Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mariana Iancu
Marea Negră a atras întodeauna români din toate zonele ţării. Acum
vedetă este plaja Mamaia, însă în urmă cu un secol, oamenii se îmbăiau la
Duduia, la Tataia sau pe plaja Wartanoff.
În anul 1882, Mihai Eminescu avea 32 de ani şi a venit la mare să se
trateze de o boală a picioarelor, ca să se „curarisească“. Mare poet se luase după
publicitatea care se făcea localităţii Kustenge în presa din Bucureşti: „Marea
face bine la tot“.
Ca să ajungi în acele vremuri la mare nu era uşor. De la Bucureşti la
Giurgiu se mergea cu trenul, apoi cu vaporul până la Cernavodă. De la
Cernavodă se urca în tren până la Constanţa. Podul de la Cernavodă, care făcea
legătura între Dobrogea şi restul ţării, a fost inaugurat abia în 1985, ce a scurtat
drumul către marea cea mare.
2
Duduia de la mare
Edilii constănţeni au amenajat în anii 1900, în Portul Tomis, plaja Duduia,
cu cabine separate pentru barbaţi şi femei. „Duduia“ era soţia celui care
administra plaja. Ea vindea bilete, închiria vestiare, şezlonguri şi umbrele. Toţi o
numeau „Duduia“ şi aşa a rămas numele plajei. Plaja şi-a schimbat ulterior
denumirea în Golful Delfinilor, ca urmare a numărului mare de delfini care
veneau la mal să se joace, apoi Golful Pescarilor.
Ulterior, a fost amenajată plaja Mamaia. La început, nu exista decât un
mic sat, în partea nordică a oraşului Constanţa, populat de pescari greci şi
lipoveni, oieri români şi crescători de cai. Plaja era sălbatică şi plină de ciulini.
Staţiunea Mamaia a apărut din necesitatea oraşului Constanţa de a avea o plajă
modernă.
Inaugurarea oficială a staţiunii a avut loc în august 1906 şi tot atunci s-au
amenajat primele spaţii turistice. Însuşi Carol I a venit în vizită pe litoralul
românesc.
Edilii nu au renunţat nici la dezvoltarea turismului în Constanţa. Aşa a
apărut Plaja Tataia în perioada interbelică, în spatele Universităţii Ovidius din
prezent. În apropiere se afla Parcul Tataia, pe fostul Bulevard Regina Maria.
3
30 iunie 1922 – Poliţistul Bill Norton măsurând limita tivului (cel mult 6 inch
mai sus de genunchi) după ce superintendentul clădirilor şi locurilor publice,
col. Sherrel a promulgat o ordonanţă de reglementare a costumelor de baie.
15
16