Cancerul de Piele

Pielea este cel mai mare organ al corpului. Protejeaza corpul impotriva infectiilor si ranilor si
ajuta la reglarea temperaturii corpului. Pielea stocheaza, de asemenea, apa si grasimile si
produce vitamina D. Este alcatuita din 3 straturi principale:

 Epidermul - stratul exterior al pielii

 Dermul - stratul interior al pielii
 Hipodermul - stratul profund de grasime
Cancerul de piele incepe in stratul superior al pielii - epidermul. Epidermul este un strat subțire
care asigura un inveliș protector al celulelor pielii pe care corpul il exfoliaza continuu. Epiderma
conține trei tipuri principale de celule:

 Celulele scuamoase se află chiar sub suprafața exterioară și funcționează ca mucoasa

interioară a pielii.
 Celulele bazale, care produc noi celule ale pielii, stau sub celulele scuamoase.
 Melanocitele - care produc melanină, pigmentul care conferă pielii culoarea normală -
se află în partea inferioară a epidermei. Melanocitele produc mai multă melanină atunci
când esti la soare pentru a-ti proteja straturile mai adânci ale pielii.
Localizarea initiala a cancerului de piele determină tipul acestuia și opțiunile de tratament.
Cancerul de piele apare atunci cand celule sanatoase de la nivel cutanat sufera o mutatie la
nivelul ADN-ului si incep sa se inmulteasca necontrolat, formand in timp o masa tumorala.
Tumorile pot fi de natura canceroasa sau pot fi benigne. O tumoare canceroasa se poate
raspandi in alte parti ale corpului, invadand alte organe la distanta, proces denumit
metastazare. O tumoare benigna creste in dimensiuni, dar nu se va raspandi.
Descoperit in faze timpurii, cancerul poate fi tratat iar rata de mortalitate reprezinta doar 1-2%
din toate decesele provocate de cancer, in conditiile in care medicii afirma ca unul din trei
cazuri de cancer depistat la nivel mondial este la nivelul pielii.
In unele cazuri, cancerul de piele poate fi mai avansat si necesita gestionarea de catre o echipa
multidisciplinara, deoarece terapia este mai complexa si include interventie chirurgicala intr-o
sala de operatii, radioterapia si / sau tratamentele administrate pe cale orala sau venoasa. Cu
toate acestea, chiar daca tratamentul a fost reusit, persoanele care au suferit de aceasta boala
sunt predispuse la recidiva.
Cauzele
Cancerul de piele apare atunci cand apar erori (mutații) in ADN-ul celulelor pielii. Mutatiile fac
ca celulele să se inmulteasca haotic, rapid si necontrolat si sa formeze o tumora. Cauzele
cancerului de piele nu sunt cunoscute, dar exista factori asociati evident cu o crestere a
incidentei cancerului, care sunt descrisi ca factori de risc.
Factori de risc
Un factor de risc creste sansele unei persoane de a dezvolta cancer. Desi factorii de risc pot
influenta dezvoltarea cancerului, majoritatea nu cauzeaza in mod direct cancerul.

 Expunerea solara joaca un rol decisiv in dezvoltarea cancerului de piele. Persoanele care
traiesc la altitudini mari sau in zone cu lumina soarelui stralucitoare pe tot parcursul
anului au un risc mai mare de a dezvolta cancer de piele, la fel ca cele care petrec mult
timp afara in timpul orelor de pranz.Expunerea la radiatii ultraviolete de tip B (UVB) pare
a fi mai strans legata de cancerul de piele, dar cercetari recente sugereaza ca
ultravioletele de tip A (UVA) pot juca, de asemenea, un rol in dezvoltarea carcinomului
bazocelular, a carcinomului cu celule scuamoase si a melanomului.In timp ce radiatiile
UVB provoaca arsuri solare si nu patrund prin geamuri sau alte tipuri de sticla, UVA pot
trece prin sticla si pot provoca imbatranirea si ridurile pielii pe langa cancer de
piele.Deoarece cancerul cu celule Merkel apare adesea in zonele expuse la soare ale
capului si gatului, multi medici cred ca expunerea la soare poate fi, de asemenea, un
factor de risc pentru acest tip de cancer.
 Bronzare artificiala. Bronzarea artificiala cu raze UV prezinta un risc crescut de a
dezvolta toate tipurile de cancer de piele.
 Piele deschisa la culoare. Persoanele cu un ten deschis, parul blond sau roscat, ochii
albastri si pistrui prezinta un risc crescut de a dezvolta cancer de piele. Persoanele a
caror piele are tendinta de a se arde mai degraba decat de a se bronza au, de asemenea,
un risc crescut.
 Rasa/etnie. Persoanele cu pielea alba (caucazieni) sunt cele mai susceptibile de a
dezvolta cancer cu celule Merkel si melanoame; cu toate acestea, unii negri si oameni
de origine polineziana dezvolta boala. Incidenta melanomului este de aproximativ 20 de
ori mai mare la persoanele albe decat la persoanele de culoare.
 Sistem imunitar slabit sau suprimat. Persoanele cu un sistem imunitar slabit din cauza
medicatiei supresoare, unui transplant sau unor boli precum HIV / SIDA si anumite tipuri
de leucemie prezinta un risc mai mare de a dezvolta cancer de piele, in special carcinom
cu celule scuamoase sau melanom.
 Afectiuni precanceroase ale pielii. Petele solzoase rugoase, rosii sau maronii de pe piele,
numite keratoze actinice sau boala Bowen, sunt de obicei mai frecvente in zonele
expuse soarelui. Aceste zone se pot transforma in cancere cu celule scuamoase la un
numar mic de persoane. Cu cat o persoana are mai multe keratoze actinice, cu atat este
mai mare riscul ca aceasta sa dezvolte un carcinom cu celule scuamoase.
 Cancer de piele anterior. Persoanele care au avut orice forma de cancer de piele
prezinta un risc mai mare de a dezvolta un alt cancer de piele.
  Poliomavirusul celular Merkel (MCV). Cercetarile indica faptul ca exista o legatura intre
acest virus si cancerul cu celule Merkel. MCV este prezent in aproximativ 80% dintre
cancerele celulare Merkel.
 Virusul papilomului uman (HPV). Cercetarile arata ca virusul HPV este un factor de risc
pentru carcinomul cu celule scuamoase, mai ales daca sistemul imunitar al persoanei
este deprimat.
 Gen. Numarul barbatilor albi in varsta si al femeilor albe mai tinere care au dezvoltat
cancer de piele in ultimii ani a crescut. Barbatii sunt, de asemenea, mai predispusi sa
dezvolte melanom si cancer cu celule Merkel.
 Varsta. Majoritatea carcinoamelor bazocelulare si scuamoase apar de obicei dupa varsta
de 50 de ani. In ultimii ani, numarul cancerelor de piele la persoanele de 65 de ani si
peste a crescut dramatic.
 O istorie a arsurilor solare sau a pielii fragile. Pielea care a fost arsa sau arsa de soare,
prezinta un risc mai mare de cancer de piele.
 Radioterapie anterioara. Expunerea la radioterapie pentru tratarea cancerului prezinta
un risc mai mare de a dezvolta carcinom bazocelular. Acest risc creste in timp, mai ales
dupa 10-20 de ani. Drept urmare, copiii care primesc radioterapie prezinta un risc de 6
ori mai mare de a dezvolta un carcinom bazocelular.
 Sindroame mostenite. Anumite afectiuni genetice rare sunt asociate cu un risc crescut
de a dezvolta carcinom bazocelular. Aceste afectiuni includ sindromul carcinomului
bazocelular nevoidic sau sindromul Gorlin, sindroamele Rombo, Bazex-Dupré-Christol si
epidermoliza buloasa simplex, printre altele. Sindroamele rare asociate cu un risc
crescut de carcinom cu celule scuamoase includ xeroderma pigmentara, albinismul,
epidermoliza buloasa simpla, discheratoza congenita si epiteliomele scuamoase cu auto-
vindecare.
 Medicamente. In plus fata de medicamentele care suprima sistemul imunitar, s-a
demonstrat ca anumiti steroizi si medicamente fac pielea foarte sensibila la arsurile
solare, cum ar fi vandetanib (Caprelsa), vemurafenib (Zelboraf) si voriconazol (Vfend) si
cresc riscul de dezvoltare a carcinomului cu celule scuamoase. Anumite terapii
orientate catre inhibitorii BRAF cresc riscul unei persoane de a dezvolta carcinom cu
celule scuamoase prin activarea unei cai de crestere in celulele care tind sa se
transforme in acest tip de cancer (de ex, celule cu mutatie HRAS).
Pentru melanom, exista factori de risc specifici si se refera la:

 Alunite. Persoanele cu multe alunite sau alunite neobisnuite numite nevi displazici sau
alunite atipice prezinta un risc mai mare de a dezvolta melanom. Nevii displazici sunt
alunite mari, care au culoare si forma neregulate. Un medic poate recomanda
fotografierea regulata a pielii pentru a urmari indeaproape pielea persoanelor cu multe
alunite.
  Istoric familial. Aproximativ 10% dintre persoanele cu melanom au antecedente
familiale ale bolii. Daca o persoana are o ruda apropiata (parinte, frate, sora sau copil)
care a fost diagnosticata cu melanom, riscul individual al persoanei de a dezvolta
melanom este de 2 pana la 3 ori mai mare decat riscul mediu.
 Melanom familial. Desi au fost identificate modificari, numite mutatii, in gene specifice,
cum ar fi CDKN2A, CDK4, P53 si MITF, care pot duce la melanom, acestea sunt rare. Doar
un numar foarte mic de familii cu antecedente de melanom trec de fapt aceste mutatii
genetice din generatie in generatie.
 Alte conditii mostenite. Persoanele cu afectiuni genetice specifice mostenite, inclusiv
xeroderma pigmentara, retinoblastomul, sindromul Li-Fraumeni, sindromul Werner si
anumite sindroame ereditare de cancer mamar si ovarian, prezinta un risc crescut de a
dezvolta melanom.
Simptome si semne
Modificarile la nivelul pielii sunt principalul semn de avertizare pentru cancerul de piele.
Carcinomul bazocelular este o forma usoara a cancerului de piele, insa necesita o supraveghere
constanta, deoarece poate ulcera si invada tesuturile profunde. Se poate prezenta ca:

 O rana care sangereaza, poate prezenta cruste si ramane deschisa timp de saptamani.
 O pata rosiatica, ridicata sau o zona iritata care poate prezenta cruste sau mancarime,
dar rareori doare.
 Nodul roz stralucitor, rosu, alb perlat sau translucid.
 O excrescenta roz, cu o margine ridicata si o crestatura centrala.
 O zona asemanatoare cicatricilor, alba, galbena sau cerata, adesea cu o margine slab
definita.
 Este o forma usoara a cancerului de piele, insa necesita o supraveghere constanta,
deoarece poate ulcera si invada tesuturile profunde.
Carcinomul spinocelular (cu celule scuamoase) este a doua cea mai frecventa forma de cancer
de piele. Este cunoscut pentru rapiditatea de evolutie si apare in zonele expuse excesiv la soare
(fata, mainile si scalpul). Carcinomul cu celule scuamoase poate adesea prezenta cruste,
sangerari si poate aparea ca:

 O crestere asemanatoare verucii

 O pata rosie persistenta, solzoasa, cu margini neregulate, care poate sangera usor
 O rana deschisa care persista saptamani intregi
 O excrescenta cu o suprafata aspra si o depresiune centrala
 Cancerul cu celule Merkel apare adesea ca:
Tumori nedureroase, ferme, stralucitoare pe piele. Aceste formatiuni pot fi rosii, roz sau
albastre.
  Melanomul Daca observi ca o alunita de pe corpul tau se modifica rapid, acorda-i atentie
deoarece ar putea fi un melanom. Spre deosebire de o alunita normala, melanomul
creste rapid, avand o forma si o culoare neregulata.
Primele 5 litere ale alfabetului descriu primele semne de ingrijorare asupra melanomului, daca
observam ca o alunita devine:

 A (Asimetrica)
 B (Bordura/Marginea neregulata)
 C (Culoarea neomogena/variata)
 D (Diametru peste 6 mm)
 E (Evolutie/Schimbare intre doua examinari)
Aceste semne nu sunt o dovada certa a melanomului. Insa, daca le observi, programeaza-te
pentru o consultatie dermatologica.
Alte simptome
Unele tipuri de cancer de piele se raspandesc de-a lungul nervilor. Din aceasta cauza pot aparea
mancarimi, durere, amorteala, furnicaturi sau senzatia ca furnicile se tarasc sub piele. Alteori se
percep umflaturile ganglionare (adenopatii).
Tipuri de cancer de piele
Exista 4 tipuri principale de cancer de piele:
Carcinom bazocelular
Este cel mai frecvent tip de cancer de piele, intalnit la 80% dintre pacienti. El se dezvolta din
celulele bazale, de forma rotunda, care se gasesc in epiderma inferioara.
Carcinomul bazocelular se dezvolta cel mai adesea pe cap si gat, desi poate fi gasit oriunde pe
piele. Este cauzat in principal de expunerea la soare sau se dezvolta la persoanele care au primit
radioterapie in copilarie. Acest tip de cancer de piele creste de obicei incet si rareori se
raspandeste in alte parti ale corpului.
Carcinom cu celule scuamoase
Apare la aproximativ 20% dintre pacientii diagnosticati cu tumori de piele si se dezvolta din
celulele scuamoase, un tip de celule plate care formeaza cea mai mare parte a epidermei.
Carcinomul cu celule scuamoase este cauzat in principal de expunerea la soare, astfel ca poate
fi diagnosticat oriunde pe suprafata expusa a pielii. Se poate dezvolta si pe pielea care a fost
arsa, deteriorata de substante chimice sau expusa la raze X. Carcinomul cu celule scuamoase se
gaseste frecvent pe buze; pe suprafata unei cicatrici vechi, dar si pe zona epidermica din jurul
gurii, vaginului si anusului.
Aproximativ 2% pana la 5% din carcinoamele cu celule scuamoase se raspandesc in alte parti ale
corpului, ceea ce il face mai agresiv decat cancerul cu celule bazale.
Cancer cu celule Merkel
Cancerul cu celule Merkel este un cancer rar foarte agresiv sau cu crestere rapida. Incepe in
celulele producatoare de hormoni chiar sub piele si in foliculii de par. Se gaseste de obicei in
regiunea capului si gatului. Cancerul cu celule Merkel poate fi numit si carcinom neuroendocrin
al pielii. Acest tip de cancer adesea diagnosticat gresit apare in stratul superior al pielii, in
apropierea terminatiilor nervoase ce asigura simtul tactil.
Carcinomul cu celule Merkel (CCM) este un cancer de piele rar si agresiv.
Melanom
Acolo unde epidermul intalneste dermul, exista niste celule dispersate numite melanocite.
Aceste celule produc melanina, un pigment care este raspunzator de culoarea pielii. Melanomul
se produce prin inmultirea necontrolata a melanocitelor intr-un punct al pielii si este cel mai
grav tip de cancer de piele.
Exista 4 tipuri de melanom, in functie de zona in care apare, dar si de forma in care acesta
apare:
Melanomul superficial
Se regaseste in 70% dintre cazurile de melanom si apare, in general, in randul persoanelor
tinere. Primul semn al melanomului superficial sunt zonele depigmentate de la nivelul pielii,
care au marginile neregulate. Culoarea acestor pete variaza de la alb pana la maro, negru, rosu
sau albastru. Acest tip de melanom poate aparea si intr-o alunita care a fost initial de natura
benigna.
Melanomul nodular
Acest tip de melanom este invaziv. De regula, apare ca o formatiune nodulara de culoare
neagra, insa poate fi si albastru, rosu, gri sau maro. Se regaseste in 10-15% dintre cazuri si are o
afinitate pentru trunchi, picioare, brate, scalp. Este forma cea mai agresiva de melanom.
Melanomul lentiginos
Similar cu melanomul superficial, apare in stratul superior al pielii, iar aspectul sau este de pata
maronie. Este mai frecvent in zonele expuse mai mult la soare precum fata, urechile, bratele
sau trunchiul.
Melanomul lentiginos acral
Are de asemenea debut in straturile superficiale tegumentare, iar apoi patrunde in profunzimea
dermului. Apare sub forma de pete maro sau negre sub unghii, pe talpi sau pe palme.
Melanomul lentiginos acral apare foarte rar in randul rasei caucazienilor, fiind mai degraba
intalnit la afro-americani sau asiatici.
Melanomul ocular
Melanomul ocular este un tip de cancer care se dezvolta la nivelul celulelor care produc
pigmentul irisului sau la nivelul tesutului conjunctiv ocular. Acesta este cel mai comun tip de
cancer ocular, insa este extrem de rar intalnit. In general, este descoperit in timpul unui control
oftalmologic, fiind asimptomatic.
Carcinomul cu celule bazale si carcinomul cu celule scuamoase sunt, in general, grupate
impreuna si denumite „carcinoame keratinocitare”, deoarece incep intr-un tip de celule
cutanate numite keratinocite. Ele sunt, de asemenea, numite „cancer de piele non-melanom”
pentru a le distinge de melanom.
Exista cateva alte tipuri rare de cancer de piele, inclusiv limfoame cutanate, sarcom Kaposi,
sarcoame, toate fiind clasificate ca fiind cancere de piele non-melanom.
Stadializarea cancerului de piele
Stadializarea este un mod de a descrie gradul de dezvoltare si extindere a cancerului.
Cunoasterea etapei il ajuta pe medic sa decida ce tip de tratament este cel mai bun si poate
ajuta la prezicerea prognosticului unui pacient, la evaluarea sansei de recuperare cu mijloacele
actuale terapeutice.
Carcinomul cu celule bazale, respectiv cel cu celulele scuamoase nu se raspandesc de obicei in
alte parti ale corpului. In rare ocazii, ganglionii limfatici ai unei persoane pot fi eliminati pentru a
afla daca s-a raspandit cancerul. Medicul poate recomanda alte teste pentru a determina
amploarea bolii, inclusiv analize de sange, radiografii toracice si scanari imagistice ale
ganglionilor limfatici si nervilor, ficatului, oaselor si creierului, dar acest lucru este neobisnuit. In
schimb, cancerul Merkel sau melanomul, sunt cancere agresive care se extind la distanta si in
profunzime.
Medicii folosesc sistemul TNM pentru a descrie stadiul cancerului.
Tumora (T): Cat de mare este tumora primara? Unde se afla?
Nod (N): S- a raspandit tumora la ganglionii limfatici? Daca da, unde si cate?
Metastaza (M): Cancerul s-a raspandit in alte parti ale corpului? Daca da, unde si cat?
Rezultatele sunt combinate pentru a determina stadiul cancerului pentru fiecare persoana.
Exista 5 stadii: stadiul 0 (zero) si stadiile I pana la IV. Pentru stabilirea stadiului in care se afla
cancerul, leziunea, dar si tesutul din jurul acesteia, trebuie indepartate si analizate la microscop.
In functie de caracteristicile acestei leziuni, de prezenta ganglionilor si a determinarilor la
distanta, medicii pot stabili diagnosticul si stadiul in care cancerul se afla.

 Stadiu 0: cancer in situ, se regaseste la nivelul epidermei si cel mai probabil nu se va

extinde catre alte zone ale corpului.
 Stadiu I: cancerul se regaseste tot la nivel cutanat si este destul de subtire.
 Stadiul II: cancerul este mai adanc, extinzandu-se catre derm, adica tesutul conjunctiv
fibros aflat sub epiderma.
 Stadiul III: in acest stadiu, cancerul s-a imprastiat si a ajuns in sistemul limfatic, capatand
aspect de “metastaza in tranzit”.
  Stadiul IV: in acest stadiu, cancerul s-a imprastiat deja in tot organismul prin sange.
Acesta poate ataca atat tesuturi cat si organe precum plamanii, ficatul ori creierul.
Melanomul recurent: este vorba despre melanomul care reapare dupa vindecare.
Pentru melanom se folosesc clasificari mai elaborate de tipul American Joint Committee on
Cancer care tine cont de indicele Breslow, adica de grosimea tumorii si de gradul de invazie
Clark, ce indica straturile pielii care sunt invadate de celulele canceroase.
Cum se stabileste diagnosticul?
Mai mult de 75% dintre cancerele cutanate sunt observate mai intai de catre pacienti sau
membrii familiei.
Examenul dermatologic consta in anamneza, adica o discutie cu medicul despre istoricul bolii,
factorii de risc, antecedente familiale si personale, urmata de examenul clinic. Examinarea
leziunii se face atat prin inspectie si palpare cat prin folosirea dermatoscopului, un dispozitiv
care mareste imaginea leziunii, permitand analiza in detaliu a tumorii.
Biopsia. Deoarece cancerul de piele non-melanom se raspandeste rar, o biopsie este adesea
singurul test necesar pentru a diagnostica si a afla stadiul sau amploarea cancerului. O biopsie
consta in indepartarea unei cantitati mici de tesut pentru examinare la microscop. In timpul
acestei proceduri, leziunea cutanata suspectata este eliminata, de obicei dupa ce un anestezic
local amorteste zona. De asemenea, medicul indeparteaza adesea o zona de tesut sanatos din
jurul leziunii, numita margine.
Esantionul indepartat in timpul biopsiei este apoi analizat de un patolog care determina daca
este vorba despre un cancer de piele. Un patolog este un medic specializat in interpretarea
testelor de laborator si evaluarea celulelor, tesuturilor si organelor pentru a diagnostica boala.
Medicul dumneavoastra va examina rezultatele biopsiei impreuna cu dumneavoastra. Nu poate
fi necesar un tratament suplimentar dincolo de biopsie daca intregul cancer a fost indepartat.
Cu toate acestea, daca s-au gasit celule canceroase in marginile tesutului indepartat, de obicei
se va recomanda un tratament suplimentar.
Ce tipuri de tratament exista?
In ingrijirea cancerului, o echipa multidisciplinara lucreaza adesea impreuna pentru a crea un
plan general de tratament al pacientului, personalizat si integrat.
Optiunile de tratament si recomandarile depind de mai multi factori, inclusiv dimensiunea si
localizarea cancerului de piele, posibilele efecte secundare si preferintele pacientului si starea
generala de sanatate. Includ interventia chirurgicala, radioterapia, terapia medicamentoasa
precum si alte terapii locale.
Interventia chirurgicala consta in excizia tumorii si a tesutului inconjurator in timpul unei
proceduri medicale. Adesea, nu este nevoie de alt tratament.
Procedura chirurgicala utilizata depinde de tipul de cancer de piele si de marimea si localizarea
leziunii. Majoritatea acestor proceduri utilizeaza un anestezic local pentru a atenua durerea
care poate aparea in cursul desfasurarii interventiei. Alte proceduri mai ample, cum ar fi
exciziile largi mai extinse si biopsiile ganglionilor santinela, sunt efectuate intr-o sala de operatii
a spitalului cu anestezie locala si/sau generala, cum se intampla adesea pentru cancerul cu
celule Merkel sau melanom.
Interventiile chirurgicale si alte proceduri pentru cancerul de piele includ:

 Chiuretaj si electrodesicare. In timpul acestei proceduri obisnuite, leziunea cutanata

este indepartata cu o chiureta, care este un instrument ascutit, in forma de lingura.
Zona este apoi tratata cu un curent electric care ajuta la controlul sangerarilor si la
distrugerea celulelor canceroase ramase. Aceasta se numeste electrodesicare. Multi
oameni au o cicatrice palida si plata dupa vindecarea din aceasta procedura.
 Chirurgie micrografica Mohs. Aceasta tehnica, denumita si interventie chirurgicala
completa de evaluare a marginii, implica indepartarea tumorii vizibile si a fragmentelor
mici in jurul marginii zonei in care tumora a fost localizata. Fiecare fragment mic este
examinat la microscop pana la eliminarea intregului cancer. Acest lucru este de obicei
utilizat pentru tumorile mai mari, pentru cele localizate in regiunea capului si gatului si
pentru cancerele care au revenit in acelasi loc.
 Excizie larga. Aceasta implica indepartarea tumorii si a unor zone de piele si tesuturi
sanatoase din jur, numite margine. Cat de mult tesut este indepartat depinde de tipul si
dimensiunea cancerului de piele. Cand o tumoare mare este indepartata, tesutul
eliminat poate fi prea mare pentru ca plaga sa se poata inchide, astfel incat chirurgii pot
apela la grefa de piele dintr-o alta parte a corpului pentru a inchide rana.
 Operatie de reconstructie. Deoarece cancerul de piele se dezvolta adesea la nivelul
fetei, poate fi necesara interventia estetica a unui plastician pentru refacerea aspectului
si functionalitatii pacientului (masticatie, vorbire, mimica).
 Biopsie ganglionara limfatica santinela. Aceasta procedura chirurgicala, numita si biopsia
nodului santinela ajuta medicul sa afle masura in care cancerul s-a raspandit la ganglionii
limfatici. Celulele maligne se raspandesc prin vasele sistemului limfatic pana la nivelul
ganglionilor limfatici. Un ganglion limfatic santinela este primul ganglion limfatic in care
dreneaza sistemul limfatic de la nivelul regiunii unde a debutat tumora. Pentru a gasi
ganglionul santinela, se injecteaza o substanta de contrast, colorata si o substanta
radioactiva inofensiva cat mai aproape posibil de locul in care a inceput cancerul.
Substanta este urmarita pana la ganglionul limfatic santinela. Apoi, medicul elimina unul
sau mai multi dintre acesti ganglioni limfatici pentru a verifica celulele canceroase,
lasand in urma majoritatea celorlalti ganglioni limfatici din acea zona. Raportul
anatomopatologic poate infirma prezenta celulelor tumorale in ganglionii limfatici
santinela, si atunci nu mai este necesara o alta interventie chirurgicala a ganglionilor
limfatici. Daca ganglionul limfatic sentinela contine celule canceroase, inseamna ca
boala s-a raspandit si poate fi recomandata indepartarea mai multor ganglioni limfatici,
numita disectie a ganglionilor limfatici.
Terapia cu radiatii
Radioterapia utilizeaza raze cu energie ridicata pentru a distruge celulele canceroase.
Radioterapia poate fi utilizata in locul interventiei chirurgicale pentru cancerul de piele care se
afla intr-un loc greu de tratat. Uneori radioterapia poate fi recomandata dupa operatie pentru
a preveni recidiva cancerului de piele.
Pentru cancerul cu celule Merkel, radioterapia este adesea administrata dupa interventia
chirurgicala pentru boala de stadiul I si II. Aceasta se numeste terapie adjuvanta.
Alte tratamente locale
Pentru a trata afectiunile precanceroase ale pielii sau o leziune canceroasa localizata numai in
stratul superior al pielii, medicii pot folosi terapia fotodinamica, crioterapia sau terapia cu laser.
Terapia fotodinamica. Acesta este un tratament combinat pentru cheratoza actinica. Acidul
aminolevulinic (Levulan) se aplica in zonele cu multe cheratoze actinice. Apoi, aceasta zona este
expusa unui dispozitiv special de emisie de lumina timp de cateva minute pana la cateva ore.
Procedura poate fi dureroasa, iar substanta chimica face pielea foarte sensibila la soare, deci
este important sa evitati expunerea la soare cateva zile dupa procedura. Pielea va ramane
foarte rosie si iritata cateva zile, dar keratozele actinice dispar rapid odata ce roseata dispare.
Congelare (crioterapie) foloseste azot lichid pentru a ingheta si distruge celulele anormale. Se
foloseste de obicei pentru tratarea afectiunilor precanceroase ale pielii. Uneori aceasta
procedura lasa o cicatrice palida.
Terapia cu laser. Un fascicul ingust de lumina de inalta intensitate poate distruge afectiunile
precanceroase ale pielii care se afla numai in stratul exterior al pielii.
Terapia cu medicamente
Terapia sistemica utilizeaza medicamente pentru distrugerea celulelor canceroase Acest tip de
medicament este administrat prin fluxul sanguin pentru a ajunge la celulele canceroase din tot
corpul.
Tipurile de terapii sistemice utilizate pentru cancerul de piele includ:

 Chimioterapie
 Terapia tintita
 Imunoterapie
O persoana poate primi un tip de terapie sistemica odata sau o combinatie de terapii sistemice
administrate in acelasi timp. Acestea pot fi, de asemenea, administrate ca parte a unui plan de
tratament care include interventii chirurgicale si/sau radioterapie.
Chimioterapie
Chimioterapia este utilizarea medicamentelor pentru distrugerea celulelor canceroase, de
obicei prin oprirea celulelor canceroase din crestere, divizare si producerea mai multor celule.
Terapia tintita
Terapia tintita este un tratament care vizeaza genele specifice ale cancerului, proteinele sau
mediul tisular care contribuie la cresterea si supravietuirea cancerului. Acest tip de tratament
blocheaza cresterea si raspandirea celulelor canceroase, limitand in acelasi timp deteriorarea
celulelor sanatoase. El poate reduce sau stabilizeaza tumorile la multi pacienti.
Pentru a gasi cel mai eficient tratament, medicul poate efectua teste pentru a identifica genele,
proteinele si alti factori din celulele canceroase.
Imunoterapie
Imunoterapia, numita si terapie biologica, este conceputa pentru a stimula apararea naturala a
corpului in combaterea cancerului. Foloseste compusi fabricati fie de corp, fie intr-un laborator
pentru a imbunatati, viza sau restabili functia sistemului imunitar.
Prognostic
Prognosticul bolii depinde de tipul tumorii (cancerul bazocelular are prognosticul cel mai bun,
iar melanomul cel mai nefavorabil), de stadiul in care este diagnosticata boala si de invadarea
altor structuri ale organismului, de raspunsul la tratament al pacientului, dar si de alti factori.
Cu cat este depistat si tratat mai devreme, cu atat prognosticul cancerului de piele este mai
bun.
Ratele de supravietuire la 5 ani pentru melanom, in functie de gradul de extindere, potrivit
Societatii Americane de Cancer sunt:

 Local (cancerul nu s-a raspandit dincolo de locul in care a inceput): 99%

 Regional (cancerul s-a raspandit in apropiere/la ganglionii limfatici): 65%
 Metastazat (cancerul s-a raspandit in alte parti ale corpului): 25%
 Rata de supravietuire la 5 ani reflecta pacientii care au trait cel putin 5 ani dupa ce au
fost diagnosticati.
Factorii care ar putea afecta ratele de supravietuire sunt:

 Grosimea tumorii; este un factor de prognostic important, deoarece poate anticipa

riscul raspandirii cancerului. Melanomul cu o grosime de 4 mm prezinta un risc mai
mare de raspandire in alte parti ale corpului si de recurenta dupa tratament, fata de
melanomul cu o grosime de sub 1 mm, care are un risc mult mai redus de diseminare.
 Prezenta de ulceratii; Cand exista ulceratie a tumorii primare (o leziune deschisa),
prognosticul este mai putin favorabil fata de o tumora fara ulceratie. Si aceasta
deoarece riscul de imprastiere a celulelor canceroase in alte parti ale corpului si de
recidiva a tumorii dupa tratament este mai mare.
 Rata de diviziune celulara; Rata de inmultire a celulelor canceroase (rata mitotica) este
un factor important de prognostic. O rata mitotica crescuta este legata de un prognostic
nefavorabil.
  Localizarea cancerului de piele; Localizarea melanomului la extremitati (pe brate sau
picioare) are un prognostic mai bun decat situarea lui pe partea centrala a corpului
(trunchi), cap sau gat. Melanomul la nivelul palmelor sau talpilor are, de asemenea, un
prognostic mai slab in comparatie cu alte locatii.
 Varsta; Persoanele cu varsta sub 35 de ani prezinta un risc mai mare de raspandire a
melanomului la ganglionii limfatici din vecinatate. Dar, in general, persoanele mai in
varsta au un prognostic mai slab.
 Sex; Femeile cu melanom tind sa aiba un prognostic mai bun decat barbatii cu cancer de
piele de tip melanom. Acest lucru se poate datora faptului ca femeile dezvolta mai
frecvent melanoame care implica extremitatile, in timp ce barbatii dezvolta mai frecvent
melanoame care implica trunchiul, capul sau gatul.
 Ganglionii limfatici cu cancer; Cu cat numarul ganglionilor limfatici prinsi in procesul
neoplazic este mai mare, cu atat prognosticul este mai slab. De exemplu, pacientii cu 4
sau mai multi ganglioni limfatici din apropiere metastazati, au un prognostic mai slab
decat persoanele cu 1 pana la 3 ganglioni limfatici cancerosi.
 Metastaze la distanta; Migrarea celulelor canceroase de la nivelul pielii la nivelul
plamanului, ficatului sau creierului, determina un prognostic slab.
 Nivelul de LDH in sange; Pentru melanomul metastatic, un nivel ridicat de
lacticdehidrogenaza (LDH) in sange are un prognostic mai slab decat atunci cand nivelul
LDH este normal.
Prevenirea
Desi nu exista o modalitate dovedita de a preveni complet aceste boli, este posibil sa va puteti
reduce riscul.

 Reducerea expunerii la radiatii UV, in special prin reducerea timpului petrecut la soare si
evitarea bronzarii in interior, reduce riscul de a dezvolta cancer de piele. Efectele nocive
solare se acumuleaza in timp.
 Limitati sau evitati expunerea directa la soare intre orele 10:00 - 16:00.
 Purtati imbracaminte de protectie solara, inclusiv o palarie cu boruri largi, care
protejeaza fata, gatul si urechile. De asemenea, se recomanda ochelari de soare cu
protectie UV.
 Folositi o crema de protectie solara pe tot parcursul anului, care protejeaza atat
impotriva radiatiilor UVA, cat si impotriva radiatiilor UVB si care are mai mare de SPF 30.
Aplicati la plaja crema de protectie solara pe intregul corp la fiecare 2 ore sau la fiecare
ora dupa transpiratii abundente sau dupa imersia in apa.
 Nu utilizati lampi solare, paturi de bronzat sau saloane de bronzat.
 Examinati pielea in mod regulat. Aceasta ar trebui sa includa examinari de catre un
profesionist din domeniul sanatatii si autoexaminari.
 In cercetare, administrarea a 500 mg de nicotinamida, o forma de vitamina B3, sub
forma de tablete de doua ori pe zi, a aratat o reducere a cancerului de piele, altul decat
 melanomul, cu 23% la persoanele care au avut 2 sau mai multe tipuri de cancer de piele
anterior.
 Activitatea sexuala cu cineva care are HPV este cel mai frecvent mod in care cineva
primeste HPV. Exista diferite tipuri de HPV, numite tulpini. Cercetarile leaga mai
puternic unele tulpini de HPV de anumite tipuri de cancer. Exista vaccinuri disponibile
pentru a va proteja de unele tulpini de HPV.
 Limitarea expunerii la soare poate reduce productia de vitamina D, dar unele cercetari
sugereaza ca majoritatea persoanelor ar putea avea nevoie doar de 15 minute de
expunere la lumina soarelui zilnic pentru a produce suficienta vitamina D. Persoanele cu
expunere la soare limitata ar trebui sa includa surse de vitamina D in dieta lor, inclusiv
suplimente.