei, A. von Kiderlen Wachter.

LIX
1907

Anul urmator celui jubiliar a fost un an de doliu pentru intreg

poporul romanesc. Desi nu intra in cadrul acestor insemnari, cu totul
personale, evenimentele acestui an au avut o asa repercusiune, incit nu
pot fi trecute sub tacere, chiar in aceste depanari cu caracter cultural
iar nu politic.
223
www.dacoromanica.ro
 Istoricul rascoalelor din 1907 poate fi rezumat astfel. Pe cind toti.
se leganau in iluziile de prosperitate, accentuate prin Expozitia din
Parcul Carol, la care si taranimea de peste hotare luase o parte asa de
activa ; deodata, pe neasteptate, in primele zile ale lui martie zilele
babelor un vint de revolts se intinse asupra intregii tari. Pornind
'de pe latifundiile lui Mochi Fischer, din Moldova de Sus, prapadul se
intinse, ca focul -de paie ping la celalalt capat al tatTi, fuind proportii
grozave in dirza Oltenie. Taranii rasculati au incendiat si devastat gos-
podariile boieresti si chiar ale unor chiaburi de ai lor. S-au intimplat
si omoruri. Armata a fost nevoita sa intervie spre a curma jaful si nele-
giuirile. Cite victime au fost nu s-a stiut precis, giulgiul rusinei si al
uitarii s-a intins curind asupra acestei neasteptate grozavii. Dar si in
aceasta imprejurare adincul simt de omenie al romanului s-a aratat
gospodariile proprietarilor cinstiti si chiar regiuni intregi au fost aparate
de insisi localnicii care au impiedecat ca hoardele nechibzuite, venite
de aiurea, sa devasteze, fara deosebire, tot ce be iesea in tale.
Regiunile deluroase si cele de la munte nu au fost atinse de nebu-
nia cimpenilor. Nici la Catina coanei Coralia Boldur nu s-a simtit mis-
carea revolutionardAn toamna numai s-au iscat pe alocurea nemultu-
miTidin cauza unei not legiuiri in privinta fabricarii tuicei ; cu acest
prilej prefectul judetului Buzau, N. Barbulescu, vrind sa controleze
aplicarea noilor dispozitiuni, a fiistimligialintr-o tocitoare cu borhot
tre-atre refOltatii diri-Pirscov conTh-C-'nfa- de pe varea MIZE-a ui, nu departe
cle-calffalijudetu L-TTITDin ecourile revolutiei ce s-au mai resimtit citava
vreme, am avut de inregistrat o singura neplacere trecatoare. Plecind
in zilele de Rusalii, de la Hirlau spre biserica de la Popauti 1 si trecind,
pe la amiazi, prin satul Flaminzi, epicentrul de unde s -a propagat ras-
coala am gasit drumul obstruat de mai multe earute, fara conducatori,
ingramadite in fata unei circiume. La cererea sa se libereze trecerei
briscei cu un cal in care calatoream, iesira din circiuma mai multi flacai
si alt taran chipes cu sticla de tuica in mina. La sudalmile acestuia ras-
punsei cu allele si mai drastice, pare-se, deoare-FearnenifiratoruLdomo-
lirau-se,_ striga catre c-e-iTalti-arni-Eare ii veneau inir-ajutor impotriva
mea : Stati, baieti, ca asta4 de-al nostri", spre deosebire de Itic de pe
capra care, Fa aparitia celor din circiuma, o sterse la fuga in paduricea
din apropiere. Urmarea a fost participarea la veselia din circiuma a
nuntasilor cheflii ce se intorceau la caminele lor. Cu ajutorul celor mai
tineri, dintre flacai, descoperii si pe prudentul meu vizitiu, multumit de
a fi scapat neciufulit din aceasta imprejurare.
Inca o dovada de innascuta omenie, as adauga chiar de bonomie,
a chiar acelora care cu citeva luni in urma, instigati de vrajmasi straini,

I Eram grabit sa verific asertiunile asa de neverosimile, ale lui Th. Anto-
nescu din articolele sale din mai si iunie in Cony. lit., care erau absolut contrarii
notelor mele asupra acestor biserici. Prin raspunsul din C. lit., iulie, pag. 585'700,
am dovedit cum Antonescu se pacalise, luind doua fotografii ale aceleiasi clopotnite
drept doua caldiri deosebite, tragind concluzii cu totul false, bineinteles.

www.dacoromanica.ro
au dat semnalul rascoalei ce tocmai de aci a cuprins apoi intreaga tars.
Nu lard a fi produs enorme pagube materiale dar si mai triste si
ireparabile pierderi de atitea vieti omenesti dintre care multe nevi-
novate, desigur s-a incheiat prapadul ce a bintuit Cara. Compensarea
partiala a acestui vint de nebunie n-a venit decit mult mai tirziu prin
legile succesive : exproprierea marilor proprietari $i atribuirea pamintu-
rilor adevaratilor cultivatori. Dar toate aceste masuri si legiuiri, Inca in
curs, nu ne vor mai preocupa mai de aproape aci. Scapind $i de aceasta
pacoste, cazuta ca din senin, pe capul sarmanului popor, viata Isi relua
cursul obisnuit, poate cu ceva mai multa vlaga, dupd asa crunta Incer-
care. Intrucit ma priveste noua mare grija a alcatuirii Muzeului se
adauga la cele de pind aci, si paralel cu aceasta trebuia intetita lupta
In favoarea unei miscari artistice cit mai intense, de care avea sa profite
Si noua institutie de arta in formatiune.

LX
ROSTUL NOULUI MUZEU

to lupta pentru crearea Muzeului national, conceput din primii ani

ai studiilor universitare, nimic nu m-a putut abate sau dezamagi: nici
demisia fortata, in 1896, din postul de custode al Muzeului de antichi-
tati, pentru care renuntasem la o situatie mult mai rentabila, nici pro-
cesul lui Tocilescu din 1902 Si Inca mai putin indirjita opunere a docto-
rului Istrati, din 1906.
Le-am indurat pe toate, nu Vara scirba $i mihnire, trebuie sa adaug,
spre a fi sinter ; dar n-am deznadajduit. Si de aceea am avut multumirea
izbindei, ce mi-a venit In momentul cind mai putin o asteptam, in vil-
toarea luptei in care eram Incoltit de vechea ura tocilesciand la care se
mai adauga si ambitia alambicata a chimistului cu pretentii de refor-
mator in domeniul artei.
Veleitatea spontand, deli nebazata pe vreo pregatire prealabila a
jovialului G. Sterian de a-si atribui, pe tale bugetara un muzeu, a fost
temperata de spiritul de dreptate $i de bunul simt al ministrului M. Vla-
descu, care mi-a incredintat mie directia acelui muzeu nou fara vreo
dependenta de cel Invechit in rele. Spre a nu intra in conflict nici cu
Pinacoteca Statului si Inca mai putin cu vechiul muzeu existent, m-am
ferit de a aduna tablouri sau antichitati sau obiecte de arta religioasa,
restringind domeniul noului muzeu la arta taraneasca, pe care, pins aci,
nimeni nu se gindise sa o colectioneze. Aceasta insa ca o sectiune numai
a Muzeului national care trebuia, dupa conceptia mea, sa cuprinda lao-
lalta, intr-un singur local, toate manifestarile artistice ale poporului
roman. Peripetiile intimpinate, piedicele puse de alti pizm*, Impotriva
desavirsirii la timp, a Muzeului national, sint pe larg expuse in volumul
225

www.dacoromanica.ro
publicat in 1935 1. In afard de aceste articole cu caracter mai mult oficial,
am pregatit o a doua lucrare, terminate in manuscris si in asteptare sa fie
tipdritd, in care din punctul de vedere personal este desfasuratd atit
tragedia Muzeului, cit si multumirile sufletesti ce totusi am avut de
inregistrat in urmarirea acestei preocupari de capetenie a vietei mele.
De toate acestea va trebui sa tine seams eventualul istoric al Mu-
zeului National Carol I, a carui mareata cladire, in caramida aparenta
`de la $osea, sper ca-si va pastra destinatia initials, cu toate modificarile
nesdbuite ce partial i s-au adus in urma. In asfeptarea acelui prea pro-
blematic istoric al Muzeului, fie-mi ingaduit ca, in afard de cele cuprinse
in ardtatele scrieri sa dau si aci citeva amanunte asupra Muzeului, spre
a motiva, in parte, intrebuintarea timpului ; cdci nu Vara truda si multd
suparare s-a realizat chiar putinul ce am putut ldsa dupe mine, deli
mare imi era dorinta sa -1 pot desdvirsi asa cum it pldnuisem. Dupe cum
de atitea on am aratat, eram convins ca am putea avea un muzeu inte-
resant si cu caracter propriu, ocupind, prin originalitatea sa, un loc de
frunte printre celelalte institute similare din Europa". Bizuiam convin-
gerea mea pe constatarile eh' : considerate in timp si in spatiu arta din
Romania nu numai cea curat romaneasca se bucurd de o mare
vechime si se intinde pe o raze din cele mai largi. Afinitatile ei se resimt
din Extremul Orient si pind in Franta. $i anume : spiralele pictate ale
oldriei noastre neolitice se aseamana cu cele ale dinastiei Han din China ;
iar din Ile de France, prin Villard de Honnecourt, s-a introdus, in veacul
al 13-lea la Alba-Iulia stilul ogival, ce s-a impdmintenit apoi in tot
cuprinsul tdrii" (Muz. rom. T-1942, p. 10). Dar sa nu anticipam, ci sa
redau gindurile cu care de la inceput am pornit la injghebarea muzeului
ce pldnuiam. Din primul articol asupra Muzeului nostru national, din
Vista romaneasca din 1906, fixam, intre alte cerinte si acestea : muzeul
sa serve drept centru al unei miscari nationale si artistice. Intr -acest
scop, colectiunile trebuind sä fie nu o simply ingramddire de oblecte
moarte, ci din ele sa se degaje specificul propriu al poporului roman,
servind de incheiere sintezelor de interes national. Prin selectionare
ingrijita si expunere adecvatd, obiectele sa capete grai, sa vorbeascd pe
intelesul tuturor, card deosebire de limbs a privitorilor".
Un muzeu bine alcatuit addugam atunci trebuie sa promo-
veze nu numai educatia artistica, ci sa serve si la intarirea sentimentului
patriotic, punind in evidenta insusirile estetice dar si pe cele morale,
stabilind legdturile de continuitate intre generatiile succesive in decurs
de milenii, dindu-le siguranta de autohtoni ai meleagurilor ce locuim."
Am avut satisfactia ca strainii, mai ales, si-au dat seama de reali-
zarea straduintelor mele. Astfel, scriitorul Paul Morand, in a sa carte
Bucarest", din 1935, vizitind Muzeul de la $osea, scrie, intre mu]te

I Muzeografia romaneasca, 1 vol. 4, 383 p. si numeroase ilustratii, Buc.

lmprimeria Nationale ; 2. Efemeride muzeografice, in Cony. lit. din iunieiulie
1937 si oct. 1937 ; 3. Muzeul National Carol I cu ultimele adaosuri la cradire, 1
br. 8 Tip. Bucovina, 1942, si in brosurile urmatoare.

226

www.dacoromanica.ro
allele : Dans la salle des poteries j'admire l'insensible passage du paleo-
litique au moderne ; au cours des ages, les memes motifs geometriques,
les memes spirales egeennes dessinees au pouce, les memes flancs de
vase noircie a la fumee perpetuent une meme noblesse de formes, une
meme justesse de tons. Le secret d'un art si pur, c'est qu'il sort des
mains du paysan non de celles de l'artisan", p. 187.
Iar istoricul Wilhelm Weber, in ale sale conferinte, Aus Ruma-
niens Friihzeit" din 1942, dupd ce dovedeste ca taranimea romana este
cea mai puternica pirghie a continuitatii rasei", adauga : Jeder von
Ihnen wird die schlichten u. doch so sinnvole reichen Vasen der friihen
Zeit im Gedachtnis gegenwartig haben wie Sie in Ihrem herzlichen
Volkskundemuseum eines echten Miters u. Walters als Kostbare Schatze
der Kontinuitat mit all dem vereinigt sind, was zu ihnen gehort", p. 91.
Intocmai cum prevazusem cu vreo patru decade in urma !
Alte confirmari, straine, realizarii scopului propus, vor fi redate
cu ocazia cercetarii noilor sectiuni ale Muzeului. La 1 oct. 1906 impli-
nindu-se sorocul decretului de numire ca director al Muzeului, am cautat
sa iau in primire mostenirea colegului de la Bele-Arte Ipolit Strimbu-
lescu, care fusese insarcinat de Haret cu adunarea, pentru scoala prof e-
sionala de fete de la Sosea, cu materialul necesar. Potrivit procesului
verbal incheiat la 26 nov. 1906, zestrea ce mi s-a predat consta din :
doua mese, patru scaune, citeva vitrine stravechi ; in lipsa de inventar
sau catalog al colectiilor mi s-au predat cu toptanul 103 numere" con-
sistind din ii, dar mai ales petece de fote si de covoare" din diferite
regiuni ale tarii ca si din Bucovina si din Transilvania. Inca din dec.
1904 semnalasem ministrului Haret importanta artei romanesti din
Cernauti, la care Haret imi raspunse la 7 dec. 1904 ca: Iti multumesc
pentru ca-mi aduci la cunostinta deschiderea expozitiei din Cernauti.
Regret insa ca nu-ti pot da insarcinarea ce-mi ceri, deoarece nu am nici
un fond disponibil pentru asa ceva. Voi trimite insa pe d-1 Strimbulescu,
in a carui atributie intra lucrarile acestea. Primiti salutarile mele"
(SS) Haret.
La aceste obiecte razlete si nu destul de demonstrative s-au adau-
gat, in mai 1907, obiectele de la Expozitia jubiliara dintre care multe
au fost vindute deli prin adresa oficiala cerusem sa se rezerve
noii institutii.
Cu asemenea adunatura la intimplare si cu mobilier asa de insu-
ficient, greu de completat din bugetul de 2 000 lei pentru materiale, nu
se putea deschide Muzeul. Cu atit mai mult cu cit scopul urmarit era
nu numai ingramadirea de material etnografic in genere, ci de alegerea
lui in vederea scopurilor mai sus aratate. Emanuil Bucuta, intre altii,
a larnurit mai bine deosebirea de conceptie intre inceputurile si noua
directie : Cine a mai vazut cele citeva papusi etnografice de la Strim-
bulescu, din care trebuia sa is nastere muzeul nostru si sa se descurce
noul director, are sa se mire... Noul director are conceptie ca obiectele
sa fie si frumoase si sa lamureasca despre simtul de arta romanesc. Este
ceva care in folclor ar semana cu poeziile lui Vasile Alecsandri, atit de
227

www.dacoromanica.ro
iubite de noi toti si privite cu neincredere, numai de specialisti, alaturi
de colectiile obisnuite, adesea cu versuri si cu episoade salbatice, adunate
dupa toate regulile stiirrtei". Si ca concluzie, Bucuta declara Ca noul. di-
rector este un etnograf alecsandrin".
Cu adunaturile de colectii atit de eterogene ca subiecte si atit de
variate ca insemnatate artistica nu se putea inaugura un muzeu. A tre-
buit dar prin cercetari prin regiunile ce-mi erau dinainte cunoscute, Ca
bogate in manifestari artistice, sa revin acum cu scopul precis de a
imbogati muzeul. Din nefericire insa, mijloacele de achizitionare erau
foarte reduse, intreg bugetul Muzeului pe anul 1907-8 fiind de 8240 lei
din care 200 numai pentru materiale si 6240 pentru personal si anume :
200 lei lunar diurna directorului ; 100 lei secretarul ; 150 lei desenato-
rul ; si 70 lei un gardian. Mai saracacios buget nu se putea inchipui.
Intre timp muzeul primi si importante donatiuni, in fruntea carora stau
acele ale suveranului tarii, care darui la 19 aprilie 1907 un Album
cuprinzind 75 planse originale ale profesorului H. Trenk, reprezentind
schituri si matTaStiii din Oltenia, executate intre 1860-64 sub directia
lui Al. Odobescu si prezentate domnitorului la venirea sa in tara. La
21 aprilie a.a. suveranul mai adauga : Alburnul romdnesc, continind
reproduceri de costume taranesti executate de artistul C. Szatmary, in
1860, din ordinul domnitorului 1. Doamna Elisa Bratianu achizitionfria
colectia lui D. Comsa din Sibiu, pe care Muzeul din cauza lipsei de
fonduri nu si-o putuse insusi, impaimuta institutiei o bund parte din
obiecte, din care unele furs chiar daruite in urma. Ca o dovada a favoa-
rei si a increderei de care Muzeul s-a bucurat chiar la tara, darn donatia
fratilor Constantin si Stefan Negru din Balanestii Gorjului, care : dori-
tori a contribui si noi cu cit puterile ne ajuta la ridicarea maretului
templu al romanismului, daruim cu toata dragostea, aceasta cruce de
lemn, facuta de stramosii nostri in 1842 si gasita azi pe mosia noastra".
Splendida Troita a figurat si la Expozitia de la Paris din 1937, in sec-
tiunea separata de pavilionul oficial, care, totusi, a fost remarcata ca
une merveille". Crucea a fost semnalata de directorul Muzeului Tro-
cadero si ca atare reprodusa in revista : Beaux-Arts" din sept. 1937,
contribuind astfel la faima Muzeului din Bucuresti. Un alt mosnean,
Mos Uruc, din Lera vecind cu Catina, a daruit Troita monumentala,
cioplita dintr-un singur trunchi de stejar, ridicata in amintirea deceda-
tiRui saillea-6i% r-aii-afebarea de ce o croise asa de inalta si aratoasa,
mosul raspunse ca sa arat cit de voinic si mindru era fiu-meu !" Multi
alVts7ateni donatori m-au intimpinat cu aceeasi incredere si bunavointa,
de indata ce aflau de rostul obiectelor adunate, pe cind tirgovetii cautau
sa speculeze asemenea imprejurari. Caracteristic e cazul furcii de tors
a lui D. Coma Sibiu, de care nu as fi amintit daca el nu ar fi fost
divulgat, ca ceva senzational, in ziarul Minerva din 24. oct. 1909, sub
titlul : 100 coroane pentru o furca". Iata cum s-a atins acel pret fabulos

i A se vedea Cony. lit. mai 1907 p. 546. Tot aci sint reproduse si citeva din
acuarelele lui Trenk.

228

www.dacoromanica.ro
pentru atunci, aflindu-se in Sibiu pentru a aduna obiecte, directorul
Muzeului din Bucuresti dorea, intre altele, o anumita furca pe care
posesorul refuza sa o vinza. Revenind insotit de Anton Mocsonyi, Comp,
cu gind de a nu vinde furca, ceru pretul exagerat de 100 de coroane,
pe care insa Mocsonyi platindu-le, directorul Muzeului 4i vazu dorinta
implinita". Splendida furca, datata din 1897, infrumusetata cu cele mai
bogate izvoade de crestaturi, face fala Muzeului, eternizind numele
donatorului, fiind reprodusa sub nr. 27 din lucrarea mea : Izvoade de
crestaturi ale taranului roman din 1928.
Cele mai placute amintiri ma leaga de achizitionarea obiectelor
chiar cind la inceput, intimpinam oarecare rezerva, ca in cazul mosului
Antonie Mogo$, a carui intreaga casa troneaza intr-una din salile Muzeu-
lui, anume intocmita intr-acest stop ; intr-una din peregrinarile mele
prin Gorj nt-am oprit in fata portii ce d-abia se mai sustinea si vazind
caramida depozitata in curte, ghicind ca e vorba de o cladire noua, pro-
pusei de indata proprietarului cumpararea intregei sale case de lemn.
Mirat $i facind si semnul crucii, Mogos evita sa mai lungeasca vorba in
aceasta privinta. A trebuit sa reviu a doua zi cu primarul $i cu preotul
bisericei la care Mogos era cintaret ca sa pot incheia tirgul, platind
500 lei casa $i cam tot atit pentru transportul la Bucuresti si refacerea
.
et in Muzeu. Aceasta casa serve ca cea mai incontestabila dovada a
simtului de adevarat artist al taranului roman, care, cu o rare siguranta
a proportiilor si a mladierii formelor a reusit sa infaptuiasca o a$a desa-
virsita opera de arts. Stilpii casei lui distingindu-se prin umflatura de
la mijloc caracteristica entasis greaca la intrebarea de ce le cioplise
astfel, Mogos imi raspunse : dupe cum, fiule, cel ce poarta opovara
In spinare, se inconvoaie la mijloc, tot astfel se umfla $i stilpiLeare
poarta toata greutatea fruntarului. 0 mai originals si ingenioasa expli-
care a teorii oirr:aPlicate la coloanele Partenonului nu se putea imagina
din partea mesterului care nu vazuse vreo coloana clasica, cum de altfel
nu utilizase nici trenul inaintc de calatoria la Bucuresti, o data cu
casa lui (Vezi Arta in Romania).
Exemplare tot a$a de minunate se intilneau $i in celelalte domenii
ale industriei casnice, dar greu era mai ales transportul for in brisca
cu care cutreieram satele cu cit mai indepartate si mai ascunse, cu alit
mai bogate in obiecte demne de a figura in Muzeu. Imi lipsea atunci
camioneta automobile de azi ; iar cind aceasta s-a ivit, disparusera
obiectele !
liascoala taraneasca din 1907 a ingreuiat colectarea si, probabil,
din aceeasi cauza nici prefectii nu au dat urmarea asteptata apelului
ce 1-am adresat, de a-mi semnala monumentele $i obiectele de arta din
229

www.dacoromanica.ro
 judetele respective. Neincrederea si sfiala taranilor fates de autoritati a
fost sporita si prin organele expozitiilor anterioare si mai ales a celei
jubiliare, care n-au inapoiat posesorilor obiectelor imprumutate numai
temporar. Vointa nationala din 28 iunie 1907, relateaza infierind, aceasta
negligenta si discreditare" semnalate de mine in Victfa ram. din dec.
1907. Plingeri de neinapoierea obiectelor imprumutate de insarcinatul
oficial Alpar pentru Expozitia noastra de la Paris din 1900, am hare-
gistrat eu insumi ; despre asemenea procedee, cu prilejul participarii
noastre la Expozitia din 1867, tot la Paris, refers artistul Edward Grant
intr-un interesant articol din L'independance rourntaine din 25 febr.
(9 martie) 1898, regretind ca eel putin nu s-a mis a l'abri, dans un petit
musee, tous ces objets si habilement reunis". Lipsurile din 1898 au fost
tntrecute de procedeele din 1906, cind s-au instrainat atitea obiecte adu-
nate la Filaret, deli muzeul in perspective ceruse oficial rezervarea sau
chiar cumpararea lor, dupe cum s-a aratat.
Cu darurile venite de la voda pins la opined, cu obiectele de la
Expozitie si achizitiile directiei, culminate prin piesa capitala, casa lui
Mogos, Muzeul a inceput sa se injghebe provizoriu in salile aratate. De
o inaugurare nu putea fi vorba, si totusi se facu pe neasteptate. La
17/30 aprilie 1907, deci la Base luni numai dupes instaurarea oficiala a
Muzeului, el fu vizitat se poate zice inaugurat de regina Elisabeta
cu inscrierea in cartea de our a urmatoarelor rinduri de incurajare :
Din trecutul stramosesc sä renasca arta noastra viitoare" (ss) Elisaveta.
Regina era insotita de principesa Maria, principele Ferdinand si de
oaspetii Curtii regale, Marele duce de Mecklenburg Johann Albrecht cu
Elisabeth, de Care care fusesem primit la Braunschweig in sept. 1906.
Prin aceasta regale vizita, Muzeul fu deschis fare formalitatile of iciale
obisnuite in asemenea imprejuraii.Dupa7Vizita regale, Muzeul a mai fost
cercetat de ministrul Instructiei, Sp. Haret, de care depindea institutia.
Vizita acestuia a fost, pe la sfirsit, tulburata de prezenta neasteptata a
administratorului bisericei, P. Girboviceanu, care spre a tempera mul-
tumirea exprimata de ministrul sau, interveni adaugind, cu vocea sa de
tircovnic : nu se poate compara cu Luvru !" la aceasta nesabuita afir-
mare am ras. puns ca comparatia era cu totul deplasata : Luvru nu are
ce este aici si nici not nu pretindem a concura vechiul muzeu din Paris".
$i i-am inchis in nas registrul, in care tocmai semnase ministrul.
Prin aceste vizite, existenta noii institutii era confirmata. Bucu-
ria-mi n-a fost fare parerea de rau a timpului pierdut din cauza piedi-
cilor intirnpinate si a obiectelor ce au scapat Muzeului Intr-acest timp.
Dar fare a mai jeli vremea pierduta, am privit viitorul cu incredere.
230

www.dacoromanica.ro
 LXI
LOCALUL MUZEULUI NATIONAL

Pentru expunerea colectiilor necesar fiind un local propriu, la

rererea mea din 17 oct. 1906, ministrul nu mi-a putut pune la dispozitie
decit aripa stings a desfiintatei Monetarii a Statului, din 5oseaua Kiseleff
nr. 3 si trei alte sali refacute din localul ce servea Scoalei de arte
frumoase i.
Chiar de atunci preconizam ca pe locul darimatei manastiri Sarin-
dar (azi Cercul Militar) s-ar aseza bisericuta Stavropoleos si de jur
imprejurul ei s-ar ridica un vechi palat romanesc, caruia i s-ar schimba
destinatia in muzeu" (p. 163). Ideea, dupa ce am aratat mai sus, a fost
reluata, dar gresit, de ministrul Haret, cAci, am ripostat eu nu drept
cadru (cum zicea Haret) ci ca centru al unui Muzeu va trebui luath
biserica. Cele patru laturi ale cladirii, ce s-ar ridica in jurul bisericei,
ar servi pentru diferite sectiuni ale unui adevarat Muzeu national, un
depozit al tuturor ramasitelor $i produselor noastre artistice. Cladirea
in stil vechi romanesc, ar avea, Inspre strada o fatada simply dar impu-
atoare, un briu despartitor intre caturi, chenare in jurul ferestrelor
si alte putine ornamente sub streasina sa largh... dasupra portii boltite
dinspre Ca lea Victoriei s-ar inalta o turla Intrerupind astfel monotonia
liniei drepte..." p. 168. $i materiale de constructie erau prevazute :
piatra $i cararnida aparenta, beton armat, fier si sticla". Prin nefastele
imixtiuni chimise Si spiritiste 2 in chestia Muzeului, acest plan initial
a fost parasit, din nefericire, caci, azi, Inca, regret, nerealizarea, in inima
chiar a capitalei, a acestei institutii culturale de frunte, care prin cladi-
rea ei dupd tipicul stramosesc ar fi adus o nota nationala in mijlocul
stilurilor asa de straine ale orasului nostru, ferindu-1 de atitea orori cu
pretentii, ca Ministerul Comunicatiilor din fats Cismigiului si altele
la fel.
Cladirea Muzeului perindindu-se pe multi ani, iar in ordinea cro-
nologica a insemnArii memoriale, adica in 1907, nerealizindu-se mai mult
decit obtinerea salilor aratate de la $osea, chestiunea localului se va opri
aci, aratindu-se numai CA, dintru Inceput, am sustinut ca nu Cladirea
face muzeul, ci colectiile ce sint adapostite intr -Insa si felul cum sint
orinduite" 3, spre deosebire de dr. Istrati, care era preocupat de soarta
cladirilor sale, carora le cauta o utilizare ; am avut satisfactia ca enun-

1 Protestul directorului $coalei s-a aratat mai sus (Muz. rom. VreijmuFii
Muzeului, p. 41), iar d-rului Istrati i s-a raspuns atit de mine (M.r. p. 45-57)
cit si de G. Sterian in calitatea sa de administrator al Casei Artelor prin brosura
mentionata, dovedindu-se ca propusa cula pentru arta religioasa era insuficienta
$i ca asernenea cule, chiar douazeci, nu ar fi fost satisfacatoare.
t In articolul din Epoca, Stavropoleos Muzeu national, reprodus in M.r.
p. 159 si 165.
3 In articolul din Cony. lit. din iunie 1907, reprodus in M.r., p. 47.

231

www.dacoromanica.ro
(area mea din 1907, sa fie confirmata si amplificata de specialistul
L. Reau intr-un articol : L'organisation des Musees aparut in Revue de
synthese historique din oct. 1908, deci ulterior cu peste un an, in care
se precizeaza: c'est evident que le Musee est fait pour les collections
et non les collections pour le Musee" (p. 156). II faut construire pour
ainsi dire du dedans au dehors en modelant le contenant sur le con-
tenu" p. 156.
Redat (articolul de mai sus) in intregime in prefata volumasului :
Muzeul neamului romdnesc. Revin asupra celor spuse ca dintru inceput
nu m-am gindit decit la un Muzeu complet, din care sectia de arta Vara-
neasca urma sa fie numai una din sectiunile precizate in Cony. lit. Inca
din febr. 1907" (Mx. p. 33), desi nu aveam perspectiva fondurilor necesare
cladirii, totusi arhitectul N. Ghika-Budesti a binevoit sa schiteze planu-
rile dupd indicatiile publicate. Ca orice arhitect insa nu s-a marginit la
tema propusa, amplificind-o prin adaosuri la care a fost slit sa renunte
in urma, si nu usoara mi-a fost, dupd cum se va vedea, lupta dusa pentru
obtinerea modificarilor impuse de cerintele gospodariei Muzeului in pri-
mul rind. Dar despre acestea la rindul for ; deocamdata a trebuit sa ne
restringem la salile vechei Monetarii, instalind jos cele trei asa-zise sec-
tiuni ale obiectelor de lemn : troite, porti, tronuri ; a ceramicei si a
oualelor incondeiete si a treia sala a costumelor. Peretii erau ornati cu
scoartele si velintele precum si cu plansele lui Trenk si ale lui Szatmary
daruite de rege. Cuprinsul nu era absolut selectionat, materialele in lemn
predominind ca si scoartele. In sala catului de sus s-a refacut mai intii
de insusi Mogos casa lui, care a constituit punctul principal de atractie
al acestui Muzeu improvizat in mai putin de un an.
Pareri indigene si straine despre Muzeu :
Vizitarea Muzeului de catre regina, principii mostenitori si augustii
for oaspeti a stirnit interesul publicului si chiar al presei fata de noua
institutie, acordindu-i-se atentia cuvenita. Ins* VoinDa nationals i libe-
rala, in prim articolul sau din 6 iunie 1907, dupa ce, bineinteles, ne
asigura ca : inca din 1900, Haret, eel dintii, s-a gindit la organizarea
unui asemenea muzeu", ce nu a reusit ; se vede obligat a recunoaste ca :
noul director intr-un timp foarte scurt si dispunind de fonduri restrinse,
a izbutit sa strings o mare varietate de obiecte, incit azi se poate vorbi
de un serios inceput de muzeu etnografic. Si cite greutati n-a avut d-sa
de intimpinat". Urmeaza descrierea sailor dupa care, la intrebarea cind
va fi gata muzeul ?" se consemneaza raspuii4u1 directorului : gata nici-
°data nu se poate spune ca este un muzeu deoarece el trebuie mereu
completat ca sa fie in curent cu vremea psi cu tot ce se cunoaste intr-o
anumita specialitate". In incheiere se arata : insemnatatea Muzeului ce
nu poate fi de nimeni contestata".
Insusi N. Iorga, in a sa Floarea Darurilor din 10 iunie 1907, dedica
primul sau articol Muzeului ce se pregateste la Sosea, in linistea potri-
vita pentru aceasta alcatuire a lucrurilor bune si trainice". Dupd ce
deplinge pierderea atitor obiecte de pret, d-sa adauga ea pentru a stringe
232

www.dacoromanica.ro
aceste ramasite : Trebuie o harnicie, o putere de jertfk o iubire de stiinta
si de arta fara margini, insusiri pe care in mare masura", le acorda
noului director.
Obiectele cuprinse : intr-un spatiu restrins, faral nici un fel de
lux zadarnic, intr-o rinduiala perfecta .si cu un gust ales", d-sa incheie :
de la sprijinul statului si de la interesul public atirna ca muzeul sa
fie ce trebuie sa fie pentru cinstea culturii noastre". Toate articolele aci
numai pe scurt rezumate, dupa textele redate in vol. II al Muz. rom,
in manuscris deocamdata, p. 15-25. Si mai precis si intr-un cadru mai
larg este articolul colaboratorului artistic al revistei : Viata literary si
artistica, L. Barbulescu, care, in nr. din 15 iulie 1907, der o exacta ima-
gina a primii orinduiri a Muzeului, descriind amanuntit fiecare sectiune
in parte :
Pe drum ma gindeam la cuvintul Muzeu, in traducerea unui erudit
epigrafist iconoclast din veacul nostru : un talmes-balmes bizar din care
nu lipseste nici zeaua cutarui voievod, nici moastele vreunui nenorocit
supus al lui Ramses, pe linger alte cruci si alte lucruri sfinte ce te silesc
sa-ti faci cruce si sä fugi, inabusit de atmosfera de dezordine in care
te-a adus dragostea de lucruri frumoase. 0 neIncredere adinca ma facea
sa merg fard multa tragere de inima la noul Muzeu de la Sosea insta-
lat intr-o aripa refacuta a vechei Tarapanale, intr-o aripa de cladire a
carei fata luminoasa contrasteaza grozav cu celelalte aripi galbene
mohorite, ce se uita chioris, prin geamuri sparte, la curata for vecina...
Intrind in Muzeu, o atmosfera de bung ordine, de frumusete si de cucer-
nicie ca de altar ne face sa ne descoperim. 0 poarta mare gorjana,
maiestrita de Gheorghie Vizantie, ne sty mindra Inainte. Lemnul tare
a capatat, sub cutitul unchiasului, o moliciune neinchipuita spre a primi
brInele incolacite si scobiturile simetrice in care si-a cetluit mosul dra-
gostea lui gospodareasca. Pe una din blanile portii vedem intr-o foto-
grafie pe insusi Vizantie cu chipul lui de bronz si vitele de par albe ce
stralucesc tot asa de frumos ca si ochii lui vioi, rizatori..." Intr-alter Inca-
pere sint asezate, in aceeasi desavirsita ordine, pe tinuturi si regiuni,
toate porturile nationale asupra carora se poate face astazi un studiu ca
lutmea, prin usurinta ce o ai in orinduirea Muzeului. Pe manechine de
marime natural'. vezi costume bogate din diferite regiuni asezate cu
grija ce o are directorul, un fin estetician, de a avea si aparenta de viata.
Furcile si fluierele frumos impodobite cu cutitul sint in capetele acestei
sectii, asezate cu acelasi simt de orinduire, de armonizare, ce te izbe;,te
peste tot... Intr -a treia incapere sint vasele, oale si ulcele de toate culo-
rile, alaturi de blide de o forma aleasa, nobila ca amforele antice... Prin-
cipalul e alegerea lor, tocmai ce nu s-a facut nici la expozitia general',
uncle a domnit aceeasi atmosfera de bric-a-brac ca si in muzeul de la
Universitate...
La armonia celor trei sectiuni ale acestei adevarat Muzeu, facut cu
mijloace restrinse, contribuiesc mult si scoartele intinse pe paretii albi ca
zapada. Sint intre ele adevarate frumuseti atit de tonalitate cit si ca
desen, deseori pline de o ciudatenie oriental'. 0 minunata impresie lass
233

www.dacoromanica.ro
$i niste ugi imparatesti cu admirabile picturi bizantine. Dupd atitea fru-
n- iuseti ale tarii noastre strinse cu o grija parinteasca si orinduite cu un
gust estetic, e de prisos sa mai spunem altceva despre cel ce le-a strins
5i orinduit, decit ca munceste fara preget sa adune acolo, in mititelul
aVluzeu de la Sosea, tot ce vede, tot ce stie frumos in Cara noastra. La
te5ire, pe un piedestal frumos, linga u5d, intr-un borcan de sticla acoperit
se vad patru-cinci papu5i facute far& nici un gust, toate imbricate In
cirpe, legate grotesc Lard nici o urma de indeminare, ca papusile pe care
5i le fac copiii singuri. Cum stau toate in borcan, spate la spate, cu
chipuri desenate prost pe cirpa, in atmosfera for de naftalina 5i camf or,
mititelele, uritele papu.5i pared ar fi niste monstruozitati puse in spirt
intr-un muzeu de spital. Sint un semn, un document istoric al unui
asa-zis muzeu etnografic, intoomit mai acum citiva ani, in schimbul unei
sume maricele de bani de ai statului, de catre un asa-zis literat 5i anec-
dotist afumat. E frumoasa, delicata atentiunea ce se cla fostului asa-zis
muzeu in acest adevarat muzeu, vadindu-se 5i mai bine ca de multe on
banii multi nu dau drumul in lume decit unor nenorociti avortoni. A5a
cum e intocrnit muzeul ne Lace fala tuturor 5i indeosebi celui ce s-a
luptat din rasputeri sa-1 infaptuiasca : directorului lui". De o amploare
Inca 5i mai larga sint studiile criticului de arta al ziarului La Roumanie,
Jean Jaquet de Tomes, care, intr-o serie de substantiale articole, ince-
pind din dec. 1907 ping in ian. 1908, nu se opreste numai la descrierea
ebiectelor, ci din analiza for trage concluzii asupra sufletului poporului
roman,a5a cum it arata operele sale de arta.. In introducerea din 5 dec.
1907, criticul, dupd ce arata ca muzeul nu are mai mult de 6-8 luni de
existenta, adaoga: ce Musee m'interesse pour plusieurs bonnes raisons:
d'abord it a infiniment plus d'unite dans son cachet pittoresque qu'aucun
autre Musee ethnographique de l'Europe ; puis, en occidental, je m'y
initie beaucoup mieux que par la poesie populaire, a cette ame roumaine,
que l'art populaire enferme d'une facon plus 'concrete, plus puissante et
plus rafinee". Si dupd ce enumera olaria, costumele a5a de variate, scoar-
tele 5i obiectele dq lemn, se opreste mai pe larg la : ces croix a jour
ce n'est pas les croix seches, reveches de l'Occident. C'est emporte d'un
seul bloc ; c'est puissant d'aspect comme be tronc du vieux chene, ou elles
furent taillees. C'est dans un chene, a double tronc, que l'une d'entre
elles aprement sculptee entre les bras de cet y enorme on a ajoute
un troisieme bras se couronnant d'une multitude de petites croix,
etroitement associees superposees en pluiseurs rangs et dont les
jours laissent ruisseler la lumiere, c'est une ascension en eventail de
croix sur le ciel. C'est fort et c'est delicat, c'est Fame du paysan
roumain, robuste et pourtant reveuse. Ce n'est plus ici la plainte
eternelle des doMes, l'incurable tristesse des chansons du fuseau ; ce sont
les chants vigoureux du cobsar oci se mete touchante de force, de
douceur et de raison l'esprit du ruste-poete et du ruste des plaines
de Calugareni. Ce travail en plein bois me donne l'image de la force ;
telle doit etre Fame du paysan roumain. Cette arne est pres de la
nature, combien. paienne (je prends paien dans son vrai sens) avec de
lointains souvenirs, tie lointaines heredites qui sont aujourd'hui meme
234

www.dacoromanica.ro
la pensee de ce rustique sans grand'foi jamais mystique, qui fait des
croix a l'image de soi, enguirlande de croix grecques oiz l'individualite
pose sa marque d'independance et d'interpretation libre". (Et voila" de
crucea daruita de Negrestii din Ba 'driest, reprodusa si in sectiune in ale
mele Izvoade ,si crestaturi, p. 11 ; expusa la Paris in 1937, unde a fost
considerate : une merveille", iar acum aruncata afara din Muzeu de
barbarul G. Oprescu) !
L'autre impression que donne l'ensemble ethnographique que j'ai
eu sous les yeux, c'est Pidee de sobriete. Les poteries ne comportent
aucune couleur tapageuse, les costumes et les tapis pas davantage. Les
rouges employes sont toujours assombris, jamais feu. Les verts plutOt
rapes sont des verts d'eau. Les couleurs generalement utilisees sont : le
rouge, le bleu, le noir et le noir n'est jamais froid. Les textiles sont teints
avec des couleurs vegetales qui n'ont jamais la durete des couleurs mine-
rates. Le roumain dans l'ensemble des couleurs qu'il assemble sur un
tapis, sur une faience, sur un costume, est un oriental, c'est un persan,
qui voit bien plus par nuances que par couleurs. L'occidental plus it
est du Nord, plus durement aussi voit-il les couleurs. it n'en connait que
tres peu ; l'Oriental au contraire percoit cinquante ou soixante nuances
dans une meme couleur. Le roumain tient le milieu entre 1. Oriental et
l'Occidental : it aime les nuances, it les harmonnise avec un art inc ms-
cient, spontane qui touche, qui emotionne, parce que c'est la une crea-
tion discrete, resultant dans le dessein, longuement reflechi. A ces
qualites de force. de sobriete, s'ajoute selon moi la primitivite". Si apoi
o descriere amanuntita a unor costume si a numeroaselor ulcioare si
strachini, autorul nu uita nici casa lui Mogos, ce tocmai atunci se recon-
struia de catre mos Mogos : Lorsque le directeur du Musee aura recon-
stall& avec les intentions tres habiles et tres heureuses, qu'il a, Pedifice
vraiment roumain qu'il amenage en ce moment, nous comprendrons
fame roumaine. dans les grandes lignes indiquees". Pe baza acestor
amanuntite studii, aci rezumate numai, urmeaza consideratiile sale etnice
de un mare interes. Din comparatiile cu popoarele din Italia, Franta si
Spania, critical nostru ajunge la concluzia ca : le peuple roumain est le
plus humain des peuples". Regret ca nu pot da in cadrul acestui capitol
parerile asa de magulitoare asupra poporului, resemnindu-ma" a rezuma
numai opiniile sale deduse din studiul obiectelor din Muzeu. Autorul
cauta s5. dovedeascA cu drept cuvint dupe not rolul redus pe care
latinitatea 1-a avut in afara de limbs, asupra sufletului romanesc si a
manifestarilor sale artistice.
Recitind aceste splendide descrieri ale iscusitului critic francez, am
retrait mocmentele de bucurie, de entuziasm resimtite atunci cind desco-
peream si mai ales cind reuseam sa-mi insusesc pentru muzeu, asemenea
minunate obiecte pierdute, nesocotite in mijlocul nepasarii celor ce
le-au produs.
La Roumanie dans son fond national est aussi eloignee du lati-
nisme, dont ele a des traits generaux cependant, que la Suisse romande
ou que cette Rethie romanche des hautes vallees des Grisons... Les Daces
235

www.dacoromanica.ro
colonises comme les Rhetes par les Romains ne s'eterniserent malgre les
hordes voisines que parce qu'ils vecurent dans les forteresses natu-
relles que leur accordait la montagne, que ce soit les Alpes de Tran-
sylvanie ou les Alpes rhetiennes". In excursiile din acele parti am fast,
intr-adevar, foarte surprins de asemanarile for cu not Ii denumirile
principale la fel cu ale noastre: vaca, apa, etc., etc. Le caractere d'in-
difference double de crainte, je le retrouve dans Fame populaire rou-
maine, trahi par l'ceuvre artistique basee sur l'experience la longue expe-
rience des temps. plus roumaine que romaine, et dominee par le
fatalisme, sentiment tres eloigne de toute conception latine... Ces
grandes croix qui bordent les chemins disent a tout moment ;
nous sommes une manifestation de l'esprit populaire ; sur une
base robuste d'experience, celle que les choses qui demeurent
ont la base elargie, mais fatale des monuments egyptiens, sync
boles de tristesse, de mort, se gref f ant ici, parce que nous
n'avons pas de philosophic, d'un couronnement de croisillons ou
les oiseaux peuvent nicher, oil se lit notre fantaisie primitive, (mais
moins barbare que les images d'Epinal), illustrations d'aspirations
quelque peu incroyantes, encore enfantine dans son expression qui
nous ramene au temps de l'enfance... Ces chemises aux dessins rappel-
lent des fleurs des champs, les aiguilles du sapin, la falne qui fleurit
le renouveau en s'essaimant, tous ces W.s.tements a ramages a la main,
c'est la joie de s'illustrer soi-meme dans le present, sans que jamais
l'avenir intervienne dans l'esprit de ce peuple qui a perdu be reve des
temps futurs... A mon point de vue, le peuple roumain est-il le plus
humain des peuples. Il ne depasse jamais l'humanite ; it ne concoit ni
ces sur hommes, ni ces devirils qui clominent les lettres, les arts de
l'Occident. Songerie propre, c'est d'être borne a lui -memo. C'est pour-
quoi sa poesie populaire, si profondement pure et triste, pourquoi aussi
son art populaire, n'appartienent qu'a lui. Son incontestable beaute,
celle qui doit lui amener toutes les sympathies, c'est d'être non pas
un quelconque frere des latins des bords de la Seine, du Tibre ou du
Tage, mais d'etre le plus individuel des peuples oil. Rome n'ayant pu
tuer le lyrisme, ni consacrer le culte de la conquete, a laisse du moins
la plus pure des elegies croitre a l'ombre de sa force traditionnelle
fleur des champs toute mouilles de pleurs, poupee sur la terre qui
recouvre les racines du chene antique". Iata un rezumat numai din
splendidul imn, pe care un frate francez, inspirat de obiectele din
Muzeul de la $osea, it aduce taranului roman. Alaturi de concluziile
istoricului Weber, mai sus rezumate, aceste elegioase aprecieri moti-
veaza Indeajuns activitatea de mai putin de un an a Muzeului cu :
un buget atit de saracacios", cum a spus chiar severul Iorga. Desi
Inca in stadiul embrionar, Muzeul a fost semnalat si peste hotare.
Revista Oesterreichische Volkskunde din 1909 si Miinchener N. Nach-
richtten din 15 dec. a.a. anunta acest Muzeu care : da o splendWi
proba a culoarei artistice din nascare a poporului roman".
In Mercure de France, din iulie 1909, criticul Marcel Montandon
afirma : le musee d'art enfin realise est peut-titre l'unique Institut,
236

www.dacoromanica.ro
d'une importance capitale, A voir a Bucarest. I1 n'a fallu, en dehors de
q.q. collections particulieres, remarquables mais peu accessibles, rien
moins que l'organisation de ce Musee par un homme eclair& et specia-
lise en la matiere pour donner quelque essort aux tentatives d'art déjà
dites nationales, leur rendre un caractere national et une veritable
vaieur d'art''.
Alte aprecieri vor fi date potrivit anilor in care vor fi aparut si
prx,-resele institutiei.

LXII
ARTA IN ROMANIA

Sub acest titlu, nu acela de arta romaneasca" am Inceput, in

ian. 1907, cronica artistica la revista Convorbiri literare, ce tocmai atunci
treceau sub o noud directie. Motive tehnice, mai ales, m-au hotarit sa
parasesc, nu de tot Viata romdneascci de la Iasi, de unde corecturile si
mai ales cliseele se puteau mai greu supraveghea, din cauza distantei
In acest prim articol, schitam un Intreg program si protestam contra
exagerarilor de a supraevalua arta noastra nationals ; cum de ex. facuse
prof. Petre Antonescu, care pretindea ca spre a gasi o echivalenta" a
frescurilor de la Cozia : trebuie sa ne coborim la Fra Angelico, Luini
si chiar Leonardo da Vinci, care au venit mult mai tirziu". Tot acest
profesor stabilea o alaturare intre : Sintetica frumusete a Partenonului
si nobilele proportii ale Curtii de Arges", deli tocmai proportia lipseste
Curtii de Arges. Un altul pretindea ca casele fortarete culele ne
se retrouvent nulle part ailleurs, ne rappelent aucune autre batisse
connue".
Punind in evidenta valoarea necontestata a artei din Romania,
aratam Ca de o arta nationals romaneasca nu se putea vorbi decit de
monumentele din epoca brincoveneasca incoace, cind diferitele stiluri
importate s-au contopit intr-adevar incit au produs un gen nou, un tip
propriu ce se poate zice national.
AlAturi de arta monumentala astfel evoluata, a persistat insd, fara
corcire strains, arta tdraneasca in strinsa legatura cu cea autohtona
preistorca, continuata de daci care n-au Lost influcntati de romani,
carora, In acest domeniu, le erau superiori grin innascutul sentiment al
frumos,tlui intruchipat in arta asa-zisa populara. De aceasta filiatie din
vremea neolitica ne-au dat dovada ultima, figurile de la Cirnu si olaria
strabona precum si alte supravietuiri din vremea dacilor 1.

t A se vedea, intre altele. si ultimele mele articole din Revista Fundatiilor

regale. din nay. 1944 si febr. 1945, asupra Supravietuirii artistice din vremea daci-
lor gi Vechimea portului tardnesc, ambele bogat ilustrate cu dovezi indiscutabile.

237

www.dacoromanica.ro
 krticolul program n-a ramas fare raspuns din partea orgoliosuIui
tinar arhitect care s-a razbunat astfel. Profesorul iesean Theohari Anto-
nescu insa prin cloud' stufoase articole tot in Cony. lit. din 1907 (p. 495
5i 578) in care pretinde ca cula este un produs national specific roma-
nese", (p. 95) pentru ca la pagina urmatoare sa ne asigure ca ele shit
opera dacilor", iar cci ce au inaltat zidurile sint maestri romani". Dupe
d-sa deci culele sint specific romane5ti si totodata dacice, dar riclicate de
romani ? !
Mai pretinde d-sa, impotriva afirmarilor mele, ca cule se gasesc 5i
in Moldova si ca ilustrare comenteaza pe ceea din Hirlau 5i Papauti,
ambele din apropierea Ia5ului, re5edinta profesorului de la Iasi. Gre5eala
este de asta data si mai hazlie, caci d-sa compare si comenteaza, ca
doua cule diferite ale aceluia5i turn nu cula de la Papauti ! In
raspunsul sau la intimpinarea mea, Theohari Antonescu (in Cony. lit.
din dec. 1907): o eroare pe care o facusem in privinta la turnul din
Hirlau ; autorul criticei gasea ca turnul acela nu exists, cel putin sub
forma pe care eu o credeam ca o are. *i avea dreptate". Din aceasta
marturisire se vede lipsa de fundament serios al celui infierat ; recu-
noa5te grosolana sa pacalire, dar prin tot felul de argutii urea sa arate
ca avea dreptate. Cu planuri ale arhitectului Popovici 51 cu fotografii
luate de mine la Hirlau si la Papauti, unde d-1 Antonescu, din Iasi, mai
apropiat decit de Bucuresti, nu s-a deplasat am dovedit in nr. din
iulie 1907 al Cony. lit. prin articolul intitulat Pretinse cule ale d-lui
Th. Antonescu, sint dovada usurintei cu care se facea critica artistica
la not in acea vreme si ca nevoie era sa protestam contra unor asemenea
procedee incheind ca adevarul trebuie sa primeze, numai astfel fiind
posibil progresul". In afard de acest articol program si de raspunsul dat
criticei ce mi s-a adus, am mai publicat in Cony. lit. din 1907, urma-
toarele Muzeul nostru regional (p. 224-32) ; Onorariile artistilor, (p.
233-4) ; Seninul crucii, (p. 268-79) in care am aratat ca, contrar unei
pareri raspindite ,.chiar in publicatiile Academiei, cele cloud ornamente
de la baza cruciler noastre nu sint, in nici un caz, reproducerea semi-
lunei, ci deformarea unor elemente florale ce se regasesc, cu mult ina-
intea venirii turcilor in Europa, pe numeroase monumente din Orient,
ca si oin Occident, dupd cum se probeaza prin desenurile reproduse in
cursul articolului". Cu acest prilej s-au publicat si mai multe din troitele
expose in proaspatul Muzeu de la $osea.
In nr. de aprilie (p. 386-401) am studiat Oucile de Pa.sti aratind
bogatia ornamentelor incondeiate si prin numeroasele planse, foloasele
ce se pot trage din aceste dsene primitive cu nume bine determi-
nate pentru arta decorative specific romaneasca. Cu prilejul mortii
lui N. Grigorescu, am publicat in nr. de august (p. 753-768) un necro-
log al marelui nostru artist.
In alt necrolog al arheolog,ului Adolf Furtwangler, fostul meu
profesor de la Munchen, care, cercetind ruinele de la Adamclissi, a
rectificat nu numai reconstructia Trofeului, ridicindu-1 cu vreo opt
metri mai sus decit Niemann, dar si a dovedit ca rnetopele nu lepre-
238

www.dacoromanica.ro
 zinta pe dad, ci pe bastarni si alte populatii gotice, cu care romanii s-au
lttptat, cu mult inainte de Traian ; se sustinuse pins aci, ca era din
epoca traiana.
Cu prilejul calatoriei la Paris, am publicat in oct. 1907 (p. 1027-29)
cronica Arta ruseasca la Paris aratind marile asemanari ce exista atit in
domeniul artei bisericesti, cit si a acelei taranesti, Intre cele cloud tars
vecine.
In nr. de noiembrie 1907 implinindu-se 12 ani de la trecerea lui Oda-
bescu in lumea cea fara de prihand, am publicat un articol (p. 1075-1089)
asupra lui ca arheolog, punind in evidenta noile sale conceptii asupra 5ti-
intei arheologiei, inainte ca occidentalii sa fi ajuns Ia aceleasi rezultate.
Greu de rezumat acest articol in care e redata Intreaga personalitate a
marelui disparut, ma voi multumi a-1 cita numai aci, pentru cei ce ar c1ori
sa cunoasca mai de aproape pe veneratul meu maestru. Cronici artistice
mai marunte au aparut in acest an urmatoarele : 1. Benndorf si Adam-
clissi (p. 122) in care se evidentiaza partea ce revine savantului strain in
lucrarea asupra trofeului, al carui Herausgeber editor nu mai era Mei-
lescu. In Mercure de France, 1. 1910, comentindu-se moartea lui Toci-
lescu, se adaoga : II s'est surtout efforce d'accoler son nom a la decou-
verte d'Adam-Klissi et aux fouilles de Troesmis ; i1 faut regretter que
ses procodes n'aient pas ete a l'abri de tous reproches. Dans les deux cas
son merite personnel, conteste, semble fort reduit. Au sujet du Tropaeum
Traiani (Cony. lit. ian. 1907) Mr. Tzigara-Samurcas a etabli que l'ouvrage
paru a Vienne, en 1895, porte comme noms d'auteurs ceux de l'illustre
0. Benndorf et (G. Niemann, et que celui de Tocilescu n'y figure que
comme nom -,,d'editeur* ; que la traduction roumaine glisse avec beau-
coup d'habilete sur la part de travail scientifique qui revient a M. M.
Benndorf et Niemann et a reeve de ce dernier M. Dreger ; que c'est
done bien a tort que le catalogue du Musee d'antiquites, page 5, avance
que le monument d'Adamclissi a ete : <mis au jour et etudie par le di-
recteur du Musee.".
2. In nr. de februarie Muzeul, nostru national (p. 224-232) si Ono-
Tann' arti4i/or din zilele noastre si din trecut cind Diirer facea un por-
treq pentru ,,o suta de stridii". 3. In martie (p. 322-3) se discuta Bu-
getul Artelor, aratindu-se penuria de fonduri acordate Muzeului in f or-
matiune.
4. In aprilie (p. 453-55) prin Glose despre Adamclissi se re-
zuma articolul episcopului Netzhammer asupra monumentelor dobrogene
si cele din Salona, dovedindu -se colaborarea, nernentionata de Tocilescu,
a arheologului dr. von Cube, la lucrarile de la Adamclissi. 5. In nr. de
mai se comenteaza Darurile regesti si Vrajmasii Muzeului dindu -sn si
reproduced din lucrarea lui Trenk primite ,la muzeu (p. 545-9). 6. In
Efemeridele mit.:eu/ui din luna iunie e vorba de nefastul amestec al
d-rului Istrati in chestiile muzeale (p. 644-651). 7. Perspective imbu-
curatoare, privitoare Ia muzeu, urmeaza in nr. de iulie (p. 745). Cele-
lalte cronici find mentionate mai sus, opresc aci aceasta pedanta insi-
239

www.dacoromanica.ro
rare, data rwmai spre a arata interesul si grija cu care mi-am implinit
sarcina luata, si data nu prin cuprinsul lor, cel putin prin reproducerile
care ilustrau paginile revistei. aceasta va fi inregistrat o oarecare invio-
rare prin noua colaborare artistica asa de putin existenta sub vechea
coinciucere, care sa-mi fie permis sa adaog rn-a felicitat pentru
noua contributie data vechei publicatii. 0 parte din articolele publicate
au fost reunite in volumul : Arta in Romania. Studii critice, aparut in
1909 la Minerva" (260 p.). Al doilea volum, din care au ramas tiparite
peste 250 pp., n-a mai aparut din cauza evenimentelor de cu totul alts
natura, care si pe autor 1-au silit sa-si indrepte activitatea in alte direc-
tii, dupd cum se va vedea.
Despre campania intreprinsa in Cony. lit, sub titlul general de
Arta in Romania" revista Lueeafarul din Sibiu, din 15 sept. 1909, sub
oemnatura directorului ei, 0. Taslaoanu, scrie : Ostenelle din ultimii
ani au inceput sa aluca roade. Toata lumea s-a entuziasmat repede si
s-a luat la intrecere in a descoperi si iubi arta nationals. Pornirea
aceasta sentimentala era firesc sa cads si in greseala exageratiei; atribuind
artei nationale o insemnatate pe care nu o putea avea. Asa ca cel ce
cauta sa trezeasca insufletirea pentru ea, s-a vazut slit sa infrineze la
un moment, prin cuvinte de critics : ,ccle unde ping nu de mult, nici
vorba nu cra de arta romaneasca. azi unii se opintesc sa scrie pagini elo-
cinte, ca sa ne convinga ca toate monumentele din tail sint produse
curate ale geniului romanesc... si printr-o serie de argumente foarte
putin fundate se ajunge la concluzia ca nici nu exists un popor mai ar-
tistic ca al nostru. Zicatoarea : Romanul e nascut poet, e interpretat azi
in favoarca artei,. Aceste cuvinte ale ratiunei e bine sa se citeasca si la
not de cei ce se simt inclinati spre exagerari sentimentale, de cite on
vine vorba de insu$irile artistice ale poporului nostru... Nu putem in-
deajuns lauda straduinta d-lui Tzigara-Samurcas, de a destepta inte-
resul si dragostea celor instrainati fats de comoara artei populare".
Fie-mi iertat a spune ca nu mica mi-a fost multumirea, constatind
ca peste hotare straduintele mele au avut ecoul cuvenit.

LXIII
GORGANUL SI CAS'TRUL DE LA CAVACLAR

Inca din 1906 a flasem de urmele romane ce s-ar fi aflind la Cava-

clan, din plasa Mangalia, unde cu ajutorul prietenului Zossima, trans-
portindu-ne am recunoscut intr-adevar urmele unui castru roman in
forma de patrulater de aproximativ 2 ha, inconjurat de ziduri cu un
intervalum de 30 m. Grosimea zidului intern era de 3-4 m. adincime.
Din trei sondaje in interiorul cetatii s-au gasit bucati de caramizi, de
olane groase de 2 cm., hirburi, toarte de vase si chiar carbuni la 2 m.
adncime, dovedind deci existenta unor locuinte distruse. Pe o muche de
240

www.dacoromanica.ro
deal din apropierea cetatii se profilau mai multe imovile sau gorgane,
din grupul carora se deosebea un tumulus central mai inalt si cu o
raza mai mare. Toate aceste interesante urme se aflau pe mosia societatii
de asigurare Dacia-Romania, care a binevoit sa-mi acorde nu numai
permisiunea de a cerceta ruinele, dar de a-mi procura si mijloacele
intr-acest stop, punindu-mi la dispozitie si casa fostului proprietar, din
marginea satului tataresc din vale. Fats de conditii asa de favorabile,
n-am ezitat sa cer permisiunea, de a intreprinde sapaturile, Ministerului
Instructiunii, care, la rindul sau inainta copia petitiunii mele directo-
rului Muzeului de Antichitati, adaogind ea Ministerul, pe baza certifi-
catului ce i s-a prezentat de petitionar, a aprobat, in princi-
piu, aceasta cerere". Copia cererei mele precum si adresa ministe-
riala, din 29 aprilie 1906, catre directorul Muzeului care n-a rezol-
vat-o mi-au revenit prin Academia Romans, dupa cum s-a aratat cu
alte prilejuri. Dupa luarea masurilor cuvenite, profitind de vacanta de
vara m-am stabilit, cu intreaga familie si cu desenatorul Muzeului : Oc-
tav Roguski, la conacul de la Cavaclar, unde, intr-un ritm febril suscitat
de entuziasmul unor perspective pe cit de necunoscute, pe atit de ade-
menitoare, ne-am apucat de lucru. Campania bine organizata a fost in-
tr-adevar satisfacatoare. In curind s-au putut stabili punctele principale
ale castrului.

LXIV
... IL VIT ENCORE"

Deoarece din 1893, ca student la Miinchen, luasem parte cu dr.

Naue despre care a fost vorba la sapaturile limesului roman, nu
am mai asistat la alte asemenea lucrari, iar in Germania se face mare
caz de ,noile metode aplicate la cetatea romans de la Saalburg, linga
Homburg a.d. Hohe, m-am hotarit sa ma pun in curent cu rezultatele
obtinute acolo. Lasind pe copii in buna paza a bunicutei lor, insotit de
sotie, am plecat nu pe eel mai scurt drum, la sapaturile germane
0 prima oprire a fost la Niirnberg-ul ce-mi era asa de bine cunoscut,
iar nou pentru insotitoare.a mea, careia i-am impartasit tot farmecul
artistic si pitoresc al acestei asa de bine pastrate patrie a lui A. Di irer,
al carui atelier si chiar mormint le-am vizitat. Prin interesantul si
modernul Darmstadt ale carui muzee le-am cercetat, am ajuns la
Saalburg, unde, intr-adevar, rezutatele sapaturilor erau expuse in chip
cit se poate mai spectaculos, dar sl instructiv. Metoda noua consista in
a nu se ridica ramasitele rezultate din sapaturi, expunindu-le chiar la
locul for de origins, sub acoperisuri anume, 'asigurindu-le contra intern-
periilor. Unui put infundat, dupa ce a fost curatit, i s-a refacut sistemul
de scoatere a apei, cu roat4 si acoperis nou, dar ramasitele &site intr-
insul intre allele si o sandals, bine conservata in milul din fund, erau
241

www.dacoromanica.ro
expuse in vitrine alaturate. Mormintele descoperite erau lasate in
situ" si acoperite cu placi de stela. Alte fragmente de piatra cioplita,
prcvenind din cladiri, erau montate la locul ocupat odinioard, punindu-se
in valoarea cuvenita. In rezumat, o expunere a urmelor vechi, a origi-
nalelor cu reconstructiile moderne, un fel de muzeu in aer liber, posibil
intr-un circuit inchis si bine pazit, dar nu in cimp liber sau pe un
arzal mai mare ca la Adamclissi. Din fotografiile reproduse se va apre-
cia noua metoda de expunere a cercetarilor arheologice, greu de anli-
cat la noi.
Prin Frankfurt, Wiesbaden, Mainz si mai departe de-a lungul Rinu-
lui am ajuns la Beina si Lausanne, de unde aveam sa urmarim influ-
ents artei Tarilor de jos, Inca din veacul al 14-lea asupra Burgundiei,
avind principalii reprezentanti in Dijon. In Muzeul de aci aveam de
studiat mormintele lui Filip si ale celorlalti duci de Burgundia, iar mai
presus de toate faimosul 'put, zis al lui Moise, din fata catedralei, de
olandezul Claus Sluter, prin care se incheia infratirea artei nordice cu
cea franceza din veacul al 13-lea si al 14-lea. Maretia acestor monurnente
precum si picturile murale si de altar ale lui Henri Bellechose, din
Brabant, denota importanta centrului artistic din Dijon, unde, dupa
ireccrea atit de repede prin orasele de pe Rin, am gasit o asa placuta
ospitalitate in apreciatul .,Hotel de la Cloche". Ca o deosebita atentie
fata de noi, stapinul hotelului ne atrase atentia asupra menu-ului cu
,cotes de pore a la Moldave" adica cotlete de pore cu varza, ce asa de
bine se asezonau cu renumitele vinuri ale regiunii. Hotelul era apreciat
chiar de parizieni, care veneau aci pentru nunti sau aniverstiri
f amiliale.
Drumul cel mai direct spre casa socotit fiind prin Paris. ne-am
oprit aci, intilnind pe nasii nostri Costica si Maria Anion si pe ferrneca-
toarea artists dansatoare Loie Fuller, mult apreciata ca prietend cu regina
Maria, a carei invitata fusese la Bucuresti. Prin incintatoarea Loie am
putut vizita vestita eolectie de tablouri in special engleze a boga-
tului Groult, care nu ingaduia publicului intrarea in Galeria sa.
0 asa de -placuta vacanta era sa aiba un sfirsit tragic, caci in ajun
de a parasi Parisul, anume in 8/21 oct. 1907 am fost victima unui serios
accident. pentru care posedam documentul oficial, sint, cred la adapost
de orice banuiala de tartarinada. Deci, in acea zi ploioasa, pe la orele
5 d.m., traversam, cu sotia mea, Piata Operei, in mijlocul careia era,
imprejrnuit prin scInduri, santierul actualei gari a metroului. Iesind
dupa un colt al zaplazului, fara sa se fi anuntat, un automobil, alune-
cind pe caldarimul de lemn umed, m-a trintit la pamint prinzindu-mi
tot trupul sub marina. Osia rotilor din fata' imi apasa pe timpla iar
piciorul drept era prins in osia rotilor din spate. Din fericire cazusem
cu miinile in lungul trupului, iar nu in cruce, caci altfel mi-ar fi fost
labele strivite de rota. Presiunea osiei pe timpla mi-a dat senzatia ca -mi
crapase craniul din care mi s-a parut ca vad tisnind materia gelati-
noasa a creierului ; putin a trebuit ca viziunea sa devie realitate.
Dezmeticindu-ma, m-am ,pamenit strigind arretez" deli marina stopase.
242

www.dacoromanica.ro
Dindu-si seams de situatie, soferul fAcu machine en arriere", liberin-
du-mi capul si piciorul prins de osie si ma scoase de sub sasiu. Oasele
turtite durindu-ma, greu ma puteam tine in picioarc. Iar soferul vrind
sa consoleze pe nevasta-mea care tipa Inca, se rasti la ea : , ne criez
done plus, it vit encore !" rezumind prin ultimul cuvint precara m^a
situatie. Timplele singerau, gamba era sucita, oasele toate ma dureau,
dar situatia era, din fericire, mult mai buns decit ne temusem cu totii
cit timp fusesem acoperit de marina. Sergentii de paza ne urcard intr-o
trasura escortindu-ne, impreund cu nelipsitii badauds" pina la farma-
cia apropiatA din rue du 4 Septembre, unde Lira pansate ranile de la
timple, constatindu-se totodata ca., in afard de numeroasele contuziuni,
nici un os nu era atins. Intre timp politia incepuse cercetarea cazului,
stabilind vina 5oferu1ui, care nu ..cornase" si nu frinase la timp, dupes
marturia nu nurnai a sergentului din post, dar si a publicului, pornit
contra asasinilor" soferi. Intrebat fiind de anchetatori, care-mi erau
pretentiile de despagubire pentru accident si hainele patrunse de noroi,
sub presiunea osiilor, raspunsei ca, fericit, de n'etre pas rest& sur le
pave", renuntam la despagubirile ce, eventual, mi s-ar fi cuvenit.
Publicul, ostil pina aci soferului, se indrepta impotriva noastra, ica-
2.indu-ne de incurajarea ,,asasinilor" prin nepedepsirea lor. Era la ince-
putul introducerei masinilor pe piata si a ivirii numeroaselor accidents,
produse de inexperienta atit a conducatorilor de automobile, cit si a
pietonilor. Profitind de schimbarea frontului de atac al publicului,
ta':iul cu pricing, al Societe Generale" cu nr 35, disparu, iar prin
interpunerea sergentilor, am scapati si not de furia publicului. In curin 1
am si parasit Parisul, ce ne devenise odios ; iar la Munchen am primit
apoi, transmisa de la hotelul din Paris o scrisoare datata din 25 oct.
prin care Prefectura Politiei ma invita sa ma prezint la biroul comisa-
rului au sujet de l'accident dont vous avez ete victime le 21 oct.
courant". Am r5spuns multumind si reinnoind renuntarea la despagubiri.
pastrind insa scrisoarea politiei alaturi de actul meu de nastere, ca
dovada a renasterii mele in al 35-lea an de viata. In pasnicul oral
Munchen, unde nu se prezenta Inca pericolul automobilelor publice,
necirculind decit putine particulare, prietenul A. Buchholz, librarul
anticar din vremea studiilor mele, ,in acel oral, aflind accidentul de care
scapasem, mi-a daruit o frumoask interesanta miniature dintr-un codex
medieval, reprezentind pe sfintul ocrotitor al drumetilor, cu urmatoarea
dedicatie pe verso : Zur Erinnerung u. als Zeichen seiner grossen Freude
s. 1. Herrn professor Tzigara aus Lebensgefahr gerettet zu sehen.
MUnchen 24 X 1907. A. Buchholz". Este al doilea document al pataniei
pariziene. Inregistrez deocamdata ca scapat a doua oars cu viata, dupes
accidentul de la Paris, as putea zice : iata la ce mi-a folosit, poate
na§ul de la Dumnezeu", pe care mi 1-a harazit nemarginita iubire
a scumpilor mei parinti.
243

www.dacoromanica.ro
 Foricit de a fi revenit teafar acasa, mi-am reluat, cu fortele unui
renascut, cursurile la Bele-Arte unde se terminase tocmai concursul si
lucrarile practice de admitere, precum si celelalte multiple obligatiuni.
In afara de conferintele de la Societatea femeilor romane", am mai
fust solicitat $i de la Soc. pentru protectia animalelor", carora le-am
facut, la Ateneu, o dizertatie asupra reprezentarii animalului in arta, in-
cepind cu asa de naturalistele reprezentari de bizoni $i chiar a unei
cerboaice de pe zidurile pesterei de la Altamira $i sfirsind cu desenele
artistei Rosa Bonheur, care intorcindu-se, dupa succesele din America,
isi organizase intr-o padurice din jurul Parisului un pare de animale,
pe care le vizita chiar imparatul Napoleon III. Carmen Sylva aflind
despre aceasta conferinta, in folosul Soc. de protectia animalelor, imi rid-
rui mai multe desene ale nu de mult decedatei artiste franceze.
Astfel se incheie pentru popor sinistrul an 1907. In schimb excep-
tional de bogat $i imbucurator pentru mine : am realizat muzeul, visul
tineretii, in ciuda pizma$ilor contimporani, si totodata scapind, pentru a
doua oara din ghearele mortii. La Paris am aflat incetarea din viata a
iubitului meu dascal Adolf Furtwi:ingler, cazut victima unei boli infec-
tioase capata.te in Grecia I. Din capitala Frantei scriam pentru Cony. lit.
(1907. p. 1016) : va fi lung doliul ce-1 va purta stiinta pe urma lui
Furtwangler. Caci savanti geniali ca el nu se nasc des. De numele lui
ramine legata renasterea $tiintei arheologice. Generatia noastra ii dato-
reste cea mai adinca recuno$tinta. La intristarea generala is parte $i fostul
sau. elev". Redau aci o scrisoare a lui Furtwangler, din 1906, prin care
imi cerea fotografii referitoare la monumentul de La Adamclissi despre
care a emit noua teorie cunoscuta.
.,Munchen 18 Juni 96. Lieber Herr dr., Ich beschaftige mich-durch
einen Zu'fall der mich darauf fiihrte mit Adam-Klissi un habe eine ganz
neue Hypothese iiber Zeit und Bedeutung das Monuments. Haben Sie
vielleicht auch Photographien der nicht abgebildeten Barbarenplatten
;vie Fig. 114 ff ? Haben Sie grossere Spezial-photographien der besten
Kopfe der Barbaren ? Eine Auswahl der besten Kopfe wiirde es sich
lohnen in Gips zu formen, ich wiirde Sie sogleich fiir unser Museum
kaufen.
Hat man neue Beobachtungen betr. der Jinschrift gemacht? Ich
bin der Ansicht das der Bawl und die Jinschrift nicht gleichzeitig sand und
glaube es beweisen zu ktinnen.; Mein Aufsatz dal-fiber wird bald erschei-
nen. Mit besten Griissen Ihr ergebener, Furtwangler."

Despre contributiile lui la lamurirea problemei referitoare la Adamclissi,

a se vedea Trofeul de la Ad. -Kl, in Revista Fundaffilor regale, martie 1945,
p. 607, unde se dau si modificarile arhitectonice ale trofeului.

244

www.dacoromanica.ro
 LXIV bis
DIN GURA CISMIGIULUI LA SOSEAUA KISELEFF

Un nou plAcut eveniment am inregistrat in acest an : nasterea la

13/26 august a celei a doua fiica Ana-Ancuta, cu care prilej regina Eli-
sabeta darui fericitei mame o brosa sculptata de fildes reprezentind trei
capete de ingerasi, simbol al casniciei noastre. Aceasta sporire a familiei
a ocazionat parasirea frumosului apartament, devenit prea mic, din In-
trarea Nordului nr. 2, din fata intrarii in gradina Cismigiului, pentru a
ocupa vechea locuinta a directorului desfiintatei monetarii a Statului de
la Soseaua Kiseleff nr. 3.
Nu fara regret am parasit catul superior al casei facind colt cu
Aleea Carmen Sylva, uncle, timp de 7 ani, am trait impreuna cu mama
si surorile fara a avea alte griji ale menajului decit ale noilor vendi,
care rapeau toata vremea a ingrijoratei for mame. Tare frumoase amin-
tiri ne-au ramas din vremea cit am fost in asa-zisa pensiune la mama,
fericit5 $i ea de a asista la venirea pe lume a nopoteilor ei. Aici am
cunoscut farmecul ciripitului pruncilor care repede se dezvoltau sub asa
de bune ingrijiri la aerul curat al splendidei gradini a capitalei. Aci s-a
infiripat prima noastra gospodarie ; aci sub iubitoarea solicitudine a
mamei si dragostea mereu crescinda a proaspetei casnicii am gustat
asa-zisa primavera della vita... Imbarbatat de asemenea sentimente co-
laboram senin din inaltimea cuibului de verdeata in arena vietei asa-zise
publice, infruntind cu naciejde sarlataniile unui Tocilescu si Istrati, ca si
dezamagirile din partea atitor alti tatarnici, lingusitori in vremuri bune
dar razbunatori la ananghie. Din belsug compensate erau si aceste nepI5-
ceri din afard prin manifestarile de incredere ale celor mai inalte sferc
pins la credinciosii mei auditori. Armonia Intre stapinirea mamei si a
tinerilor ei pensionari se poate evidentia prin urmatorul incident :
maica-mea refuzind sa primeasca unele suplimente cu care ne credeam
obligati s5 contribuim la spezele generale ale gospodariei, am amenintat
ca nu vom mai lua mesele in casa. Mama necedind pretinsei noastre
amenintari, tar not sustinind punctul nostru de vedere, am si pornit la
un restaurant, desi cu aparenta ca, in cele din urma, vom fi rechemati
de cei ce ne priveau rizind din balcon. Mindri de cuvintul dat, ambele
parti au ramas intransigente. Ducindu-ne la apropiatul restaurant
Enescu, din dosul Palatului Regal, am fost cu mirare intimpinati de nu-
merosi prieteni, clienti ai acestei. renumite case, neobisnuiti a ne vedea in
localuri publice. Pretextul bucataresei bolnave ne-a fost explicatia aces-
tei escapade. lar reintorsi acasa si supunindu-ne iubitei noastre patroane,
incidentul a lost inchis. Alte neintelegeri, oricit de trecatoare, nu am
avut de inregistrat ; mai ales ca din asa de des incercata experienta a
iubitei mame, nepotii ei au avut atitea foloase la care se adaogau si in-
grijirile surorilor mele. Eventualii cetitori vor suride de aceste martu-
245

www.dacoromanica.ro
risiri, care, dupa umila-mi parere 1nsa, dau cea mai exacta imagine a
unei atmosfere ce greu se poate defini fara asemenea exemplificari, dupa
cum de asemenea, numeroasele fotografii ilustreaza, mai vorbitor decit
cuvintele, anumite stari sufletesti. Combinate cu cele din cuibul de la
Catina, din aceeasi epoca, fotografiile vor larnuri si mai-bine momentele
1,i ifein acele vrerriurl fericife.
Parerea de rau de a pleca de sub aripa protectoare a mamci, ne-a
lost compensate prin bucuria noutatii de a fi singuri raspunzatori de
mica noastra gospodarie, stapini necontestati si neindrumati, deci si. mai
grijulii ca ping aci.
Noua locuinta prezenta avantajele ca fiind alaturi de Muzeu, pu-
team dis-de-dimineata sa ma ocup de el, iar dupa prinzele sa le consa-
cru Fundatiei si de trei on pe saptamina cursurilor de istoria artei. Dru-
mul de la Sosea la Piata Palatului, mai ales la intoarcere, era foarte
placut, simtindu-se, inainte chiar de apropierea de Piata Victoriei, aerul
racoros venind dinspre Nord spre deosebire de picla din oral si chiar din
Cismigiul din depresiunea prinsa intre dealul de la biserica din Schitu
Mas,rureanu si nivelul ridicat al bisericii Sf. The din Gorgani. In mediul
sanatos al Soselei s-au bucurat citiva ani copiii care verile le petreceau
In cuibul, si mai irivrz-tt dela Mina, sub prfvegherea a celeilalte
bunici : Coana Coratita. Pline de interes sint notitele asupra evolutiei
primuTui nostru nascut scrise mai ales de maminita lui, la care se adao-
gau si ale tatalui sau, pe care vine sa-1 ajute cind isi prepara cursul, recu-
noscind cadlele" aratate in ajun si la doi ani si patru luni vorbind Inca
fara a pronunta pe r, Hebei Vatel", facind haz cind cheama astfel pe
m .ma si liebel Muttel" pe tatal ! In martie 1907 patru ani si sase luni
citeste litere de carton cu mama si cind eu o chem el raspunde : Lase pe
mama sa litereasca" cu mine, Eee ! La sase ani citeste si scrie cu mama.
Dar nu e bucurie fara suparare : desi dezvoltat foarte bine (21,700 kg la
6 ani) totusi sufere de crampe stomacale, contra carora dr. Iacobescu ii
da babeurre", scriind chiar o brosura cu observatii in aceasta privinta 1.
Ar fi mult prea lung sa expun toate amanuntele a_sa de placute ale dez-
voltarii vietii copilasilor nostri cu atit mai mult, cu cit cu Baudelaire; ne
intrebam :
Mais le vert paradis des amours enfantines,
Les courses, les chansons, les baisers, leS bouquets,

Peut-on les rappeler avec des cris plaintifs,

Et l'animer encore dune voix argentine,
L'innocent paradis plein de plaisirs.furtifs ?

Amin, amin, sa ne multumim cu frumoasa amintire a acestei frinturi

de Paradis petrecute pe pamInt.

Dr. Greg. Iacobson : De l'alimentation des nourrissons avec le babeurre,

Archives de medecine des enfants, nr. 4 avril 1909, Massin-Paris.

www.dacoromanica.ro
 LXV
REGELE CONSFINTESTE MUZEUL

In ciuda protocolului oficial, conform caruia inaugurarile institutiilor

.erau cinstite de discursuri oficiale scaldate de valuri de sampanie, Mu-
zeul a fost relevat publicului de catre Carmen Sy lva *i apoi consacrat
prin vizita suveranului tarii, care, la 14/27 mai 1906,,insotea pe ruda sa
alteta imperials principele Victor Napoleon. Pe cinct acesta semna in re-
gistru, regele imi spuse in romaneste : iscaleste ca Cel Mare, dar atita
e asemanarea". Maiestatea sa vizita in amanunte si cu viu interes mo-
destele sectii ale muzeului, multumit si de bunul efect produs de dese-
nurile lui Trenk si ale lui Szatmary pe care, dintru inceputul alcatuirii
colectiilor, le donase. Explicatiile pe care maiestatea sa le da inaltului
sau oaspete aratau cit de bine ii erau cunoscute chiar cele mai marunte
obiecte ale gospodariei taranesti, amintindu-si cu placere de numeroa-
sele sale vizite la manastirile si schiturile a*a de pitoresti, ca si de bo-
gatele costume nationale, care, dupd exemplul reginei, furs admise *i la
balurile si la receptiile oficiale de la Palat, purtate nu numai de sotiile
parlamentarilor tarani, dar *i de doamnele din societatea bucuresteana.,
Felicitat am fost de rege pentru achizitionarea casei lui Mogos, pe care
de curind o reasezase insusi autorul ei intr-una din sane de sus ale ve-
chei Tarapanale. Intrind in interiorul casei lui Mogos, regele explica
augusliilui sad var rostul odaii bune" rezervata oaspetilor, precum si
vatra fara alt cos; decit podul casei. Impresie a facut inscriptia pe frun-
tarul casei : Facut Antonie Mogos 1375". Stenapul portii e datat din
1378, caci atunci numai s-a ispravit casa lucrata numai de el, mo*-
neagul de 73 de ani care a refacut casa in Muzeu, spre marea lui mul-
tumire. Regele insusi cunoscator al artei sculpturii a apreciat mult sim-
tut decorativ al lui Mogos *i a trimis chiar pe Star sa vada lucrarea.
Primarul capitalei Ninths Bratianu, aflind de aprecierile suveranului a
Muzeului, imi Bete insArcinarea de a decora Pavilionul regal din Tirgul
Mosilor cu scoarte si alte obiecte din colectia de la Sosea. Din fotogra-
fiile publicate se poate.vedea cum suveranul insotit de principii mo*te-
nitori si copiii lui privesc, din Pavilionul pavuazat, la jocul calusarilor
in onoarea lor. Dupa asemenea vizite si expunerea obiectelor in afara
de Muzeu, faima acestuia fu stability ; el fu din nou vizitat de ministrul
Haret, caruia i-a vorbit suveranul, precum si de multi alti demnitari si
de un public din ce in ce mai numeros. Dintre numerosii vizitatori ofi-
ciali ai Muzeului, in decursul anului 1908, mai semnalez pe ministrul
V. G. Mortun, care exclaim: In sfirsit! Bine ca s-a gasit un om care
are timp de pierdut cu asemenea lucru !" Deputatul Nicolae Romanescu,
din Craiova si d-na Lucia Romanescu, mare colectionara de arta roma-
neasca *i presedinta a unei societati de tesaturi taranesti subscriu prezi-
cind : Onoare precursorilor". Prin toate aceste marturii, se dovedeste ca
Muzeul deveni institutia ce nazuia sa fie, iMplinind rolul social ce-i era
menit.

247

www.dacoromanica.ro
 LXVI
SINTEM VREDNICI DE UN MUZEU NATIONAL ?
Sub acest titlu am publicat in Viata romaneasca din ian. 1909 un
lung articol, reprodus in Mug. rom., p. 53-62, din care voi da, deci, un
scurt extract aci : Desi preccupati de indreptarea starii economics tre-
buie totusi sa ne gindirn si la muzeele noastre, caci pe linga usurarea
traiului e nevoie sa ne ingrijim si de educatia morala pentru care tra-
ditia e unul din elornentele cele mai paternice. E absolut necesar sa
salvam ramasitele artei noastre de odinioara. Acura on niciodata mai
este vreme sa infiintam Muzeul national in care sa se oglindeasca demn
trecutul artistic si cultural al poporului roman.
Avem un muzeu de zoologie bogat si demn, dar ne lipseste unul
la fel pentru arta noastra, caci nu este admisibil ca animalele sa se
bucure de mai mare favoare decit oamenii. Oare lupii, serpii si celelalte
lighioane ne sint mai scumpe decit produsele artistice ale semenilor
nostri ? Este oare pentru vizitatorul strain si indigen de mai mare in-
teres cuibul berzei din muzeul zoologic, decit casa asa de maiestrit sculp-
tata a lui Mogos, ce nu se mai intilneste nicaieri pe intinsul pamintului ?
Dupa importanta artistica si culturala, iar nu dupa spetele de dob'-
toace, ni se fixeaza locul cuvenit in rindul natiunilor civilizate ! $i pe
cind speciile animale se reproduc si fara interventia noastra, obiectele de
arta dispar fara urrna in decursul vremii. E deci vreme sa le salvam,
caci altfel vom ajunge sa ne ducem la Sofia sau la Budapesta ca sa stu-
diem obiectele romanesti ce n-am fost capabili sa retinem in tara noas-
tra. Vecinii vor veni sa vineze dropiile din Baragan, iar noi sa vedem Ja
ei odoarele stramosilor nostri. Pentru a scapa de asa rusine s-a infiintat
in aprilie 1906 Muzeul, care a fost apreciat, dupa cum s-a vazut si
peste hotare.
Situatia lui era insa cu totul inferioara fats de cele de seama lui.
Pe cind noi n-avem in buget decit 2 000 lei anual pentru achizitii, Sofia
are 20 000 (douazeci de mii), Muzeul nostru de zoologie 57 000 lei, iar
cel de antichitati 9 000 lei (noua mii). Cu un asemenea buget si cu un
singur om de serviciu, greu poate functiona noul Muzeu t.

LXVII
MUZEUL AMAN
Ministerul Haret, destul de indispus impotriva mea, constatind
realizarile de la Sosea, ma onora, fara a ma fi prevenit, sau intrebat, cu
o noua insarcinare. Prin adresa nr. 19550/1 aprilie 1908 mi se Incredinta
1 Acest articol a fost comentat si de fntre allele Bulletin de fart ancien
et modern, din 21 martie 1908, aratindu-se inferioritatea muzeului din Bucuretsti
fats de acele din Sofia si din Budapesta, punindu-se in evidenta bogatia bugetelor
acestora comparativ cu eel bucurestean.

248

www.dacoromanica.ro
privegherea Muzeului Aman in local d-lui Sterian. Desi foarte ocupat
de colectiile de la Sosea, primii totusi noua insarcinare de a transforms
in muzeu colectiile razletite in locuinta particulara a pictorului, atunci
aehizitionata de stat in schimbul unei rente acordate vaduvei, in urma
interventiei regelui.
Avind un singur ajutor secretar 5i un Gm de serviciu, am inceput
de indata transformarea ineaperilor tapisindu-le cu pinza adecvata unei
bune puneri in valoare a tablourilor si gravurilor, insumind si luerarile
din Pinacoteca statului. In incaperile din parter s-au adunat picturile,
cele mai insemnate fiMd reunite in fostul atelier al artistului, in care
s-au pastrat si dulapul cu obiecte pretioase, precum si mobilele princi-
pale sculptate de insusi pictorul. Intr-o ineapere speciala s-au strins
uneltele de gravura precum $i presele puse la dispozitia specialistilor.
Intreaga amenajare s-a realizat in cel mai scurt timp, dupa cum rela-
teaza si Petre Locusteanu in artico]ul sau din Vointa nationals din 18
iunie 1908: T_In muzeu in cloud Zuni.
Inaugurarea s-a facut de ministrul Haret in prezenta principelui
Ferdinand, la 1 iunie 1903. Asigurind buna functionare a noului muzeu,
prin adresa nr. 38 din 26 sept, a aceluia$i an, am cerut desareinarea,
spre a nu fi acuzat de cumulard al muzeelor, deli aceasta noua insar-
cinare mi-a fost aproape impusa in aprilie a.a. prin adresa nr....
Din catalogul Muzeului Aman, 1 vol. 8, 87 p. $i 37 ilustratii, Buc. Mi-
nerva, 1908, un rezumat al prefatei a fost dat in Cony. lit. din iunie
1998, p. 586. cu mai multe reproduceri. In Viata romdneasccl am pu-
blicat un articol Muzeul Aman, reprodus in Muz. rom., p. 173-77. Cata-
logul conceput dupd normele stabilite in Occident, poate servi si azi ca
exemplu pentru luerari similare. La noua inaugurare a Muzeului, in
1948, faimosul °preset', in calitate de director universal n-a gasit de
cuviinta sa mentioneze nici de inaugurarea din 1908 si nici de
catalogul aparut atunci. Din 15 sept. 1908, ministrul Haret ras-
punde avind in vedere cele exprimate de D.V. cu raportul
nr. 58, aproba sa fiti desarcinat din directiunea Muzeului Aman si
va exprima vii multumiri pentru serviciile aduse pe timpul cit ati func-
tionat ca director al acestui muzeu", fa'ra, bineinteles, a semnala timpul
record in care s-au facut lucrarile, inclusiv tiparirea catalogului men-
tionat. Prin procesul verbal din 22 sept. 1908 am predat noului director
G. D. Mirea toata arhiva, precum si 777 [ex.1 din Catalogul Muzeului $1
suma de 164 lei din vinzarea acestuia, precum $i 74 lei ramasi din fondul
de intretinere. Din publicatiile aci consemnate, se poate vedea insemna-
tatea artistica a pictorului Aman, cit si rolul important ce 1-a avut ca
intemeicter, in I-864, al Scoalei de -Bele-Arte pe care, timp dT doi ani,
a susSintir-o personal, lipsita Mud de once sprijin ()Eclat Infruenta lui
Aman se resimti in intreaga miscare artistica a timpului sau : in atelierul
lui, Muzeul de azi, se aduna elita bucuresteana, atrasa de farmecul con-
versatiei variate a pictorului lucrind la $evaletul sat", cind nu fermeca
auditorul prin acordurile violoncelului sat".
Cele mai interesante din lucrArile sale ramin cele doua portrete ale
sale, pastrate in Muzeul Aman din Craiova, precum $i ultimele sale pic-
249:

www.dacoromanica.ro
"turf. plain-air-iste", aaa de deosebite de primele pinze influentate de
tenebrosii sai maestri de la. Paris, unde totusi avu succes cu pinza sa
Batalia de la Alma", un episod al razboiului din Crimeea, la care lease
parte. Gravurile sale in numar de aproape o suta, ne dau scene dirt tars
precum ai portrete ale oamenilor de seams ai vremii lui, in frunte cu
domnitorul Carol. La 26 iulie am prezentat regelui, la Peles, Catalogul
Aman, fiMd retinut la dejum la care se gasea ai I. I. C. Bratianu Si ba-
lrinul 1). Sturdza, care, avind pe constiinta, pare-se, interventiile sale im-
potriva mea, in chestia Tocilescu, d-abia ra.spunse salutului meu. Cu acest
prilej regele imi spuse ca Aman fusese insarcinat cu conceperea ,dese-
nului noii decoratii : .,Steaua Romaniei" ai ca ii era placut sa se intre-
tina cu acest artist cu infatiaarea ca si conversatia aaa de interesante, al
carui catalog fu rasfoit acum. Ii facu placere prin. reproducerea Jura-
mintului depus de rege in Camera la 1869". Catalogul fu de esemeni,ara-
tat ai celor doi ministri prezenti. Carmen Sylva, de asemeni, aprecia, in-
Ideosebi, intr-adevar frumos tiparitul catalog de editura Minerva".

LXVII bis
CONFERINTE SI EXCURSII IN TARA

Printre numerosii vizitatori oficiali ai Muzeului, citati, s-a mai ggsit

unul care inainte de a se semna numai in registru, a daogat la 15 mar-
tie 1908: .,Am vizitat Muzeul ai am admirat ai arta ai munca ce.se
depune". Era Mihail Popescu, administratorul Casei Scoalelor, liberal ai
el, dar aaa de diferit de colegul sau, hapsinul de la Casa Bisericei, care
venise sa caute arta de la Luvru in modestele sail de la Sosea. Popescu
era dintre putinii functionari superiori ai liberalilor care nu au parasit
postal for sub ocupatie, si am avut si eu prilej ca prefect de politie 'sd-i
Liu de lobos, dupa cum se va vedca la capitolul respectiv. Ca urmare a
vizitei sale. fard sa ma fi consultat chiar, imi trimise la citeva zile dupa
vizita sa, la 22 martie. adresa nr. 86 F. prin care ma roaga sa primesc
.Insarcinare de a tine invatatorilor din diferite judete cite o cuvintare
despre arta noastra nationala. cu ocazia conferintelor de vacanta Paste-
lui". Lasindu-mi libertatea alegeril regiunilor adaoga ca : pentru aceasta
vi se va servi o diurna de 20 lei pe zi pentru deplasare." Oricit de
modesta era misiunea, ea fu primita cu multumire, corespunzind inten-
tiunilor mele de a raspindi cit mai mult cultul pentru arta paminteana,
tocmai la aceia care o puteau mai bine pricepe si aprecia. Oltenia fiind,
In bung parte, batatorita de mine; am ales Moldova de Sus, de uncle In -am
intors nu numai cu frumoase scoarte pentru Muzeu, dar si cu cunoas-
terea mai de aproape a numeroaselor $i interesantelor rnandstiri, din care
o parte au si Lost publicate. Administratorul Scoalelor primind rapoarte
satisfacatoare despre insarcinarea data, mi-a prelungit-o, rugindu-ma sa
iau parte si la excursiile universitare urmind cursurile de veil de la
250

www.dacoromanica.ro
Iasi". Dupa cursuri am organizat, cu auditorii ieseni si numerosi buco-
vineni, o excursie la Bucuresti si de acolo la Curtea de Arges si Cetatea
lui Tepes din. munti. Ajutat am fost, in aceasta excursie, de colegul Bog-
dan-Duica, iar la Arges de tinarul profesor Stefanescu Goanga. Caci nu
usor de tinut laolalta era aceasta adunare de studenti si studente cu
tendinte si dorinte a.sa de diferite. La Bucure$ti au fost condusi prin
toate muzeele si institutiile de cultura. iar de la Arges cu trenul Socie-
tatii forestiere pins in munti. Descrieri amanuntite de Eugen Darzen
au fost in Liberalul din Iasi din 1 si 5 august si in Viitorul din 12 si 13
aug., din care dau numai urmatoarea concluzie asupra profitului ce
pretind studentii a fi avut din aceasta : excursie atit de scurta. Intr-un
glas ne-am spus toti Ca daca invatatura din carifi ne face sa pretuim
ping unde s-a ridicat cultura romaneasca, apoi plimbari ca acestea ne
Lac sa iubim, sa slavim, sa cautam a inalta Inca comorile pe care ni le-a
revarsat natura: cumintenia oamenilor, si sufletul de artisti, de fauritori,
de maestri pe care ni le-au dat amindou5.... Gindindu-ne la ministru si
la profesorii carora le datoram inaltarea sufletelor ce am capatat-o si
sa zic : sa traiasca !"
La rindul meu, am gasit multi intelegere la auditori si chiar
obiecte pentru Muzeu, asa incit bunele intentii ale administratorului
Casei $coalelor au fost pe deplin implinite spre multumirea tuturor.
Alte conferinte, nu mai stiu cu ce prilej, am tinut in august la
Azilul Elena Doamna. 0 excursie de cu totul alts natura a lost aceea
inspirata de regina spre a arata noilor insuratei, nepotul ei, principele
de Wied cu Sofia de Schiinburg-Waldenburg, proprietary a domeniului
de la Fintinele, in judetul Bacau, mostenire de la mama sa casa.torita
cu un Cantacuzino. Cu automobilul ministrului Lucrarilor publice, am
plecat cu titularul, prietenul V. G. Mortun, la 15 sept. la Bacau, de unde,
a doua zi, cu tinerii casatoriti si prietenul for contele von Hahn, am
facut ocolul manastirilor din Neamt, poposind noaptea la Agapia, dupa
ce de la schitul Tarcau am curriparat pentru Muzeu o interesanta
Scoarta. Apoi prin Cornul Luncii am ajuns la Vatra Dornei, de unde
cu automobilul pe pluta, am ajuns si Innoptat la Domeniul regal Bros-
tent, unde eram anunt.ati si deci primiti in consecinta. Depunind pe
ilustrii excursionists la Fintinele, m-am oprit la Sinaia spre a raporta
de implinirea, in bune conditii. a insarcinarii primite si de placuta,
impresie produsa de tinara pereche, despre care va mai fi vorba in
decursul anilor viitori.
Despre exoursiile, sau mai bine zis iesirile pe teren dupd vreun
7

object semnalat sau numai presupus in vreo regiune, nu va mai fi vorba

in aceste dari de seama anuale, caci ar ingreuia, ar imbicsi relatarile
ce nu trebuie sa oboseasca pe eventualii cititori. cluoa ce indestul
au trudit pe autor, caci grea era hrana si odihna prin sat ele indepartate,
mai ales vara cind ele erau aproape parasite de proprietarii de pamint
.ocupati cu lucrarile cimpului. Deseori cind proviziile se terminau, citeva
251

www.dacoromanica.ro
oua fierte cu marnaliga rece, era hrana peregrinului, ce spre disperarea
lui nu-si gasea nici odihna noaptea, din cauza invaziei de vermine, impo-
triva carora nu se gasea nici un mijloc eficace. Sa-mi fie iertata aceasta
marturisire ca scuza fata de aceia de azi stapini pe automobile
care m-ar acuza ca n-as fi exploatat mai temeinic tara.
Aceia care vor fi facut mai mult, sa-mi arunce piatra, dar
numai aceia !

LXVIII
MONUMENTELE NOAS f RE SI C.M.I.

Inaugurata-mi colaborare, din anul trecut, la vechile Convorbiri

literare a fost bine primita, judecind dupa amabilele dari de seama ale
ziarelor i revistelor din al caror numAr ma voi multumi a semnala pe
aceea a severului" G. Bogdan-Duica din Luceafaru/ de la Sibiu; din
martie 1907. El precizeaza, la p. 79, ca cetitorul urmarind aceste studii ar
gasi : o informatie artistica bogata, care invata ce-i romanesc Si ce
nu-i romanesc ; o contributie la psihologia sensului artistic romanesc in
trecut si in prezent, o calauzire, pe care nimeni nu o va regreta, dintre
cei ce-si vor da silinta s-o urmareasca".
Colaborarea-mi in acest sens, pe 1908, s-a indreptat in special
asupra monumentelor din tara. Sub prima parte a titlului de mai sus,
am publicat, ca un fel de prefata, in Viata romeineascei din mai 1908
(reprodus si in Arta in Ronkinia, p. 52) un articol prin care cautam sa
lamuresc unele nedumeriri, cum de pilda aceea dintre denumirea oficiala
de monurnente publice in loc de istorice, a acelora care trebuiesc ocro-
tite. infierind barbariile din trecut ca aceea a Consiliului comunal din
Strassburg care, in 1793, se lauda ca : in trci zile numai s-au distrus
235 statui de la vechiul Dom al orasului", pe cind Vasile Lupu al
nostru impiedicase pe logofatul sau Racovita sa ia, pentru o cladire
notia, piatra de la ruinele Curtii lui Stefan \Todd din Vaslui, adaugind
ca acest lucru nu se cade sa facem ca nu este cu cinste". Aratam
frumoasele exemple din trecut, pe cind in zilele noastre s-a ridicat chiar
o statuie de bronz primarului care a darimat solidul turn al Coltei.
Amintind rolul covirsitor al regelui care, de indata dupa venirea sa in
tara, a inceput restaurarea cunoscutelor biserici, ma opream asupra
unor not dispozitii ale Buletinului C.M.I. a caror modificare o reclamam.
Ca urmare a acestei asa-zise prefata, am publicat in Viata romaneascii,
din mai 1908 un prim studiu despre manastirea Cozia (rep. in Arta in R.,
p. 59) si altul despre manastirea Probota (Arta in R., p. 71) iar in
Cony. lit. m-rile Comana si Snagovul (p. 64) ; m-rea din Sinaia fp. 75),
precum 5i asupra Turnului si bisericei Coltea (p. 102 A. in R.) in
care, cu indignare, arAtam cum pe baza raportului academicianuini
252

www.dacoromanica.ro
Gheorghe Sion, pretinzind ca. : acest turn ar fi ca un fel de cui al lui
Arvinte pentru care se incurca estetica strazii, militeaza pentru dari-
marea lui". Caraghiosul academician mai cerea chiar : aceeasi soarta
pentru biserica Coltea, care este un anacronism pentru zilele noastre !"
Parintii Capita lei" mai putin vitregi au crutat biserica, solida Inca azi,
desi in 1888 amenirita cadere". Nici unul din rapoarte nu invoacd
starea de ruine a cladirilor, care, pare-se .ca aveau singurul pacat de a
tine umbra bogatei cladiri cu leii de aur, ca ornament al portilor, care
au intunecat cinstea celor interesati.
Sa ne felicitam ca, cel putin, a scapat de distrugere ctitoria spa-
tarului Cantacuzino, una din cele mai elocvente si frumoase dovezi a
influentii occidentale in ornamentarea bisericilor noastre din acea vreme.
Ecourile Renasterii italiene la Coltea si apoi la bisericuta din
Sinaia si altele, cu reprezentari in relief de animale, oprite in arta
bizantina, ne dovedesc ca ping la Inceputul veacului al 18-lea nu putea
fi vorba de un stil curat romdnesc, dupa cum am mai pretins aiurea.
Numeroase ilustratii a splendidului chenar al portii si a elegantelor
coloane torso ale bisericei yin in sprijinul asertiunii noastre. Nici arta
taranului nostru" n-a fost uitata in acele expuneri. Printr-un studiu
introductiv (publicat in nr. 1 din oct. 1908 a Noii reviste romdne a cole-
gului Motru si reprodus in A. in R., p. 113-124, am cautat sa demons-
trez ca : pe cind stilul bisericilor si palatelor s-a tot prefacut dupa
placul ctitorilor, arta populara singura a ramas neatinsa de inriuriri
streine, urmind o dezvoltare proprie. Ca si limba popular* arta Vara-
neasca si-a cucerit locul de cinste, ce i se cuvine in rIndul preocuparilor
noastre culturale. Vechimea ei nu se poate documenta prin schimbarile
succesive ce inregistram pentru vorbirea noastra redata prin ceasloave ;
perfectiunea tehnicelor si mai ales complicatia maiestrita a unora din
izvoade sint cea mai buns dovada a unei virste inaintate, caci asemenea
forme desavirsite nu se nasc spontan fiMd o ultima treapta a unei lente
dezvoltari succesive. De la pinza grosolana de in care e Inca Intre-
buintata de vecinii sirbi si bulgari pina la borangicul diafan al mara-
melor noastre, evolutia e mare si desigur ca nu s-a produs deodata".
Dupa enumerarea altor insusiri ale artei taranului roman, ajungeam
binenteles la refrenul ..a mentine traditia artei stramosesti si a reinvia
pe unde a disparut e o datorie sfinta ce ni se impune".
Ca urmare a acestor prolegomene, am publicat in anul 1908:
Casa mesterului Mogos in nr. de ianuarie, al Cony. lit. (A. in R., p. 126)
si altele care formeaza un grup aparte, despre care va fi indata vorba.
Pe linga toate aceste studii, accentul articolului mentionat era pus asu-
pra activitatii Comisiei monumentelor istorice". Campania intreprinsa
in favoarea monumentelor istorice din tara si-a gasit consacrarea oficiala
prin publicatia de catre ministrul Cultelor a Buletinului Comisiei Monu-
mentelor Istorice", primul fascicol, ian.martie, aparut in 1908 1. Dupa

1 Publicatie trimestriala sub auspiciile Ministerului de Culte, in editura admi-

nistratiei Casei Bisericei. Buc., GObl-Rasidescu, in 4° mare, cu numeroase

253

www.dacoromanica.ro
cum am aratat in articolul din frnai 1908, aceasta initiative desi asa
de tardiva a fost salutata cu entuziasm, nu fare a i se aduce criticele
cuvenite. Aratam intii pleonasmul, inutil fireste, al calificativelor pu-
blic si istoric" din care eel din urma a invins. Ceream apoi sä se realizeze,
in fine, acel Inventar al monumentelor publice si istorice din Romania"
promis oficial sa fie alcatuit cel mult pins la 20 noiembrie 1893", sa se
inceapa eel putin (el n-a fost reluat decit sub prietenul meu miniozu
C. Banu, in 1922, cind desi s-a numit un arhitect anume intr-acest stop,
tot nu s-a continuat de urmasii ministrului). Mai aratam ca, cit time
comisia nu va avea decit vc>t consultativ", nu era speranta de ameliorare.
Revenind printr-un nou articol in dec. acelasi an, mai ceream sa se
organizeze un serviciu fotometric" care sa dea alte fotografii decit ce]e
de amator cu care se puteau multumi revistele, iar nu Buletinul oficial.
Nici aceasta recomandare n-a fost luata in seamy dindu-ni-se frumoasele
fotografii ale lui Stelian Petrescu, care nu aveau insa valoarea docu-
mentary a color fotometrice.
Dupe alte critici contra vorbariei, a la Petre Antonescu, a unor
articole ale elevilor acestuia, incheiam ca cu toate aceste mici neajui-
suri pe care le semnalez tocmai pentru ca sint convins ca vor fi
evitate pe viitor, importanta buletinului famine necontestata". In cro-
nica din aprilie 1909 (p. 939) intitulata o noud periclitate a monurnen-
telor noastre", scmnalam Ca in bugetu] eel nou al statului nu s -au
prevazut sumele necesare pentru restaurari. Mai indicam ca. serviciul
tehnic" al Casei bisericei", intreprinzind, fare avizul C.M.I., lucrafile
la biserica din Snagov, a netezit inscriptia de pe chenarul unei pietre
vechi de mormint. pentru a se servi de ea la o cladire noua ! Tot acolo
am constatat ca tiglele smaltuite din podeala veche a bisericei au fest
inlocuite printr-un mozaic comun, fare ca nici una din tiglele poligonAe
smaltuite in verde sa fi fost salvate. depunindu-se la Muzeu.
Monumentele str5bune fiind un bun comun al tuturor, iar greselile
unora rasfringinclu-se asupra tuturor, motivau criticele aduce.
Prin nr. din iulie 1909 al Buletinului C.M.T. mi se da un raspuns
anonim, care nu face decit sa confirme constatarile mele sau sa le
treaca sub tacere, cind nu le taxeaza drept tendentioase si nedrepte",
ba chiar nesericase" ; mi se impute Ca critic Comisia M.I., pe cind
aratam Ca greselile comise erau numai ale serviciului Casei Bisericei,
cerind tocmai ca aceasta sa nu lucreze fare avizul Comisiei. Amestecul
direct al Casei Bisericei reiese : prin legea .intrebuintarii excedentului
disponibil. din 2 aprilie 1909 se prevedea, sub nr. 5, suma de 237 500 lei
pentru .restaurari de monumente istorice si bisericestb.". Aceasta suma
era anume prevazuta pentru continuarea restaurarilor intreprinse de
serviciul d-lui Lecomte du Notiy. D-1 ministru al Cultelor insal nerespec-
tind legea si avind intentia sa dea sumei o alta intrebuintare, trimite
254
www.dacoromanica.ro
d-lui Lecomte, la 9 aprilie, adica 7 zile dupes promulgarea legii, adresa,
nr. 9 164, semnata de ministru si administratorul Casei Bisericei, prin
care i se comunica pe scurt ca : deoarece nici in bugetul anului curent
al ministerului si nici la repartizarea excederitului bugetar nu s-au pre-
vazut sumele necesare pentru functionarea serviciului de restaurari, ce
sta sub directia dv., acest serviciu ramine desfiintat cu incepere de la
I aprilie 1909". Prin urmare, printr-o simpla adresa, bazata pe un nea-
devar, d-1 ministru desfiinteaza deodata un serviciu existent de 35 de
ani si pe care in ultimul timp, regele it intretinuse, acordindu-i o suma
egala cu cea prevazuta in excedent. Contrar acestei masuri arbitrare
si ilegale am protestat la timp si in aceasta revista. Cazul fiind adus
la cunostinta conducatorului statului, d-1 ministru al Cultelor a fost
nevoit sa revie asupra adresei sale, dind celor 237 500 lei intrebuintarea
prevazuta prin lege. Ca am avut perfecta dreptate sa protestez contra
ilegalitatii masurii fates de d-1 Lecomte, prin adresa de mai sus, ne
dovedwe insusi C-1 ministru.
Prefacinclu-se ca uita actul sau arbitrar de la 9 aprilie 1909, acelasi
ministru, in discutia Camerei de la 13 martie 1910, devine cel mai
irifocat aparator al serviciului d-lui Lecomte, pe care cu un an inainte
it de.sfiintase pur si simplu. I D-1 ministru insusi la Camera declares a.
potrivirea tifrei (cu acea acordata de rege timp de 8 ani), dovedeste
intentiunea cu care s-a acordat creditul acesta : era evident ca se acorda
pentru lucrarile d-lui Lecomte du Noily". Iar mai departe tot d-sa adauga
ca nu putea, cind aveam atitea lucrari in curs, sa dea deodata ordin
d-lui Lecomte sa inceteze lucrarile", sau nu puteam sa and apuc din
capul rneu sa rastorn tot ce se Meuse in cei din urma 35 de ani".
Prin urmare, d-1 ministru Haret, la 13 martie 1910, des cea mai
categorica dezaprobare ordinului sau propriu din 9 aprilie 1909. Nu este
aceasta cea mai clara dovada a confuziei si a arbitrarului ce domnea
la minister ?
Iar explicarea ca iscalitura ministrului, pe acel ordin nechibzuit,
i-ar fi fost luata prin surprindere si fares stirea sa, ar dovedi numai
neregula ce domneste la administratia Casei Bisericei. Astfel, s-ar putea
explica si alte abuzuri de putere datorate Girboviceanului din aceea.si
administratie. De consecintele acestor abuzuri insa responsabil famine
tot numai ministrul, care se lases sa fie calauzit de patimile si de intrigile
subalternilor sai sau a altar persoane interesate si cu totul streine artei.
Ilegalitatea si pornirea patimasa a masurilor referitoare la dome-
niul artei luate, in ultimii timpi de care autoritatea superioara, s-ar
putea ilustra prin multe alte exemple. Cele citate aci insa cred ca
dovedesc indeajuns afirmarea ca interese politice si abuzul de putere
au calauzit singure destinele artei romanesti in vremea din urma. Ca
in ascmenea imprejurari nu s-a putut face nimic serios si trainic
1 A se vedea : Dezbaterile Adunclrii deputatilor din 16 martie, 1910,
pag. 963-968.

255.

www.dacoromanica.ro
pentru propasirea artei, este usor de inteles. Tocmai in epoca de orga-
nizare in care se afla toate asezamintele noastre artistice, se irnpune
ca m.asurile ce se iau sa fie bine chibzuite si ferite de orice influenp.
si resentimente personale. Numai astfel se va putea face ceva serios
pentru ramasitele noastre artistice si pentru propasirea artei nationale
in genere." Asti el incheiam cronica amintita ramasa, bineinteles fan\
replica din partea oficialitatii. Nu fora mirare am constatat insa ca
in Raportul general cu privire la lucre rile C.M.I. in 1909", din 31
dec. 1909, semnat de presedintele si ceilalti membri ai Comisiunei, se
mentioneaza ca interesul pentru monumentele din Cara a fast desteptat
cultivat, in timpul din urma si prin silintele neobosite ale unor
scriitori luminati si patrioti ca d.d. N. Iorga, Al. Tzigara-Samurcas,
Al. Stefulescu, etc., a caror colaborare in lucrarea noastra avem deo-
sebita bucurie a o anunta aici .
De fapt insa, tocmai din cauza interesului manifestat pentru
monumentele noastre, eu am fost sistematic exclus din C.M.I. dupA
cum se va vedea mai la vale. Din partea presedintelui Comisiunii
monumentelor istorice, am primit la 14 nov. 1909 urmatoarea scrisoare
pe hirtie oficiala a Comisiei : Onorate domn, cunoscind interesul deo-
sebit ce puneti pentru popularizarea cunostintelor despre vechea noas-
tra arta rornaneasca, va rog sa binevoiti a sprijini colaborarea dv.
Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, ca si pe celelalte reviste
in care publicati apreciatele d-voastra lucrari. In .speranta ca voi avea
un raspuns favorabil, va rog sa binevoiti a primi asigurarea deosebitei
mele consideratiuni. (ss) I. Kalinderu". Dar si de asta data tircovnicul
P. Girboviceanu, invatat din copilarie sa taie mucurile de la luminarile
sfesnicelor din biserica, a stiut sa sting., prin suflul sau pizmas si
intrigant, orice incercare de colaborare din parte-mi.

LXIX
RESTAURAREA MONUMENTELOR ISTORICE

De trei generatii chestiunea restaurarii monumentelor din tarn

preocupa opinia rornaneasca. Principe le Carol a dat nu numai primul
imbold in aceasta privinta care a si stirnit, prin inalte sfaturi, cit si
prin importante subventii din caseta sa particulard la restaurarea prin-
cipalelor noastre biserici ; statul la rindul sau, si-a facut datoria, nu
fara oarecare ezitari dupd cum s-a aratat. Corpurile legiuitoare au
dezbatut chestiunea cu oarecare inflacarare, iar din rindul aka-zisilor
specialisti n-au lipsit cele mai nesabuite recriminari. Ar fi prea lung
de refacut aci istoricul chestiunii, cu iatit mai molt ca, in parte, si
anume de la 1865-1890, au fost publicate de Ministerul Cultelor toate
256

www.dacoromanica.ro
actele oficiale, incepind cu contractul primului arhitect restaurator
F. Montaureanu, alias Goldenberg, lui Lecomte du No 0y, precum si
raportul expertului arhitect H. Revoil I.
Azi, trod minunatele lucrari ale lui Lecomte du Noiiy vorbesc
prin ele insesi si cele mai multe din acuzatiile aduse s-au perimat,
s-ar parea chiar inutil a se reveni asupra lor, data totusi unele din
imputarile de odinioara n-ar fi ramas fara raspuns, si chiar principiile
incriminate de care s-a calauzit arhitectul reparator n-ar fi capatat o
noun confirmare din partea specialistilor ai zilei de azi. Dar inainte de
a relua partea teoretica asupra restaurarilor, sa restabilim valoarea
acuzatiilor si mai ales a principalilor acuzatori din acea vreme, si
anume a lui N. Gabrielescu si G. Sterian, ambii fo§ti timp de mai
multi ani in serviciul lui Lecomte, caruia ii adresau cele mai devotate
si recunoscatoare scrisori. Tinarul G. Sterian, mare proprietar is Dobo-
cana in Bacau, de uncle dateaza brosurile sale, ajungind deputat si
idorind sa ocupe postul de diriginte al restaurarilor, in serviciul carora
servise, nu s-a multumit sa is cuvintul in Camera contra fostului sau
sef, dar a si publicat mentionata brosura atit in romaneste cit si in
frantuzeste, servindu-se, in aceasta de o scrisoare din 23 iunie 1890
a arhitectului Henri Revoil, de la Comisia monumentelor istorice din
Paris, drept raspuns la o scrisoare de intrebari tendentioase ale auto-
rului asupra lucrarilor lui Lecomte denaturate acum.
Fire'te ca cu asemenea mijloace Sterian obtinu succesul escontat,
Revoil incheind scrisoarea sa : Luttez done, cher confrere, luttez pour
la conservation des richesses monumentales de votre pays, c'est la une
belle mission que vous entreprenez ; quelque minime que snit mon
soutien it vous est acquis avec le devouement le plus absolu". Trium-
ful cavalerului de... la Dobocana nu fu de lungs durata, caci pus in
curent cu adevarata situatie a lucrarilor, Revoil, indignat de vulgara
infamie" comisa, adreseaza colegului sau Lecomte du Noily urmatoarea
scrisoare, pe care acesta, dupd ce a adus-o la cunostinta autoritAtilor
i A se vedea in aceasta privinta, de subsemnatul : 1. Monumentele noastre
in Viata rom., mai 1908, reprodus si in Arta in Rom., p. 52. 2. Comisia mon. ist.,
Cony. lit., 1908, p. 652. 3. 0 noun periclitate a monumentelor noastre, Cony. lit.,
aprilie 1909, p. 339. 4. Rdspuns Casei Bisericei in chestia restaurdrii monumen-
telor, Cony. lit., 1909. 5. Monumentele streibune si opera d-lui Lecomte du Noiiy
raspuns d-lui Iorga in Noua revista rorncinei, 17 martie 1913. 6. Restavrarea mon.
-
ist., 1865-1890, acte si rapoarte oficiale publicate de Ministerul Cultelor si al
Instructiunii publice, 1 oct. 4°, 298 pp., Bucuresti, Carol Gobi 1890. 7. G. Sterian :
Despre restaurarea mon. ist. in straindtate $i in Romania. 1 br. 8 58 pp. Iasi, Gold-
ner, 1889. 8. G. Sterian, Restauration des monuments historiques a l'etranger et en
Rotimanie, I br. 0-16 pp., Iasi, 1890. 9. N. Gabrielescu : Memoriu pentru luminarea
publicului in afacerea restaurdrilor mon. ist., I br. 8, 78 pp., Iasi, Popovici, 1890.
10. N. Iorga : Cum s-au restaurat vechile mon., rev. Semcincitorul, 24 oct. 1904.
11. N. Iorga : Cum s-ar cuveni sd se ingrijeascci mon ist., Serricinatorul, 14 nov.
1904. 12. N. Gabrielescu : Privire generalci asupra .mon. natioriale si mijlocul de a
impiedica distrugerea /or, Iasi, 1889. 13. N. Gabrielescu : Rdspuns la raportul d -lui
Revoil, Iasi 1891. 14. Nicolae Ionescu : Interpelciri despre restaurarea mon. (Dupa
Monit of., sedinta din 19 ian. 1891. 15. I. Socolescu : Scrisoare deschisci d-lui
Lecomte du Noily, I br., 20 pp. Buc., Gobi fii, 1891.

257

www.dacoromanica.ro
competente, nu a dat-o publicitatii dupa cum fusese autorizat si nici
copia scrisorii adresate de Revoil lui Sterian. Interesanta este parerea
despre Sterian a directorului Scoalei des Beaux-Arts" din Paris,.
J. Gaudet, care la 12 aprilie 1890, raspunse lui Lecomte : Mon cher
confrere, Mr. Sterian a ete en effet mon eleve, et voici les renseigne-
ments que je puis vous donner sur lui. Ce jeune homme, roumain, a
ete un peu eleve des -,<Ponts et Chaussees., un peu eleve des «Beaux-
Arts*, il a fait encore d'autres choses, meme du journalisme, it s'est
un peu trop eparpille, goittant comme font parfois les strangers
toutes les curiosites que peut offrir une civilisation plus avancee, sans
s'attacher profondement a aucune. II est donc results dans une certaine
mesure un amateur, d'un esprit probablement assez °me, mais peu
technique... Tel le est fidelement mon impression et je me trouve dans
l'impossibilite de lui donner quant a moi un certificat de serieuses
etudes ; vous devez bien voir d'ailleurs, d'apres ce que je viens de
dire, quelle doit etre sa valeur. Je ne saurais affirmer si Mr. Sterian
a obtenu ou non quelque mention, mais en tous cas se serait en tres
petit nombre. Votre bien devoue (ss) I. Gaudet".
Fiind dar inedite redau aci textul integral al acestor documente,
sere completarea brosurei mentionate : Ministere de l'Instruction
Publique et des beaux arts. Monuments Historiques. Mon cher et tres
honors confrere, J'ai ete victime d'un veritable guet-apens et je ne
sais comment qualifier le procede malhonnete dont on a use pour
m'extorquer des armes qui ne peuvent vous atteindre : care je vous
sais trop de talent, je vous connais trop fidele et serupuleux obser-
vateur des preceptes de notre maitre Viollet-le-Duc pour &etre pas
certain que vous etes la victime de basses intrigues et manoeuvres
deloyales. Il n'y a pas de regles sans exceptions : et s'il est un art
dans la pratique duquel l'exception joue le plus grand role, c'est certes
celui de la restauration des monuments historiques. L'architecte devient
alors maitre absolu de trancher la question, de faire ce que son expe-
rience, son savoir archeologique lui disent de faire pour le mieux.
Le maitre nous l'a prouve a Carcassonne, a Pierrefonds et dans
bien d'autres monuments ou pour retablir ce dont il n'existait que des
traces vagues ou souvent nulles, il a dit devenir l'Architecte Createur
clans le style de ce qu'il avait a rendre a son etat primitif ou simple-
ment a conserver.
La meilleure preuve que j'ai ete victime d'une vraie filouterie : c'est
que si la personne en question avait eu l'ombre du sentiment de loyaute
que le titre de confrere, qu'il se donnait, devait lui imposer, il m'aurait
adresse cette brochure dont il me devait le premier exemplaire.
J'aurai raison de ce procede, et si j'ai nomme la Reine a Mr. Ste-
rian, comme protectrice des Arts et des artistes, il apprendra que je
saurai aller jusques au pied de son trOne, avec la protection qui ne
me sera pas refusee pour defendre un homme de votre valeur, et
reparer le mal involontaire que j'ai pu lui faire en repondant a des
questions dont je reconnais sans peine a cette heure, et la perfidie et
258

www.dacoromanica.ro
le mensonge. Done, cher et tres honor& confrere, repondez-moi vite
et si vous desirez cette requete, je la formulerai courrier par courrier.
Croyez bien mon cher et tres honor& confrere, a mes sentiments de
haute estime et consideration. Henri Revoil, membre correspondent de
l'Institut, architecte du gouvernement et des monuments historiques".
P.S. Je vous prie de faire parvenir a Mr. Sterian la lettre ci-incluse,
vous autorisant a en garder copie pour la publier, tout aussi bien que
celle que je vous ecris, en supprimant l'alinea relatif a la requete pour
ne pas meler le nom de cette Auguste personne a cette facheusc af-
faire. Nimes le 24 mars 1890. A Monsieur A. Lecomte du Noily, Archi-
tecte des monuments historiques de Roumanie". 2-me lettre : A Mon-
sieur Georges Sterian. Ministere de l'Ins. Publ. et des B. Arts. Mon.
Mist. Nimes le 24 mars 1890. Monsieur, Je n'ai jamais permis a per-
sonne d'user de mon nom, de l'autorite que j'ai pu m'acquerir par
mon travail et mon honnetete dans mon art, pour le faire complice
d'une vulgaire infamie. Vous avez abuse de ma bonne foi en faisant
appel a mon experience de confrere, et je vous adresse l'expression
de mon indignation pour une conduite pareille. A mon age on a le
droit de Bonner de pareilles legons, et de meme que vous publiez les
lettres que vous extorquez sans en demander l'autorisation, sans meme
adresser aux interesses un exemplaire de votre factum, de meme moi,
j'autorise mon tres honnorable et digne confrere Mr. A. Lecomte du
Noisy a publier cette lettre si cela lui convient, tout aussi bien que
c 'lie que je lui adresse. Henri Revoil, architecte du gouvernement et
des monuments historiques."
Charles Gamier. _arhitectul Operei din Paris, caruia de asemeni i
se aaresase Sterian, se scuza la rindul s'au : ce billet qui ne vous
touche en rien et qui, n'avait guere que l'importance d'une reoonse
courtoise faite a une demande dont j'ignorais les motifs"... Si termini
astfel : Je ne puis en ce moment que vous defendre contre vous merne
en vous disant : bon courage, vous etes de ceux qui ne clevez rie.n
craindre. Tres cordialment a vous (ss) Charles Gamier". Minist rul
Cultelor, la rindul sau, cerind a expertiza asupra lucrarilor arhitectului
Lecomte, primeste la 20 iulie 1890, din partea arbitrului H. Rev il,
arhitect al guvernului francez, lungul raport, publicat in extenso in
mentionatul a olum, precedit de o scrisoare din care extraeem num
urmatoarele pasaje : Daca dau dreptate eruditiunii, indeminarii si
probitatii arhitectului, ale carui lucrari, cheltuieli si proiecte, am a wit
sa le aoreciez, aceasta o fac pentru ca operele sale o merits din to to
nrivintele si pentru ca intr-adevar este clrept, ca dupa ce a quferit cri-
ticele nenumarate si perfide, sa primeasca dovada cea mai singer 1, ca
dinsul merits pe deplin malts incredere ce i-a acordat guvernul roman.
In criticele ce s-au facut cu privire la restaurarile si lucrarile
conduse de d. Lecomte du Noisy, nu s-a tinut deloc seamy de greutatile
pe care acest arhitect a trebuit sa le invinga pentru a le duce 11 bun
sfirsit, si mai cu seams s-a ratacit op.niunea publics relativ la de se-
birea ce se cade a se face intre cuvintele con.ervare si restaurare.
259

www.dacoromanica.ro
 A conserva un monument insemneaza a-1 mentine in starea sa
actuala, adica a-1 face sa treaca la posteritate, in starea in care se
afla, marginindu-se la simple consolidari. Acesta este programul d-lor
Violett-le-Duc si de Baudot, in ceea ce priveste biserica Curtii de Arges.
A restaura un monument insemneaza cu totul altceva : insemneaza -i
reda_ starea sa primitiva, adica a-1 face propriu pentrti destinatiunea
ce trebuie sa i se dea. Programul atunci se largeste si trebuie sa inte-
legem ca arhitectul, cind se afla lipsit de documente sigure, se inspira
mai intii din ceea ce are sub ochi, si din ceea ce poate gasi in monu-
mente similare. El trebuie sa se patrunda de ideea artistului creator
al operei si sa stringy Imprejurul sau toate informatiile, care justified
inovarile sale. Poate-se spune sincer ca d. Lecomte du Noily n-a fost
in aceasta privinta la inaltimea misiunii sale ? Silindu-se a dovedi
aceasta, au mers ping la injurii : dar acestea nu sint probe si argumente
serioase". Dam aci si parerea lui Viollet-le-Duc asupra restaurarii :
Le mot et la chose sont modernes. Restaurer un edifice ce n'est pas
l'entretenir, le reparer ou le refaire, c'est le retablir dans un kat corn-
plet qui peut n'avoir jamais exists a un monument donne. Tous ces scru-
tateurs du passé, ces archeologues, exhumant patiemment les moindres
debris des arts qu'on supposait perdus, ont a vaincre les prejuges
entretenus avec soin par la classe nombreuse des gens pour lesquels
toute decouverte ou tout horizon nouveau est la porte de la tradition.
Avant tout, avant d'être archeologue, l'architecte chargé d'une
restauration doit etre constructeur habile et experiments, non pas seu-
lement a un point de vue general, mais au point de vue particulier ;
c'est-à-dire qu'il doit connaitre les procedes de construction admis aux
differentes époques de notre art et dans les diverses ecoles. Dans les
restaurations, it est une condition dominante qu'il faut touj ours avoir
presente a l'esprit. C'est de ne substituer a toute partie enlevee que des
materiaux meilleurs et des moyens plus energiques ou plus parfaits. Il
faut que l'edifice restaure ait passe pour l'avenir, par suite de l'operation
old on l'a soumis, un bail plus long que celui déjà ecoule.
Dans des circonstances pareilles, le mieux est de se mettre a la
place de l'achitecte primitif et de supposer ce qu'il ferait si, revenant
au monde, on lui posait les programmes qui nous sont poses a nous-
em es".
Urmeazd apoi pe 40 pp. rapoartele asupra monumentelor istorice
in curs de conservare si a celor ce urmau a fi reparate, ca Mitropolia
si Stavropoleos din Bucuresti. In voluminoasa publicatie a ministerului,
care precede raportul inspectorului Revoil, se gaseau numeroase ra-
poarte ale lui Lecomte du Notiy, de care nu s-a tinut totdeauna seamy.
Astfel, intre multe altele, Inca din 5 nov. 1882, Lecomte propune, in
intelegere cu episcopul de Arges, ca sa se reedifice cladirile inconjura-
toare ale catedralei ; iar la 18 febr. 1884 revine asupra chestiunii indi-
cind, in amanunte si cu planuri compunerea acestor cladiri : locuinta
episcopului, sali de primire si ale consistorului, etc., cancelarii, refec-
torii, locuintele calugarilor etc., etc. Un paraclis in axa bisericei,
260

www.dacoromanica.ro
o clopotnita putind cuprinde trei clopote de la 500 kg fiecare, corn-
pleteaza cest deviz care ar fi dat manastirii aspectul ei traditional,
in locul desertului in care se afla azi. Aceeasi soarta negativa au avut-o
si alte rapoarte ale arhitectului, in zadar deci acuzat de fapte ce pe
nedrept i s-au pus in sarcina.
Despre reaua executare a lucrarilor lui Lecomte va fi vorba intr-un
capitol special consacrat arhitectului, cu prilejul incetarii sale din viata,
in 1914, cind ii vom spala, sper, si de invinuirile personale ce i
s-au adus.

LXX
ARTA IN 1908 SI SOCIETATEA DOMNITA MARIA"
(Articol in Cony. lit.)

Bilantul artistic al anului care a trecut e mult mai imbucurator

decit s-ar crede. Desi nu s-a produs nici un mare eveniment artistic
si nu ne-am imbogatit cu vreo opera de valoare extraordinara, totusi
se pot inregistra fapte si tendinte menite sa contribuie simtitor la pro-
gresarea artei romanesti. In starea de organizare in care ne aflam,
nici ca ne-am fi putut astepta la ceva mai mult. Voi cauta sa insir
aci faptele mai demne de retinut. In primul rind se cuvine sa fie
mentionata reforma invatamintului artistic prin reorganizarea scoalelor
de arte frumoase. Aceste singure institutii in care se cultiva arta la
not au ramas ping arum asa cum le faurise legislatorul de la 1864.
Concepute dupa modelul celor din Paris, scoalele noastre nu mai cores-
pundeau necesitatilor actuale, iar regulamentele mult prea formaliste
nu erau decit o piedica a unei dezvoltari mai libere. Prin noua orga-
nizare s-a largit pe de o parte programul de studii si s-a reglementat
in mod mai precis frecventarea scoalei care deseori ping aci servea
drept azil unor tineri, pentru care calitatea de elev la Bele-arte"
constituia un titlu, fara nici o alts obligatiune. Impartirea cursului in
cloud mad diviziuni va asigura o situatie ca maestru de desen si acelora
care nu vor avea destule aptitudini pentru a urma si cursul special,
rezervat numai pentru elevii cu adevarate talente artistice.
0 alts mare reforma realizata prin noul regulament e introdu-
cerea desenului dupa natura, in locul sistemului invechit de a se lucra
numai dupa unele reproduced in ghips din sculptura antics. Anticul
pe care numai elevii inaintati il pot intr-adevar intelege si aprecia,
incheie, dupa noul regulament, invatamintul desenului. Prin noua orga-
nizare a scoalei de arte frumoase si mai ales prin infiintarea atelierelor
din cursul special, se va putea da pe linga o bung educatie si posibili-
tatea de a lucra acelora dintre elevi care au intr-adevar nazuinti artis-
tice. Ramine insa ca si aci regulamentul bun sa-si gaseasca si o apli-
261

www.dacoromanica.ro
care justa prin programe bine studiate pentru ca sa dea rezultatele
dr rite. In legatura cu aceasta reorganizare a scoalelor de arte frumoase,
s-a produs si vacanta a mai multor catedre la aceste scoli. Rezultatele
inisiunilor instituite intr-acest scop nu sint Inca toate cunoscute. Fara
dar a anticipa asupra nurnirilor Inca pendinte ale noilor profesori, voi
constata numai ca expozitia candidatilor la diferitele catedre, ce s-a
facut in septembrie la Ateneu, a fost interesanta si semnificativd. S-au
pus in evidentA tineri artist, care deli nu vor putea ocupa tot cate-
drcle la care aspirau numarul acestora fiind limitat totusi au
dat dovadd c5 nu mai sintem lipsiti de artist. meritosi. In prirnul rind
s-a impus tuturor d. Verona, a cdrui expozitie a fost cea mai interesanta.
Un talent asa de puternic si comunicativ ca al d-sale ar trebui neapdrat
sa figureze printre profesorii Scoalei, caci in atelierul unui asa viguros
miestru aver incredere CA se vor destepta si dezvolta mute talente
tinere, cdrora adesea le lipseste o calduza bung. Si nu trebuie pierdut
din vedere ca de alegerea viitorilor maestri de ateliere va depinde mai
ales rezultatul reorganizarii Scoalei de arte frumoase. Cdci lacune au
mai rdmas in regulamentul cel nou, dupd cum de altfel a ardtat in r.
de mai al acestei reviste d. Pangrati in analiza interesanta si docu-
mentata ce a facut asupra noii legiferdri. Defectele insa se vor putea
indrepta prin initiativa corpului didactic daca acesta va fi convins de
inserma5tatea sarcinei ce are de implinit in aceste singure institutii
in care, la noi in tars se cultivii arta. Lipsa educatiei artistice in scoli,
atit in cele secundare cit si la Universitate, se simte din ce in ce mai
mult. Sintem si in aceasta privinta printre cei din urma in Europa,
cAci chiar si bulgarii ne-au intrecut de mult. La noi insd se considerd
arta ca un lux inutil, iar importanta ei din punct de vedere etic si
educativ se nesocoteste de catre cei mai multi. Pretinsele noastre clase
culte sint de cele mai multe on cu totul lipsite de cele mai elementare
notiuni estetice, si sint in aceasta privinta inferioare chiar taranilor
analfabeti. CAci acestia, prin contactul for cu natura, au un orizont
mai larg, mai senin, pe cind semicultura tir:,rovetilor a distrus aseme-
nea calitati, fara sa le fi inlocuit prin ceva pozitiv. De aci aspectul
hibrid al societatii noastre. Anul expirat ne-a adus si in aceasta pri-
vinta speranta de imbunatatire. Prin revista sa Vieata natal, profesorul
universitar Ovid Densusianu, a intreprins o campanie in favoarea cul-
turei artistice in scoald", punind chiar bazele unei societdti in acest scop.
Initiativa este din cele mai frumoase si merits concursul tuturor oame-
nilor intr-adevar cult. 0 indreptare in sensul modern ar trebui sa
porneasca de sus, de la Universitate. Din acest cel mai inalt focar de
cultura ar trebui sa se predice evanghelia frumosului tinerilor generatii,
din care ies viitorii dascali, preoti, magistrati, administratori, care la
rindul lor, fiecare in sfera activitatii sale, vor putea contribui la indrep-,
tarea simtului estetic, fie prin vorbd cit si mai ales prin fapte. La
Universitatile noastre insd arta este Inca exclusd si din nefericire se
mai gasesc voci care sa pledeze .pentru nedespartirea artei de filologia
clasic i.

262

www.dacoromanica.ro
 Singurele noastre institute in care se adaposte5te arta sint muzeele.
Rolul negativ si chiar nefast pe care din acest punct de vedere 1-a
avut muzeul de antichitati, e prea bine cunoscut de toti, pentru a nit
fi nevoie sa mai revin aci. Incercarea de a organiza un muzeu intr-ade-
viir national merge mai incet decit ar fi de dorit, din cauza dificultatilor
ce intimpind autoritatile superioare, care la un moment dat au avut
aerul de a acorda interesul ce cu drept se cuvine unei asemenea insti-
tutii eminamente nationala. In luna mai s-a intrunit la minister o
comisiune care a discutat masurile ce ar trebui luate, dar si acele hot i-
riri au ramas fard urmare pina azi. Si astfel se pierde un timp foarte
priios 5i se ingreuneaza tot mai mult posibilitatea adunarii colectiu-
nilcr. De mai bine de doi ani o tot repot si totusi mai sint multi cart,
nu vor sa se convinga de asemenea simple adevaruri.
Pe cind oficial muzeele somnoleaza, constiinta publics s-a de5tep-
tat si pe zi ce merge vedem injghebindu-se tot mai numeroase si inte-
resante colectii particulare, la care interesul artei locale a inceput s
predomine. Astfel pentru a incepe cu antichitatea, colectia bogata a
d-lui M. C. Sutzu, tinde tot mai mult sa se restringa la adunarea
manedelor si medaliilor grece si romane din teritoriul Orli romane5ti,
ajungind a fi in acest domeniu una din cele mai importante din Europa,
posedind chiar numeroase piese unice si Inca inedite. Colectia de monezi
5i medaLii romane5ti a d-lui dr. Angelescu, este de asemenea d- o
ne.pretuita valoare, rivalizind, pare-se, chiar cu aceea a Academiei
Raman.
Frumosul si variatul tezaur artistic al dr. I. Cantacuzino de ase-
meni se completeaza acum prin picturi si gravuri din tara. Splendida
colectie de tablouri ale lui Grigorescu, apartinind lui A. Vlahuta, nici
ea se poate compara cu saracia pinacotecii noastre in aceasta privinta.
Tar pe linga ace5ti amatori priceputi si cunoscuti ni se releva altii not :
d-I V. G. Mortun a reusit in scurt timp sa adune citeva pinze insemnate
ale pictorilor romani si mai ales dintre cei vechi. Iar statul nu se poate
decide a infiinta nici acel Muzeu Grigorescu despre care atit s-a vorbit
nu de mult. Intr-o bung zi se va risipi si tezaurul din atelierul de la
Cimpina, pe care la un moment dat 1-am fi putut avea pentru o sums
nu prea mare. Va veni vremea cind nici chiar cu multi bani nu vom
mai putea face ceea ce neglijam sa realizam azi. In domeniul arteloi
decorative, colectiile doamnei Eliza Bratianu 5i a d-lui A. Bellu se
imbogatesc mereu. Anul expirat se poate bucura a fi inregistrat prima
inaugurare a unui muzeu oficial. In luna iunie s-a deschis intr-adeva'r
publicului atelierul pictorului Aman pe care statul 1-a cumparat de
acum patru ani pentru a face dintr-insul muzeul Aman, ce vedem azi.
Mai rodnica decit activitatea oficiala a fost initiativa particulars
prin societati artistice ce s-au constituit in anii din urma. Societatea
, Arta romaneasca" a inceput seria sa de publicatiuni prin Biserica din
Filipegii de Pi lure, aparuta in august 5i nrmata de o prima fascicold
a Monumentelor din Romdnia, cuprinzind zece planse dupe cele mai
intr-resante biserici din tara. Cea mai insemnate creatie a anului a fost
263

www.dacoromanica.ro
acea a Societatii Domnita Maria". Potrivit programului sau, societatea
ti -a intins activitatea in domeniul artelor decorative. Prin concursul
de olarie si cel de tesaturi s-au obtinut rezultate intr-adevar foarte
satisfacatoare, dindu-se mai ales indrumari serioase pentru regenerarea
acestor productiuni, conform traditiei celei bune. Noua societate a
inceput de indata activitatea sa, infimtind in Bucuresti un atelier in.
care se copiau cele mai frumoase scoarte din Muzeu, punindu-se in
vinzare, pe preturi de cost, spre a se raspindi modele bune in locul
celor de specula ce inundau capitala. In afara de aceasta, Societatea
a lansat si un apel catre tesatoacele romane, prin care erau rugate-
femeile care se indeletnicesc cu tesutul, sa faca cite o scoarta cum vor
crede mai frumoasa si sa o trimeata. Societatii ping la Sf. Dumitru
1908, chid se via tine judecata. Lucrarile cele mai bune se vor cinsti
cu cite un certificat iscalit de insasi A. S. R. .Domnita Maria* si se vor
imparti premii de cite 200 sau 100 lei pentru cele mai bune si fru-
moase scoarte sau velinte". Din cele ce se prezentara, citeva numai
au putut fi premiate la primul apel. In afara de aceste incercari,
Societatea a cdutat sa cuprinda in programul sau de activitate si pro-
ducerea mobilelor, ca unul din articolele cele mai necesare unei gospo-
darii, s-a pus la concurs un mobilier compus dintr-un dulap, o masa,
case scaune, o polita sau blidar si un chenar de oglinda. El trebuia sa
coste numai intre trei sute ping 1.1 patru sute lei. Dintre cele 11 pro-
iecte prezentate s -au acordat premiul I de 300 lei arhitectului Gh. Lupu ;
al 2-lea de 200 lei desenatorului Muzeului Octav Roguski ; al 3-lea de
100 lei arhitectului Hugo Storck, o parte din proiecte au fost reproduse
in Cony, lit. Un rasunet roqi mare a avut concursul de olarie prin
apelul raspindit in centrele cunoscute ca producatoare de ceramica.
Din catele cele retrace s-au primit exemplare frumoase incorporate
Muzeului, Hr autorilor li s-au acordat premii si diplome semnate de
principesa Maria. In multe case modeste am regasit aceste diplome
frumos incadrate, cu care se faleau posesorii for 1. In afard de aceste-
doua societati cu scopuri artistice mai generale, exista si altele ale
artistilor, in vederea sustinerii intereselor particulare ale corporatiunii.
In ultimul an s-au facut chiar incercari serioase de a contopi toate
aceste mici cenacole intr-o societate generala a artistilor" fara insa
a se fi ajuns la un rezultat definitiv. Dupa un debut destul de pompos,
cu conferinte artistice, tinute de fruntasi politici, n-a mai urmat nimic
de seama. Expozitiile de pictura si sculptura s-au succedat si in anul
acesta, aproape fara intrerupere in sable Ateneului. Valoarea for artis-
tica precum si rolul for educativ sint foarte neegale. Uneori se expun
chiar lucrari care ar trebui sa fie prohilbite intr-un local cu caracter
oficial cum este Ateneul. Nimeni insa nu face alegerea si publicul
deziluzionat de uncle exibittiuni intr-adevar inferioare, a inceput sa
piarda interesul chiar pentru lucrarile serioase. Pentru a evita asemenea

1 1. Societ¢tile artistice, Cony, lit., 1908, p. 620. 2. Testituri romaneSi, Cony..

lit., 1908, p. 532. 3. Mobile roniane$ti, Cony. lit., p. 312.

264

www.dacoromanica.ro
confuziuni Tinerirmea artistica" se straduieste sa-si creeze un local
propriu, pentru a organiza expozitiuni demne de acest nume. Din toate
picturile ce s-au perindat in salile Ateneului, nici una nu ne-a relevat
un talent nou, pe lingo cele cunoscute din alti ani. In sculpturd totusi,
cu prilejul concursului pentru catedra de la Scoala de Arte frumoase,
s-a manifestat in mod imbucurator tinarul Iordanescu, care se afla
Inca la studii in strainatate.
0 expozitie noud si interesanta a fost aceea a lucrarilor elevilor
premiati ai Scoalei de arhitectura, care sub priceputa conducere a d-lui
Pangrati, da cele mai neasteptate rezultate. Prin pleiada de tineri absol-
venti, scoala va contribui in curind la regenerarea arhitecturii ora-e-
lor noastre.
Cu caracter mai mult cultural decit exclusiv artistic a fost expo-
zitia organizata la Iasi de catre d-1 N. Iorga, in mai trecut, cu prilejul
serbdrilor in onoarea bucovinenilor. S-au scos la iveala cu acea ocazie
unele foarte pretioase obiecte de interes artistic si cultural din colectiile
particulare vechi rnoldovenesti, dindu-se o noud dovada a belsugului
si a simtului artistic al parintilor nostri. Sirul expozitiilor din 1908 s-a
incheiat prin participarea Romaniei la Expozitia internationala de ai to
populara ce e Inca deschisa acum la Berlin. Numarul publicatiilor artis-
tice s-a sporit simtitor in decursul anului trecut. Mai toate revitele
importante tind sa dea o dezvoltare tot mai precumpanitoare partii
artistice, ping aci cu totul exclusa. La Iasi a aparut chiar o foaie spe-
cials in serviciul Artei romane".
In fruntea tuturor acestor publicatiuni, sta. Buletiinul Comisiunii
monumentelor istorice" de sub presedintia d-lui I. Kalinderu. Despre
importanta acestui buletin si calitatile colaboratorilor sai s-a vorbit
intru destul in aceasta revista, pentru a nu mai fi nevoie sa insist
din nou.
De o valoare nepretuita pentru studiul temeinic al monumentelor
noastre este publicatia d-lui Iorga asupra inscriptiilor bisericilor din
Romania", care s-a incheiat prin aparitia volumului al doilea.
Foarte interesante sint si studiile artistice ale monseniorului
Netzhammer, arhiepiscopul catolic din Bucuresti, care cu o iubire intr-
adevar sincere pentru taro si poporul nostru s-a consacrat studiului
monumentelor romanesti din vremurile cele mai vechi ping in zilele
noastre. Studiile sale asupra Dobrogei si a unora din manastirile noastre,
au contrihuit mult la aprecierea artei noastre in strainatate. Cu caracter
mai special etnografic sint studiile d-lui dr. E. Fischer, aparute de ase-
meni in limba germane, asupra portului romanesc. Lucrarile d-lui Murnu,
deli cu pretentii stiintifice, nu prezinta vreun interes pentru miscarea
artei din Cara, deoarece trateaza despre subiecte cu totul streine dome-
niului artei romanesti. Caci inainte de a avea prezumtia sa aducem vreo
contributie la domeniul artei streine, ne incumba datoria de a dezgropa
si pune in lumina cuvenita propriile noastre monumente asupra carora
sa nu asteptarn sa ne deschida ochii streinii.
0 indrumare serioasa a artei romanesti nu se poate asigura decit
pornind de la elementele distinctive ale poporului nostru. A scoate dar
265

www.dacoromanica.ro
la iveala manifestarile artistice ale poporului este prima noastra datorie.
Aceasta este adevarata arta romaneascii, caci ea singura este aceea=4 la
t ti fratii acestui neam, razletit intre Carpati si dincolo de Balcani. Din
studiul amanuntit al acestor elemente de peste toate tinuturile locuite
de romani si prin adaptarea motivelor la nevoie se va putea crea si in
Cara o arta care sä alba un caracter propriu. tntr -acest scop infiintarea
muzeului de etnografie si arta nationala, unde cats sa se adune toate
aceste documente pretioase si asa de rare, isi are insemnatatea sa
bine hotarita.
Interesul ce tot mai tare se desteapta in tara pentrti arta populara
este cea mai frumoasa izbinda a anului ce s-a incheiat. Iar favoarei.
de care modestul, dar incintatorul port romanesc se bucura, chiar in eel,
mai inalte sfere, dovedesc reproducerile aci alaturate. Cu asemenea
convinsi si inalti protectori, putem cu nadejde sa intrevedem o inflorire
a artei romanesti intr-un viitor foarte apropiat. Cu asa sperante pasim
pragul anului celui nou. Al. Tzigara-Samurcas, ian. 1909".

LXXI
CAROL I SI MONUMENTELE STRABUNE

Pe pagina intii a nr. din aprilie 1909 a Cony. lit. sir,t r-date in
traducere urmatoarele versuri gravate pe potirul de clestar daruit de
Carmen Sylva regelui Carol cu prilejul aniversarii sale de 70 de ani.
Potirul, reprodus si; in revista, era invaluit cu o retea intretesuta cu 70
<le margaritare, lucrare de aseineni a reginei.
Potirul vietii
Potirul, potirul era de clestar,
$i to 1-al scobit suflet mare,
Schimbind picaturile-i pline de amar
In roua de margaritare.
In valul acesta tesutu-le-am eu
Pe toate cu grija, de teams
Sa nu pierd vreunul, caci chiar Dumnezeu
Din cer mi le dete pe seams.
Ard picurii vietii atita de clad,
Ca pietrele rani scinteiaza,
Dar picurii, cit au fost de amari
N -o spune voioasa for raza

I Frumoasa traducere e de Ion Algeorge, custode la Fundatia Carol I, unde

fusese numit ca incurajare a talentului de care dase asa frumoase probe la
inceput. Potirul a fost expus in micul muzeu istoric de la Castelul Pe le4, Textul
german era redat dupA autograful Carmen Sylvei.

266

www.dacoromanica.ro
 Cu prilejul acestei aniversari, vechea revista junimista a publicat
o serie de articole relative la binecuvintata activitate a suveranului 1.
Dupd versurile regale urmeaza sub titlul de mai sus (p. 338-371)
o documentata expunere avind ca subiect : reimprospatarea splendoarei
de odinioara a vechilor noastre monumente, opera exclusive a regelui,
care a luat asupra-si nobila si pioasa sa grija, de a reda viitorimii in
toata stralucirea for cele mai mindre dintre bisericile voievozilor no,-;tri".
Amintind ca in 1862 tinarul principe Carol urma la Bonn prelegerile
renumitului estetician Anton Springer invitat in 1871 la Peles ard-
tam ca din oct. 1366 domnitorul Carol trece de la Tirgoviste la Curtea
de Arges, ocupindu-se necontenit apoi de soarta deterioratei Catedrale,
a carei restaurare o duce la bun sfirsit.
Prin numeroasele citatii din memoriile suveranului, din discursul
academic al lui Al. Odobescu din 1879, din discursul rostit de rege la
inaugurarea Catedralei din oct. 1886, precum si din inscriptiile ce orneaza
biserica, se intregeste grija necurmata a regelui pentru aceasta biserica,
cit si mai apoi pentru celelalte restaurari savirsite sub a sa rodnica
domnie 2. Iar ca incheiere daogam: In opera mareata de consolidare a
prezentului si de asigurare a viitorului larii, regele. apreciind Si iubind
trecutul nostru ne-a indemnat si pe not sa pretuim si sa iubim mai
molt pe stramosii nostri si sa be respectam lucrarile. Si astfel a inscris
in analele istoriei romanilor nu numai una din cele mai frumoase
pagini a roditoarei si glorioasei sale domnii, dar si-a asigurat si eel mai
trainic monument : acel al vesnicei noastre recunostinti". Interesul rege-
lui pentru monumente dateaza de la inceputul dornniei sale, dupe cum
se dovedeste prin urmatorul raspuns la scrisoarea ce din initiativa domni-
torului se trimite lui Viollet-le-Duc, a carui cunostinta tinarul principe
Carol o facuse la curtea lui Napoleon al III-lea, la Compiegne. La scri-
soarea ministrului T. Maiorescu, adresata din inalt ordin, Viollet-le-Duc
raspunde din Paris, la 29 aug. 1874: neputind lua aceasta sarcina",
recomanda pe eel mai bun ajutor al sau, pe Lecomte du Noijy, dupe
cum se va arata mai la vale. Arhitectul A. Lecomte du Notly despre
care Odobescu adaoga ca a reprodus intocmai acele minunate amanunte.
pe care le-a urmarit, ba, ce zic, le-a descoperit si le-a reprodus cu acea
pasionata iubire care leaga intotdeauna pe artistii adevarati de opera for
predilecta". Pe temeiul scrisorii lui V. au urmat apoi tratative ducind la
angajarea arhitectului Lecomte du Notiy, primul arhitect propus de
Viollet-le-Duc, de Baudot, n-a putut sa prezinte decit un succint raport
asupra mijloacelor de a asigura conservarea prin lucrari de consolidare
si de preservare, iar nu de o restaurare complete, ca acea hotarita in

1 Iata articolele publicate in acel numar : D. Onciul : Influenta dinasticii in

flezvoltarea statului roman ; S. Mehedinti : Perspectiva asupra Dunarii si asupra
tarmutiki vecin at Myrii Negre pinit la Carol I ; Y : Activitatea military a regelui
Carol I.
2 Citatii referitoare la restaurarea Episcopiei din Curtea de Arges se gasesc
si in articolul ce am consacrat lui Maiorescu si arta in Romania din Cony. lit.
1910, pag. CXLIV.

267

www.dacoromanica.ro
urma si incredintata lui Lecomte du Notiy". Despre lucrarile executate
si despre campania dusa impotriva arhitectului francez este vorba aiurea.
Voi adaoga numai aci ca, atunci cind, din cauza economiilor generale,
statul n-a mai putut subventiona lucrarile in curs de restaurare, suve-
ranul a preluat, timp de opt ani, asupra sa intregul buget afectat acestor
lucrari, care numai astfel nu au fost intrerupte. Dar chiar atunci cind
dupa noile incercari de a se suprima din bugetul statului sumele nece-
sare restaurarilor, dupa cum s-a aratat aiurea regele nu inceteaza de
a se interesa de aproape de soarta restaurarilor, intervenind pentru
mentinerea sumei si insarcinindu-ma a comunica arhitectului bolnav
inalte dorinti, dupa cum rezulta din urmatoarea scrisoare a lui Lecomte
din 1909, de la Baile Pistyan :
Cher Monsieur Tzigara, Je vous suis reconnaissant pour votre
aimable missive du 13/26 Juillet. Elle est, croyez-le, la bien venue en ce
moment surtout oiz je lutte de toutes mes forces, avec toute ma volonbe,
contre ce maudit mal qui ne veut pas lather prise et abuse cruellment
de ce que je n'ai plus tout a fait 20 ans ! Oui, en effet, ce sont de
bonnes nouvelles que vous me donnez la, et je m'en rejouis fort. Il nous
sera done permis de ne plus trembler pour un lendemain plus que
problematique, et nous pourrons encore, j'aime a le croire, produire
quelque chose pour le Roi ! c'est mon plus cher &sir. Toujours est-il
que l'alerte de cette armee nous a coute cher a divers points de vue.
Bien entendu, les instructions de S.M. seront suivies dans l'extreme limite
possible... Quant aux dessins et documents, ils ne s'egareront pas, soyez
en certain, maintenant que nous avons des ardres précis. Vous les aurez,
et vous pourrez sans doute les utiliser par la suite. La cure que je suis
ici est dure et epuisante, mais it me faut de la patience... Que voulez-
vous, je suis comme une vieille machine. Dame ! a la longue !... Soyez
mon interprete aupres de S.M. et excusez un laconisme dont vous
connaissez la raison d'être. Veuillez... (ss) cs. Lecomte du Notiy". Mult
dorea regele ca, dupa inaugurarea Catedralei de la Argesul muntenesc
5i a celor doua biserici din capitala Moldovei, sa tirnoseasca, cu acelasi
fast, si biserica Sfintului Neculae din Craiova, cea mai reusita opera a
arhitectului restaurator, ceea ce insa nu s-a putut implini, din cauza
atitor evenimente neasteptate incetarea din \dap a suveranului si apoi
a arhitectului sau. Admirabila e opera craioveana, atit din punct de
vedere arhitectonic cit si a armoniei decoratiei interioare, dar a avut
de suferit : placile de marmora, prevazute sa termine partea inferioara
a picturii, au fost inlocuite printr-o spoiala necorespunzatoare cu somp-
tuozitatea decorative a boltilor si a intregului interior. Asemenea impie-
tate este una din dovezile lipsei inaltului spirit conducator in toate si
peste tot de care ne-a fost dat sal ne bucuram sub blagoslovita domnie
a regelui Carol I.
268

www.dacoromanica.ro
 LXXII
EXPOZITII ROMANE LA BERLIN BSI LA AMSTERDAM

Evenimentul inaugurind anul 1909 este participarea noastra la

,,Expozitia internationala de arta populard" din Berlin, oficial hotarita
Inca din oct. 1908 (Cony, lit. II, p. 430). Scopul expozitiei era stimularea
interesului pentru producerile artistice ale diferitelor popoare si intro-
ducerea for pe piata universals, inlesnind desfacerrea lor. Expozitia
cuprindea o sectiune istorica. in care categorie intrau colectiile Muzeu-
lui, si o sectiune a produselor particulare.
Participarea la Expozitie ne-a fost asig-,urata prin interventia A.S.
Principesei de Wied ; iar ca presedinte de onoare al Expozitiei a fost
aleasa regina Elisabeta, presedinte a Lyceum-Club-ului" din Berlin.
Cu acest prilej pentru intiia data arta romaneasca a treout granitele,
ocupind locul ce i se cuvenea, caci la celelalte expozitii internationale,
arta taraneasca se pierdea in mijlocul atitor alte produse eterogene.
In afard de arta din China, Egipt, Kamerun etc., din Europa au
participat 14 state cu exceptia Sirbiei, a Portugaliei si a Spaniei.
Arta poporului nostru a cucerit de indata locul de frunte, dupa
cum marturiseste criticul A. Harder : Germania este cea mai saraca tara
fata de Romania, Suedia si Norvegia ; chiar reprezentanta Austro-Unga-
riei : Natalia Bruk-Auffenberg nu se poate opri a confirma ca in frun-
tea tuturor sta Romania cu produsele sale atit de bogate si frumoase.
Acolo traieste o arta curat nationala, fard concesiuni facute nevoilor si
modei zilei. Si totusi fiecare obiect este demn de a fi purtat in eel mai
elegant salon. De la romani trebuie sa luam pilda cum trebuie incura-
jata si dezvoltata industria casnica". Intr-o lungs si competinte expunere,
asupra Rumanische Volskunst" din Welt auf Reisen, din 1 martie 1909,
p. 133-5, criticul Otto Odrich, care a calatorit si pe la noi, lauds fara
rezerva sectiunea romaneasca si a obiectelor din Muzeul bucurestean,
care einen schlagenden Beweis fur die Richtum der Phantasie and den
Kunstlerischen Sinn des Volkes liefert". Iar in concluzie adaoga : die
ganze Austellung, die nur zwei Raume einnehm war mit grossem Geschick
von prof. Tz. Sam. eigeschandig zusammengestelt worden u. der verlaalt-
nismassig geringe Raum so giinstig ausgenutzt worden, dass trotz der
FUlle alle Ausstellungs gegenstande vollauf zur Geltung Kamen u. (las
Ganze einen harmonischen Uberblick Uber die verschidenen Zweige der
rumanischen Volkskunst gewahrte".
Cele citeva costume expuse de Muzeu dau o dovada de instinc-
tul artistic al poporului si a perfectiunii la care a ajuns industria casnica
in Romania", scrie criticul de arta M. v. Biberstein. Ca un omagiu adus
presedintei si protectoarei Expozitiei, Carmen Sylvei, s-a acordat Roma-
-niei locul de cinste in Expozitie cu portretul reginei noastre.
Expozitia a dovedit ca in privinta portului taranesc, nici un alt
popor din lume nu ne poate concura. Costumele din Bulgaria, Grecia si
Busia sint singurele care se pot pune alaturi de ale noastre. Pe toate
269

www.dacoromanica.ro
Inca le intreccm prin discretiunea culorilor si prin varietatea savan'a
si frumoasa a izvoadclor. Costume le de peste Dunare sint mull mai
greoaie, mai incarcate, cu culori mai crude si in mase mai compacte
decit la noi. Cu costumele atit de laudate ale italienilor si chiar ale
suedezilor de asemenea nu ne putem compara : costumele for sint alca-
tuite din pinza de fabrics, de o singura culoare, pe cind noi avern
vilnicele si catrintele tesute in culori asa de bogate dar discret combinate.
Prin aceleasi calitati se disting si scoartele noastre, deli se aseamana cu
cele suedeze si norvegiene, intrecindu-le insa prin splendidul nostril
colorit. Pe lingo obiectele muzeului si produsele Societatilor Albina",
Munca", Tesatoarea", Furnica". etc. am avut acelasi nemarginit suc-
ces, produsele for fiind vindute din primele zile. trnparateasa Germaniei
venind de cloud on spre a face achizitii de broderii si de mai multe
scoarte, pe care tare be aprecia telegrafiind felicitarile sale reginei
noastre.
Printr-o conferinta, in limba germane, si cu proiectiuni, direc-
torul Muzeului a lamurit bogatia si vechimea artei populare romane,
care pentru prima data se arata peste hotare in toata amploarea, cuce-
rind de ind.a.ta sufragiile numerosilor ei admiratori. (Cony. lit. 1909,
p. 339). Despre aceasta conferinta N. Pressische Kreuzzeitung, din 26
febr. 1909, ref era : Den Schlussvortrag in der fiir die internazionale
Valkskunstaustellung im Reichsmarineamt veraustalteten Vortragserie
hielt prof. Tz-Sam. tiber die Kunst seines Landes... Er wiisste eine
zahlreiche Horerschaft in seltenem Masse zu fesseln... Er zeichnete in
Leben satmenden Schilderungen das naturschOne Donau land, u. sein astne-
tisch hochbegebtes, frohsinniges, anmutsvolles Landvolk Als Durchzug-
sland in romischen, byzantinischen, gothischen zeiten hat Rumanien
von mancherlei fremden Volkstuni Einflusse verarheitet. Zur Zeuqen-
schaft ftir solche Assimilationen lies prof. T.-S. den Kirchen u. Kloster
wie auch die Bauernhauser in schonen Projections bildern vortiberziehen.
Fine Falk Kunstgeschichtlich ganz einziger Materrialien wirkte geradezu
ziindend auf die Beschauer. Darauf folgte die Wilrdigung der herrlichen
rumanischen Volkskunst"... se enumerd apoi portile ca niste arcuri de
triumf, tesaturile, broderiile, crest4turile, .,originalele troite si einem
malarischen Trachtenreichtum, der nur in hellenischen zeiten seines
Gleichen findet". Este cea mai concentrate dar mai fidela dare de seams
a lungei expuneri din acea sears. Ziarele din Bucuresti in unanimitatea
for au apreciat succesele Expozitiei. Chiar Vointa nationals din 29 mar-
tie 1909 incheie aratind ca. : in expozitia romaneascd nu s-au facut
greselile constatate La ahe sectiuni : fiecare object a produs intreg efec-
tul sau, iar intregul a oferit o infatisare armonica. Un prim pas pentru
propasirea artei noastre si a industriei casnice peste hotarele tarii a fost
facut. Ramine ca autoritatile noastre superioare sa aprecieze insemna-
tatea nu numai artistica dar si economics a unor asemenea inceputuri,
pentru a le da sprijinul cuvenit". L'independance roumaine din 18 ian.
1908 da si o mai anion descriere a Expozitiei si a chestiunei consacrata
lucrarilor reginei Elisabeta si principesei Maria si a celorlalte lucrari
ale societitilor aratate. imbucurator a fost si succesul material : Soc.
270

www.dacoromanica.ro
Liberty din Anglia a comandat de peste 20 000 lei pinzeturi roma-
nest ; iar firma Wertheim, in localul careia e Expozitia, va organiza
o sectie permanents pentru vinzarea produselor artei casnice a dif e-
ritelor popoare expozante. In afara de relatarile ziarelor, insusi ministrul
nostru la Berlin, A. Beldirnan, s-a crezut obligat a adresa primului-mi-
nistru I. Bratianu un lung raport oficial (nr. 263/1909) din care extragcm
urrnatoarele pasaje : Aceasta prima incercare de a intruni la un 1->c
pradusele cele mai caracteristice ale artei populare din mai toata lumca
civilizata a avut un deplin succes si s-a putut observa viul interes pe
care publicul din Berlin 1-a aratat acestei expozitiuni, care din punctul
de vedere etnografic si artistic prezenta un caracter cu totul deosebit.
In concursul acesta al atitor natiuni care au aratat tot ce aveau mai
de seama pe terenul artei populare, sectiunea romaneasca nu numa.
ca s-a prezentat foarte bine, dar putem sa spunem fard exagerare, ca
si -a cistigat un loc de vaza si a fost una din cele mai apreciate de toi,i
cunoscatorii. S-a dovedit Ca arta populard romans, prea putin cunos-
cuta in strainatate, poate cu succes sa sustie comparatia cu aceea a
unor natiuni cu civilizatie mult mai veche, si unde colectiunile $i lucra-
rile privitoare la aceasta arta sint de mai mult timp organizate.
Mai este de observat ca, pe cind in xi-mite din celelalte sectiuni
s-au expus si numeroase produse care nu apartin artei populare pro-
priu-zise, ci mai mult industriei ieftine, sectiunea romaneasca s-a tinut
strict in limitele prevazute in programul expozitiunii, infatisind astfeL
$i pe deplin si fara orice amestec cu elemente eterogene, adevaratul
caracter al artei noastre populare. Majestatea sa imperiala vizitind de
cloua on expozitiunea, s-a oprit indeosebi la sectiunea romaneasca, uncles
a si cumparat diferite obiecte, si printr-o telegrams adresata majestatii
sale reginei, i-a exprimat in termenii cei mai caldurosi, felicitarile s.le
pentru succesul stralucit al expozitiunei. 0 conferinta pe care domnul
Al. Tzigara-Samurcas, directorul Muzeului neamului romanesc din Bucu-
resti, a tinut-o, in sala cea mare a Ministerului de marina, asupra ai hi-
tecturii $i artei populare din Romania, a contribuit mult a destepta
interesul lumei instruite de aci pentru aceasta parte Inca necunoscuta
poporului roman. Succesul sectiunei romanesti semnalat prin ziare
si prin reviste speciale din streinatate, s-a ivit propunerea de care
muzeul orasului Amsterdam, care organizeaza in lunile mai $i iunie
o expozitiune analoaQa, de a trirnite si acolo colectiunea noastra care
a lost expusa la Berlin, of erind a-i pune, in mod gratuit, un loc la cl.s-
pozitie. Feta de aceasta invitare care mi-a venit in mod cu totul spontan,
prin mijlocirea consulatelor noastre din Amsterdam si Berlin, am crezut
de cuviinta a dispune ca d-1 Al. Tzigara-Samurcas sa lase deocamdata
aceasta colectiune aici in depozit, pind cind guvernul nostru va hotari
participarea noastra la expozitiunea de la Amsterdam. Creel, domnule
prim-ministru, ca fiind dat ca colectia aceasta se afla deja la Berlin
si ca costul tran °portului de aici in Amsterdam este mic in comparatie
cu cheituielile care le-ar pricinui o expediere eventuala de la Bucuresti
la Amsterdam, ar fi pacat sa nu profitam de o ora7ie atit de favorabila
271

www.dacoromanica.ro
care ni se of era, pentru a continua in streinatate opera de propagare
a artei noastre populare, inaugurate cu atita succes la. Berlin. Aceasta
propagare ar prezenta si un caracter economic, deoarece facindu-se mai
cunoscute aceste produse artistice ale tarii, s-ar deschide pentru viitor
not piete de desfacere". Pe baza raportului ministrului, trimis Si mie
in copie, expozitia la Amsterdam fu decisa si s-a organizat in sable
Reich Muzeului deschizindu-se la 17/30 mai ; iar la 24/6 iulie am con-
ferentiat asupra artei noastre populare. La section roumaine de l'expo-
sition officielle de travaux manuels, amenagee au Musee national d'Am-
sterdam, obtient le plus vif succes" ne asigura L'Independance roumaine
din 26 mai 1909. La presse hollandaise est unanime a reconnaitre la
superiorite des productions rournaines sur touter les autres qui figurent
a cette exposition dont la section roumaine semble etre la clou..." Spre
deosebire de celelalte dAri de seams, ziarul francez adauga : le merite
du succes revient surtout a Mr. le ministre et a M-me Mavrocord.at
ainsi qu'a notre consul Mr van Oestoaen, qui ont deploye de grands
efforts pour l'organisation de cette section. On sent que l'amenagement
des envois de Roumanie avait etc confie a la competente et claire-
voyante activite du directeur du Musee d'art national de Bucarest".
Nu pot rasa fare mentiune specials ca Intr-adevar amestecul per-
soanelor citate a avut efectul sau asupra expozitiei, in care, la insistenta
staruinta a acestora s-au expus, impotriva vointei mele, produse par-
ticuiare, care nu cadrau cu cele aduse de la. Berlin. Urmarea a fost ca
pe cind ziarele locale laudau expozitia in ansamblul ei, unele din ele
vi-au permis sa intrebe cum de s-au putut arata, alaturi de majoritatea
frumoaselor produse, unele care nu se disting prin nici o calitate de bun
gust sau executie aleasa. Iota rezultatul amestecului pe cit de insistent
pe atit de incompetent, al pensoanelor bine intentionate, desigur, de
care, in genere, m-am ferit, insumind intreaga raspundere cu conditie
de a avea si intreaga libertate de actiune, in orice intreprindere. In
cazul de fate, in special a fost amestecul Tninistresei noastre de la Haga,
a carei autoritate se resimtea, pare-se, si in afacerile Legatiunei.
Observatiile unor ziare n-au impiedicat insa ca dupe cum adauga
L'indep. roum.: c"est la seconde fois, depuis l'exposition de Berlin,
que l'art roumain passe la frontiere pour conquerir de beaux lauriers
a l'etranger... les succes sont doubles pour nous, puisqu'ils ont a la fois
une portee .artistique et economique". Cu prilejul expozitiei din Am-
sterdam, am cercetat de aproape muzeele locale precum si cel din Haga
vi Harlem, imbatindu-ma, caci nu gasesc un termen mai propriu, de
arta lui Rembrandt, Rubens, Frans Hals vi a atitor alti reprezen-
tanti de frunte ai artei flamande $i olandeze din muzee si a numeroa-
selor colectii diverse. La Amsterdam am vazut frumosul portret al lui
Ian Six, lucrat de Rembrandt, din mijlocul veacului al 17-lea, in locuinta
particulars a descendentilor primarului din asa indeparta.ta vreme. Por-
tretul a fost vindut in urma pe vreo vase milioane de florini hol., pare-
mi-se. Neuitatele impresii de arty au compensat cu prisosinta orice cazna
si dez.arnagiri inerente expozitiilor.
272

www.dacoromanica.ro
 LXXIII
ARTA SCANDINAVA $I A NOASTRA

Organizarea expozitiei de la Amsterdam mi-a procurat prilej sa

vizitez si expozitia de arte industriale de la Stockholm, despre care
trateaza cronica din mai 1909 a Cony. lit. p. 794-8. Inca de la Berlin
capatasem impresia marei apropieri intre arta populara nordica si a
noastra, ceea ce mi s-a confirmat si mai temeinic la fata locului.
Servanta norvegiand expusa in Muzeul de la Bucuresti nu se banuieste
a nu fi din Romania. Asemandrile au ca substraturi : intii conlocuirea
gotilor, in vremuri indepartate, in regiunea Ucraina cu stramosii nostri
Si apoi aceleasi conditii de trai in regiuni asemanatoare. Lemnul si lina
au conditionat la ambele popoare arta for, redusa la produsele casnice.
Aceleasi case de birne, ca a lui Mogos, si aceleasi porturi, camasile
norvegienelor sint incinse cu bete ca La noi, carora be zic belte". Unel-
tele si obiectele uzuale sint .aproape exclusiv din lemn, ceramica fiind
putin dezvoltata din cauza lipsei pamintului special. Formele scandinave
au pe linga crestaturile noastre si adaosul culorilor. Munteanul scan-
dinav se serva de acelasi bucium invaluit in fasii de mesteacan ca la noi.
Muzeul nordic din Stockholm e de o enorma bogatie in produse
populare, expunerea prea numeroaselor exemplare similare e chiar obo-
sitoare, dupd cum a recunoscut si principele Suediei vizitind Muzeul
din Bucuresti. 0 frumoasa inovatie a lui Hazelius este Muzeul in aer
fiber, despre care va fi vorba mai tirziu, si pe care colegul de la Cluj
s-a grabit sa-1 imite, ca o mare inovatie.
La Muzeul preistoric m-am bucurat de vastele explicari ale lui
Mustelius bine informat si despre tara noastra.
La vechea Universitate din Uppsala am cercetat vechiul Codex
aureus" si semnind in registru, in calitate de bibliotecar al Fundatiei
Carol I, am primit, pe baza acestei indicant, vizita profesorului Hialmar
Psilander, la Bucuresti la 15.VI.1921, venind din Istanbul ; dupa ce
a vizitat Biblioteca si apoi, cu priceperea unui nordic, colecnile Mu-
zeului, 1-am retinut la masa. Aflind ca ar dori sa vada pe Iorga, 1-am
indrumat, prin gardianul Muzeului, la locuinta apropiata a finului,
din Sos. Bonaparte. Mare mi-a fost mirarea vazindu-1 revenind curind,
pe profesorul calator, care foarte emotionat mi-a marturisit ca, pe baza
bunei primiri ce i-am facut, s-a simnt obligat sa ma avertizeze ca Iorga,
la care-1 trimisesem, imi este tare dusman si ca fata de enormitatile
ce le-a debitat cu furie in contra-mi a tinut sa scurteze vizita venind
sa ma previe. Documentindu-i neintemeierea acuzatiilor iorghiste, in-
marmuritul profesor s-a calmat, constatind mai ales discretia mea asu-
pra relatiilor personale cu varul Nicu, despre care eu nu proferasem nici
o critics.
De la Stockholm am trecut La Oslo uncle am gasit aceleasi afinitati
fntre arta noastra st cea norvegiana ; mai modest dar mai placut e5cpusa
de catre directorul Gosch, care, la Bygdo, pe malul marei, avea un
273

www.dacoromanica.ro
muzeu in aer liber mai putin pretentios dar mai interesant chiar decit
cel de la Stockholm care servea si citva de distractie si dansuri dumi-
nicale. Intoarcerea mi-a fost prin Copenhaga pe care am gasit-o enorm
schimbata fata de vizita mea ca student in 1895, am revazut pe batrinui
director Sophus Muller si am vizitat noul muzeu etnografic, foarte inte-
resant de la Lingby. Cu nespusa admiratie m-am intors din tarile scan-
ciinave ; nu numai pentru arty for veche si cea casnica, dar si pentru
bunul for trai, ordinea si cinstea populatiei in genere. Despre aserna-
narea covoarelor noastre cu ale for va mai fi vorba cu prilejul expo-
zitiei Internationale de la Paris din 1927.

LXXIV
A DOUA CONFERINTA LA BERLIN

La incheierea expozitiei de arta populara, consilierul Muthesius

imi ceruse o conferinta asupra artei romanesti, punindu-mi la dispozitie
marea sala din Casa artistilor sau Kunstlerhaus. Prins aiurea atunci,
conferinta s-a tinut in vacanta. de Craciun, anume la 30 dec. 1909
(12 ian. 1910).
Din rezumatele unor dari de seams din ziare se va vedea ecoul aces-
tei conferinte. LIndependance roumaine, din 17 ian. 1910, relateaza :
Montrant be caractere veritablement artistique et particulier des ouvra-
ges domestiques executes par les paysannes roumaines le conferencier
a tres vivement interesse le public de choix et de specialistes et les plus
Brands journaux de Berlin, dont aussi le Moniteur de l'Empire en ont
fait des comptes rendus tres detailles. Le president de la reunion Mr. le
Conseiller d'Etat Muthesius a felicite notre compatriote non seulement
pour les interessantes communications et les belles projections qui ont
ilustre sa conference, mais aussi pour son talent particulier d'avoir capti-
ve son auditoire en parlant avec tant de facilite dans une langue etran-
gere a la sienne. Nous le felicitons vivement pour notre part et nous lui
savons gre des efforts qu'il fait pour faire connaltre aussi avantage-
usement notre pays a l'etranger ". Mercure de France, In al sau Bulle-
tin de l'art Ancien et moderne" In nr. din 17 febr. 1910, scrie de aserne-
nea : Au Kunstlerhaus be directeur du Musee national de Bucarest do-
nnait recemment une conference sur l'art populaire roumain. Cette
conference n'etait que l'epilogue de l'exposition de l'annee derniere, ou
la section roumaine evait fait sensation, a la fois par la richesse des
produits exposés et par ce fait qu'au lieu d'avoir un caractere unique-
ment historique, elle demontrait la persistance d'un art populaire bien,
vivant encore... De belles projections montraient, ce que sont encore,
dans certains recoins privilegies, la boissellerie, la poterie, la broderie
et merne l'architecture populaire de la Roumanie ". Mult mai amanuntita
este darea de seams a studentului Adrian Bronea, care in Viitorul din
274

www.dacoromanica.ro
7/20 ian. 1910, semneaza un lung articol din care extragem : A fost o
fericire pentru noi studentii romani din Berlin, cind in sala cea mare din
Kunstlerhaus, am putut asculta timp de cloud ore cuvintele de calda ad-
miratie si justa apreciere despre opera maiastra a lucratorilor pamintului
Orli noastre. Numele romanilor a fost pronuntat cu respect de atitea mii
de streini... Si seara, frumoasa seara de 30 dec. a fost pentru noi o ade-
varata sarbatoare. Caci a fost sarbatorita arta noastra, expresia sufletului
nolstru. Si cei care nu ne canosteau au invatat sa ne cunoasca si sA ne
stimeze". Si dupd ce analizeaza obirsia si virsta artei populare precum si
bogatia elementelor sale, recenzentul incheie :,,Noi bieti copii departati
de tara noastra, ne-am simtit citeva clipe iar acasa la noi, alaturi de cei
multi si buni, care ne inteleg, ne cunosc si ne iubese".
Conferinta a fost publicata in revista berlineza Werk-Kunst, nr.
1-3, din ian. 1910.
PEntru a nu se crede Ca in acest timp Muzeul din Bucuresti a fps'
dat uitarii, reproducem ca incheiere a anului, urmatoarea sorisoare
din 20 oct. 1909, a dr. Louis Olivier, care , cu membrii din Croisiere
de la Revue generale des Sciences" ne-a vizitat : De retour a P iris,
je m'empresse de vous remercier, tant au nom de mes compagnons de
croisiere qu'au mien propre, du precieux contours que vous avez bien
voulu nous donner. Ceux des .,<croises» qui ont pu visiter votre admi-
rable Musee ont ete emerveillee. Tout le passé de l'ingenieux et patient
labeur des roumains a defile sous leurs yeux. Tous ont emporte de
cette visite, grace surtout a vos commentaires, un souvenir inoubliable.
En vous joignant a notre caravane, vous nous avez fait a tous honneur
vivement apprecie. Permettez-moi de voux en rendre grace en vous
priant d'agreer ('assurance de mes sentiments de haute consideration
et de devoument". Revista mai sus citata, nr. 24, dec. 1909, p. 985-1 001
auprinde clarea de seams a excursiei celor 206 membri ai vaporului
.,Ile de France" printre care erau : E. Picard, vicepresident de PAcade-
mie des Sciences, Debora, ancien doyen de la Faculte de medicine,
Charles Diehl, bizantinologul, etc...

L XXV
CONFERINTE $I EXCURSII DIN TARA

Intors in tars s-au reluat prelegerele §i conferintele programate la

care s-a mai addogat una la elevele Azilului Elena Doamna", carora
le-am istorisit despre minunile nordice, iar alta la Iasi, invitat fiind de
pre§edinta Soc. de industrie casnica. Cerindu-mi-se spire publicare textul
conferintei, am aratat ca" neposedind vreun rind scris, iar improvizatiile
avind farmecul spontaneitalii, pierd prin fixarea for tiparita.
Sub forme de fragment dintr-o conferinta" am dat numai in
COW). lit., dec. 1909 (p. 1364-8) in rezumat miezul expunerii verbale asu-

275

www.dacoromanica.ro
pra societatilor care cauta sa procure un nou mijloc de cistig clasei tara-
nesti, reinviind totodata vechea arta populara. Societatile pornesc din
convingerea ca aceste doua probleme se pot rezolva prin mijloace co-
mune : incurajarea industriei casnice implicind si dezvoltarea artistica,
desi aceste doua probleme se contrazic si nu pot fi contopite, si lata de
ce: Societatile protesteaza contra raului gust ce invadeaza satele noastre,
contra tarancelor lepadind frumoasele porturi de odinioard si inloouin-
du-le prin produsele ieftine ale tirgului. Dar avem not dreptul oare de
a cere tarancei sa pastreze vechiul costum, care noua ne place mai mult
ca cel actual, care-i revine insa mult mai ieftin si mai putin rapitor de
timpul efectuarii ? Obligat e oare taranul ca pe linga plinea de toate
zilele sa ne procure, tot el, si satisfactiile estetice ?
Fara a predica prin bunul exemplu, pretindem taranului sacrificii
de care insine sintem incapabili... Societatile nu sint decit paliative : nu
se poate spori industria casnica si totodata promova arta nationals. Cad
cu cit produsele ancestrale se mercantilizeaza, cu atit pierd din carac-
terul artistic. Adevarata arta taraneasca e inerenta unei stari cit mai
patriarhale. Schimbindu-se, din fericire in bine, conditiile economice ale
taranului se pierde si caracterul artei
Virsta de our a industriei casnice a fost atunci cind fiecare familie
se gospodarea singura : atunci cind fiecare tundea singur oile, din a caror
ling gospodina singura tesea vesmintele cele necesare familiei. Un rar
si frumos exemplu, de asemenea concentrare a gospodariei viranesti, ne
da in 1908 preotul Negrescu din Oasii Gorjului, unde toata lemnaria, de
la casa si poarta, la mobila, ca si toate tesaturile (haine, stofe de mobile)
sint opera acestor doi stilpi ai familiei 1.
Atunci produsele erau ieftine, bine efectuate si fiecare punea toata
dragostea la lucru spre a se distinge prin lucrari cit mai frumoase... Dar
toate aceste conditii s-au schimbat azi... Fats de noile conditii sociale,
societatile cauta sa intervina : ele procura materiale prime, le dau izvoade
si le asigura debuseul lucrului. Latura economics este astfel, in parte,
rezolvata, nu insa si cea artistica. Prin mercantilizarea ei, arta pierde din
valoarea ei. Munca nu mai e legata de satisfactia morals si traditionala...
Pentru a cistiga mai mult, taranca lucreaza cit mai repede, deci cit mai
neingrijit, repetind modelele dupa" gustul publicului, pierzindu-se naivi-
tatea si individualitatea cu farmecele lor... Cu banii cistigati pe lucru
pe repezeala, tarancele, parasind portul lor, cumpara produsele fabricilor.
Dezvoltarea artei taranesti e deci in strinsa legatura cu buna stare
economics. Cind taranul nu va mai fi apasat de grija zilei de miine si de
mizeria lucie de azi, atunci si arta lui va inflori din nou. Nu cinta de
bucurie si nu se faleste in haine mindre decit cel ce-si stie asigurata
Lucata de pamint si hrana familiei sale. In adastarea unor asemenea tran-
sformari economice, datoria noastrA fats de arta taraneasca este adunarea
cit mai multor asemenea pretioase ramasite ale trecutului, pentru ca la

1 Vezi Arta taranului nostru, Noua revisal rom., 10 oct. 1908, reprodus In
Ar. in R., p. 113, cu fotografii. A se vedea si Cu/tut trecutului si muzeele pro-,
vinciate, Corm lit., mai 1910, cap. in M.R., p. 217-21.

276

www.dacoromanica.ro
momentul cit mai apropiat al redresarii economice sa putem regasi mc-
dele stravechi si firul traditiei... Dupa cum din culegerea legendelor si
a poeziilor s-a fixat limba literara de azi, tot astfel din colectionarea
motivelor vechi se va renaste arta nationals viitoare". Aceasta era una
din tezele sustinute in dezvoltarea conferintelor asupra artei nationale.
Nici excursiile in tara n-au fost neglijate. Cu olteanul prieten prof.
universitar Misu Saulescu am colindat regiunea din Breasta-Oboga-Sado-
va-Segarcea-Cotofeni, adunind olarie si alte obiecte si fotografiind biseri-
cile vechi.
Iar in vacanta de vara am facut un turneu insotit de protopopul
dr. Ilie Daianu la Cluj-Ciurea de unde am arvunit apoi biserica de lemn
pentru Muzeu ; Huedin Fildesul de Sus, cu splendida bisericuta de
lemn, a carei fotografii au fost apoi atit de raspindite ; Barglu-Blaj la
vicarul Moldovanut si la preotul Bunea ; si intors prin Talus si Brasov,
nu fara o bung recolta pentru Muzeu.
In asteptarea publicarii rezultatelor acestor peregrinari am dat in
nr. de nov. al Cony. lit., 1909, p. 1242-47, rezumatul cartii episcopului
catolic din Bucuresti intitulata Aus Rumtinien, un vol. 4°, de 432 pp.,
aparut la Einsiedeln, in 1909. Monsignorele Raymund Netzhammer, cu-
noscind perfect limba si poporul roman, ne da interesante priviri asupra
manastirilor Arnota, Bistrita, Neamtu, Agapia si Varatec, de care se
desparte cu induiosare". Alte capitole, de un mare interes, se refers la
orase greco-romane din Dobrogea, precum si la cele mai vechi asezari
crestine din aceasta parte a tarii, despre care a mai scris cu alte prilejuri.
Intreaga carte e scrisa intr-un stil inflorit si patriarhal, are farmec dco-
sebit, la care se adaoga si numeroasele fotografii luate de autor. Aceasta
opera face cinste deopotriva autorului, cit si poporului care a inspirat.

LXXVI
AMENDARI LA CRONICA ARTA IN 1909"

Inca din anul precedent incercasem sa dau la sfirsitul fiecarui an

un rezumat al evenimentelor artistice principals. Dupa trecere de atita
vreme ele sint azi perimate : regulamentele of iciale decretate in 1909 au
fost de atitea on refacute, iar artisti expozanti au evoluat in decursul
vremii, incit criticile valabile atunci nu se mai potrivesc azi. Rdmine sa
serrmalarn numai ,figurile din domeniul artei care au disparut meritind
totusi sa ramiie insemnate pe rabojul vremii.
In primul rind se cuvine sa mentionam rapirea dintre not a vene-
ratului C. Stancescu, care a fost in domeniul belelor arte figura cea mai
populara... Parasind cariera juridica, el reuseste, gratie diplomelor sale,
sä obtie bursa pentru studiul picturii la Paris, la care aspirase si Grigo-
rescu, eel fard nici un titlu academic ! Intors, in tara, el a practicat mai
putin pictura, dar a ocupat timp de peste treizeci de ani batedra de este-
277

www.dacoromanica.ro
tics si istoria artelor la Scoala de arte frumoase. Tare contrariat am fost
cind in 1897, Stancescu obtinind o prelungire peste termenul de penSio-
nare, m-a impiedicat sa candidez la catedra, pentru care, dupa sfatul
pripitului ministru Beldiman, am parasit postul ce aveam la Muzeele din
Berlin. Azi, dupa trecerea de o jumAtate de veac de atunci, nu nurnai
ca orice parapon m-a parasit, dar am ajuns sa-i fiu chiar recunoscator
pentru aminarea pricinuita. Dascalia neprevazuta" la Scoala de institu-
tori, prin care mi s-a compensat aminarea de la Bele-Arte mi-a fost de
un indoit folds : intii mi-a dovedit ca am putut implini, spre a mea satis-
fletie si rnultumirea altora, chiar si insarciniri pentru care nu fusesem
anume pregatit ; si totodata mi s-a dat prilej sa invat a ma comporta
faro a jigni nici regulamentele si nici demnitatea mea, fats de elevi putin
mai tineri decit profesorul lor, asa cum urmau sa fie si cei de la Scoala
de Arte Frumoase. Aceleasi sentimente fats de Tocilescu am adaugat, azi,
la urmatoarele relatate in 1909 : un alt gol a lasat moartea neasteptata
a directorului Muzeului de antichitati, care in afara de eventualele merite
ce va fi avut in diferitele alte ramuri, a exersat si o activitate artistica
a irei valoare a fost, cu drept cuvint de divers apreciata". Si fostului
meu director Tocilescu, care m-a silit sa ma retrag, in 1896, din postul de la
Muzeu, ii sint azi recunoscator, raminind in acel serviciu as fi contractat,
poate metodele de acolo si neputind activa conform celor invatate in
steinatate mi-as fi compromis orice valorificare ulterioara.
Un bdtrin amabil ce ne-a parasit in 1909 a fost pictorul Eugen
Voinescu. Un simplu amator care, entuziasmindu-se in timpul consula-
tului sdu la Odesa de marinele lui Aivazovski, s-a incercat sa se speciali-
zeze in acest gen, ajungind chiar, pentru citva timp, profesor la Scoala
noastra de arte frumoase."
Lui Theohari Antonescu, stins pe neasteptate, in toiul muncii, cind
d-abia depasise al 40-lea an de viata, i s-a consacrat un necrolog demn,
in nr. de ian. 1909. Bon garcon" Theohari, prin scrisoarea sa din 27 ian.
1909 uitind de mica tevatura cu faimoasele tale cule", cum singur se
exprima, am reluat bunele relatii de odinioard. Figura simpatica a
amicului Theohari Antonescu va ramine vesnic scumpa amicilor si cole-
gilor sai".
Pleiada atit de restrinsa a luptatorilor in numele artei romanesti
a fost crunt lovita prin rapirea din mijlocul nostru a artistului A. Balta-
zar la virsta de abia 27 de ani. In dimineata fatalei zile de 26 sept. 1909
veriise ca de obicei, la Muzeul de la Sosea unde studia modelele vechei
noastre ante, nemultumindu-se numai cu minuirea penelului, dobindind
un frumos nume ca critic de arta la revista noastra, la care de curind
it introdusesem".
Tuturor celor aci citati le zicem traditionalul : fie-le tarina usoara !
Pentru a nu inchcia sub aceasta trista impresie, voi aminti ca tot
in 1909 s-a savirsit biserica units din Bucuresti despre care arhiepiscopul
R. Netzhz,mmer a scris o interesanta brosura, din care aflam ca picturile
au fost executate de speciAlistii frati calugari de la manastirea Beuron,
de sub protectoratul Casei Hohenzollern, din Sigmaringen.
278

www.dacoromanica.ro
 LXXVII
UN MINISTRU CONSIDERA MUZEUL DREPT LUX,
IAR ALTUL DREPT 0 NECESITATE

Lupta crincena in sprijinul Muzeului am fost nevoit sä duc in

1910: Directorul a Infruntat un avertisment din partea ministrului,
institutia insa a scapat cu bugetul amputat. Considerindu-ma responsabil
de conducerea Muzeului, m-am alarmat aflind ca in bugetul cel nou
se reducea cu 6 000 lei subventia prevazuta. Cauzele acestui reviri-
ment (?) erau urmatoarele : 1. Indispozitia cauzata de articolul din Viata
rom. 2. Pofta unor tineri dascali liberali de a fi directori ai Muzeului
ce era acum pus pe roate si 3. razbunarea lui Girboviceanu pentru
afrontul primit cu prilejul vizitei sale la Muzeu.
Ministrul refuzindu-mi posibilitatea de a-i expune nevoile institu-
tiei, la 21 febr. 1910 am adresat ministrului Haret urmatoarea scrisoare
ramasa fard raspuns : Persoane interesate a defaima Muzeul si a-i
stinjeni dezvoltarea, zvonesc Ca viitorul buget al institutiei va fi redus.
Dace aceste zvonuri au oarecare temei, am onoare a va ruga sa bine-
voiti a-mi acorda favoarea unei audiente, pentru a va expune programul
de activitate al Muzeului, precum si planurile pentru viitoarea lui dez-
voltare, care sper ca va vor convinge de nevoia de a se mentine cel
putin, daca nu se poate spori, subventia din trecut. Primiti..." Neras-
punzindu-mi la scrisoare, am lansat urmatorul apel catre onor. repre-
zentanti ai natiunei care aveau sa voteze proiectul de lege. Aratam ca
noul Muzeu, care d-abia Implinise trei ani de existents, reclama o spo-
rire, iar nicidecum reducerea fondurilor modeste de care s-a bucurat.
Apelul semnalat in Camera de altfel obscurul deputat liberal Stavri
Bratianu, care intreba pe ministrul Haret daca prin asemenea procedee
nu s-ar stabili un fel de anarhie Intre functionari si ministri", Haret
raspunde ca acest act de indiscipline voi sti sa-1 reprim asa dupe cum
merits ". Dar chestia nu se opri numai la atit.
In interpelarea sa asupra invatamintului, deputatul Al. Marghilo-
man a Inglobat si chestiunea Muzeului de arta nationala, pornind de
la raportul d-rului C. Angelescu care arata ca. : cu un buget de
aproape 30 *de milioane dat culturii nationale... nu avem un muzeu al
trecutului nostru, si pe cind not gasim crearea acestor institutii inutile,
bogatiile noastre artistice, urmele trecutului nostru tree Dunarea catre
Muzeul din Sofia". Intocmai cum indraznisem si eu sa afirm.
i deputatul Marghiloman dupd acest citat adaoga : Se intimpla
ca printre muzeele embrionare pe care le avem, este unul, eel de arta
romaneasca, selectionat cu multa pricepere, foarte instructiv si care are
pentru dInsul favoarea publics, e muzeul d-lui Tzigara-Samurcas. Ori se
intimpla ca pentru acest muzeu s-a tdiat alocatiunea, s-au dat supli-
mente unor societati corale, artistice etc., dar alocatia muzeului s-a
taiat. Cind vi se face o observatie atit de inteleapta ca acea a d-lui
raportor, este un pacat sa vezi cum, din lipsa de mijloace, sint bogatii
279

www.dacoromanica.ro
care se duc dincolo de Dunare si dincolo de Tisa. Ei bine, se intimpla
si aci ca in spatele acestei precatiuni sa se gaseasca iar cineva care
n-are darul de a fi privit cu ochi buni de d-1 ministru !"
Urmeaza Marghiloman : Ca in minuirea bugetului, avem pentru
unii ochi de mums, si pentru altii ochi de ciuma". In sedinta urmatoare,
27 martie 1910 (V. dezbateri din 30 martie, p. 1248), Haret raspunde
afirmind o prima inexactitate si anume Ca el a infiintat in anul 1902
sau 1903 acest muzeu" pe cind el a fost treat de ministrul M. Vladescu
in 1907, apoi adaoga : Perioada de formatiune a trecut si muzeul acesta
nici nu dispune de un local suficient ea sa se extindd prea mult. Prin
urmare o sums prea mare de dotatiune era curat inutile..." Nu main
era vreme ca sa se faca lux si de aceea fondul de achizitiuni al acestui
muzeu 1-am scoborit de la 13 000 lei la 7 000 lei".
Dace aceste cuvinte ministeriale n-ar fi tiparite in Dezbaterile
Adunarii Deputatilor" la pag. 1248, rubrica a doua de jos si a treia
de sus, ele ar parea ca o nascocire. Un ministru care considers in 191!)
ca un muzeu infiintat in 1907, este : trecut de perioada de formatiune"
si ca a i se acorda fonduri inseamna : sa se faca lux", si ca de aceea
s-a vazut nevoit sa reduce fondul alocat"... acel ministru isi descopera
singur a sa totals incompetents in asemenea chestiuni. In zadar a cautat
deputatul Marghiloman sa dovedeasca ca in privinta actului de indis-
ciplina de care eram acuzat trebuie facuta deosebire intre functionarii
pe care ii creeaza decretul ministerial si specialistii, a caror calitate
este independenta de functiunea pe care o ocupa. Pe cind sefii de
birou au sa execute ordinele ministrului, cu ceilalti sefi de institute
speciale ministrul este din contra tinut sa discute orice masura ar lua
in ramura respective si are obligatia chiar de a nu lua nici o masura
fare a-i fi consultat".
Cu toata apriga discutie din Camera, subventia s-a redus, iar
directorului Muzeului i s-a trimis un avertisment, punindu-i-se in
vedere ca ordinele se execute fare a se discuta si ca pe viitor i se
interzice cu totul manifestatii de acest fel", semnat de insusi minis-
trul Haret 2.
Muzeul a suportat lipsa de fonduri, renuntind la unele achizitii
importante ; iar directorul a considerat avertismentul echivalent cu
ranile de pe cimpul de onoare al unei lupte in favoarea institutiei, de
progresul careia se credea responsabil. Iar ca dovada de consideratia de
care se bucura Muzeul directorului defaimat, reproducem adresa

i A se vedea urmatoarele articole : Sintem vrednici de un Muzeu national?

iunie 1908. Muz. torn., p. 53-62. 2. Vremuri de grea incercare, Cony. lit., martie
1910, Muz. r., p. 63. 3. Muzeul neamului romanesc : Ce-a lost ; ce este ; ce ar
trebui sit' fie, $i br. 8 Minerva. M.r., 69-88. 4. Muzeul national ;i bugetul statului.
Cony. lit., ian. 1911, M.r., p. 69-93. 5. Dezbaterea adundrii deputati/or, 16 martie
1910, p. 9613 si din 30 martie, p. 1247-50. 6. Tragedia Muzeului de artd reationalci,.
Muz. tom., p. 107.
2 Textul integral al avertismentului e redat in Muz. tom., p. 112, in adaosul
din 1936, iar textul apelului catre deputati la pag. 90-93 din Muz. torn. A se
vedea si Vremuri de grea incercare, M.r., p. 63-65.

280

www.dacoromanica.ro
nr. 23 421/9 nov. 1910, prin care Ministerul Industriei si Comertului,
din initiativa titularului Alex. Djuvara, om de inalta cultura imi scrie :
Avind nevoie de colaborarea dv. pentru organizarea Muzeului corner-
cial si industrial de pe linga acest departament, va rugam sa binevoiti
a ne raspunde data primiti aceasta insarcinare". Raspunzind afirmativ,
prin adresa nr. 24 340/28 nov., mi se comunica : va facem cunoscut
ca ati fost insarcinat cu conducerea generala precum si cu orinduirea
Muzeului comercial central, atit din punct de vedere artistic cit si al
utilitatii". Am primit, cu rezerva : de a nu-mi insusi totodata si ras-
punderea administrarii fondurilor, de care nu ma voi putea ocupa".
Dupd doi ani am predat un muzeu complet organizat si instalat in
localul ministerului.
A fost o jalnica pierdere a Muzeului : De la pictorul Strimbulescu,
in afard de obiectele aratate, a mai ramas ca mostenire, cea mai vala-
bila, credeam si cea mai viabila : omul de serviciu al Muzeului : Constan-
tin Savulescu, pe care am avut durerea sa-1 pierdem in primele zile ale
lui 1910. Ca un omagiu postum adus acelui suflet nobil sa redam aci :
Dezlegare, publicat de Al. Vlahuta, in Viitorul.
Dezlegare de A. Vlahuta.
«Trebuia sa ucid, sau sa ma sinucid. Am ales calea din urrna, In
adevar -.calea din urma.. Dar de ce ? De cind ? Cum de s-a oprit la
un asemenea gind flacaul acela mindru, destept, voinic si frumos ca un
ostas roman ? Intunecate drame se mai petrec in adincimile sufletului
omenesc. Bietul Constantin I Si noi care-1 credeam fericit. Ne bucuram
de fericirea lui, ca de un act de inalta dreptate si ca de o biruinta
a noastra. Ne uitam cu asa drag la el. Il urmaream cum se deschide
ca o floare. Era asa de sanatos, era bun, era cinstit, puternic prin
vrednicia lui si prin atmosfera de simpatie pe care o impastia in juru-i,
un copil ales al poporului nostru, cu ceva militaresc in atitudinea
lui de Oran dezghetat, si ca nu stiu ce fermecatoare sfiala in privire,
in zimbet, in vorba, in felul discret de a primi prietenia noastra.
Si pururea vesel, dulcea, curata veselie a sufletului prima'varatec de
la doudzeci si doi de ani ! Ce i-a facut lui viata, ca sa o urasca pins
intr-atita ? Cu ce i -a speriat, ca sa fuga astfel de ea, de noi, de tot
si cu disperarea unui copil batut, sa-si ascunda fata la sinul mortii...
Il vad copil de 11 ani rezemat in bita ciobaneasca, cu opincuta
strinsa pe picior, si c-o caciula mare turcaneasca data pe ceafa, mindru
parca de libertatea lui, pascind turma streind pe un briu de pajiste
inflorita, la poalele Mohorului. Si-i urmaresc, ii construiesc in gind
viata pe care si-ar fi trait-o el acolo, data 1-am fi lasat in voia lui,
in rostul lui in locul unde-1 asezase Dumnezeu. De ce nu 1-am
lasat acolo ? Talentul... Ciudat cind to gindesti ca un om se poate pierde
prin talentul lui. Avea suflet de artist. La doisprezece ani era minunea
satului un maistru in cusaturi taranesti. Cele mai grele stelute, cele
mai incilcite si migaloase riuri pentru el erau jucarii. s -un gust in
potrivirea culorilor, s-o rabdare, s-o fantezie cum numai la cei alesi se
281

www.dacoromanica.ro
 gasesc. Un pictor, care colinda tam in cautarea vechilor comori de arta
nationals, a dat peste copilul acesta nazdravan, in sufletul caruia parea ea
reinvie sufletul de odinioara al poporului nostru, trait pind la un timp
in cultul frumosului. .Cine te-a invatat <40 fats din sat. I-am dat un
.ban ca sa ma invete.. Nenorocirea lui. De la ce lucruri de nimic atirna
uneori soarta unui om ! Era orfan. Stapinu-sau vinduse turma unui
mocan din Ialomita. Baietasul n-a vrut sa se instraineze. I-a venit greu
sa se desparta de oile lui ; it bateau gindurile sa piece cu ele, ca-1 cambia
cumparatorul, dar, cind a stat sa judece ea se duce departe, si s-ar
putea sa-si lase opincile pe-acolo, luat de seams s-a ramas.
Isi cauta un rost. I-ar fi placut pe linga satul lui. Si tot la oi. .Vrei to
sa mergi la Bucuresti ?. <Nreau.. Si ciobanasul de pe plaiurile
Mohorului veni sa pazeasca oile din tablourile pictorului. A crescut
sub ochii nostri. A invatat sa faca chilimuri si covoare. A invatat sa
citeased si sa scrie. Sorbea cu nesat Vietile sfintilor" si povestirile 1ui
Creanga. Avea gust si rinduiala in toate. Isi purta cu o nobila mindrie
sumaiesul si itarii lui de acasa. Zvelt si luminos ca un mesteacan, un
Fdt-Frumos al muntilor desprins de pe una din pinzele marelui Grigo-
rescu, el aducea cu veselia curata a ochilui s-a vorbei lui, nu stiu ce
aer proaspat si sanatos, un farmec, o adiere dintr-o alts lume, in zaduful
vietii noastre de oras.
La optsprezece ani pazea odoarele unui Muzeu. Era acolo omul de
nadejde, cel mai de credinta, cel mai iubit. Casa, leafs, ocupatie placuta.
Ai fi zis ca-i cel mai fericit om. Intr -o zi vine la mine si-mi spune ca nu
mai sta, ca el maninca piinea degeaba mustra cugetul, ea e om in
putere si vrea sa munceasca, sa lupte, sa 4.crupa fier.... .Te-a suparat
cineva ?. .Doamne fereste. Da nu mai pot eu sa stau.. «*i unde vrei
sa pleci ?. 44In lume...» Am inteles ca am inaintea mea un suflet care
fierbe. I-am vorbit ca un parinte, apoi ca un frate. invaluit cum era in
flacari, nu putea prinde decit crimpeie din vorbele mele. Procesul era
mai greu decit mi-1 inchipuisem la inceput. Cu chiu cu vai am cistigat o
aminare. Vai, toata prietenia noastra nu mai era acum decit un zid de
carcera pentru acest copil salbatic al muntilor. Cred ca nu 1-am inteles
destul. Noi tirgovetii nu prea intelegem pe fratii nostri de la tara. Cind
era de paisprezece ani, pentru o simpla dojana pe care i-a facut-o pic-
torul a stat [afara] aproape toata noaptea o cumplita noapte de
iarna ca sa capete o boala grea si sa moara. Acum de curind it luase
in armata ; intr-o dimineata it intilneste un prieten al lui pe strada Ca-
zarmii. Era palid, buzele albe, ochii speriati, pe frunte si pe obraji pete
vinete ; umbla zgribulit si tremura tot. N-a vrut sa se opreasca, n-a yrut
-sa Tuna o vorba, se ducea grabit... Unde ? L-au gasit niste soldati cazut
in mijlocul strazii, ca toropit de somn, cu spume la gura. L-au dus pe
!prate la spitalul militar. Acolo a murit, dupa doua ceasuri de chinuri gro-
zave, fara sa spund un cuvint, fara sa scoata un g,earnat. A murit ea un
roman. Ma uit pe slova lui raspicata. Si iarasi ma invaluie Marele Mister.
De undeva, de dincolo de moarte, deodata pare ca-1 and rostind incet, rar,
282

www.dacoromanica.ro
cu o infioratoare liniste : (idaca cineva mi-ar da o palma 1-as
ucide.... Si tragica dezlegare. imi apare scrisa de el, cu slove de foc."
Cu ajutorul d-nei Eliza Bratianu, sotia primului-ministru, care
aprecia pe Constantin al nostru, se faceau tocmai interventii sa-1 scapam
ca neapt de serviciul militar. Formalitatile insa taraganeau si el nu
se putea adapta vietii de cazarma, de unde tragedia... La 15 ianuarie 1910
,cu totii, indurerati, am luat parte la parastasul acestui nepretuit si asa
de nobil colaborator.

LXXVIII
ALTE PREOCUPARI ARTISTICE ALE ANULUI

T. Maiorescu $i arta in Romania este titlul articolului din C./. de la

15 febr. 1910, cind revista sarbatorea a 70-a aniversare a aceluia care
timp de o jurnatate de veac a fost parintele intelectual cel mai autorizat
al tineretului"... In dezvoltarea artistica si in educatia estetica a poporu-
luR nostru. T. Maiorescu de asemeni a avut o influenta bine hotarita,
aiaturi de Al. Odobescu. Din volumele de Critici §i chiar din Discursurile
sale parlamentare, s-au spicuit o suma de citatii referitoare la estetica
nu numai literara dar si plastics. In toate aceste el are in vedere numai
opera de arta, caci nici patriotismul nu are ce cauta in arta ca patrio-
tism ad-hoc, cunoscut fiind ca once amintire reala de interes practic,
nimiceste emotiunea estetica". Meritul special al lui T.M. consta In puter-
nicile contributiuni ce a adus pentru rezolvarea celor mai importante
capitole ale artei noastre. Lui se datoreste nurnirea lui Odobescu la Uni-
versitate si tot el s-a ocupat serios de chestiunea restaurarii catedralei
de la Curtea de Arges. Despre care afirma : prin conceptiunea lui origi-
nals, prin maiestria amanuntelor decorative, acest monument este pentru
istoria artelor in genere si a arhitecturei si ornamentarii bizantine in
special, monumentul cel mai interesant. Era doar o datorie a noastra
alit fats cu tam, cit si fats cu interesul general al artelor in Europa ca sa
pastram si sa restauram aceasta biserica in spiritul constructiei ei pri-
-mitive".
Din indemnul domnitorului, in 1875, T.M. desfiinteaza contractul
arhitectului Montaureanu (Goldenberg) si aduce pe Lecomte du Notiy,
despre care va fi vorba indeosebi de indata. Pe temeiul acestei multiple
activitati in cimpul artei, lui Titu Maiorescu i se pot aplica cuvintele lui
proprii : in lumea fericita a artei, unde tiMpul nu mai are putere si nu
mai are inteIes, si cine e inaltat in sfera ei, a stiut sä plasmuiasca forma
-frumoasa, acela desigur, dar numai acela, a ajuns pe calea nemurirei".
283

www.dacoromanica.ro
 LXXIX
VIZITA $1 COMEMORARE VIENEZE

0 diversiune placuta a fost vizita din 6/19 martie 1910 a prelatului

prof. dr. Swoboda, rectorul Universitatii din Viena, chemat de monsig-
niorul R. Netzhammer, la care a fost gazduit si cu care a fost la rege.
'Dracut si comunicativ cu tot aspectul sau cam greoi hind, probabil, de
principiul acelor clerici, care tout en prechant la penitence, remplissent
leur pense de bons r6tis et de bons vins". El a tinut la Fundatie o intere-
santa conferinta asupra sapaturilor de sub a sa conducere de la Aquileia.
Insarcinat sa -i arat orasul, 1-am dus la Mitropolie, de unde se vede
intreaga capitals aratindu-i si odajdiile din simpaticul paraclis metro-
politan.
Dejun, directoire" la Maiorescu cu Saligny, Presedintele Acade-
midi ; greoiul si preistoricul trio : bucovineanul Onciul, trocarul I. Bogdan
si Mehedinti sovejanul ; din fericire si spiri'tualul Petrache Mssir, pe
mine calificindu-ma Maiorescu drept vioiul Tzigara" in insemnarile
sale zilnice, iar la plecarea lui Swoboda ma desemneazd cu excelentul
Cicerone". La sampanie toast in nemteste al amfitrionului, cu rdspuns
al lui Swoboda. A doua zi parastas pentru filoromanul Karl Lueger,
fost primar al Vienei, cu un discurs animat al primarului nostru Dela-
vrancea, in piata Sarindari, intesata de lume ; in loja In care eram cu
Swoboda a venit si Maiorescu. Dupa prinz a doua conferinta, pentru
studenti, cu proiectiuni, iar la 5,55 plecarea lui Swoboda, care trebuia
sa se intilneasca cu vreo 300 studenti vienezi la Aquileia. La gara pro-
fesori universitari si studenti au aclamat pe oaspetele vienez, incintat
de inimoasa primire ce a avut si promitindu-mi sa asiste la conferinta
ce urma sa tiu la sfirsitul anului la Viena.

LXXX
0 EXPOZITIE LA VIENA

In mai 1910, s-a deschis la Viena prima expozitie nationals de

vinatoare si de industrie casnica" puss sub inaltul patronaj al impara-
tului, mare vinator. Romania a avut un pavilion propriu (dupa planu-
rile arhitectului roman Popovici, rezidind in Viena), dar n-a participat
decit in sectiunea artei casnice, pentru care s-au imprumutat costume
si alte obiecte de la Muzeu, orinduirea for fiind lasata in grija doam-
nelor conducatoare ale pavilionului. Principala noastra contributie a
constat in editarea unei plachete : Runitinische Volkskunst, I br. de
35 pp., bogat ilustrata si foarte ingrijit tiparita de atelierul Karl GObl
din Bucuresti. Ca introducere se da imaginea Carmen Sylvei in costum
284

www.dacoromanica.ro
national, tesind la razboiul intrebuintat de gospodinele noastre, avind
ca legenda, in autograf : Viitorul tarn it tese femeia". In alts foto-
grafie este reprezentata principesa Maria cu cei doi fii ai ei, toti in
originale costume nationale. Vederi de biserici de lemn si case din Cara
precum si obiecte din Muzeu ilustreaza brosura, ce a trebuit retiparita,
prima editie flind curind ridicata de vizitatori. Se mai dau in placheta
si lamuriri asupra felului cum tarancele noastre prepara diferitele vopseli
pentru tesaturile lor, precum si interesante date asupra Societatilor
infiintate in Romania, pentru incurajarea industriei casnice, cele mai
multe dintre ele sub patronajul reginei sau al principesei mostenitoare.
Bucovina s-a distins prin sectia vinatoarei, in care pe linga splen-
dide trofee cinegetice s-au mai remarcat armele si uneltele foarte pri-
mitive, care sint Inca si astazi in uzul taranilor, prezentind un mare
interes din punctul de vedere istoric si etnografic. (Viitorul, 24 iunie
1910).

LXXXI
IN JURUL CATEDREI DE ARHEOLOGIE

In anul de lupta, 1910, dupa batalia in favoarea Muzeului, s-a

lichidat si chestia catedrei de arheologie, ivita Inca din 1908. Din pletora
de articole si raspunsuri pasionate de atunci I :
Profesorul N. I. Ionescu, fost student la Munchen, unde nu a
putut termina studiile, a scris in aceeasi chestiune : Plagiatul d-lui
Alurnu" (Monumente antice din Romcinia), Buc. 1908 si Alt plagiat at
d -lui Murnu, I br. 37 pp. Buc. Atelierele Flacara, 1913. In aceasta
lucrare ca si in prima, autorul reproduce pe zeci de pagini, in cloud
coloane, textele streine aldturi de plagiatele, aproape textuale, ale lui
Murnu din autorii streini, pe care nu-i citeazd decit uneori, spre a
masca continuitatea plagiatelor sale. Se mai dovedoste ca : Murnu fal-
§ifica parerile autorilor streini spre a-si putea sustine teza sa", care,
insd nu e originals, ci tot imprumutata, fara a i se fi dat origina. Aceste
articole si-au pastrat intreaga valoare, aceea referitoare la noua con-
ceptie a arheologiei, asa dupa cum o definise si maestrul Odobescu, in
opozitie cu parerea invechita a noului candidat universitar G. Murnu.
I A se consulta in aceasta privinta articolele mele : 1. Ce se intelege azi prin
arheologie, C. lit., sept. 1908 p. 220-40. 2. 0 intimpinare in chestia arheologiei,
Cony. lit., oct. 1908 p. 395-7. 3. Evoluarea conceptiei despre arheologie, C.l., mai
1909, p. 544. 4. Discutiuni in jurul arheologiei, I br., Minerva, 1910, 47 p. 5. Rapor-
tul lui Theohari Antonescu asupra lucr'drilor lui Murnu, C.l., ian. 1910, p. 98-105.
6. Iariisi plagiatul d-lui Murnu, Noua revistii rom., 31 mai, 1910, p. 105-120. 7.
licispuns d-lui Murnu, N. rev. rom., 13 iunie 1910 p. 149-151. 8. Un ultim cuvint
si in chestia arheologiei, N. rev. rom. 27 iunie 1910 p.... 9. Istoria artei la Universi-
tatea noastrii, N. rev. rom., 1913, p. 271.

285

www.dacoromanica.ro
 Articolele din Cony. lit. din sept. 1908 !?i mai 1909 se mentin in
intregime : arheologia nu e altceva decit istoria artei vechi si ca atare
o parte din istoria universals a artei", dupd cum afirma Furtwangler.
$i tot el adaoga : pentru a pricepe firea artistica proprie unei opere
de arta, nu ajunge nici cunostinte filologice, literare si istorice, nici gust
si pricepere pentru poezie si alte arte, ci se cere o deosebita patrun-
dere a esentei artelor frumoase si familiarizarea cu problemele proprii
numai lor". Si mai categoric este dascalul lui Furtwangler, H. Brunn,
care intr-un program al disciplinei ce a intemeiat accentueaza deose-
birea fundamentals dintre filologie si arheologie, adaugind Pe cind la
lucrarile de filologie poate lua parte si un orb, urechea fiind organul
care mijloceste cunoasterea materialului filologic, organul pentru studiul
arheologiei este ochiul. Intr-aceasta consta toata opozitia dintre filologie
si arheologie".
In acelasi seas pledeaza si Kelcule von Stradornitz, un alt al meu
fost profesor la Berlin, care in scrierea sa din 1908 Conceptia despre
arta greacei si evolutia ei in veacul al XIX-lea, ajunge la concluzia ea
istoria artei vechi nu este decit o parte a istoriei artei universale"
(dupa cum arat in publicatiile de sub nr. 3). In acelasi an Michaeli ne
previne ca : nu trebuie sa ne intoarcem la vechiul sistem de interpre-
tare, care era fundamental filologic, si dupd care opera se considera ca
un cuv int". Aceeasi parere domina si in Franta, dupa cum se poate
vedea din articolul de sub nr. 1 din nota alaturata. Arheologul
G. Perrot, stabilind un program oficial la istoria artei, din cele 37 de
capitole nu rezerva nici a treia parte artei antice din Orient" si pins
la Roma, si nicaieri nu prevede interpretarea textelor vechi. De aceeasi
parere era si profesorul de arheologie Maxime Collignon : c'est Phis-
toire de l'art grec que l'on enseigne en Sorbonne". La congresul inter-
national de istoria artei din Roma la care am luat parte, in oct. 1912,
s-a votat, in unanimitate, propunerea lui Adolfo Venturi: II Congresso
fa voti the la Storia dell'arte abbia ufficiale insegnamento in tutte
le University come necesario integramento degli studii storici e filolo-
gici, perche del semenzaio escano gli elementi per la diffusione della
cultura publica". In acelasi congres s-a hotarit ca istoria artei sa fie
introdusa si in invatamintul secundar, urmind ca acesti profesori sa
fie pregatiti prin cursurile universitare respective. Asemenea pareri ]e
exprimase al nostru Al. Odobescu Inca din 1877, cind a aparut a sa
Istoria archeologiei din care n-a aparut decit volumul I, cuprinzind anti-
chitatea si Renasterea deli el precizeaza ca in arheologie deosebim trei
perioade : Antichitatea, Renasterea si Epoca moderns" dupa care, adaoga
apoi, vom cerceta in jurul nostru cu o pioasa solicitudine acea scumpa
mostenire de vechi dative si de vechi monumente pe care ne-au lasat-o
strabunii nostri, pe pamintul mult iubit al patriei".
Asa a profesat Odobescu pins in 1895, cind a fost suplinit de
Tocilescu, care, atunci s-a apucat sa studieze arheologia, dupa cum
reiese si din cererile de carti de aceasta specialitate, ce-mi adreseaza
in streinatate. In 1901, publicindu-se vacanta catedrei, Consiliul Facul-
286

www.dacoromanica.ro
tatii de filozofie 5i litere, in 5edinta de la 19 aprilie 1901 este in una-
nimitate de parere sa se incredinteze d-lui Al. Tzigara-Samurca5 supli-
nirea cu inceperea anuiui 5colar viitor". Decanul Facultatii, prof. I. Bog-
dan prin raportul nr. 108 din 7 mai 1901, invoaca pe linga considerentele
Consiliului ca. Facultatea nu poate decit sa se bucure, cind, se ofera
ocazia de a pune capat unei situatii trecatoare si cere intarirea hota-
ririi Consiliului". Ministerul neaprobind recomandarea Facultatii cere
acesteia sa se pronunte asupra : oportunitatii de a se uni catedra de
arheologie cu acea de istorie antics si epigrafie", detinuta de Tocilescu.
De 5i Facultatea este impotriva unirii, prin noul buget pe 1902-1903
catedra de arheologie este anexata la cea de istorie antics si epigrafie,.
fara ca prin aceasta sa se fi obtinut vireo economie deoarece ea este
trecuta in buget. Ministrul Haret, omul Scoalei reputat ca just si nepar-
tinitor, desconsiderind avizul Facultatii, singura in drept a decide,.
nume5te in 1903 al sail iubit Grigore" cum it nume5te intr-o scrisoare
pe colegul sau de Academie, Tocilescu, ca suplinitor al catedrei de arheo-
logie. Mai tirziu, dupa moartea lui Tocilescu, acela5i Sp. Haret, in Moni-
torul Oficial din 15 ian. 1911 nr. 299, p. 9366, afirma : in adevar, Toci-
lescu, nu era si nici nu avea pretentie de a fi arheolog ; el era istoric
5i epigrafist 5i se silea sa indeplineasca cum putea o insarcinare care i
se impusese. Dovada acestei nepregatiri a dat-o in privinta Trofeului
de la Adamclissi prin modul cum a ridicat pietrele de la locurile unde
se aflau, fara macar a nota aceste locuri, a5a Ca reconstruirea monu-
mentului a devenit extrem de grea, data nu chiar imposibila. La dezgro-
parea cetatii -,Tropeum s-a comis o adevarata opera de
vandali... Am vazut eu insumi cum taranii spargeau o splendida amfora,
conservata intacta la locul ei, infipta in fata pravaliei unde o fixase
posesorul ei de acum 1600 ani". Deci raportorul liberal este, pentru
Sp. Haret, bun arheolog in 1902, iar dupa moarte e criticat, cum nu se
poate mai just, confirmind intocmai parerea ce de atitea on am
exprimat.
Jar la 1 oct. 1908 contopirea catedrei cu directia Muzeului desfa-
cindu-se, ministerul, fara alts consultare a Universitatii, incredinteaza
suplinirea nou ivitului candidat G. Murnu, fara a tine seams de ante-
rioara mea unanima recomandare la suplinirea catedrei ; aceea5i con-
secventa se observa la Haret si in privinta lui Murnu; in Monit. Of., mai
sus citat, ne asigura ca : D. Murnu in mod necontestat poseda compe-
tenta ce se cere" pentru conducerea sapaturilor la care o contestase lui
Tocilescu. Curind dupa aceea insa, convingindu-se de incompetenta
notorie a fostului sau protejat, it inlocuie5te, ca director la Muzeu, prin
tinarul Vasile Pirvan. In ian. 1909 chestia se prezinta in fata Senatelor
Universitare, singure menite a se pronunta. Senatul din Iasi, pe baza
raportului profesorului titular, Thohari Antonescu (reprodus in br. nr. 4)
ignoreaza candidatura lui Murnu, acuzat oficial de plagiat 5i de igno-
rarea chiar a termenilor speciali de arhitectura clasica".
La Bucure5ti, deli am obtinut majoritatea fata de ceilalti candi-
dati, nici unul nu e numit, neobtinind majoritatea ceruta de lege. Comi-
287

www.dacoromanica.ro
sia de raport se pronunta insa pentru arheologie in sensul larg propo-
vaduit de Odobescu, teza sustinuta si in Camera de deputatul AI. Mar-
glailoman ; si insusita si de raportorul legii, C. Stere, care : nu intelege
o universitate astazi, care sa nu alba o catedra de istoria artei" i. In
ciuda tuturor acestor asentimente pentru o arheologie cuprinzind in-
treaga istorie a artei, este numit G. Murnu, specialist in greceste, limba
sa materna, ca fiu al preotului capelei grecesti din Budapesta, si natu-
ratizat roman cu prilejul numirei sale. Teza de doctorat a lui Murnu
trateaza despre Rumanische Lehnworter im neugrichischen", deci nici
chiar de limba clasica elina. Lucrarea sa Din Nichita Acominatos din
1906 este o simple traducere din greaca moderna. Traducerile sale din
Homer sint mai tirzii.
Si astfel contrar tuturor parerilor ca limba greaca nu poate fi con-
siderate ca un auxiliar principal al stiintei arheologice, Murnu e numit
profesor facind un curs fara proiectiuni si fara a fi sporit colectia de
mulagii despre care-mi scrie Odobescu in aratata sa scrisoare din 189
Orele de curs erau, in schimb, agrementate prin cetirea ultimelor poezii
ale profesorului arheolog sau prin traducerile sale homerice. Rarele
aluzii ce noul profesor se crede obligat sa face la arta moderna sint
din cele mai nenorocite. Astfel e citarea lui Fr. Stuck printre repre-
zentantii artei vechi, si aiurea apropierea lui Bocklin de Puvis de Cha-
vannes. Rea impresie de asemenea face citarea : soliclului si frumosului
monument din str. Mercur", cu care se terming lectiunca sa inaugurals
si care e singurul monument prin care se ilustreaza o prelegere de arta
clasica ! Slab prilej de invatatura intuitive" cu care se laude ca va
lamuri cursul sau !

La argumentele aduse contra nepregatirii lui Murnu si a acuzatiilor

de plagiat, dovedite de Antonescu, si de N. Ionescu, in cele cloud brosuri
mentionate, noul inventat arheolog mi-a raspuns numai prin insultele
cele mai vulgare, culminind in epitetul de cline si de canalie" cu care
m-a onorat.
Activitatea sa ca presedinte al Societatii pentru cultul frumosului"
a fost curmata prin interventia Politiei Capitalei in sedintele tinute
la Flora" de la Scoala Kiseleff, despre care s-a ocupat si presa
bucuresteana.
Revansa contra tuturor acestor prigoniri mi-am luat-o inaugurind,
curind dupe aceea, un curs regulat de istoria artei, cuprinzind si arta
antics, dupe cum se va vedea. Ilegalitatile ministrului ramin insa bine
stabilite, dupe cum, prin citatile din Monit. Of., s-a dovedit.

i Dezbaterile Adungrii Deputatilor din 17 martie 1910 p. 982, in care se arata

cä in Monit. Of. din 9 febr. 1910 ministrul publicind la concurs catedra adaoga :
prin arheologie se intelege o arheologie propriu fixa, iar nu estensa in asa fel,
melt a se cuprinda si istoria artelor". (coloana II, p. 982.)

288

www.dacoromanica.ro
 LXXXII
MUZEUL SIMU

In nr. de iunie al Corti). lit. (p. 422-427) a aparut o amply dare

de seamy despre Muzeul Simu, din care extragem : A. Simu, poate fi
considerat, in momentul de fate, ca eel mai multumit si deci mai fericit
om. Caci a vazut pe deplin realizata dorinta sa : inaugurarea Muzeului
ce-i poarta numere.
Are dreptate sä fie satisfacut si deci fericit d. Simu, caci a reusit
sa faca mai mult decit s-ar fi asteptat de la un particular. 5i-a insusit
o sarcina care aiurea revine organelor conducatoare ale neamurilor, caci
acestea singure, de obicei, infiinteaza muzee. La noi, d. Simu a facut
mai mult decit chiar statul nostru. Printr-aceasta fapta mareata d-sa
iese din rindul simplilor amatori de arta. Acestia, in genere, atit in
streinatate cit si la noi, se multumesc a alcatui simple colectiuni mai
mult sau mai putin restrinse dupa nazuintele si aplecarile speciale ale
fiecaruia". Si dupd un scurt istoric al colectiilor particulare, atit din Cara
cit si din streinatate, dind ca exemplu nefericit colectia Thiers, alcatuita
faca pricepere de un potentat bogat dar lipsit de discernamintul cuvenit,
adaogarn : Singur dintre toti culegatorii romani, d. Simu, unul dintre cei
mai recenti amatori de arta din tare, a reusit totusi sa alcatuiasca un
muzeu, care se prezinta astazi publicului, impartit in mai multe sectiuni
chiar. D. Simu merita toata lauda mai ales ca a intrecut chiar pe s' itul
roman, care nu are Inca Muzeul sau, atit de mult dorit. Exemplul este
demn de imitat, si speram ca se vor mai gasi si altii care, dispunind de
asemenea mijloace, sa le consacre cumpararei de opere de arta. SA' na-
dajduim insa totdeodata ca, resignindu-se a nu se compara cu d. Simu,
ei vor pune mai putind graba si deci mai multa unitate in selectionarea
obiectelor. Particularitatea Muzeului Simu este insa de a poseda din toate
partile si in toate directiile cite ceva. Cite muzee, chiar in streinatate, ce
pot fali cu o nomenclature asa de complete ? In genere se cauta calita-
tea ; aci ea este covirsita de cantitate. Lasind la o parte mice critica de
amanunt, sa felicitarn pe d. Simu pentru cele 624 numere reunite in asa
scurt timp in Muzeul sau. Si sa-i uram 'Inca viata destul de lunga, caci
mijloacele nu-i sint sleite din fericire, pentru ca sa poata sa preface
Muzeul sau.
Cad natura prin vesnica ei primenire, ne invata ca multe lucruri
trebuiesc reincepute, tocmai atunci cind le credeam savirsite....
Dupa o critica acerba a textului catalogului, alcatuit de un cunos-
cut pamfletar al vremii, aclaogam : Purificind Catalogul si premenind
muzeul, opera d-lui Simu se va apropia tot mai mult de perfectiunea si
armonia catre care nazuieste. Atingerea acestui ideal este dorinta tutu-
ror iubitorilor de arta adevarata". Prevederile mele s-au implinit : Simu
a retras din Muzeu o serie de lucruri, pe care le-a dus ca ornament al
vilei sale din Sinaia, iar atunci cind Muzeul a fost predat statului el era,
in parte cel putin, selectionat.
289

www.dacoromanica.ro
 LXXXIII
EXPOZITIA TINERIMII ARTISTICE"
(Cant% lit., april 1910, p. 249-257)

Intr-o atmosfera oficiala asa de prielnica artei, nu ne-am fi asteptat

sa avem un eveniment insemnat de inregistrat.
Totusi s-a ivit unul. El este insa cu totul strein de sferele oficiale.
Pe cind acestea, pentru a satisf ace cerintele unui regulament de curind
decretat, se opintesc sa alcatuiasca, cu ajutorul bugetului si cu momeli
de premii, asa -zisul Salon oficial ", Societatea Tinerimea artistica" a
deschis a noua sa expozitiune. Insasi inaugurarea localului de expo-
zitie constituie desigur un prea frumos succes al tinerimei. El este cu
atit mai imbucurator cu cit a fost obtinut numai prin mijloacele proprii
ale Societatii, careia Consiliul comunal al capitalei a binevoit a-i pune
la dispozitie cladirea, asa de frumos prefacuta de Societate in vederea
noii destinatii. Avem astfel un local de expozitie demn de acest nume si
Implinind cerintele speciale, fara insa a fi lipsit in decorarea panourilor
de un caracter propriu romanese. Meritul revine in tea mai mare parte
presedintelui actual al Tinerimei", entuziastul Verona, a carui energie
neclintita, a stiut singura sa invinga toate greutatile pentru atingerea
scopului propus. Tot in calitatea sa de presedinte, Verona a rostit si dis-
cursul de deschidere, enuntind, cu o francheta rara, unele adevaruri pe
care deli multi le gindesc, putini insa au curajul sa le afirme mai tare.
Accentuind rolul covirsitor pe care arta il are in educatia sufleteasca
a poporului, d-sa a insistat asupra nevoii de a se da si la not o mai
vadita atentiune manifestarilor artistice. D-1 ministru al Instructiunii,
fiind fata, a aprobat tacit enuntarile facute. Speram dar ca si statul
nostru isi va asuma in fine indatoririle ce are fats de arta romaneasca.
Iar ca dovada ne asteptam ca in cumpararile ce se vor face pentru
pinacoteci, sa nu se favorizeze numai Salonul oficial, ci sa se ra'spla-
teased si sfortarile intr-adevar demne de sprijin ale Tinerimei artistica".
Mai cu seams ea aci sint reuniti deocamdata toti artistii nostri cei
mai de frunte.
Pictura predomina, iar sculptura este deocamdata asa de putin
reprezentata, incit numai dupa cele ce sint expuse, nu ne-am putea face
o idee justa de sfortarile si rezultatele la care au ajuns sculptorii nostri.
Vina lipsei unor opere mai Triad in aceasta specialitate revine, in mare
parte, statului sau diferitelor comitete care de cite on au de comandat
vreo lucrare mai insemnata se adreseaza streinatatii, desconsiderind ast-
fel pe nedrept pe artistii nostri. Iar publicul, care d-abia incepe sa simta
nevoia de a-si insusi unele picturi, nu a ajuns Inca sa Incurajeze Indestul
si pe sculptori .Astfel ca aces tia sint constrinsi a produce numai lucrari
marunte sau busturi, deseori chiar autoportrete, in lipsa altor comenzi.
Cu regretul constatarii acestor imprejurari defavorabile sculpturei, si cu
speranta ca in curind vom avea opere mai insemnate de semnalat, am
trece asupra acestei sectiuni, data una dintre lucrari nu ne-ar opri un
290

www.dacoromanica.ro
moment prin ciudatenia ei. Opera d-lui Brancusi, pompos intitulata Cu-
mintenia pamintului" si reprezentind un chip schilod de femeie nuda,
sezind cu miinile si picioarele ghemuite, merit& desigur sa fie relevaa
si dezaprobata. Caci daca nu e o simpla farsa din partea artistului,
dupd cum imi vine a crede atunci are desigur pretentie de a fi
reprezentantul unei directii noi, care venindu-ne din streinatatea in care
locuieste artistul, ar putea poate epata pe snobii care nu lipsesc nici la
noi. Din partea d-lui Brancusi cunoscut prin frumoasele sale lucrari an-
terioare ca posedind perfect toate secretele formei omenesti si ale tehni-
cei sculpturale, interpretarea de fatã nu poate fi decit o ratacire. E ne-
gatiunea voita a artei, anume cautata de unele cercuri de pretinsi artisti,
care se conduc de niste sisteme estetice cu totul personale si in contrazicere
fatisa cu toata traditia artistica. Reintoarcerea la manifestarile primitive
ale omului, la primele inginari de arta, pare a fi idealul lor. Interesul
netagaduit ce operele primitive ale antichitatei, ale taranului sau salba-
ticului au din punct de vedere al evolutiei artei sau a etnografiei se
confunda cu valoarea lor relativa numai din punct de vedere curat
estetic. Dintr-un entuziasm exagerat pentru lucrarile nedibace ale pri-
melor epoce artistice, unii moderni se straduiesc sa le invite crezind,
poate, ca ating astfel prin reducerea formelor o sinceritate mai mare in
expresiune. Uita insa ca imitarea voita a naivitatii sincere a operelor
arhaice pacatuieste tocmai prin lipsa de sinceritate a inspiratiunei omu-
lui modern, a carui mentalitate fiind atit de diferita de a stramosilor sai
indepartati, nu mai poate concepe in acelasi spirit.
Si astfel pretinsa lor sinceritate naiva, sau reintoarcerea la simpli-
citatea omului primitiv, se poate lesne interpreta drept simplu cabotinaj,
sub a carui masca cei mai multi ascund o reala neputinta de a face mai
bine. Aceasta nefiind insa nicidecum cazul d-lui Brancusi, ii uram ca sa
se desfaca cit mai curind de atari influente nefaste artei sale. Daca ase-
menea curente bolnavicioase, produse fatale ale unor centre de o exu-
berant& artistica ca Parisul, pot fi tolerate acolo uncle alaturi de nenurra-
ratele talente reale mai pot gasi loc sub soare si citiva rates", fara ca
bunul mers al artei sa fie compromis ; la noi insa asemenea produse exo-
tice nu-si au rostul lor. Invaluite in misterul nemotivarii lor, ar putea
influenta pe spectatorii nedumiriti si ahtiati de senzatii noi, dar du-
bioase; iar pe pseudo-artistii incepatori ar putea sa-i incurajeze in nede-
savirsirea lor. Ei ar putea lua drept originalitate si exemple demne de imi-
tat unele glume nereusite, cum trebuie privita incercarea de fata a d-lui
Brancusi... t
In fruntea listei expozantilor intilnim si de asta data pe M. S. Re-
gina, care tine sa onoreze cu a sa participare manifestarile Tinerimei".

Am redat intocmai parerea mea din 1910, care a ramas neschimbata $i

in urma, in ciuda succeselor obtinute de Brancusi, mai ales la snobii din America.
A fost un engoument passager" si in Franta, dupa cum s-a constatat in urmk
Asemenea curente, la mod(' un moment *i in Germania, sint perimate $i acolo.

291

www.dacoromanica.ro
 Cu aceeasi pasiune, nutrita de o inventiune vesnic nesecata, Carmen
Sy lva, continua a pieta nepretuitele file de pergament ale unei Evan-
ghelii, destinata, de asta data, bisericei. Trei-Ierarhi.
Augusta protectoare a Societatii, A.S.R. principesa Romaniei ex-
pune de asemenea cloud, gingase aquarele, care dau nota splendidului
stunt decorativ cu care alteta sa este inzestrata.
0 said intreaga este rezervata expozitiunei retrospectiva a operei
pictorului Andreescu, decedat acum un sfert de veac. Adunate cam in
pripa, lucrarile aci expuse nu dau o infatisare cornpleta a talentului real
al acestui pe nedrept ignorat pins acum, caruia i se cuvine un loc mai
de frunte in dezvoltarea picturei romanesti. E unul dintre primii impre-
sionisti, care inaugureaza Arta adevarata in tara noastra. In afard de
membrii si aderentii Tinerimei" mai expune si decanul picturii romane,
d-1 Mirea, reprezentantul nostru necontestat al artei ajunsa la cea mai
desavirsita maturitate. Fiecare din operele sale e caracterizata prin fac-
tura robusta a unei picturi largi si sanatoase-
Din expozitia personals a d-lui Luchian, de curind inchisa la Ate-
neu, n-au mai ramas cele mai bune bucati pentru a fi expuse act. Nu
insa numarul face valoarea lor. Din oricare din lucrarile sale se inVede-
rea7a personalitatea artistica atit de simpatica a d-lui Luchian, a carui
seninatate si nespusa bunatate sufleteasca se rasfringe, pare* si asupra
operelor sale. Pictura este pentru dinsul unul din mijloacele de a ex-
prima conceptiile sale asupra lumei in mijlocul careia e neyoit sa tra-
iasca Filozofeaza pictind. Astfel se explica idealitatea care caracterizeaza
mai toate picturile sale. E preocupat mai molt de ideea, de senzatia ce
vrea sa exteriorizeze, decit de forma in care se exprimii. be aci si multi-
plicitatea procedeurilor tehnice ce Intrebuinteaza, si mai mult sau mai
putinh desavirsire a lucrarilor, variind dupa insemnatatea subiectului. In
to3te insa pastreaza o nota particular* foarte distinct.* E o personali-
tate ce-si are asigurat un loc de frunte in dezvoltarea noastra artistica.
Din lucrarile aci expuse «Hahamul din Moinesti- da o dovada bund a
viziunei sale largi, a felului simplu in care interpreteaza portretul : in
plina lumina fard umbre. Pete mari de culoare dau figurei un caracter
decorativ, care nu este insa de loc in detrimentul expresiunei. E stilizat,
alit e de larg tratat si totusi e natural..
Operele celorlalti artist ca Verona, St. Popescu, Steriade, Ver-
mont etc., pe larg examinate in Cony. /it. nu vor mai fi reproduse aci,
Dintre cei de curind numai intrati in cercul Tinerimei", merits o
deosebita atentiune d-nii Ressu, Sion-LTeodoreseu, Stoenescu, Sirato, fie-
care cu nota sa particular* unele destul de pronuntate si nu lipsite de
interes
NVinarul celor care se indeletnicesc cu pictura, creste mereu ; ar fi
de dorit numai ca si numarul operelor de arta sa creasca in aceeasi pro-
portie. Sa ne ferim de a considera drept arts meseria picturii sau a sculp-
turii, cum din nefericire se mai intimpla azi, mai ales in cercurile ofi-
ciale."

292

www.dacoromanica.ro
 LXXXIV
DIN TARA

Dezamagirile cu muzeul si cu catedra de arheologie nu puteau

stinjeni activitatea obisnuita din Ora.. In Viata romtineascli din 1910 am
publicat studiul Rominia fats de teoriiie noun ale arheologiei preis-
torice, tema reluata apoi de I. Andriesescu in teza lui : cu deosebirea
adaogirii ilustratiilor date de el. Artie° lul din V.r. a fost redat, cu ampli-
ficari in vol. II din Arta in Romania a carui aparitie a fost intrerupta
prin razboi.
Audientele la Curte deveneau tot mai dose si spre a-mi inlesni ve-
nirera la Sinaia, regele hotari sa-mi rezerve in permanents, in calitate
de secretar aT reginei, o camera la Castel si totodata si favoarea de a
fi adus de la gard de trasura Palatului condusa de surugiul cu panglica
tricolord la palarie.
In afara de sedintele de lucru cu regina, am avut prilej sa prezint
suveranului pe criticul de arta din Berlin si fost coleg al meu, dr. Vale-
rian Loga, care a si publicat studiul sau asupra picturilor lui Greco,
despre care a fost vorba anterior. La citeva zile numai dupa aceea, la
12 oct., am fost chemat la Pe les, dindu-mi-se insarcinarea de a conduce
la Bucuresti pe principele Roland Bonaparte, ruda suveranului, si a-1
insoti pind la Constanta, de unde urma sa is vaporul roman spre Atena,
unde ilustrul oaspete era inrudit cu regele Greciei. La Bucuresti princi-
pele vizita palatul regal si Muzeul. semnind in registru ; Al. Marghilo-
man dete un dejun in onoarea lui avind ca conmeseni pe conu Petrache
Carp, Maiorescu, N. Filipescu, Costica Hiott, I. Mitilineu si altii.
principele se grabi sa-mi afirme din punct de vedere al stralucitei con-
versatii avute cit si din acel al menu-ului, nici la Paris nu se putea avea
ceva mai ales, quelque chose de plus choisi I"
In afara de cursurile oficialc am conferentiat la R. Sarat si la Bo-
iar de acolo interese muzeale si arheologice m-au dus la Cucuteni,
Ceplenita apoi prin Iasi la Suceava si Sipeniti de unde am cumparat
citeva splendide vase cu spirale, stramosi neolitici ai vaselor de azi, de la
maiorul cavalerist Costin, proprietarul sapaturilor. La intoarcere am ar-
vunit si interesanta usa ferecata din Hirlau, pe care am inlocuit-o prin-
tr-o Lisa moderns in schimb. Mai multi proprietari au copiat u?a. pentru
casele de la tara.
Cu fostul prefect de politie, Emil Petrescu si cu fratele acestuia, co-
lonelul, am fost la Butimanu si la Petresti 40 de Cruel, renumita
sta.tie neolitica din care colonelul strInsese o bogata si interesanta colectie
despre care ministrul de finante imi ceruse avizul, posesorul voind sa o
treaca in streinatate spre mai de aproape expertiza. Am dat aviz favorabil
cu conditie insa ca proprietarul sa garanteze intoarcerea colectiei in
tara ; piesele au trecut granita dar, dupa a mea stiinta, nu s-au mai in-
tors, lipsindu-ne de un foarte pretios material pentru studiile preistorice
ale tarii.
293

www.dacoromanica.ro
 De Pasti am fost la Sibiu si la Poiana, pitorescul ultim sat dinspre
munti, unde s-au pastrat, mai bine ca oriunde, vechile datine si costume
si de unde am dobindit, pentru Muzeu, splendidele cepse stravechi.
Muzeul era din ce in ce mai vizitat de indigeni si de streinii de
seams. Principe le Ferdinand a insotit pe Prinz Kuni von Japan sosit cu
alti invingatori de la Port Arthur, dintre care unul singur a semnat in
caractere japoneze. Regina Elisabeta si principesa de asemeni au mai vi-
zitat Muzeul, apreciind noile achizitiuni. La 19 aug. 1910/6 aug. 1327, din
era lor, au venit excursionistii otomani sub conducerea generalului Ismail
Hakki. Au mai fost The Duke of Teck ; Antonio Cippiro din Londra ;
Steed, Coresp. of The Times ; Richepin de L'Academie frangaise etc.
Jules Brun, directorul ziarului takist, La Rottmanie, impresionat de
splendidul exemplar de bucium, cu care ma intorsesem din Suceava lui
Stefan eel Mare, a transcris in Cartea Muzeului un Sonet ethnographique
sur le grand Boutchoum du Musee" care se terming cu urrnatorul ,.en-
voi" : Honni soit qui mal y pensera !
Empoignant la trompe d'ecorce,
Je sonne de toute ma force
A la gloire de Tzigara !
13 'mai 1910.
Parigorie fata de atacurile ministeriale !

www.dacoromanica.ro
 CUPRINS

Prefata V
Notes asupra editiei . . XXI

Memoxii., I (1872-1910)
I Nasterea 3

II Botez 7

III Blagoslovitii mei parinti 10

IV Bunicii materni $i strabunii paterni 15

V Mandstirea Samurcasesti 21

VI Casa $i gradina tatei 31

VII Mahalaua bucuresteand 34

VIII Herr Baby" si Castelul fermecat" 38

IX Inchisoarea de la pension 43

X Ira gimnaziu 413

XI La liceu 53

XII Bacalaureatul 58

XII bis Tentatia celui al 12 decemvir 59

XIII Vilcelele in loc de Versailles .. 60

XIV Bilantul scolariei fats de al activitatii extrascolare 62

XV Rude la Ierusalirn 69

XVI Mentorii mei 76

XVII Zizine 84

XVIII Budha 90

XIX Student $i slujbas la Bueuresti 92

XX Profesorii mei universitari 96

295

www.dacoromanica.ro
 XXI Maestrul Odobescu . . 102
10

XXIV Doctoratul
.....
XXII Bursier la Munchen .
XXIII La Berlin . 108
112
XXV Dezamagiri in tar% 116
XXVI Practica muzeografica in strainfitate 118
XXVII Dascalie neprevazuta 120
XXVIII In slujba Fundatiei Carol I 123
XXIX Profesor la $coala de arte frumoase 126
XXX La incheierea veacului al 19-lea 130
XXXI Traiul in veac nou 135
XXXII La Expozitia din Paris 135
XXXIII Redesteptarea artei nationale 141

XXXIV Procesul Tocilescu 144

XXXV Cuibul de la Mina 143
XXXVI S.T.R. . . 150
XXXVII Industria casnica si arta nationals 152
XXXVIII Stavropoleos, muzeu national 157

XXXIX Starea artelor si a invatamintului artistic in Romdnia . 159

XL Expozitii de pictura 163
XLI Retrospective priviri asupra Expozitiei retrospective 167

XLII Parazitii artei : N. Pdtrascu-Costin 169

XLIII Iardsi Stavropoleos 174

XLIV In preajma dinastiei 180

XLV Comemorarea lui Stefan cel Mare ... 187

XLVI Colaborarea neizbutita cu N. Iorga 190

XLVII Curtea princiard 193

XLVIII [Calatoria in Italia] 194

XLIX Arta publics" 198
L Popasuri si taifasuri dobrogene 200
LI Apogeul domniei regelui Carol I. 1906 . 202

LII Expozitia jubiliard din 1906 .. 204

LIII Muzeul nostru national 208

LIV Director al noului muzeu .. 210

296

www.dacoromanica.ro
 LV La vecinii de peste Dunare 213
LVI Denkmalspflege in Rumanien" 216
LVII Discutii muzeogratice urmate prin duel 219
LVIII Crestaturi martulte pe rabojul anului jubiliar . 221

LIX 1907 223

LX Rostul noului muzeu
LXI Localul muzeului national
LXII Arta in Romania .
.

d
.... 225
231
237

LXIII Gorganul $i castrul de la Cavaclar 240

LXIV II vit encore" 241

LXIV bis Din gura Cisrnigiului la $oseaua Kiseleff . . 215

LXV Regele consfinte$te muzeul . . . . d 247
LXVI Sintem vrednici de un muzeu national ? . 243

LXVII Muzeul Aman 248

LXVII bis Conferinte $i excursii in tars 250

LXVIII Monumentele noastre 5i C.M.I. . 232
LXIX Restaurarea monumentelor istorice .
LXX Arta in 1908 $i Societatea Domnita Maria" .
LXXI Carol I $i monumentele strabune .
,, 256
261
260
LXXII Expozitii romane la Berlin $i la Amsterdam . . 269

LX` III Arta scandinava $i a noastra 273

I XXIV A doua conferinta la Berlin 271

LXXV Conferinte $i excursii din Cara . 275

LXXVI Amendari la cronica Arta in 1909" 27:

LXXVII Un ministru considers muzeul drept lux, iar altul drept o necesitate 2r

LXXVIII Alte preocupari artistice ale anului . 283

LXXIX Vizita si comemorare vieneze

LXXX 0 expozitie la Viena . . .
LXXXI In jurul catedrei de arheologie
... 284
284
281

LXXXII Muzeul Simu . . . a 211

LXXXIII Expozitia Tinerimii artistice" 291

LXXXIV Din Cara . . . 293

www.dacoromanica.ro
Bun de tipar : 8.VII.1991. Aptirut : 1991. Coil
de tipar : 20 1/4.
Redactor : VIORICA FLOREA
Tehnoredactor : VASILE CIUCA

www.dacoromanica.ro
Al Ert/ Av. tie,,e 0. 1 0 0 IC" 0 i- Lit AA,'" (rt.* , VV.*/ Vi.-* At,t4i, 6V e 4 r
-04, tl, y &LA. iA
7Vt.e.4 C,i 0,11A-At, 1Øi lot. VA7 ociftf*I49<::;(
4
tiOf CA-4 10(1, W:11 a'"; (150 tiMie (ay ''' Otak 5#0 t.444:3 CASA- iritor , *iv tail
..., ,
ietA0 CA ft., aAk4 KA tAtAr- " Vt, r AA.te ("1 Apit 44L'S k (lit 111,14014.;tt
to1211, 1 . , C-14 ,
W dt,,i, *- t.Oft, YAL.64-' 2/6 itfleVOR-0 A-1,4 tm . 'YIP ?)
c--'Y
t,
n- ,
12 s - 4 °- 11.711,7 ,
i e'e gAA/a()11,?, it tit tra.4,402 *If , 4 (AA/ t " 4.0 2 e44,11974,f2itt 44,4 4. P
L
,,
, a v AAA A.A.40* il
AAA ft9, ...Gu t/ '7% ffil v 40 4e. AAAAA, . 4,7
,' 5,
° e....--4 ,
4 %_k'ut4,(2 -!,!e. tr.t.o GAIIA4eil 007 (*AO tlEf3,;' cvs.ws cit, Apt,144 '&4,4.3,
L ,e , ,---) #1.4.,40,44 glut
i.-4

,.
,e'

161.4t itx2. tzb e7per

' eWA4
i A4 t-0-90 ..- OP.

A. /1 ' / k -, AI. eAl-li ,- ir...... 1 4 'r

1

- ;11;,:4F'.

COLECTIA MEMORIALE"

EDITURA GRAI $1 SUFLET CULTURA NATIONALA"

I..
.1/4,,;.$1', .1.-.114IY:b,
*E.

.
see cLA, ;a77-N -_,Tot74". t 6 «LZ ail
AC
40142 5
s IC
47
dt A4A It4i tjb I._ Lk
2 4 c4,01.

14 Ai Eil-A-A/tit Cy' t..."71 44 of'

f/ ft , els
(Duo RA 'WA YAZ1:; v 4fte 4-- l/3 ,a411--'2, qui f e ti 4(i.
0 -44,='
4AA-4.41' lea t
1, tS,o ..., rft , c.,,,,k....;
0.9w^. e..0 AA," tfa4/t7A/40-4/ -t/C-c Cfryks, :
k v.
Of VZA 1..A.41 ')9A/
1 i;"1
aup
-

c
/ YQi!
e
I

AAA Q, e

Gtfil. Ea

ISBN 973 .4051-I .

www.dacoromanica.ro
973 95405-0-3 -LEI 150
1