Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unităţi montane
b. Unităţi caledonice
- Munţii Scandinavici – lanţ de munţi caledonici orientaţi pe direcţia generală nord-est
sud-vest, au altitudini de peste 2000 m deoarece, după topirea gheţarului de calotă,
au fost antrenaţi în mişcări de înălţare pe verticală. Spre ţărmul atlantic se termină
abrupt şi prezintă numeroase fiorduri. Sunt alcătuiţi din şisturi cristaline vechi,
puternic metamorfozate, gnaise şi granite. Altitudinea maximă este de 2469 m şi are
gheţari montani actuali. Formele de relief cele mai frecvente sunt platourile înalte,
hornurile, circurile şi văile glaciare. În Munţii Scandinavici se pot deosebi trei
sectoare: un sector sudic al fjellurilor, având extensiunea maximă în lăţime şi
altitudinile cele mai ridicate, cu podişuri de 1500-2000 m, peste care se ridică vârfuri
piramidale; un sector central mai jos de 800-1000 m şi un sector nordic care se
prezintă sub forma unei creste accidentate şi înguste.
- Munţii Cambrieni, Munţii Penini şi Munţii Cambrieni – sunt situaţi în Marea Britanie,
au altitudini reduse şi s-au format pe structuri caledonice şi hercinice faliate şi
modelate de agenţii externi. De la nord spre se desfăşoară: Munţii Caledonieni, cu
altitudinea maximă de 1182 m, Munţii Grampian, cu vârful Ben-Newis 1343 m, Munţii
Scoţiei de Sud cu înălţimi de 600-800 m, , Munţii Cambrieni cu altitudini de 400-700
m.
c. Unităţi hercinice
- Munţii Ural – este cel mai lung lanţ de munţi din Europa (peste 2000 km) situat la
limita dintre Europa şi Asia. Sunt orientaţi pe direcţia generală nord-sud, au
altitudinea medie de peste 600 m şi au înfăţişare de deal, altitudinea maximă de
1894 m (vârful Narodnaia). Relieful se desfăşoară sub formă de culmi paralele şi
cuprinde trei sectoare: sectorul nordic cu piscuri, morene şi văi glaciare; sectorul
central cu relief carstic şi vulcanic şi sectorul sudic cu aspect deluros, o peneplenă
intens fragmentată de văi.
Unităţi de podiş
Unităţi de câmpie
a. Câmpii fluvio-glaciare
- Câmpia Nord-Europeană – situată între unităţile hercinice şi Marea Baltică şi Marea
Nordului, este intens modelată de gheţarii cuaternari. Pe cuprinsul său întâlnim
aliniamente de morene glaciare şi sandre. Altitudinile sunt cuprinse între 0-300 m. În
sectorul vestic, unde sunt poldere, câmpia este sub nivelul mării,uscatul fiind
menţinut prin îndiguiri. Câmpia este acoperită la suprafaţă de formaţiuni cuaternare
glaciare, fluvio-glaciare, fluviale, maritime şi eoliene. Este o câmpie vălurită,
acoperită cu loess, fragmentată de numeroase râuri.
b. Câmpii fluvio-lacustre
- Câmpia Română – este cea mai mare câmpie din România, se dezvoltă pe stânga
Dunării, de la Drobeta-Turnu Severin până la Galaţi. Câmpia aparţine vastei arii
depresionare dintre Platforma Moesică şi orogenul carpatic şi s-a format prin
colmatarea succesivă a unui bazin lacustru, în timpul cuaternarului timpuriu şi mediu.
O trăsătură dominantă o constituie frecvenţa loessului şi a depozitelor loessoide pe
toată întinderea câmpiei fapt care a dus la apariţia crovurilor.
- Câmpia Panonică – situată pe cursul mijlociu al Dunării, în Bazinul Panonic, s-a
format prin colmatarea Mării Panonice. Are un fundament faliat şi căzut în trepte, cu
compartimente mai joase (sub 150 m), şi mai înalte (între 150 şi 300 m) dominate de
masive cristaline şi munţi insulari (Bakony 704 m, Vertes 480 m,). Câmpia prezintă
mai multe diviziuni: Câmpia Tisei, Câmpia Dunării de Mijloc (a Cumaniei), Câmpia
Bratislavei etc. Este traversată de Dunăre şi câţiva afluenţi mai importanţi ai acesteia:
Tisa, Drava, Sava şi Morava.
- Câmpia Padului – situată în nordul Italiei, între Munţii Alpi în nord, Munţii Apenini la
sud, Marea Adriatică şi Munţii Dinarici la est. Câmpia Padului a apărut prin
colmatarea unui fost golf marin cu depozite aduse de râuri din Munţii Alpi şi Apenini.
Napoleon Bonaparte a numit-o ,,cea mai fertilă câmpie a lumii” şi reprezintă într-
adevăr principala zonă agricolă a Italiei.
c. Câmpii pe structură de podiş. Aceste câmpii nu sunt câmpii propriu-zise, ci
sunt podişuri joase pe structuri foarte vechi.
- Câmpia Europei de Est (Câmpia Rusă) – este cea mai întinsă câmpie din Europa,
are o suprafaţă de 4 mil. km2 şi este a doua câmpie din lume ca suprafaţă după
Câmpia Amazonului. Ocupă aproape întreaga jumătate estică a Europei, de la
Carpaţii Păduroşi, în vest, până la Munţii Ural, în est, şi de la Marea Neagră şi Marea
Caspică, în sud şi până la Oceanul Arctic în nord. Are altitudini cuprinse între -28 m
în Câmpia Caspică, 343 m în Podişul Valdai şi 463 m în Colinele Timan. Câmpia
apare ca o asociere de câmpii joase, coline şi podişuri vechi. Din punct de vedere
tectonic se suprapune peste Placa Est Europeană, având un fundament precambrian
larg boltit şi modelat de calota glaciară în jumătatea nordică. În nordul acestei câmpii
relieful este dominat de formele rezultate din procesul de acumulare glaciară care se
întrepătrund cu cele fluvio-glaciare. O caracteristică a acestei câmpii este şi faptul că
marile fluvii au dispunere nord-sud: Nipru, Don, Volga etc.
d. Câmpii fluvio-litorale. S-au format prin acumulările fluviatile şi submerse, dar şi
prin retragerea spre larg a liniei ţărmului
- Câmpia Precaspică – este o câmpie de şelf formată, pe de o parte, prin colmatarea
cu sedimente marine şi retragerea apelor ca urmare a coborârii nivelului cu -28 m
sub nivelul Oceanului Planetar, iar pe de altă parte, cu aportul aluviunilor aduse de
apele curgătoare care se varsă în Marea Caspică (Volga, Ural etc.). Această câmpie
este parazitată de cea mai mare deltă din Europa (Delta Volgăi). În partea de sud a
câmpiei, în sectorul dintre fluviile Volga şi Ural, apar şi forme de relief eolian (dune
de nisip).
- Câmpia Mării Negre – numită şi Câmpia Pontică, mărgineşte la nord Marea Neagră,
între Delta Dunării, la vest, şi Marea Azov, la est. La nord vine în contact cu Podişul
Volâno-Podolic şi Podişul Doneţului, iar la sud limita este dată de ţărmul Mării Negre.
Alcătuită din depozite paleogene şi neogene, la suprafaţă , câmpia este acoperită cu
depozite de loess. Altitudinea acestei câmpii scade de la nord spre sud, până la 0 m
Fâşia litorală este intersectată de văile Nistrului, Bugului şi Niprului, cu terase bine
dezvoltate, iar la vărsare formează limane.